European Central Bank - eurosystem
Opțiuni de căutare
Pagina inițială Media Materiale explicative Studii și publicații Statistici Politică monetară Euro Plăți și piețe Cariere
Sugestii
Sortează în funcție de

Profiturile și pierderile BCE și ale băncilor centrale naționale din zona euro: de unde provin acestea?

Ultima actualizare: 29 noiembrie 2022 (prima versiune publicată: 16 februarie 2017)

În opinia ta, este Banca Centrală Europeană o bancă cu scop lucrativ, care urmărește să evite înregistrarea de pierderi? Dat fiind că ne publicăm conturile anuale, oricine poate vedea profiturile sau pierderile înregistrate. Obiectivul nostru este însă unul cu totul diferit: menținerea stabilității prețurilor în zona euro. Pentru noi, profiturile sau pierderile reprezintă efecte colaterale ale eforturilor pe care le depunem pentru a ne îndeplini mandatul principal.

Același lucru este valabil și în cazul băncilor centrale naționale ale țărilor din zona euro care, împreună cu BCE, sunt denumite colectiv „Eurosistemul”. Mai jos explicăm de unde pot proveni aceste profituri și eventuale pierderi.

Cum funcționează, așadar, acest proces?

Similar altor bănci centrale, BCE și băncile centrale naționale ale țărilor din zona euro obțin venituri din mai multe surse. Printre acestea se numără dobânzile aferente împrumuturilor acordate băncilor comerciale, dobânzile aferente obligațiunilor achiziționate în cadrul programelor de achiziționare de active, precum și veniturile aferente rezervelor valutare și plasamentelor. Toate aceste elemente sunt active deținute de BCE și/sau băncile centrale naționale.

În același timp, bancnotele pe care le ai în portofel reprezintă o parte importantă din pasivele noastre, care nu sunt purtătoare de dobândă și stau la baza veniturilor noastre din senioraj. Un alt element important de pasiv îl constituie depozitele pe care băncile comerciale le constituie la noi și pentru care primesc dobândă, aceasta din urmă reprezentând pentru noi o cheltuială. Aceasta este o componentă esențială a politicii noastre monetare, deoarece, de exemplu, dacă majorăm rata dobânzii care se aplică depozitelor băncilor la banca centrală, băncile o transferă la nivelul clienților lor, ceea ce stimulează economisirea și frânează cheltuielile, temperând economia și exercitând presiuni în sensul scăderii asupra inflației.

Se poate întâmpla ca cheltuielile noastre cu dobânzile plătite băncilor să nu fie compensate pe termen scurt de o creștere echivalentă a veniturilor realizate din activele pe care le deținem, în special dacă aceste active sunt însoțite de cupoane cu rată fixă și o durată îndelungată. Similar altor bănci centrale importante, am achiziționat obligațiuni cu scadențe pe termen mai lung, atât din sectorul public, cât și din cel privat, în vederea reducerii ratelor dobânzilor într-un moment în care ratele dobânzilor de politică monetară s-au aproapiat de limita lor de eficacitate. Această măsură a fost necesară pentru a sprijini revenirea inflației, care s-a menținut prea scăzută pe o perioadă prelungită, la nivelul țintei noastre. Unul dintre canalele prin care achizițiile de active au determinat scăderea ratelor dobânzilor a fost transferul unei părți a riscului unor variații viitoare ale ratelor dobânzilor pe piață în bilanțul băncilor centrale. Acest risc începe să se materializeze actualmente în întreaga lume, o serie de șocuri fără precedent conducând la niveluri record ale ratelor inflației, pe care trebuie să le contracarăm prin majorarea ratelor dobânzilor, rezultatul fiind creșterea cheltuielilor cu dobânzile pe care le plătim băncilor. În acest caz, profitul nostru scade și am putea chiar înregistra pierderi.

În timp, aceste pierderi se vor diminua, deoarece veniturile obținute de băncile centrale din obligațiunile și alte active pe care le dețin, precum și din împrumuturile pe care le acordă vor crește de asemenea. În plus, pierderile s-ar putea diminua și dacă ne-am reduce activele, iar depozitele băncilor comerciale la băncile centrale naționale ar scădea. Nu în ultimul rând, revenirea la un mediu cu rate pozitive ale dobânzilor sprijină profitabilitatea Eurosistemului pe termen mediu.

Ce se întâmplă dacă obținem profit?

Dacă înregistrăm un profit, putem constitui provizioane generale și rezerve pentru a ne proteja împotriva eventualelor pierderi viitoare. Profitul rămas este repartizat între băncile centrale naționale ale țărilor din zona euro, care sunt acționarii BCE. 

Băncile centrale naționale pot, de asemenea, să economisească bani, dar profiturile lor reziduale sunt, de regulă, direcționate către autoritatea guvernamentală a țării respective, contribuind astfel la bugetul său, ceea ce este în avantajul cetățenilor din zona euro.

Dar ce se întâmplă dacă se înregistrează o pierdere?

Cel mai important pentru noi este mandatul nostru privind asigurarea stabilității prețurilor. Acesta are prioritate față de alte considerații. Vom implementa politicile adecvate pentru a ne atinge ținta inflației, chiar dacă acest demers conduce la profituri mai mici sau chiar la pierderi. În cazul în care înregistrăm o pierdere, putem utiliza mai întâi fondurile puse deoparte în anii anteriori. BCE și alte bănci centrale din zona euro au înregistrat profituri considerabile timp de mai mulți ani – profiturile înainte de impozitare și provizioanele generale s-au ridicat la aproximativ 300 de miliarde EUR în perioada 2012-2021 –, în mare parte datorită politicii monetare aplicate în acești ani, îndeosebi programelor de achiziționare de active și dobânzilor plătite negative, respectiv dobânzile de primit, pentru depozitele băncilor. Întrucât suntem conștienți de riscurile financiare pe care ni le asumăm, am utilizat o parte din aceste profituri pentru a constitui amortizoare financiare, precum provizioane generale și rezerve, în limitele prevăzute de Statut. Totodată, anumite rezerve financiare sunt generate de reevaluarea unora dintre activele băncilor centrale. Acestea fac parte, de asemenea, din capitalul nostru net și contribuie la soliditatea noastră financiară.

În cazul BCE, dacă provizionul nostru general pentru riscuri nu ar fi suficient, băncile centrale naționale ale țărilor din zona euro ar putea acoperi pierderea reziduală din veniturile proprii realizate din operațiunile de politică monetară. Orice sumă suplimentară poate fi înregistrată în bilanțul BCE, urmând să fie compensată cu orice venituri nete obținute în viitor. Poți afla mai multe despre procedurile de repartizare a profitului și pierderilor în acest studiu ocazional.

Este important de reamintit că, spre deosebire de companiile obișnuite, băncile centrale pot înregistra pierderi, continuând, în același timp, să funcționeze cu eficacitate. Cu toate acestea, principiul independenței financiare implică faptul că băncile centrale naționale ar trebui, în ultimă instanță, să dispună întotdeauna de capital suficient.

În concluzie, rezervele noastre financiare disponibile, cadrele noastre de gestionare a riscurilor și alte măsuri de salvgardare aflate la dispoziția noastră asigură faptul că eventualele pierderi nu vor afecta capacitatea Eurosistemului de a viza și a menține stabilitatea prețurilor.