Guvernanța economică a UEM

BCE funcționează în cadrul Uniunii Economice și Monetare (UEM) a Uniunii Europene.

Guvernanța pe mai multe niveluri

Odată cu introducerea euro, competențele pentru politica monetară și cea valutară au fost transferate BCE. În același timp, competențele pentru politicile economice – precum politica fiscală sau cea privind piața forței de muncă – au rămas, în mare măsură, în responsabilitatea factorilor de decizie la nivel național.

Structura guvernanței pe mai multe niveluri a UEM reflectă, printre altele, realitatea economică potrivit căreia moneda unică și piața unică a UE au sporit considerabil interdependența economiilor Europei. Această interdependență generează contagiuni între membri, în special între membrii uniunii monetare, mai exact deciziile de politică sau evoluțiile economice dintr-un stat membru afectează puternic alte state membre.

Coordonarea politicilor naționale

În cadrul UEM, politicile economice naționale fac obiectul unui cadru european de coordonare și supraveghere. Acesta permite orientarea politicilor respective în direcția sustenabilității și rezilienței, contribuind la funcționarea fără sincope a UEM și sprijinind astfel politica monetară unică în ceea ce privește asigurarea stabilității prețurilor.

În plus, răspunsurile coordonate din partea politicilor la nivel național pot fi mai eficace în evitarea sau atenuarea șocurilor economice care afectează majoritatea sau totalitatea membrilor uniunii monetare.

Pactul de stabilitate și de creștere

Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) a fost adoptat în anul 1997 în vederea consolidării dispozițiilor privind sustenabilitatea fiscală incluse în Tratat. Existența unor finanțe publice solide contribuie la realizarea altor obiective importante de politică economică, precum creșterea economică puternică și durabilă, și, implicit, susține crearea de locuri de muncă.

Semestrul european

UE supraveghează politicile economice ale statelor sale membre în cadrul unui ciclu anual, cunoscut sub denumirea de „semestru european”. Acest proces a fost inițiat pentru a realiza o mai bună aliniere a supravegherii de către UE a politicilor economice și fiscale, care rămân separate din perspectivă juridică.

Aceste politici sunt evaluate simultan pentru a asigura o consecvență sporită între diferitele procese de supraveghere și pentru a obține o evaluare holistică a economiilor statelor membre și a interacțiunii dintre acestea.

Procedura privind dezechilibrele macroeconomice

Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) are drept obiectiv identificarea și soluționarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și reducerea pierderilor de competitivitate. Abordarea dezechilibrelor macroeconomice este importantă pentru consolidarea rezilienței economice a zonei euro și pentru prevenirea apariției crizelor.

Finalizarea UEM

În pofida diverselor îmbunătățiri din ultimii ani, structura guvernanței economice a UEM este în continuare afectată de unele deficiențe.

Deciziile de politică economică fac obiectul unei coordonări fără caracter obligatoriu la nivel european, ceea ce poate crea lacune la nivelul implementării unor politici economice solide. În acest context, se așteaptă ca alte etape să asigure finalizarea arhitecturii UEM.

BCE a luat parte la elaborarea, în anii 2012 și 2015, a proiectului de aprofundare a UEM, care a culminat cu publicarea unei foi de parcurs intitulate Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei, denumită și „Raportul celor cinci președinți”. Raportul menționat stabilește principiile-cheie și etapele necesare pentru finalizarea UEM în cadrul a patru rubrici: o uniune economică autentică, o uniune financiară, o uniune fiscală și o uniune politică. Raportul vizează etape atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, care ar trebui însă încheiate până în 2025 cel târziu. Astfel, acesta oferă o foaie de parcurs concretă pentru aprofundarea UEM, care este ambițioasă, dar pragmatică.