Utilizarea euro

Euro a fost lansat la data de 1 ianuarie 1999, devenind moneda unică a peste 300 de milioane de europeni. În primii trei ani, euro a fost o monedă invizibilă, utilizată numai în scopuri contabile, de exemplu pentru plăți electronice. Numerarul în euro a fost pus în circulație abia la data de 1 ianuarie 2002, atunci când a înlocuit, la cursuri de schimb fixate irevocabil, bancnotele și monedele naționale, cum ar fi francul belgian sau marca germană.

În prezent, bancnotele și monedele euro reprezintă moneda oficială în 19 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, precum și în insulele, departamentele și teritoriile de peste mări, care fac parte din anumite țări ale zonei euro sau sunt asociate acestora. Împreună, aceste țări formează zona euro. Statele mici, respectiv Andorra, Principatul Monaco, San Marino și Cetatea Vaticanului, folosesc, de asemenea, moneda euro, în baza unui acord formal încheiat cu Comunitatea Europeană. Muntenegru și Kosovo utilizează și ele moneda euro, dar fără să fi încheiat un acord formal.

Harta interactivă a zonei euro

Cursurile de schimb fixate irevocabil față de euro

EUR Moneda
1 40,3399 BEF (franci belgieni)
1 1,95583 DEM (mărci germane)
1 15,6466 EEK (coroane estoniene)
1 0,787564 IEP (lire irlandeze)
1 340,750 GRD (drahme grecești)
1 166,386 ESP (pesete spaniole)
1 6,55957 FRF (franci francezi)
1 1936,27 ITL (lire italiene)
1 0,585274 CYP (lire cipriote)
1 0,702804 LVL (lats letoni)
1 3,45280 LTL (litas lituanieni)
1 40,3399 LUF (franci luxemburghezi)
1 0,429300 MTL (lire malteze)
1 2,20371 NLG (guldeni olandezi)
1 13,7603 ATS (șilingi austrieci)
1 200,482 PTE (escudo portughezi)
1 239,640 SIT (tolari sloveni)
1 30,1260 SKK (coroane slovace)
1 5,94573 FIM (mărci finlandeze)

Fluxurile de numerar în zona euro

Bancnotele (și monedele) euro circulă pe scară largă în zona euro, în principal datorită turismului, călătoriilor de afaceri și cumpărăturilor transfrontaliere. Într-o măsură mult mai mică, bancnotele naționale „circulau” la nivel transfrontalier și înainte de introducerea euro, fiind apoi „repatriate” către banca centrală emitentă, în special prin intermediul băncilor comerciale. Aceste operațiuni nu sunt necesare în cazul euro. Totuși, întrucât o cantitate semnificativă de bancnote euro părăsește țara emitentă, fiind destinată efectuării de plăți în alte țări din zona euro, băncile centrale trebuie să le redistribuie pentru a evita ca în unele țări să se înregistreze un deficit de bancnote, iar în altele, un excedent. Aceste transferuri de mare amploare sunt coordonate la nivel central și finanțate de BCE.

Importanța numerarului și caracteristicile sale unice

De la momentul introducerii numerarului în euro în anul 2002, bancnotele euro în circulație au înregistrat o creștere constantă, din punct de vedere atât valoric, cât și cantitativ. Numerarul este de departe cel mai utilizat mijloc de plată pentru tranzacțiile de mică valoare efectuate în zona euro din perspectiva numărului de tranzacții, deși, în termeni valorici, acesta deține o pondere semnificativ mai scăzută. În ambele situații, însă, rolul numerarului s-a restrâns treptat în ultimele decenii, în timp ce utilizarea cardurilor de debit și de credit s-a intensificat, estimările relevând continuarea acestei tendințe.

Ca instrument de plată, numerarul prezintă o serie de caracteristici unice:

  • este cel mai intens utilizat și cel mai rapid instrument de plată în tranzacțiile de mică valoare și reprezintă cel mai important instrument de plată pentru situații de urgență;
  • este considerat cel mai ieftin instrument pentru plățile de foarte mică valoare – costul total mediu pe tranzacție efectuată de persoane fizice este mai mic pentru numerarul în euro decât pentru instrumentele de plată electronice comparabile;
  • este „general valabil”, pentru că asigură efectuarea plăților, chiar și în cazul persoanelor care nu au conturi bancare sau dispun de acces limitat la conturile bancare ori care nu pot utiliza modalitățile electronice de plată;
  • permite populației să exercite un control mai strict asupra cheltuielilor;
  • constituie atât un instrument de plată, cât și un mijloc de tezaurizare; și
  • s-a dovedit un instrument de plată sigur în ceea ce privește rezistența la fraudă/contrafacere.

Ținând seama de aceste caracteristici, societatea nu este pregătită pentru o eventuală renunțare la utilizarea numerarului. Numerarul va rămâne un mijloc de plată indispensabil pentru mulți ani de acum înainte.

Poziția Eurosistemului în privința numerarului ca mijloc de plată

Conform Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, una dintre misiunile de bază ale Eurosistemului este aceea de a promova funcționarea fără sincope a sistemelor de plăți. Eurosistemul este imparțial în ceea ce privește diversele instrumente de plată, în sensul că nu favorizează utilizarea unui instrument în detrimentul altuia. Cu toate acestea, băncile centrale care sunt membre ale Eurosistemului au o responsabilitate deosebită în privința numerarului, întrucât sunt emitenții oficiali ai bancnotelor euro. În plus, cele mai multe dintre aceste entități pun în circulație monedele euro emise de statele membre. Prin urmare, Eurosistemul este hotărât să acorde susținere numerarului ca mijloc de plată general valabil, ușor de utilizat, fiabil și eficient pentru efectuarea tranzacțiilor de mică valoare. În cadrul sferei sale de competență, Eurosistemul monitorizează și urmărește în mod constant promovarea unor cicluri de numerar în zona euro caracterizate de siguranță, rezistență și eficiență.