Opțiuni de căutare
Home Media Materiale explicative Studii și publicații Statistici Politică monetară Euro Plăți și piețe Cariere
Sugestii
Sortează în funcție de

Prezentare generală

După scăderea cu 15,0% înregistrată în semestrul I 2020, PIB real al zonei euro s-a revigorat cu 12,5% în trimestrul III, creștere net superioară celei estimate în proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020. Cu toate acestea, se anticipează că recenta intensificare a măsurilor de izolare ca răspuns la o recrudescență puternică a infectărilor cu coronavirus (COVID-19) în toate țările va avea drept rezultat o nouă reducere a activității în trimestrul IV. De asemenea, se previzionează că activitatea economică va fi modestă în trimestrul I 2021. În pofida acestui recul pe termen scurt, veștile pozitive privind dezvoltarea unor vaccinuri sunt prilej pentru o încredere sporită în ipoteza unei soluționări treptate a crizei sanitare pe parcursul anului 2021 și la începutul anului 2022. Alături de sprijinul substanțial din partea politicilor monetare și fiscale – parțial în legătură cu pachetul „Next Generation EU” (NGEU) – și de redresarea curentă a cererii externe, această evoluție ar trebui să permită un reviriment solid pe parcursul anului 2021, PIB real urmând să revină, potrivit anticipațiilor, la nivelul din perioada pre-criză până la jumătatea anului 2022. Astfel, deși perspectivele pe termen scurt s-au deteriorat, se estimează că traiectoria PIB al zonei euro începând cu 2022 va fi, în linii mari, similară celei prognozate în proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020. Întrucât se așteaptă ca măsurile de politică să reprezinte o reușită în ceea ce privește evitarea unor efecte de amplificare financiară semnificative și limitarea daunelor economice ale crizei, se previzionează că PIB real se va situa, în 2023, cu 2½% peste nivelul din perioada pre-criză consemnat în 2019.

Cu privire la inflație, efectele de bază în sensul creșterii asociate cu scăderea anterioară accentuată a prețurilor petrolului și efectele în sensul creșterii ale inversării reducerii cotei TVA în Germania presupun o redinamizare a inflației totale în 2021. Se anticipează că redresarea inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente va fi mult mai modestă în anul 2021, în condițiile în care efectele dezinflaționiste generalizate exercitate de cererea scăzută, în special la nivelul sectoarelor serviciilor, prevalează asupra presiunilor în sensul creșterii costurilor legate de limitări la nivelul ofertei. Pe termen mediu, se așteaptă o intensificare graduală a inflației totale, reflectând cu precădere o ușoară creștere a contribuției inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente, care ar trebui să se mențină, totuși, scăzută, la nivelul de 1,2%, în 2023. În ansamblu, proiecția de bază prevede o revigorare a inflației IAPC de la 0,2% în 2020 la 1,0% în 2021 și, ulterior, o nouă accelerare treptată a acesteia la 1,1% în 2022 și 1,4% în 2023. Comparativ cu proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020, inflația IAPC a fost revizuită în sens descendent pentru 2020 și 2022, pe seama unor date noi mai puțin favorabile privind inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente și a unei reevaluări în sens descendent a presiunilor inflaționiste față de proiecțiile anterioare, în contextul deficitului de cerere agregată considerabil, dar în scădere, pe piața bunurilor și pe cea a forței de muncă.[1]

Având în vedere incertitudinile în continuare semnificative cu privire la evoluția pandemiei, eventualele soluții medicale (inclusiv distribuirea vaccinului și vaccinarea) și amploarea daunelor economice, au fost pregătite din nou două scenarii alternative. Scenariul moderat prevede o restrângere mai reușită a răspândirii virusului, o lansare rapidă a vaccinurilor și daune limitate. În acest scenariu, PIB real ar urma să se redreseze cu 6,0% anul viitor, atingând nivelurile consemnate în perioada pre-criză încă de la sfârșitul anului 2021, inflația intensificându-se la 1,5% în 2023. În schimb, scenariul sever, care prevede o soluționare întârziată a crizei sanitare și pierderi substanțiale permanente la nivelul potențialului economic, ar implica o creștere marginală a PIB real în anul 2021, acest indicator situându-se în 2023 în continuare cu aproape 2% sub nivelurile din perioada pre-criză, rata inflației fiind de numai 0,8% în anul respectiv.

1 Ipoteze-cheie care stau la baza proiecțiilor

Proiecția de bază se sprijină pe o serie de ipoteze fundamentale privind evoluția pandemiei. Proiecția de bază pornește de la ipoteza că gradul de strictețe a măsurilor de izolare adoptate în zona euro în trimestrul IV 2020 se va menține, în medie, în trimestrul I 2021. Potrivit estimărilor, costurile economice ale celor mai recente măsuri vor fi substanțial mai scăzute decât în primăvară, deoarece acestea sunt mai țintite și mai eficiente ca urmare a experienței dobândite în abordarea pandemiei. Ulterior, pe măsură ce devin disponibile și sunt implementate soluții medicale, precum vaccinuri eficace, se presupune că va avea loc o relaxare concomitentă a măsurilor de izolare, cu o soluționare generalizată a crizei sanitare până la începutul anului 2022. În acest context, incertitudinile ridicate actuale ar trebui să se diminueze, de asemenea, treptat pe parcursul orizontului de proiecție. Cu toate acestea, chiar și după soluționarea, în mare parte, a crizei sanitare, se estimează că pierderile economice asociate vor persista, ceea ce implică pierderi durabile la nivelul producției economice, comparativ cu traiectoria din perioada pre-criză, în cadrul întregului orizont de proiecție. Ipoteze similare privind evoluția pandemiei stau la baza proiecțiilor referitoare la contextul internațional (Caseta 2).

Măsurile importante de politică monetară și fiscală, inclusiv pachetul NGEU, vor contribui la sprijinirea veniturilor, la reducerea pierderilor de locuri de muncă și a falimentelor, precum și la limitarea interacțiunilor nefavorabile dintre economia reală și sectorul financiar. Pe lângă măsurile de politică monetară adoptate de BCE până la data-limită pentru proiecții, scenariul de bază include măsuri fiscale discreționare legate de criza COVID-19, reprezentând aproximativ 4½% din PIB în 2020. Aceste măsuri includ scheme extinse de menținere a locurilor de muncă pentru a atenua impactul exercitat de declinul semnificativ al activității economice asupra ocupării forței de muncă și a veniturilor din muncă. Mai exact, firmele beneficiază de subvenții și transferuri de capital substanțiale. Deși multe dintre măsurile fiscale de urgență în vigoare în prezent sunt temporare, unele dintre acestea au fost extinse și au fost adoptate noi pachete, în vederea implementării începând cu anul 2021, care au fost incluse în scenariul de bază. Măsurile referitoare la fondul de redresare NGEU, reprezentând circa 0,5% din PIB în fiecare an din perioada 2021-2023 (aproximativ jumătate din pachetul financiar aferent NGEU pentru perioada 2021-2026), sunt incluse în proiecția de bază. Împrumuturile și garanțiile guvernamentale sau injecțiile de capital, care se ridică la un pachet financiar total în valoare de circa 17% din PIB, ar trebui să contribuie la reducerea constrângerilor de lichiditate. În plus, măsurile de politică monetară, fiscală și prudențială vor contribui la limitarea interacțiunilor nefavorabile dintre economia reală și sectorul financiar pe parcursul întregului orizont de proiecție.

O altă ipoteză tehnică este aceea că relațiile comerciale între Regatul Unit și UE nu vor respecta, la 1 ianuarie 2021, condițiile prevăzute de Organizația Mondială a Comerțului cu privire la „națiunea cea mai favorizată” (OMC/NCMF), în concordanță cu previziunile Comisiei Europene din toamna anului 2020. Întrucât exercițiile de proiecție anterioare ale experților Eurosistemului/BCE au pornit de la ipoteza că Regatul Unit și UE vor încheia un acord de liber schimb, această modificare a ipotezelor implică o cerere mai scăzută pentru exporturile din zona euro către Regatul Unit, legată de impunerea de tarife și bariere netarifare pentru schimburile comerciale. Cu toate acestea, trebuie menționat că, similar previziunilor Comisiei Europene din toamna anului 2020, în proiecția de bază au fost incluse numai efectele comerciale, posibilele distorsionări ale cursului de schimb și perturbări financiare legate de trecerea la condițiile OMC/NCMF nefiind luate în considerare.

2 Economia reală

PIB real a înregistrat o revenire puternică, deși incompletă, în trimestrul III 2020. Potrivit Eurostat, PIB real a crescut cu 12,5% în trimestrul III (Graficul 1). Toate țările din zona euro au consemnat un reviriment după prăbușirea activității economice în semestrul I 2020, cele care înregistraseră scăderile cele mai pronunțate cunoscând, în general, o redresare mai puternică. Rezultatele pentru trimestrul III au fost substanțial mai favorabile comparativ cu nivelul de 8,4% estimat în scenariul de bază al proiecțiilor experților BCE din luna septembrie 2020 și, de asemenea, superioare creșterii cu 9,4% prevăzute în scenariul moderat din septembrie. Cu toate acestea, în pofida intensificării puternice a activității în trimestrul III, redresarea a rămas incompletă, nivelul PIB real în trimestrul III 2020 fiind cu 4,4% sub nivelul din trimestrul IV 2019.

Graficul 1

PIB real în zona euro

(variații procentuale trimestriale, date trimestriale ajustate sezonier și cu numărul de zile lucrătoare)

Notă: Având în vedere volatilitatea fără precedent a PIB real în cursul anului 2020, graficul prezintă o scală diferită de cea de la începutul anului 2020. Linia verticală indică începutul orizontului de proiecție. Graficul nu prezintă intervalele din jurul proiecțiilor. Aceasta reflectă faptul că, în circumstanțele actuale, calculul standard al intervalelor (pe baza erorilor istorice de proiecție) nu ar oferi o indicație fiabilă a incertitudinilor fără precedent care grevează proiecțiile actuale. În schimb, pentru a ilustra mai bine gradul actual de incertitudine, în Caseta 3 sunt prezentate scenarii alternative bazate pe ipoteze diferite privind evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19 și măsurile de izolare asociate.

Se anticipează că înăsprirea măsurilor de izolare în lunile octombrie și noiembrie 2020 în toate țările din zona euro va conduce la o nouă contracție a PIB real în trimestrul IV. Ritmul creșterii economice se stabilizase deja până în septembrie. Confruntate cu o creștere rapidă a numărului de cazuri noi de COVID-19, multe țări din zona euro au anunțat măsuri parțiale de izolare începând cu jumătatea lunii octombrie. Indicatorii cu frecvență ridicată (precum indicatorii de mobilitate) sugerează că aceste măsuri au determinat o nouă încetinire a activității până în luna noiembrie inclusiv, iar indicele compozit global aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers’ Index – PMI) s-a redus la 45,3 în noiembrie, scădere generată de sectorul serviciilor. Cu toate acestea, comparativ cu perioada de izolare din primăvară, măsurile de izolare anunțate până în prezent au fost, în general, orientate mai mult către sectoarele serviciilor care presupun un grad ridicat de contact fizic și în care efectele de contagiune s-au dovedit a fi deosebit de acute. Având în vedere că fabricile, școlile și creșele, precum și serviciile publice rămân, în general, deschise în majoritatea țărilor, se previzionează că aceste măsuri vor conduce la mai puține perturbări ale activității în sectorul prelucrător și în cel al construcțiilor decât în primăvară, dar vor afecta din nou puternic activitatea în sectorul serviciilor. Măsurile fiscale țintite anunțate recent pentru sprijinirea sectoarelor afectate de măsurile de izolare vor atenua, de asemenea, declinul global al activității. În ansamblu, se anticipează că PIB real va scădea cu 2,2% în trimestrul IV 2020 și că se va redresa doar marginal în trimestrul I 2021.

Deși se estimează că unele măsuri de izolare vor rămâne în vigoare, activitatea este proiectată să se revigoreze din nou pe parcursul anului 2021. Aceste așteptări privind o a doua redresare se bazează pe ipoteza referitoare la o ridicare constantă a măsurilor de izolare, la o diminuare graduală a incertitudinilor și la o sporire a încrederii, date fiind perspectivele unor vaccinuri eficace și ale unei distribuiri oportune și reușite a acestora. În plus, redresarea cererii externe, politicile de susținere și corecția unei relative reprimări a cererii vor stimula activitatea economică. Cu toate acestea, PIB real se va redresa doar treptat, atingând nivelul din perioada pre-criză consemnat în 2019 până la jumătatea anului 2022 și depășindu-l cu 2½% în 2023.

Tabelul 1

Proiecții macroeconomice pentru zona euro

(variații procentuale anuale)

Notă: PIB real și componentele sale, costul unitar cu forța de muncă, remunerarea pe salariat și productivitatea muncii se referă la date ajustate sezonier și cu numărul zilelor lucrătoare. Tabelul nu prezintă intervalele din jurul proiecțiilor. Aceasta reflectă faptul că, în circumstanțele actuale, calculul standard al intervalelor (pe baza erorilor istorice de proiecție) nu ar oferi o indicație fiabilă a incertitudinilor fără precedent care grevează proiecțiile actuale. În schimb, pentru a ilustra mai bine gradul actual de incertitudine, în Caseta 3 sunt prezentate scenarii alternative bazate pe ipoteze diferite privind evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19 și măsurile de izolare asociate.
1) Inclusiv schimburile comerciale din interiorul zonei euro.

2) Subindicele se bazează pe estimări ale impactului efectiv al impozitelor indirecte. Acesta poate să difere de datele Eurostat, care presupun transmiterea integrală și imediată a efectelor impozitelor indirecte la nivelul IAPC.
3) Calculat ca soldul bugetar excluzând efectele tranzitorii ale ciclului economic și măsurile clasificate ca temporare în definiția Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Revizuirile comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2020, în special pentru anul 2020, reflectă, printre altele, o modificare a clasificării SEBC a măsurilor temporare legate de criza COVID-19. Ca urmare a acestor modificări, în general, măsurile legate de criza COVID-19 nu se mai încadrează în definiția dată de SEBC măsurilor temporare și, prin urmare, soldul structural include impactul bugetar al acestor măsuri.

Referitor la componentele PIB, consumul privat a scăzut, potrivit anticipațiilor, cu 8,3% în 2020 și se va redresa la nivelul din perioada pre-criză până la jumătatea anului 2022. Consumul privat a cunoscut un reviriment puternic în trimestrul III 2020, după scăderea cumulată de 16,3% consemnată în prima jumătate a anului 2020. Este probabil ca revenirea puternică, deși incompletă, din trimestrul III să fi fost determinată de o corecție a reprimării anterioare a cererii, în special de bunuri de folosință îndelungată, înmatriculările noi de autoturisme înregistrând o creștere de aproape 95% în trimestrul III, precum și de majorarea cheltuielilor cu serviciile. În pofida redresării puternice din trimestrul III, pierderile inițiale consemnate de consumul privat au fost recuperate doar parțial. Fluctuațiile consumului privat în primele trei trimestre ale anului 2020 contrastează cu un profil mult mai modest al veniturilor disponibile reale, care a fost stabilizat de asistența din fonduri publice, ceea ce a condus la variații pronunțate ale ratei de economisire. Privind în perspectivă, se anticipează o nouă scădere accentuată a consumului privat în trimestrul IV 2020 ca urmare a înăspririi măsurilor de izolare, având drept rezultat noi economii forțate și, probabil, economii în scop preventiv mai ridicate. Ulterior, acesta este proiectat să își reia redresarea în 2021 și să depășească nivelul înregistrat în perioada pre-criză la jumătatea anului 2022. Acest reviriment va fi sprijinit de reducerea treptată a incertitudinilor, precum și de convergența progresivă a ratei de economisire către nivelul din perioada pre-criză, în timp ce nivelul ridicat al șomajului și corecția transferurilor fiscale nete vor frâna redresarea cheltuielilor de consum.

Caseta 1
Ipoteze tehnice privind ratele dobânzilor, prețurile materiilor prime și cursurile de schimb

Comparativ cu proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020, ipotezele tehnice actuale includ o scădere a ratelor dobânzilor pe termen lung, prețuri mai reduse ale petrolului și o ușoară depreciere a cursului de schimb efectiv al euro. Ipotezele tehnice referitoare la ratele dobânzilor și la prețurile materiilor prime se bazează pe anticipațiile pieței, data-limită pentru includerea ultimelor informații fiind 18 noiembrie 2020. Ratele dobânzilor pe termen scurt se referă la EURIBOR la trei luni, anticipațiile pieței fiind derivate din ratele dobânzilor futures. Conform acestei metodologii, ratele dobânzilor pe termen scurt se vor situa, în medie, la −0,4% în anul 2020 și la −0,5% în perioada 2021-2023. Anticipațiile pieței cu privire la randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro indică un nivel anual mediu de 0,0% pentru anul 2020, −0,1% pentru 2021, 0,0% pentru 2022 și 0,1% pentru 2023.[2] Comparativ cu proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020, anticipațiile pieței privind ratele dobânzilor pe termen scurt sunt nemodificate, iar randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro au fost revizuite în sens descendent cu circa 20 puncte de bază pentru perioada 2021-2022.

Referitor la prețurile materiilor prime, proiecțiile analizează traiectoria implicită de pe piețele futures, calculată cu ajutorul mediei aferente perioadei de două săptămâni anterioare datei-limită de 18 noiembrie 2020. Pe această bază, se anticipează că prețul țițeiului Brent se va reduce de la 64,0 USD/baril în anul 2019 la 41,6 USD/baril în 2020 și se va majora la 46,9 USD/baril până în 2023. Această traiectorie implică faptul că, față de proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020, prețurile în dolari SUA ale petrolului sunt mai scăzute cu circa 7% în perioada 2021-2022. Se estimează că prețurile în dolari SUA ale materiilor prime non-energetice vor cunoaște o revigorare în anul 2021 și vor înregistra o creștere mai moderată până la finele orizontului de proiecție.

În ceea ce privește cursurile de schimb bilaterale, se preconizează că acestea vor rămâne nemodificate pe parcursul orizontului de proiecție, la nivelurile medii înregistrate în perioada de două săptămâni anterioară datei-limită de 18 noiembrie 2020. Această ipoteză presupune un curs de schimb mediu de 1,18 USD/EUR în perioada 2021-2023, nivel nemodificat față de proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020. Ipoteza privind cursul de schimb efectiv al euro a fost revizuită în sens descendent cu 0,7% față de proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020.

Ipoteze tehnice

Potrivit anticipațiilor, contracția pronunțată și bruscă a investițiilor în obiective rezidențiale din anul 2020 va fi inversată doar treptat pe parcursul orizontului de proiecție. Se estimează că investițiile în obiective rezidențiale au înregistrat o scădere cumulată de 14,2% în prima jumătate a anului 2020 și că au fost afectate mai puternic în țările cu măsuri de izolare mai stricte. Se previzionează că efectele nefavorabile asupra cererii de locuințe ale diminuării veniturilor disponibile, ale încrederii mai scăzute a consumatorilor și ale ratei mai ridicate a șomajului vor conduce la o redresare lentă a investițiilor în obiective rezidențiale, care sunt prevăzute să atingă nivelul din perioada pre-criză abia în semestrul II 2022.

Se așteaptă o scădere pronunțată a investițiilor corporative în 2020 și doar o redresare progresivă a acestora în 2021, nivelurile din perioada pre-criză urmând să fie atinse la jumătatea anului 2022. Declinul sever din semestrul I 2020 a fost rezultatul măsurilor de izolare, al prăbușirii cererii globale și interne, precum și al intensificării incertitudinilor. Deși se estimează că investițiile corporative au consemnat o redresare puternică în trimestrul III, o nouă contracție a acestora este așteptată în trimestrul IV. Se anticipează că acestea vor începe să se revigoreze treptat pe parcursul anului 2021, în condițiile redresării cererii globale și interne și, de asemenea, parțial pe seama impactului pozitiv al planului NGEU asupra investițiilor corporative. Cu toate acestea, întrucât se estimează că incertitudinile se vor reduce numai gradual și având în vedere nivelurile ridicate de neutilizare a capacităților de producție și temerile legate de tendințele cererii pe termen mai lung, este probabil ca firmele să consemneze doar o intensificare progresivă a investițiilor, ceea ce sugerează că redresarea va deveni relativ mai robustă abia în 2022. Prin urmare, se anticipează că investițiile corporative în zona euro vor atinge nivelul din perioada pre-criză la jumătatea anului 2022.

Conform proiecțiilor, gradul de îndatorare brută a societăților nefinanciare va înregistra o creștere semnificativă în 2020, urmată de un declin moderat, dar se va menține peste nivelul din perioada pre-criză la finele orizontului de proiecție. Gradul de îndatorare brută a societăților nefinanciare a crescut semnificativ în 2020 de la un nivel deja ridicat, pe seama scăderii pronunțate a profiturilor corporative în semestrul I 2020 și, prin urmare, a recurgerii sporite la finanțarea prin îndatorare pentru a compensa deficitele de lichiditate. Se previzionează că datoria brută a sectorului corporativ va continua să crească ușor pe termen scurt, urmând să se reducă moderat, dar menținându-se net superioară nivelului de la sfârșitul anului 2019 în 2023. Potrivit anticipațiilor, creșterea înregistrată a ponderii datoriei societăților nefinanciare va limita dinamica investițiilor corporative în cadrul orizontului de proiecție, în condițiile în care firmele iau măsuri pentru a restabili soliditatea propriilor bilanțuri. Cu toate acestea, plățile de dobânzi brute ale sectorului corporativ au coborât la niveluri minime istorice în ultimii ani și se previzionează că acestea vor înregistra doar un avans modest în următorii ani, reducând eventualele temeri legate de sustenabilitatea datoriei.

Caseta 2
Contextul internațional

Datele noi indică o redresare mai puternică a activității economice și a schimburilor comerciale în trimestrul III 2020 decât s-a anticipat în proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020. În ansamblu, se consideră că PIB real mondial (exceptând zona euro) a consemnat un ritm de creștere de 6,7% în trimestrul III (cu 2,0 puncte procentuale peste nivelul estimat în proiecțiile din luna septembrie 2020). Importurile globale (exceptând zona euro) au cunoscut, de asemenea, o revigorare substanțială în trimestrul III, ca urmare a redresării activității economice, în special în sectorul prelucrător, și a rezilienței lanțurilor globale de valoare adăugată. După scăderea de două cifre consemnată în trimestrul II (−13,4% față de intervalul precedent), se estimează că importurile globale s-au redresat cu 10,9% față de intervalul precedent în trimestrul III (cu 4,8 puncte procentuale peste nivelul prevăzut în proiecțiile anterioare).

Datele recente din sondaje sugerează că expansiunea activității economice globale și a schimburilor comerciale internaționale continuă la începutul trimestrului IV, dar se moderează. În luna octombrie, indicele compozit global aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (exceptând zona euro) s-a ameliorat în continuare la 54,1 (față de 53 în luna septembrie), fiind sprijinit de o îmbunătățire semnificativă a sectorului serviciilor și de o creștere modestă a sectorului prelucrător, ceea ce sugerează o generalizare a redresării economice. Indicele PMI pentru zona euro cu privire la comenzile noi pentru piața externă (exceptând zona euro), care prezintă o bună corelație cu schimburile comerciale internaționale, a înregistrat o ușoară scădere, până la 50,3 în luna octombrie, evoluție care sugerează o relativă moderare a ritmului de creștere a schimburilor comerciale la începutul trimestrului IV. În ansamblu, se anticipează că recrudescența infectărilor cu COVID-19 va afecta ritmul de creștere a PIB real mondial (exceptând zona euro) în trimestrul IV, însă se consideră că efectele negative asupra dinamicii importurilor globale vor fi oarecum atenuate de o relativă constituire prognozată de stocuri de produse importate de Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție post-Brexit. Se estimează o corecție a acestei acumulări de stocuri la începutul anului 2021.

După contracția cu 3,0% înregistrată în 2020, se proiectează o expansiune a PIB real mondial (exceptând zona euro) cu 5,8% în 2021 și un ritm mediu de creștere de 3,8% în perioada 2022-2023. Se previzionează că redresarea activității economice va fi mai puternică în economiile de piață emergente, comparativ cu economiile avansate. Acest tipar este determinat, în principal, de China, care se evidențiază în contextul global, deoarece a reușit să limiteze cu succes răspândirea virusului într-un stadiu incipient și, întrucât a revenit deja la jumătatea anului 2020 la nivelurile pre-pandemie ale activității economice, se estimează că economia sa a înregistrat o creștere în 2020. În Statele Unite, se proiectează un reviriment al economiei în 2021 și o normalizare graduală a ritmului de creștere a PIB real până în 2023. La sfârșitul orizontului de proiecție, se consideră că redresarea economică globală va fi incompletă, deoarece nivelul activității economice se va menține, confirm proiecțiilor, sub traiectoria consemnată în perioada pre-pandemie. Comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2020, ritmul de creștere a PIB real mondial (exceptând zona euro) a fost revizuit în sens ascendent pentru 2020 și în sens descendent pentru 2021, fiind, în linii mari, nemodificat pentru 2022.

Conform proiecțiilor, schimburile comerciale internaționale (exceptând zona euro) se vor contracta cu 9,2% în 2020, urmând să se revigoreze cu 7,1% în 2021 și să înregistreze un ritm mediu de creștere de 3,7% în perioada 2022-2023. Scăderea pronunțată a importurilor globale (exceptând zona euro) în 2020 reflectă prociclicitatea puternică a acestora, în special în perioadele de declin economic, dar și natura specifică a crizei COVID-19. Perturbările temporare la nivelul lanțurilor de aprovizionare globale și majorarea costurilor comerciale ca parte a măsurilor de izolare în contextul pandemiei de COVID-19 au afectat realmente schimburile comerciale internaționale în semestrul I 2020. Se previzionează că importurile globale (exceptând zona euro) se vor contracta în 2020 într-un ritm mai lent decât cel estimat în proiecțiile din septembrie 2020, reflectând în mare măsură o creștere peste așteptări în trimestrul III și se vor accelera într-un ritm ușor mai rapid în 2021, pe seama unui reviriment mai puternic decât cel anticipat al schimburilor comerciale în economiile de piață emergente. Cererea externă adresată zonei euro este proiectată să se reducă cu 10,7% în anul 2020, să se majoreze cu 6,6% în 2021 și să înregistreze un ritm mediu de creștere de 3,7% în perioada 2022-2023. Comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2020, aceasta implică o ușoară revizuire în sens descendent pentru 2021. Această revizuire în sens descendent reflectă, în mare măsură, efectul negativ al modificării ipotezei privind relațiile comerciale între UE și Regatul Unit începând cu luna ianuarie 2021 (Secțiunea 1), care este parțial compensat de o ameliorare a perspectivelor privind importurile altor economii principale (de exemplu, Statele Unite, China și alte economii de piață emergente).

Contextul internațional

(variații procentuale anuale)

1) Calculate ca medie ponderată a importurilor.
2) Calculată ca medie ponderată a importurilor partenerilor comerciali ai zonei euro.

Se anticipează că, în 2020, exporturile vor fi afectate în mod disproporționat de pandemie comparativ cu importurile, ceea ce sugerează o contribuție globală negativă din partea schimburilor comerciale nete în acest an și o contribuție, în medie, neutră ulterior. În prima jumătate a anului 2020, perturbările la nivelul lanțurilor de aprovizionare și scăderea cererii externe au avut un impact puternic asupra exporturilor deja modeste, în special în industria auto, de utilaje și de produse chimice, în timp ce restricțiile în domeniul turismului au condus la prăbușirea exporturilor de servicii de ospitalitate și transport. Măsurile de izolare introduse pentru limitarea pandemiei au determinat, de asemenea, o scădere pronunțată a importurilor. Cu toate acestea, corecția reprimării cererii în industriile orientate către export și ridicarea multor restricții au contribuit la o redresare puternică a importurilor și a exporturilor în trimestrul III. Exporturile de servicii se confruntă cu noi restricții în trimestrul IV și, deși nu se anticipează că schimburile comerciale de bunuri vor fi afectate de închiderea fabricilor ca răspuns la pandemie, acestea vor avea în continuare de suferit de pe urma cererii finale reduse. Începând cu 2021, încheierea perioadei de tranziție post-Brexit va însemna o deteriorare a condițiilor comerciale bilaterale cu Regatul Unit, un partener comercial principal, care absoarbe 14% din exporturile zonei euro. Pe termen mediu, schimburile comerciale ale zonei euro vor fi afectate de aprecierea euro de la începutul pandemiei, care a afectat competitivitatea zonei euro. Drept urmare, cotele de piață ale exporturilor ar trebui să se mențină, potrivit așteptărilor, sub nivelurile din perioada pre-pandemie până la sfârșitul orizontului de proiecție. Contribuțiile schimburilor comerciale nete la PIB vor rămâne relativ modeste începând cu anul 2021 și nu vor compensa contribuția negativă din 2020.

În pofida unei creșteri moderate a șomajului în ultimele luni, se estimează că situația pe piața forței de muncă va cunoaște o deteriorare substanțială, urmată de o normalizare către sfârșitul orizontului de proiecție. Rata șomajului a crescut de la 7,6% în trimestrul II la 8,6% în trimestrul III, nivel inferior celui anticipat în proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020. Nivelul mai scăzut din al treilea trimestru s-a datorat în principal creșterii mult peste așteptări a ocupării forței de muncă. Totuși, în trimestrul III 2020 aceasta a fost în continuare cu 2,2% sub nivelul înregistrat în trimestrul IV 2019. Forța de muncă s-a redresat parțial în trimestrul III, comparativ cu scăderea pronunțată din trimestrul II. Deși numărul de lucrători incluși în schemele de menținere a locurilor de muncă s-a redus considerabil în trimestrul III, se așteaptă o inversare a acestei evoluții în trimestrul IV 2020, având în vedere recenta înăsprire a măsurilor de izolare. Pe măsură ce forța de muncă continuă să se normalizeze și lucrătorii părăsesc schemele de menținere a locurilor de muncă, se previzionează că rata șomajului va crește în continuare, atingând un nivel maxim de 9,3% în 2021, după care va scădea la 7,5% în 2023, pe fondul redresării economiei. Această proiecție pornește de la premisa că o mare parte a lucrătorilor incluși în schemele de menținere a locurilor de muncă își pot relua locurile de muncă obișnuite. Până la sfârșitul orizontului de proiecție, se consideră că rata șomajului și numărul de persoane ocupate revin, în linii mari, la nivelurile înregistrate în trimestrul IV 2019.

Conform proiecțiilor, dinamica productivității muncii pe persoană ocupată se va reduce în 2020 și se va redresa ulterior pe parcursul orizontului de proiecție. După redresarea consemnată în urma scăderii accentuate din prima jumătate a anului, productivitatea muncii pe persoană ocupată este proiectată să se reducă din nou în trimestrul IV 2020 ca urmare a intensificării măsurilor de izolare și a creșterii asociate a utilizării schemelor de menținere a locurilor de muncă în numeroase țări. Conform proiecțiilor, creșterea productivității muncii pe persoană ocupată se va redresa în semestrul I 2021, urmând să se tempereze treptat pentru restul orizontului de proiecție.

Comparativ cu proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020, profilul creșterii PIB real a fost revizuit în sens descendent pe termen scurt, având în vedere recrudescența recentă a pandemiei, dar se consideră că, pe termen mediu, se va redresa, în linii mari, până la nivelul estimat în proiecția de bază din septembrie, reflectând stimulul fiscal suplimentar, un reviriment mai puternic pe fondul ridicării măsurilor de izolare, precum și efectele asupra încrederii. Dinamica PIB real a fost revizuită în sens ascendent pentru 2020, reflectând rezultatele mult peste așteptări din trimestrul III, care compensează pe deplin revizuirea în sens descendent pentru trimestrul IV ca urmare a recrudescenței pandemiei. O revizuire în sens descendent a creșterii economice în trimestrul I 2021 se referă, de asemenea, la modificarea ipotezei tehnice privind relațiile comerciale între Regatul Unit și UE (Secțiunea 1). O redresare mai puternică în termeni trimestriali pe parcursul anului 2021 legată de relaxarea celui de-al doilea val de măsuri de izolare și, de asemenea, de stimulul fiscal suplimentar, furnizat parțial de planul NGEU, nu anulează în totalitate efectul de report mai scăzut în anul respectiv. În 2022, revizuirea în sens ascendent reflectă cu precădere un efect de report statistic mai pronunțat, precum și un ușor impact pozitiv al reducerii ratelor dobânzilor pe termen lung și al prețurilor mai scăzute ale petrolului.

3 Prețuri și costuri

Conform proiecțiilor, rata inflației IAPC se va redinamiza de la 0,2% în 2020 la 1,0% în 2021, apoi va crește în continuare treptat la 1,4% în 2023 (Graficul 2). Revirimentul din 2021 reflectă, în mare măsură, efectele de bază aferente prețurilor produselor energetice, componentă a inflației IAPC, legate de scăderea pronunțată a prețurilor petrolului după declanșarea pandemiei de COVID-19, precum și inversarea reducerii cotei TVA în Germania. Se estimează că, în anii 2022 și 2023, componenta „produse energetice” a inflației IAPC se va situa în jurul valorii de 1,6% și, implicit, va exercita un impact în sensul creșterii asupra inflației totale. Pe termen scurt, componenta „alimente” a inflației IAPC este preconizată să prezinte un tipar relativ diferit, înregistrând inițial o corecție a creșterii semnificative generate în 2020 de declanșarea pandemiei de COVID-19 și intensificându-se ulterior de la jumătatea anului 2022 până la 1,8% în 2023. Creșterea treptată anticipată a inflației totale până la o rată de 1,4% în 2023 este, prin urmare, impulsionată în mod semnificativ de componentele mai volatile ale IAPC.

Se anticipează o intensificare graduală a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente de la 0,7% în anul 2020 la 1,2% în 2023. Exceptând impactul variațiilor impozitelor indirecte, această proiecție implică o trenare a inflației de bază pe o perioadă mai îndelungată, care se prelungește până în 2021, și o creștere vizibilă, deși încă treptată, începând abia cu a doua parte a anului respectiv. Dinamica scăzută a inflației de bază pe termen mai scurt reflectă cererea modestă rezultată din reducerea activității și evoluția veniturilor ca urmare a restricțiilor legate de pandemia de COVID-19. Se previzionează că aceste efecte inhibitoare vor fi numai parțial compensate de presiunile în sensul creșterii costurilor și prețurilor generate de perturbările la nivelul ofertei rezultate, de exemplu, din limitările la nivelul lanțurilor globale de valoare adăugată și din măsurile de distanțare socială. Creșterea progresivă estimată a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente în a doua jumătate a orizontului de proiecție reflectă avansul cererii în contextul continuării redresării economice, anticipându-se o diminuare a presiunilor în sensul creșterii generate de efectele nefavorabile pe partea ofertei în contextul pandemiei.

Graficul 2

Inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Notă: Linia verticală indică începutul orizontului de proiecție. Graficul nu prezintă intervalele din jurul proiecțiilor. Aceasta reflectă faptul că, în circumstanțele actuale, calculul standard al intervalelor (pe baza erorilor istorice de proiecție) nu ar oferi o indicație fiabilă a incertitudinilor fără precedent care grevează proiecțiile actuale. În schimb, pentru a ilustra mai bine gradul actual de incertitudine, în Caseta 3 sunt prezentate scenarii alternative bazate pe ipoteze diferite privind evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19 și măsurile de izolare asociate.

Schemele de menținere a locurilor de muncă implică o volatilitate ridicată a dinamicii remunerării pe salariat, dar amortizează impactul evoluțiilor activității economice asupra costurilor salariale ale firmelor. Aceste scheme protejează ocuparea forței de muncă în contextul unei diminuări semnificative a numărului de ore lucrate, determinând reducerea ritmului anual de creștere a remunerării pe salariat, care este proiectat să scadă cu 1,1% în 2020 și să înregistreze un reviriment puternic de 3,6% în 2021 pe seama efectelor de bază. În contextul estompării impactului generat de schemele de menținere a locurilor de muncă și al normalizării evoluțiilor pe piața forței de muncă, se anticipează că dinamica remunerării pe salariat va fi ușor peste 2,0% la sfârșitul orizontului de proiecție, nivel, în linii mari, comparabil cu ritmurile de creștere consemnate înainte de pandemie.

Conform proiecțiilor, este probabil ca dinamica costurilor unitare cu forța de muncă să prezinte fluctuații puternice pe parcursul orizontului de proiecție, dar se anticipează că aceasta va genera, în ansamblu, numai presiuni inflaționiste scăzute. Fluctuațiile puternice reflectă, în mare măsură, evoluția estimată a productivității, nu pe cea a salariilor. Se previzionează că dinamica robustă a productivității muncii în 2021, pe fondul redresării producției, dar și al persistenței unei cereri reduse pe piața forței de muncă și, într-o măsură mai mică, în 2022 va conduce la o creștere negativă a costurilor unitare cu forța de muncă în cei doi ani care precedă revenirea acesteia la valori pozitive în 2023. În termeni cumulativi, ritmul de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă este considerat a fi ușor peste 1,0% pe an în perioada 2020-2023 și, prin urmare, implică numai presiuni reduse în sensul creșterii asupra dinamicii prețurilor interne.

Marjele de profit sunt proiectate să amortizeze, în linii mari, fluctuațiile accentuate ale costurilor unitare cu forța de muncă pe parcursul orizontului de proiecție. Prin urmare, se anticipează că acestea vor scădea pe termen scurt, în concordanță cu activitatea economică și creșterea productivității, și că se vor redresa semnificativ ulterior, odată cu corecția presiunilor generate de costurile cu forța de muncă. În perioada 2020-2021, marjele de profit sunt relativ distorsionate de schemele de ajutor de stat pentru salarii. Către finele orizontului de proiecție, se estimează că marjele de profit vor avea un impact, în linii mari, neutru asupra presiunilor inflaționiste, care, până la acea dată, sunt generate din nou, cu precădere, de costurile cu forța de muncă.

Se anticipează că dinamica prețurilor importurilor va prezenta un tipar similar celui al prețurilor petrolului, care implică o creștere moderată în a doua jumătate a orizontului de proiecție. Ritmul anual de creștere a deflatorului importurilor este așteptat să evolueze de la o valoare foarte pronunțat negativă în 2020 la valori pozitive moderate în perioada 2021-2023. Dinamica pozitivă a prețurilor importurilor în anii respectivi reflectă o serie de presiuni în sensul creșterii asupra prețurilor exercitate de prețurile materiilor prime, dar și impactul dinamicii globale a prețurilor în termeni mai generali într-o economie mondială în curs de redresare. Aceste efecte sunt parțial compensate de impactul inhibitor al aprecierii euro pe parcursul anului 2020.

Comparativ cu proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020, proiecția privind inflația IAPC este revizuită în sens descendent pentru 2020 și 2022. Componenta „produse energetice” a inflației IAPC este revizuită în sens ascendent pentru 2021 și în sens descendent pentru 2022, reflectând ipoteza sugerată de curba cotațiilor futures ale petrolului. Componenta „alimente” a inflației IAPC prezintă același tipar de revizuire, care se referă la o corecție mai întârziată a creșterii semnificative determinate de criza COVID-19 în 2020. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este revizuită în sens descendent pentru anii 2020, 2021 și 2022, pe seama rezultatelor recente mai modeste și a unei reevaluări în sens descendent a presiunilor inflaționiste față de proiecțiile anterioare, în contextul deficitului de cerere agregată considerabil, dar în scădere, pe piața bunurilor și pe cea a forței de muncă.

Caseta 3
Scenarii alternative pentru perspectivele economice ale zonei euro

Întrucât persistă incertitudini semnificative cu privire la evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19 și la consecințele economice ale acesteia, se justifică în continuare o analiză bazată pe scenarii alternative. Această casetă conturează două scenarii, care reprezintă alternative la scenariul de bază inclus în proiecțiile experților Eurosistemului din luna decembrie 2020, pentru a ilustra o serie de efecte plauzibile ale pandemiei de COVID-19 asupra economiei zonei euro.

Scenariile variază în funcție de diferite ipoteze referitoare la pandemie și la modul în care va reacționa economia. Aceste ipoteze se referă la evoluția pandemiei și la severitatea și durata măsurilor de izolare, precum și la calendarul și implementarea cu succes a unor soluții medicale. Ipotezele referitoare la economie vizează răspunsurile comportamentale ale agenților economici care se adaptează la perturbările economice, precum și efectele pe termen mai lung asupra activității economice, odată ce toate măsurile de izolare au fost ridicate. Perspectivele generale ale evoluției acestor factori determină, de asemenea, proiecțiile specifice scenariilor privind cererea externă adresată zonei euro, precum și ipotezele privind politicile fiscale și ratele dobânzilor active. Alte ipoteze condiționate, cum ar fi cele privind prețul petrolului, cursul de schimb și randamentele obligațiunilor de stat, sunt identice cu cele din scenariul de bază.

Scenariul moderat presupune că pandemia este limitată cu succes pe parcursul anului 2021, în timp ce scenariul sever pleacă de la ipoteza unor măsuri de izolare prelungite și mai stricte și a unor repercusiuni economice de durată. În afară de actualizările necesare pentru a reflecta recrudescența recentă a virusului și intensificarea măsurilor de izolare, precum și de cele mai recente știri referitoare la iminența introducerii unor vaccinuri eficace, perspectivele ambelor scenarii rămân, în linii mari, similare celor din proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020. Scenariul moderat presupune o stabilizare a numărului de infectări după creșterea consemnată recent și răspunsuri foarte eficiente în plan economic din partea autorităților și a agenților economici. Scenariul sever prevede o recrudescență puternică a pandemiei, care determină autoritățile guvernamentale să înăsprească și mai mult măsurile de izolare în trimestrul I 2021, dar cu o eficacitate mai limitată. Eforturile susținute de prevenire a răspândirii virusului în scenariul sever ar continua să afecteze semnificativ activitatea în toate sectoarele economiei până la implementarea cu succes a unor soluții medicale. Aceasta din urmă este așteptată să se producă până la sfârșitul anului 2021 în scenariul moderat, în timp ce unele măsuri de izolare trebuie să fie menținute până la sfârșitul anului 2023 în scenariul sever. Comparativ cu perspectivele din scenariul de bază, scenariul sever prezintă repercusiuni economice mai pronunțate și o trenare mai amplă și mai persistentă a activității economice la nivelul sectoarelor. Această evoluție este amplificată de creșterea numărului de insolvențe, care conduce la tensiuni în activitatea de creditare, cu impact nefavorabil asupra costurilor împrumuturilor pentru populație și firme. În același timp, se pornește de la ipoteza că politicile monetare, fiscale și prudențiale implică efecte de amplificare financiară foarte severe.

Scenarii macroeconomice alternative pentru zona euro

Notă: Rata șomajului este măsurată ca procent din forța de muncă.

Aceste scenarii au la bază aceleași perspective generale pentru economia globală și, implicit, pentru cererea externă adresată zonei euro. Ca urmare a prociclicității ridicate a schimburilor comerciale internaționale în raport cu activitatea globală, la sfârșitul anului 2023 cererea externă adresată zonei euro s-ar situa cu aproximativ 11% peste nivelul din perioada pre-criză în scenariul moderat, în timp ce în scenariul sever s-ar plasa cu circa 2% sub nivelul din perioada pre-criză.

PIB real al zonei euro ar scădea cu 1,6% în scenariul moderat și, respectiv, 3,2% în scenariul sever în trimestrul IV 2020, în timp ce o limitare eficace a răspândirii virusului ar fi esențială pentru asigurarea unei redresări robuste ulterior (a se vedea graficul). Scenariul moderat prevede un reviriment semnificativ în semestrul I 2021 și consolidarea în continuare a activității economice pentru restul anului 2021, pornind de la ipoteza unei implementări rapide de soluții medicale, care generează efecte asupra încrederii. Efectele negative ale pandemiei sunt proiectate să se atenueze în mare măsură până la sfârșitul anului 2022, când PIB revine, în scenariul moderat, aproape de nivelul estimat în proiecțiile macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2019, respectiv din perioada pre-criză. În scenariul sever, activitatea economică se reduce în continuare la începutul anului 2021, urmând să se redreseze moderat ulterior. Creșterea economică continuă să fie scăzută până în semestrul I 2022 în scenariul sever, ca urmare a ipotezei privind înăsprirea în continuare a măsurilor de izolare în trimestrul I 2021 și a caracterului mai strict al acestor măsuri pe tot parcursul orizontului de proiecție, la care se adaugă incertitudinile persistente semnificative și efecte de amplificare financiară, aceste evoluții fiind numai parțial atenuate de măsurile de sprijin legate de politici. O redresare relativ mai viguroasă a creșterii, comparativ cu scenariul de bază, este proiectată în scenariul sever abia de la sfârșitul anului 2022, având în vedere potențialul semnificativ de recuperare, deși se anticipează că pierderile înregistrate de PIB real comparativ cu nivelul din perioada pre-criză nu vor fi recuperate în totalitate până la sfârșitul orizontului de proiecție.

Scenarii alternative privind PIB real și inflația IAPC în zona euro

(indice: T4 2019 = 100 (graficul din stânga); rată anuală (graficul din dreapta))

Notă: Linia verticală indică începutul orizontului de proiecție.

Piețele forței de muncă din zona euro s-ar redresa potrivit scenariului moderat, întrucât politicile ar reuși, în mare măsură, să prevină efectele de histerezis, care sunt doar parțial limitate în scenariul sever. În scenariul moderat, rata șomajului are o dinamică similară celei din scenariul de bază, atingând un nivel maxim în 2021, după încetarea estimată în prezent a majorității măsurilor de asistență din fonduri publice, și revenind rapid la nivelul din perioada pre-criză în 2022. În schimb, în scenariul sever, rata șomajului nu revine la nivelul din perioada pre-criză consemnat în trimestrul IV 2019 și se menține foarte ridicată, reflectând nevoi mai mari de realocare între sectoare, în pofida unei scăderi treptate de la nivelul maxim atins în trimestrul II 2021.

În ceea ce privește inflația IAPC, ambele scenarii previzionează o relativă revigorare pe termen scurt. Aceasta reflectă faptul că principalii determinanți ai intensificării inflației pe termen scurt în scenariul de bază (respectiv ipotezele privind prețurile petrolului, efectele de bază ale componentei „produse energetice” și impactul modificărilor temporare ale TVA în Germania) se aplică în egală măsură scenariilor alternative.

Dincolo de orizontul pe termen scurt, traiectoria inflației variază într-o măsură mai mare de la un scenariu la celălalt, ca urmare a diferențelor la nivelul echilibrului între ofertă și cerere. Se anticipează că efectele asupra inflației, atât cele în sensul scăderii pe partea cererii, cât și cele în sensul creșterii pe partea ofertei, vor fi mai semnificative în scenariul sever decât în cel moderat, dar excedentul de ofertă se așteaptă să fie superior în scenariul sever, comparativ cu cel moderat, comprimând inflația. Inflația IAPC este estimată să se intensifice de la 1,1% în 2021 la 1,5% în 2023 în scenariul moderat, fluctuând în jurul valorii de 0,7% pe parcursul orizontului de proiecție în scenariul sever.

4 Perspectivele fiscale

Sprijinul fiscal substanțial a atenuat impactul macroeconomic al crizei COVID-19 în 2020. Orientarea politicii fiscale[3] este evaluată ca fiind deosebit de expansionistă în 2020. Aceasta este susținută cu precădere de măsurile fiscale extraordinare adoptate de toate țările din zona euro ca răspuns la pandemie. Pentru zona euro în ansamblu, aceste măsuri se ridică la aproximativ 4½% din PIB, cea mai mare parte a acestora constând în cheltuieli suplimentare sub formă de transferuri și subvenții pentru firme și gospodării, inclusiv în cadrul schemelor de menținere a locurilor de muncă. Comparativ cu proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020, dimensiunea pachetului de asistență pentru criza COVID-19 rămâne, în linii mari, nemodificată în 2020.

Se anticipează o corecție a asistenței pentru situații de urgență cu precădere în anul 2021, dar, comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2020, unele măsuri au fost prelungite și noi pachete de redresare au fost adoptate sau prezentate în contextul bugetelor naționale pentru 2021. Având în vedere măsurile aprobate de autoritățile guvernamentale sau adoptate pe cale legislativă la data-limită pentru ipotezele fiscale, majoritatea programelor legate de pandemie sunt temporare (reprezentând circa 3% din PIB) și vor face obiectul unor corecții treptate, îndeosebi în 2021 și, într-o măsură mai mică, în 2022. În același timp, măsurile de stimulare adoptate de autoritățile guvernamentale în legătură cu fondul de redresare NGEU, reprezentând circa 0,5% din PIB în fiecare an al perioadei 2021-2023 (aproximativ jumătate din pachetul financiar aferent NGEU pentru perioada 2021-2026), sunt incluse acum în proiecția de bază. Persistă incertitudini în ceea ce privește dimensiunea, calendarul și structura stimulului fiscal care urmează să fie finanțat prin intermediul pachetului NGEU. În ansamblu, orientarea fiscală pentru 2021 indică o reducere a stimulului, deși într-o măsură mai mică decât s-a estimat în proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020.

Conform proiecțiilor, deficitul bugetar al zonei euro se va majora substanțial în 2020 și se va reduce într-o oarecare măsură în 2021, înregistrând un declin mai pronunțat în 2022 și 2023. Creșterea deficitului bugetar în 2020 este generată de măsurile fiscale de urgență și de componenta ciclică negativă, care indică deteriorarea condițiilor macroeconomice. Scăderea deficitului bugetar în 2021 se referă cu precădere la corecția parțială a măsurilor fiscale de urgență, în timp ce componenta ciclică se redresează doar marginal. Ameliorarea mai semnificativă a soldului bugetar în 2022 se datorează componentei ciclice mai favorabile și corecției în continuare a măsurilor de stimulare. Nu în ultimul rând, în 2023, pe fondul unei orientări a politicii fiscale, în linii mari, neutră și a unor condiții ciclice mai favorabile, soldul bugetar este proiectat să se amelioreze în continuare până la −3% din PIB.

Conform proiecțiilor, ponderea datoriei în PIB în zona euro se va majora în anul 2020, va atinge un nivel maxim în 2021 și va consemna o ușoară reducere în 2022 și 2023. În anul 2020, creșterea semnificativă a ponderii datoriei în PIB este rezultatul diferențialului între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, care amplifică datoria (efect de tip „bulgăre de zăpadă”), și al deficitului primar amplu. Se anticipează că ponderea datoriei în PIB va atinge un nivel maxim de aproape 100% în 2021, când efectul nefavorabil al deficitului primar este superior celui favorabil de tip „bulgăre de zăpadă”. Scăderea ușoară ulterioară se datorează cu precădere diferențialelor favorabile între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, pe fondul redresării economiilor, care anulează complet deficitele primare persistente. Comparativ cu proiecțiile experților BCE din luna septembrie 2020, soldul bugetar al zonei euro și ponderile datoriei publice în PIB au fost revizuite în sens descendent pentru anul 2022, în linii mari în concordanță cu revizuirile măsurilor discreționare, ale condițiilor ciclice și ale plăților de dobânzi.

Caseta 4
Analiză a senzitivității

Proiecțiile se bazează în mare măsură pe ipotezele tehnice referitoare la evoluția anumitor variabile principale. Dat fiind că unele dintre aceste variabile pot avea un impact semnificativ asupra proiecțiilor pentru zona euro, analiza senzitivității proiecțiilor la traiectoriile alternative ale acestor ipoteze de bază poate contribui la evaluarea riscurilor asociate proiecțiilor.

Această analiză a senzitivității vizează evaluarea implicațiilor traiectoriilor alternative ale prețurilor petrolului. Ipotezele tehnice privind evoluțiile prețurilor petrolului care stau la baza proiecției de bază, construite pornind de la cotațiile futures ale petrolului, anticipează un profil ascendent al cotațiilor petrolului, prețul țițeiului Brent ajungând la 46,9 USD/baril în 2023. Sunt analizate două traiectorii alternative ale prețurilor petrolului. Prima se bazează pe cea de-a 25-a percentilă a distribuției, care are la bază densitățile implicite calculate folosind opțiuni pentru prețul petrolului la 18 noiembrie 2020, care este data-limită pentru includerea ipotezelor tehnice. Această traiectorie implică o reducere treptată a prețului petrolului la 33,4 USD/baril în anul 2023, cu 28,9% sub nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Pe baza mediei rezultatelor unei serii de modele macroeconomice elaborate de experți, această traiectorie ar avea un efect redus în sensul creșterii asupra dinamicii PIB real (aproximativ 0,1 puncte procentuale în 2021, 2022 și 2023), în timp ce rata inflației IAPC ar scădea cu 0,4 puncte procentuale în 2021, cu 0,5 puncte procentuale în 2022 și cu 0,3 puncte procentuale în 2023. Cea de-a doua traiectorie are la bază cea de-a 75-a percentilă a aceleiași distribuții și implică o creștere a prețului petrolului la 55 USD/baril în anul 2023, cu 17,5% peste nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Această traiectorie ar implica un avans al inflației IAPC cu 0,3 puncte procentuale în 2021, cu 0,2 puncte procentuale în 2022 și cu 0,1 puncte procentuale în 2023, în timp ce dinamica PIB real ar înregistra o relativă încetinire (cu 0,1 puncte procentuale în 2021 și 2022).

Caseta 5
Prognoze ale altor instituții

O serie de prognoze pentru zona euro au fost elaborate atât de organizații internaționale, cât și de instituții din sectorul privat. Totuși, acestea nu sunt strict comparabile una cu cealaltă sau cu proiecțiile macroeconomice realizate de experții Eurosistemului, întrucât sunt finalizate la momente diferite. Acestea se bazează, de asemenea, pe diferite ipoteze privind evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19. În plus, proiecțiile utilizează metode diverse pentru stabilirea ipotezelor privind variabilele fiscale, financiare și externe, inclusiv cotațiile petrolului și ale altor materii prime. Totodată, există diferențe între prognoze în ceea ce privește metodele de ajustare cu numărul zilelor lucrătoare (a se vedea tabelul).

Proiecțiile experților Eurosistemului privind creșterea economică se încadrează pe deplin în intervalele de variație din alte prognoze pentru 2021 și se situează la limita superioară a intervalelor ulterior, iar cele privind inflația sunt, în linii mari, în concordanță cu majoritatea celorlalte prognoze. Proiecția actuală privind creșterea PIB real în 2022 este semnificativ superioară altor prognoze, posibil pe seama unui reviriment mai puternic comparativ cu perspectivele mai puțin favorabile pe termen scurt și, de asemenea, a măsurilor fiscale suplimentare. Cu privire la inflație, diferențele sunt mult mai puțin pronunțate, proiecția experților Eurosistemului din luna decembrie 2020 fiind, în linii mari, în concordanță cu cele ale altor specialiști în prognoză.

Comparația prognozelor recente privind creșterea PIB real și inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Sursa: MJEconomics for the Euro Zone Barometer, 19 noiembrie 2020, datele pentru anii 2022 și 2023 sunt preluate din sondajul realizat în luna octombrie 2020; Consensus Economics Forecasts, 12 noiembrie 2020, datele pentru anii 2022 și 2023 sunt preluate din sondajul realizat în luna octombrie 2020; Previziunile economice ale Comisiei Europene, toamna anului 2020; Sondajul BCE în rândul specialiștilor în prognoză (Survey of Professional Forecasters), trimestrul IV 2020, realizat între 2 octombrie și 9 octombrie 2020; OECD Economic Outlook, nr. 108 – decembrie 2020. IMF World Economic Outlook, 13 octombrie 2020.
Notă: 1) Proiecțiile macroeconomice ale experților BCE și ai Eurosistemului prezintă ritmuri anuale de creștere ajustate cu numărul zilelor lucrătoare, în timp ce Comisia Europeană și FMI prezintă dinamici anuale neajustate cu numărul zilelor lucrătoare pe an. Celelalte prognoze nu specifică dacă datele sunt ajustate sau nu cu numărul zilelor lucrătoare. Tabelul nu prezintă intervalele din jurul proiecțiilor. Aceasta reflectă faptul că, în circumstanțele actuale, calculul standard al intervalelor (pe baza erorilor istorice de proiecție) nu ar oferi o indicație fiabilă a incertitudinilor fără precedent care grevează proiecțiile actuale. În schimb, pentru a ilustra mai bine gradul actual de incertitudine, în Caseta 3 sunt prezentate scenarii alternative bazate pe ipoteze diferite privind evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19 și măsurile de izolare asociate.

© Banca Centrală Europeană 2020

Adresa poștală 60640 Frankfurt am Main, Germany
Telefon +49 69 1344 0

Website www.ecb.europa.eu

Toate drepturile rezervate. Reproducerea informațiilor în scopuri educative și necomerciale este permisă numai cu indicarea sursei.

Pentru terminologia specifică, vă rugăm să consultați glosarul BCE (disponibil numai în limba engleză).

HTML ISSN 2529-4806, QB-CF-20-002-RO-Q

  1. Data-limită pentru includerea ipotezelor tehnice, precum cele referitoare la prețurile petrolului și cursurile de schimb, a fost 18 noiembrie 2020 (Caseta 1). Proiecțiile macroeconomice pentru zona euro au fost finalizate la 25 noiembrie 2020. Exercițiul actual de proiecție macroeconomică se referă la perioada 2020-2023. Proiecțiile care acoperă un orizont atât de îndelungat sunt marcate de incertitudini foarte pronunțate, aspect care ar trebui avut în vedere la interpretarea proiecțiilor macroeconomice. A se vedea articolul intitulat „An assessment of Eurosystem staff macroeconomic projections” din Buletinul lunar al BCE – mai 2013. La adresa http://www.ecb.europa.eu/pub/projections/html/index.en.html pot fi consultate, într-o versiune accesibilă, datele care stau la baza tabelelor și graficelor.
  2. Ipoteza privind randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro se bazează pe media ponderată cu PIB anual a randamentelor medii ale obligațiunilor de referință cu scadența la 10 ani ale țărilor din zona euro, extinsă utilizând traiectoria forward, derivată din randamentul la par al tuturor obligațiunilor pe 10 ani din zona euro estimat de BCE, discrepanța inițială dintre cele două serii fiind menținută constantă pe parcursul orizontului de proiecție. Se presupune că spread-urile dintre randamentele obligațiunilor de stat specifice fiecărei țări și media corespunzătoare zonei euro vor rămâne constante în cadrul orizontului de proiecție.
  3. Orientarea politicii fiscale este măsurată ca variație a soldului primar ajustat ciclic după excluderea asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar.