Ce reprezintă rezervele minime obligatorii?
11 august 2016 (ultima actualizare: 27 octombrie 2022)
Băncile din zona euro au obligația de a deține un anumit volum de fonduri ca rezerve în conturile curente deschise la banca lor centrală națională. Aceste fonduri sunt denumite „rezerve minime obligatorii”. Rezervele minime obligatorii ale băncilor sunt stabilite pe o perioadă de șase până la șapte săptămâni, denumită „perioadă de aplicare”. Volumul de fonduri care trebuie deținute se calculează pe baza bilanțului băncii înainte de începutul fiecărei perioade de aplicare.
Pe durata unei perioade de aplicare, băncile trebuie să se asigure că nivelul mediu al fondurilor pe care le dețin ca rezerve respectă cerințele privind rezervele minime obligatorii. Nu este necesar ca acestea să dețină permanent întreaga sumă în conturile lor la banca centrală națională, ceea ce permite băncilor să reacționeze la variații pe termen scurt pe piețele monetare prin adăugarea sau retragerea de fonduri din rezervele lor. Aceasta contribuie la stabilizarea ratelor dobânzilor pe piețele monetare.
În prezent, băncilor li se impune să dețină un procent minim de 1% din anumite pasive, în principal depozite ale clienților, la banca lor centrală națională. Rezervele minime obligatorii totale ale băncilor din zona euro sunt publicate zilnic pe pagina dedicată analizei lichidității.
La sfârșitul perioadei de aplicare, băncile centrale naționale din zona euro plătesc dobânzi pentru rezervele minime obligatorii pe care băncile le dețin la acestea. Multă vreme, această remunerare s-a bazat pe rata dobânzii la operațiunile principale de refinanțare (OPR). Începând cu data de 21 decembrie 2022, rezervele minime obligatorii sunt remunerate la rata aplicabilă facilității de depozit. Această modificare asigură o mai bună aliniere a dobânzilor plătite pentru rezervele minime obligatorii cu ratele dobânzilor valabile pe piețele monetare.
Rezervele minime obligatorii reprezintă un instrument clasic de politică monetară în activitatea băncilor centrale. Cu toate acestea, unele bănci centrale, precum Reserve Bank of Australia, Bank of Canada și Sveriges Riksbank, nu le utilizează.