Arhitectura financiară internațională

Criza financiară și economică mondială a condus la o dezbatere amplă privind structura și funcționarea sistemului financiar și monetar internațional. Acordurile convenite de liderii G20 și măsurile adoptate de FMI în ultimii ani sunt descrise mai jos.

G20

În urma primei reuniuni desfășurate în luna noiembrie 2008 la Washington DC, șefii de stat sau de guvern („liderii”) ai țărilor membre ale G20 s-au reunit în luna aprilie 2009 la Londra, în cadrul celui de-al doilea summit. Aceștia:

  • au solicitat adoptarea unor măsuri în domeniul reglementării financiare și în cel al politicilor macroeconomice;
  • au evidențiat angajamentul în favoarea piețelor deschise și a liberului schimb;
  • au convenit asupra măsurilor de finanțare și de reformare a instituțiilor financiare internaționale;
  • au convenit asupra înființării Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF), succesorul Forumului pentru stabilitate financiară, căruia i-au fost conferite un mandat consolidat, o bază instituțională mai solidă și o capacitate sporită.

La summitul de la Pittsburgh din luna septembrie 2009, liderii G20:

  • și-au reiterat angajamentul în favoarea cooperării internaționale pentru a face față provocărilor mondiale la nivel de politici. Evidențiind rolul deținut în determinarea reacțiilor la criza financiară mondială, liderii au descris G20 ca fiind principalul nostru forum de cooperare economică internațională;
  • au lansat inițiativa Cadrul G20 pentru o creștere puternică, durabilă și echilibrată, al cărei scop este acela de a favoriza gestionarea tranziției de la reacția la criză la un model robust, durabil și echilibrat de creștere economică pe plan mondial, precum și de a soluționa o serie de dezechilibre internaționale care au generat criza financiară. Cadrul prevede un proces de evaluare reciprocă a concordanței dintre politicile naționale și regionale și cadrele de politici aplicate de țările membre ale G20, precum și a compatibilității acestora cu obiectivele de creștere puternică, durabilă și echilibrată. Țările membre ale G20 au elaborat cadre de politici proprii într-un format standard asupra căruia au convenit, urmând ca Președinția UE, Eurogrupul, Comisia Europeană și BCE să prezinte o contribuție comună din partea zonei euro și a Uniunii Europene. Pe baza experienței acumulate în domeniul supravegherii bilaterale și multilaterale, FMI va acorda asistență țărilor membre ale G20 în derularea acestui proces de evaluare reciprocă prin consultarea altor organizații internaționale, inclusiv a CSF, cu privire la politicile financiare;
  • au luat notă de progresele substanțiale obținute în diverse domenii ale reglementării și supravegherii, dar au recunoscut și faptul că sunt necesare noi eforturi. Pe baza Declarației privind noile măsuri de consolidare a sistemului financiar internațional formulate de guvernatorii și miniștrii din țările membre ale G20, au fost stabilite noi direcții de acțiune în patru domenii principale (acumularea de capital de calitate și atenuarea efectelor prociclice; reforma practicilor de remunerare a salariaților; ameliorarea funcționării piețelor extrabursiere de tranzacționare a instrumentelor financiare derivate; soluționarea situațiilor de criză la nivel transfrontalier și a problemelor cu care se confruntă instituțiile financiare de importanță sistemică). Totodată, principalele centre financiare din țările membre ale G20 s-au angajat să adopte noul cadru de adecvare a fondurilor proprii Basel II până în anul 2011.

La reuniunea de la Toronto din luna iunie 2010, în cadrul celui de-al patrulea summit, liderii țărilor membre ale G20:

  • au evaluat îndeplinirea angajamentelor asumate la reuniunea anterioară de la Pittsburgh și au finalizat prima etapă a procesului de evaluare reciprocă a Cadrului G20. S-a convenit și asupra unor angajamente concrete, de exemplu cele asumate de țările avansate care înregistrează deficite de a adopta măsuri de stimulare a economisirii la nivel național și cele asumate de țările cu excedente bugetare de a aplica reforme pentru diminuarea dependenței de cererea externă și de a se concentra mai mult asupra surselor interne de alimentare a creșterii economice. Economiile emergente care înregistrează excedente s-au angajat să întreprindă reforme care să consolideze sistemele de protecție socială în vederea reducerii economisirii în scop precauționar și a stimulării cheltuielilor private și care să sporească flexibilitatea cursului de schimb în vederea reflectării fundamentelor economice. De asemenea, toate țările membre ale G20 și-au asumat obligația de a iniția reforme structurale destinate stimulării creșterii economice;
  • au reiterat progresele considerabile obținute în domenii precum supravegherea prudențială, ameliorarea gestionării riscurilor și creșterea transparenței în vederea consolidării sistemului financiar la nivel mondial. În același timp, liderii au apreciat că trebuie reînnoite eforturile pentru respectarea angajamentelor asumate cu ocazia celor trei summituri anterioare și au identificat patru piloni ai programului de reformă în domeniul reglementării financiare la nivelul G20 (un nou cadru de adecvare a fondurilor proprii, un proces eficient de supraveghere, examinarea problemelor cu care se confruntă instituțiile financiare de importanță sistemică, precum și evaluări internaționale și inter pares transparente).

La cel de-al cincilea summit de la Seul, din luna noiembrie 2010, liderii țărilor membre ale G20:

  • au convenit asupra Planului de acțiune de la Seul care cuprinde angajamente concrete privind realizarea de progrese în vederea îndeplinirii obiectivelor Cadrului G20;
  • au aprobat rezultatele obținute în pregătirea acestui summit de mai multe echipe de lucru interdisciplinare, în special cu privire la reforma guvernanței și a cotelor FMI, precum și la principalele elemente care stau la baza transformării sistemului financiar prin abordarea cauzelor profunde ale crizei, inclusiv activitatea Comitetului de la Basel;
  • au demonstrat că sunt conștienți de faptul că G20 trebuie să ia în considerare și aspecte privind grupul extins, nereprezentat, al țărilor în curs de dezvoltare și cu venituri scăzute.

Cu ocazia summitului de la Cannes, din perioada 3-4 noiembrie 2011, liderii țărilor membre ale G20 și-au reafirmat angajamentul în favoarea conlucrării și a coordonării politicilor aplicate. Liderii:

  • au căzut de acord în privința Planului de acțiune de la Cannes pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, stabilind măsuri de politică pe termen scurt și mediu destinate fiecărei țări, pentru plasarea economiei mondiale pe o traiectorie de creștere mai puternică, mai durabilă și echilibrată;
  • au adoptat măsuri în vederea creșterii solidității sistemului monetar internațional. Aceștia au aprobat acordul semnat de miniștrii finanțelor și de guvernatorii băncilor centrale privind (i) concluziile coerente referitoare la gestionarea fluxurilor de capital, (ii) principiile comune de cooperare între FMI și acordurile de finanțare regională și (iii) un plan de acțiune pentru piețele obligațiunilor în monedă națională. De asemenea, liderii au susținut FMI în crearea unei noi linii în scop precauționar și de lichiditate pentru a oferi, de la caz la caz, lichiditate pe termen scurt în mod flexibil țărilor care dispun de politici și fundamente ferme, dar se confruntă cu șocuri exogene;
  • au înregistrat noi progrese cu privire la reforma sectorului financiar. Liderii țărilor membre ale G20 au aprobat implementarea unui set integrat de măsuri în vederea abordării riscurilor la adresa sistemului financiar internațional generate de instituțiile financiare de importanță sistemică, precum și un calendar de aplicare a acestor măsuri. Măsurile specifice se axează pe instituțiile financiare de importanță sistemică la nivel mondial, care vor face obiectul unei supravegheri consolidate, pe un nou standard internațional pentru sistemele de soluționare a situațiilor de criză, precum și pe cerințe suplimentare de capital. Aceștia au făcut apel la jurisdicții pentru a îndeplini angajamentul asumat referitor la implementarea deplină și coerentă a cadrului Basel II, precum și a cerințelor suplimentare decurgând din Basel II-5 și a standardelor Basel III privind fondurile proprii și lichiditatea.

Fondul Monetar Internațional (FMI): evoluții recente

FMI a continuat să sprijine reacția internațională la criza financiară prin intermediul supravegherii consolidate și al consultărilor vizând politicile aplicate, precum și prin acordarea de asistență financiară țărilor membre.

  • Ca urmare a angajamentului asumat de liderii G20 la summitul de la Londra, din luna aprilie 2009, de a spori resursele puse la dispoziția instituțiilor financiare internaționale, noile acorduri de împrumut (New Arrangements to Borrow – NAB) reformate și extinse au intrat în vigoare în luna martie 2011. Participarea la aceste acorduri a fost extinsă de la 26 la 40 de membri, iar volumul total al acestor linii de credit deschise la Fond s-a majorat de la 34 de miliarde DST la 369,9 miliarde DST. Majoritatea acordurilor bilaterale de împrumut și de cumpărare de obligațiuni semnate începând cu anul 2009 între FMI și țările membre, în valoare de 196 de miliarde DST, trebuie încorporate, pe parcurs, în noile acorduri de împrumut.
  • În luna noiembrie 2011, FMI a convenit asupra unor noi modificări ale instrumentelor sale de creditare pentru a acoperi necesarul de lichiditate al țărilor cu fundamente solide care sunt afectate de contagiune. În acest context, s-a decis flexibilizarea liniei de credit în scop precauționar (Precautionary Credit Line) create în luna august 2010, prin punerea acesteia la dispoziția țărilor membre cu un necesar efectiv de finanțare a tranzacțiilor aferente balanței de plăți și prin asigurarea unor acorduri pe șase luni, pe lângă opțiunile existente de acorduri pe un an sau pe doi ani. Având în vedere aceste modificări, linia de credit în scop precauționar (Precautionary Credit Line) a fost redenumită „linia în scop precauționar și de lichiditate” (Precautionary and Liquidity Line).
  • Țările membre ale G20 și Consiliul director al FMI au avut, de asemenea, schimburi de opinii în anul 2011 cu privire la structura coșului valutar prin care se stabilește valoarea DST. S-a afirmat că această structură ar trebui să reflecte în continuare rolul relativ al monedelor în sistemul financiar și comercial mondial și că principiile care stau la baza evaluării DST, inclusiv principiul privind stabilitatea structurii coșului valutar, au rămas valabile, deși criteriile de selecție pentru stabilirea structurii coșului valutar urmează să fie, în continuare, clarificate. În coșul DST actual alcătuit din patru monede, cota euro a fost stabilită, la data de 1 ianuarie 2011, la 42,3 cenți sau 37,4% din coșul valutar.
  • Una dintre activitățile principale ale FMI, respectiv cea de supraveghere, a fost supusă analizei trienale periodice în anul 2011. Acest exercițiu a avut în vedere învățămintele privind supravegherea desprinse din criza financiară mondială și a evidențiat progresele realizate începând cu anul 2008 (inclusiv noile rapoarte menționate anterior privind efectele de contagiune, precum și implementarea Deciziei din anul 2007 privind supravegherea bilaterală a politicilor statelor membre). Accentul pus pe aceste aspecte a conferit acestei analize un caracter deosebit de riguros și cuprinzător. S-a convenit asupra faptului că, pentru a putea identifica și a soluționa mai bine riscurile, inclusiv pe cele de contagiune, la adresa stabilității economice și financiare, este necesară creșterea gradului de integrare, uniformizare și eficacitate a cadrului de supraveghere. Un plan de acțiune, propus de directorul general al FMI, va stabili direcțiile de urmat în șase domenii principale care vor face obiectul unui proces continuu de îmbunătățire, respectiv: (i) interconexiunile; (ii) evaluarea riscurilor; (iii) stabilitatea financiară; (iv) stabilitatea externă; (v) cadrul juridic; și (vi) asumarea recomandărilor FMI în domeniul politicilor și respectarea acestora.