Opțiuni de căutare
Home Media Materiale explicative Studii și publicații Statistici Politică monetară Euro Plăți și piețe Cariere
Sugestii
Sortează în funcție de

Anul pe scurt

 În anul 2017, redresarea economică din zona euro s-a transformat într-o expansiune robustă și generalizată. Economia a înregistrat un avans de 2,5%, consemnând, la sfârșitul anului, 18 trimestre consecutive de creștere. Această expansiune a fost cea mai puternică din ultimul deceniu și cea mai extinsă din ultimele două decenii. Dispersia ritmurilor de creștere în rândul țărilor din zona euro s-a redus la cel mai scăzut nivel de la crearea Uniunii Monetare.

Creșterea economică robustă a asigurat continuarea într-un ritm alert a redresării pieței forței de muncă. Ocuparea forței de muncă s-a majorat cu 1,6%, atingând cel mai înalt nivel consemnat vreodată, impulsionată de ratele de participare record ale femeilor și ale persoanelor vârstnice. Șomajul s-a situat la cel mai scăzut nivel înregistrat din ianuarie 2009. În ansamblu, 7,5 milioane de locuri de muncă au fost create de la jumătatea anului 2013, compensând numărul total de locuri de muncă pierdute în perioada crizei.

Similar anilor anteriori, politica monetară a BCE a deținut un rol central în acest proces de redresare și convergență. În anul 2017, asimetriile anterioare în transmisia politicii noastre monetare au dispărut în mare măsură, iar condițiile de finanțare s-au stabilizat la niveluri minime istorice în întreaga zonă euro. Aceasta a contribuit la cea mai puternică dinamizare a creditelor acordate sectorului privat de la debutul crizei în anul 2008.

Cu toate acestea, rezultatele robuste înregistrate de economia reală nu s-au reflectat și în evoluția inflației. Deși inflația totală s-a redresat de la nivelurile minime anterioare, situându-se la o medie anuală de 1,5%, presiunile din surse interne asupra prețurilor s-au menținut scăzute, neexistând indicii privind o tendință susținută de creștere a inflației de bază.

Perspectivele divergente ale creșterii economice și inflației au configurat deciziile de politică monetară ale BCE pe parcursul anului, conducând la recalibrarea programului nostru de achiziționare de active.

În luna octombrie, Consiliul guvernatorilor a decis să reducă în continuare ritmul achizițiilor de active de la 60 de miliarde EUR la 30 de miliarde EUR pe lună, dar, pe de altă parte, să extindă programul cu cel puțin nouă luni până în septembrie 2018. În plus, în luna martie 2018 Consiliul guvernatorilor a eliminat din comunicările sale oficiale mențiunea explicită a faptului că este pregătit să extindă programul de achiziționare de active dacă perspectivele devin mai puțin favorabile.

Deciziile Consiliului guvernatorilor au reflectat încrederea sporită a acestuia în perspectivele economice, în contextul cărora o orientare nemodificată a politicii monetare ar fi devenit tot mai expansionistă. În același timp însă, Consiliul guvernatorilor a recunoscut că este nevoie de răbdare pentru a permite acumularea presiunilor inflaționiste, precum și de o politică monetară consecventă pentru ca dinamica inflației să devină durabilă și autosusținută.

Deși politica monetară produce efectele dorite, este posibil ca aceasta să genereze și efecte colaterale. Prin urmare, în anul 2017 BCE a continuat să monitorizeze îndeaproape riscurile la adresa stabilității financiare, care par să fi fost limitate.

Creșterea economică mai alertă în termeni nominali a contribuit la reducerea riscurilor prin ameliorarea sustenabilității datoriei companiilor și gospodăriilor populației. Ponderile datoriei în ambele sectoare au scăzut la nivelurile consemnate la începutul anului 2008, indicând faptul că redresarea nu s-a realizat cu prețul reîndatorării sectorului privat. De fapt, practic pentru prima dată de la crearea Uniunii Monetare, cheltuielile sectorului privat au sporit concomitent cu reducerea gradului de îndatorare a acestuia.

De asemenea, ameliorarea condițiilor economice a oferit băncilor ocazia de a-și consolida în continuare bilanțurile. Economia mai robustă a contribuit la stabilizarea profitabilității prin intermediul unor volume mai ridicate de operațiuni și al unor cheltuieli mai scăzute cu deprecierea. Capacitatea băncilor de a absorbi șocurile a continuat să crească, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază situându-se la 14,5% în trimestrul III 2017, iar calitatea activelor s-a îmbunătățit.

Băncile din zona euro au accelerat reducerea creditelor neperformante, care s-au diminuat de la 8% din totalul creditelor în 2014 la 5,2% în trimestrul III 2017. Numai în primele trei trimestre ale anului 2017, creditele neperformante au înregistrat o scădere de 119 miliarde EUR, volumul vânzărilor de credite pe piețele secundare reprezentând o pondere tot mai mare din cesiuni. La aceasta au contribuit și inițiativele BCE de îmbunătățire a transparenței pe piețele creditelor neperformante. Cu toate acestea, sunt în continuare necesare eforturi pentru reducerea stocurilor ridicate de credite neperformante.

BCE a continuat, de asemenea, să monitorizeze condițiile de pe piețele financiare. Deși au înregistrat o perioadă de relativă acalmie în 2017, piețele au rămas vulnerabile la o reevaluare abruptă a riscului și la accentuarea volatilității pe piețele financiare. Aceste riscuri s-au materializat pe piețele internaționale de acțiuni la începutul anului 2018, deși, până în prezent, nu au fost consemnate efecte de propagare semnificative la nivelul piețelor creditului din zona euro și, implicit, al condițiilor financiare în sens mai larg.

Anul 2017 a fost marcat și de evoluții semnificative ale arhitecturii plăților din zona euro. Ultimul val de migrare la TARGET2-Securities s-a încheiat, platforma procesând ulterior, în medie, 556 684 de tranzacții pe zi. A fost lansată noua bancnotă de 50 EUR, ceea ce a conferit siguranță sporită plăților efectuate de cetățenii din zona euro, pentru care numerarul rămâne principalul mijloc de plată la punctele de vânzare.

Nu în ultimul rând, BCE a adoptat o serie de măsuri pentru a îmbunătăți transparența și asumarea responsabilității față de cetățenii europeni. În anul 2017, am răspuns la 138 de întrebări adresate de deputați în Parlamentul European. Am deschis noul nostru Centru pentru vizitatori, care se estimează că va primi 40 000 de persoane pe an. Website-ul nostru a avut vizitatori din întreaga lume și a fost accesat de peste 17 milioane de ori.

Privind în perspectivă, anticipăm că ritmul expansiunii economice se va menține robust în 2018. Deși rămânem încrezători în convergența inflației către obiectivul nostru pe termen mediu, există încă incertitudini legate de dimensiunea deficitului de cerere din economie.

Prin urmare, o politică monetară caracterizată prin răbdare, consecvență și prudență rămâne necesară pentru asigurarea revenirii inflației la obiectivul nostru.

Frankfurt pe Main, aprilie 2018

Mario Draghi

Președinte

Anul în cifre

 
 

Politicile și activitățile BCE în contextul economic și financiar din 2017

Redresarea economică a zonei euro a fost susținută de factori favorabili și de politica monetară

Expansiunea economică începută în zona euro în anul 2013 a continuat și în 2017, dovedindu-și rezistența în fața incertitudinilor. Creșterea economică s-a consolidat și a devenit mai generalizată, dispersia ratelor de creștere, atât la nivelul țărilor, cât și al sectoarelor de activitate, înregistrând cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii. Piețele muncii din zona euro au continuat să beneficieze de redresarea în curs. Ocuparea forței de muncă a crescut la cel mai ridicat nivel de la crearea zonei euro, în timp ce rata șomajului a coborât la un nivel consemnat pentru ultima oară în trimestrul I 2009.

Redresarea zonei euro a fost sprijinită de o serie de factori ciclici și structurali favorabili. Creșterea economică globală s-a intensificat, sprijinind cererea de exporturi, în timp ce anii de redresare bilanțieră, consolidare instituțională și reforme structurale în zona euro au dat, de asemenea, roade. Totodată, orientarea politicii fiscale la nivel agregat a fost, în linii mari, neutră. Măsurile de politică monetară ale BCE au continuat să susțină dinamica masei monetare și a creditului și au jucat un rol cheie în sprijinirea creșterii consumului populației și a investițiilor sectorului corporativ prin asigurarea unor rate scăzute ale dobânzilor și menținerea unor condiții de finanțare favorabile.

În pofida unei redresări economice solide, dinamica inflației încă nu a prezentat indicii convingătoare în sensul unei ajustări ascendente susținute către un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu, conform definiției BCE privind stabilitatea prețurilor. Presiunile inflaționiste la nivelul inflației de bază au fost în continuare reduse, în condițiile în care decalajul negativ dintre cerere și ofertă pe piețele forței de muncă s-a menținut la valori ridicate. Ameliorările observate pe piețele forței de muncă nu au avut încă timp să se reflecte într-o creștere salarială mai dinamică. Totodată, a fost important să se facă abstracție de volatilitatea datelor privind inflația pe termen scurt, care a avut implicații limitate (în cazul în care au existat) asupra perspectivei pe termen mediu privind stabilitatea prețurilor.

Creșterea economică solidă și generalizată a furnizat un motiv de încredere că dinamica inflației se va consolida în timp. Consiliul guvernatorilor BCE a subliniat, în acest sens, că este nevoie de răbdare, perseverență și prudență, deoarece se anticipa că procesul va dura și va continua să depindă de un grad foarte substanțial de acomodare a politicii monetare.

Creșterea economică globală s-a intensificat

În anul 2017 a continuat expansiunea ciclică a economiei globale (Graficul 1). Redresarea s-a extins și la nivelul țărilor și al componentelor. În timp ce consumul a continuat să fie un determinant principal al creșterii globale, cererea de investiții a consemnat un reviriment, în special în economiile dezvoltate. Redresarea schimburilor comerciale internaționale a coincis cu întărirea încrederii sectorului corporativ și cu o reorientare a cererii către regiunile care se bazează mai mult pe importuri, în special Europa.

 

Graficul 1

PIB real global

(variații procentuale anuale; date trimestriale)

Sursa: Haver Analytics, surse naționale și calcule BCE.
Notă: PIB ajustat cu ponderile parității puterii de cumpărare (PPP – purchasing power parity). Economiile dezvoltate includ Australia, Canada, Japonia, Noua Zeelandă, Norvegia, Suedia, Elveția, Regatul Unit și Statele Unite. Exportatorii de materii prime cuprind Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Indonezia, Malaezia, Mexic, Rusia, Arabia Saudită, Africa de Sud și Venezuela. Importatorii de materii prime includ Hong Kong, India, Coreea, Singapore, Taiwan, Thailanda și Turcia.

Redresarea economică globală a fost susținută de o serie de factori favorabili în economiile dezvoltate, în timp ce factorii inhibitori puternici din economiile de piață emergente au înregistrat o atenuare. În economiile dezvoltate au continuat să se diminueze atât gradul de neutilizare a capacităților de producție, cât și decalajul negativ dintre cerere și ofertă pe piețele muncii, în condițiile în care sursele creșterii economice au devenit treptat endogene. Politicile acomodative, precum și creșterea încrederii deopotrivă în sectorul corporativ și în sectorul populației au sprijinit activitatea economică în economiile dezvoltate. Pe piețele emergente, politicile acomodative au continuat să susțină creșterea robustă în țările importatoare de materii prime, în timp ce, în țările exportatoare de materii prime, dinamica PIB s-a revigorat datorită majorării prețurilor materiilor prime și reluării intrărilor de capital.

 

Graficul 2

Evoluții pe piața forței de muncă în țările din OCDE

(date trimestriale)

Sursa: Haver Analytics, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și calcule BCE.
Notă: Remunerarea pe salariat este calculată ca suma dintre variațiile anuale (ajustate sezonier) ale costurilor unitare cu forța de muncă și productivitatea muncii.

În majoritatea principalelor economii, creșterea cererii naționale și scăderile înregistrate de șomaj nu s-au reflectat încă în majorări salariale (Graficul 2) și în avansul inflației de bază. Comparativ cu anul anterior, inflația globală exclusiv alimente și produse energetice s-a menținut, în general, stabilă. Cu toate acestea, rata inflației la nivel mondial a crescut, pe seama redresării prețurilor materiilor prime (Graficul 3).

 

Graficul 3

Ratele inflației în țările OCDE

(variații procentuale anuale; date lunare)

Sursa: Haver Analytics, OCDE și calcule BCE.

Majorarea prețurilor materiilor prime a determinat creșterea inflației la nivel mondial

După trendul descrescător consemnat în prima jumătate a anului, de la 56 USD/baril în ianuarie la 44 USD/baril în iunie – reflectând, în principal, neîncrederea manifestată, pe fondul ofertei ridicate de petrol din partea Statelor Unite, în ceea ce privește eficacitatea acordului de restrângere a producției, încheiat în anul 2016 între Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și principalii producători de petrol din afara OPEC –, prețurile țițeiului Brent s-au redresat în a doua jumătate a anului 2017 (Graficul 4). Susținând evoluția inflației la nivel global, acestea au crescut la 67 USD/baril la finele lunii decembrie, ceea ce indică o reechilibrare a pieței pe seama unei cereri peste așteptări în 2017, a prelungirii din luna mai 2017 a acordului OPEC/non-OPEC privind limitarea ofertei și a întreruperilor în producția de petrol din unele țări producătoare, factori care au determinat reducerea continuă a stocurilor de petrol. De asemenea, la finele anului, prețurile au fost susținute de tensiunile geopolitice, de anticipațiile cu privire la o nouă prelungire a acordului OPEC/non-OPEC privind restrângerea producției, confirmate, în data de 30 noiembrie 2017, de prelungirea efectivă a acestuia până la finele anului 2018, precum și de cererea globală semnificativă de petrol.

 

Graficul 4

Principalele evoluții ale prețurilor materiilor prime

(date zilnice)

Sursa: Bloomberg, Institutul de Economie Mondială de la Hamburg, BCE și calcule BCE.

Prețurile materiilor prime exclusiv petrolul au urcat pe ansamblu în anul 2017, în principal ca urmare a majorării prețurilor metalelor. După un declin temporar în timpul verii, prețurile metalelor au crescut, în special în trimestrul al treilea, pe seama cererii puternice, precum și a perturbărilor produse la nivelul ofertei în unele țări exportatoare. În schimb, prețurile alimentelor s-au diminuat pe ansamblu în anul 2017, în principal datorită unei oferte abundente, la nivel global, de soia, grâu, ulei de palmier și porumb. Cu toate acestea, evoluțiile consemnate de prețurile alimentelor au fost în mare parte contrabalansate de scumpirea metalelor.

Cursul de schimb efectiv al euro s-a apreciat

În 2017, cursul de schimb al euro s-a apreciat în termeni efectivi nominali (Graficul 5). În termeni bilaterali, euro s-a apreciat față de majoritatea celorlalte valute principale. Aprecierea euro a fost deosebit de pronunțată față de dolarul SUA. Euro s-a apreciat semnificativ și față de yenul japonez și – deși într-o mai mică măsură – față de lira sterlină.

 

Graficul 5

Cursul de schimb al euro

(date zilnice: 1 ianuarie 2014 = 100)

Sursa: Bloomberg, Institutul de Economie Mondială de la Hamburg, BCE și calcule BCE.
Notă: Cursul de schimb efectiv nominal față de valutele principalilor 38 de parteneri comerciali.

Coroana daneză este în prezent singura monedă aflată în mecanismul european al cursului de schimb II (MCS II). Coroana daneză a fost tranzacționată la un curs foarte apropiat de paritatea centrală în MCS II în anul 2017. În luna aprilie 2017, Česká národní banka a renunțat la pragul stabilit pentru cursul de schimb al coroanei cehe față de euro și, ulterior, euro s-a depreciat față de coroană. Hrvatska narodna banka și-a continuat intervențiile pe piețele valutare în condițiile unui regim de curs de schimb cu flotare controlată, iar kuna croată s-a menținut relativ stabilă față de euro. Leva bulgărească a avut în continuare un curs de schimb fix față de euro. Euro s-a menținut relativ stabil și față de forintul maghiar și leul românesc, consemnând o apreciere față de coroana suedeză și francul elvețian și o depreciere față de zlotul polonez.

Evoluții macroeconomice, fiscale și structurale în zona euro

În anul 2017, expansiunea activității economice în zona euro a înregistrat o accelerare de ritm, în condițiile în care cererii interne robuste i s-a adăugat o contribuție pozitivă a exporturilor nete, sprijinite de redresarea economică generalizată la nivel mondial (Graficul 6). Consumul privat a fost susținut de sporirea avuției populației și de avansul ocupării forței de muncă, favorizat inclusiv de reformele anterioare de pe piețele forței de muncă (a se vedea Caseta 1). Totodată, consumul administrațiilor publice a crescut în continuare, având astfel o contribuție pozitivă la expansiunea economică. Investițiile corporative și-au menținut tendința ascendentă, beneficiind de condițiile foarte favorabile de finanțare și de ameliorarea rentabilității companiilor. Investițiile în sectorul construcțiilor s-au consolidat în continuare, dupǎ depășirea evidentă a pragului minim atins în anul 2015. În plus, investițiile publice s-au extins, de asemenea, în 2017, dupǎ declinul consemnat în anul anterior.

 

Graficul 6

PIB real în zona euro

(variații procentuale anuale; contribuții exprimate în puncte procentuale)

Sursa: Eurostat și calcule BCE.
Notă: Rata anuală de creștere a PIB pentru trimestrul IV 2017 se referă la estimarea preliminară „semnal”, iar cele mai recente date privind componentele se referă la trimestrul III 2017.

În anul 2017, economia zonei euro a manifestat o reziliență sporită

În anul 2017, consumul privat în zona euro a continuat să se consolideze, ritmul mediu anual de creștere a acestuia situându-se la aproximativ 1,8%. Principalul vector al avansului consumului a fost majorarea veniturilor din muncă. În această privință, contribuția determinantă la dinamica veniturilor nominale totale din muncă a revenit nu atât majorării salariilor, cât creșterii numărului de persoane ocupate. În același timp, dinamica venitului disponibil real a fost relativ mai lentă comparativ cu cea din anul precedent. Ratele scăzute ale dobânzilor au sprijinit, de asemenea, în continuare consumul privat. Nu în ultimul rând, ponderea datoriei sectorului gospodăriilor populației în PIB nu s-a majorat și investițiile în obiective rezidențiale au rămas la niveluri reduse în comparație cu perioada anterioară crizei.

În anul 2017, caracterul solid al cererii interne și externe în zona euro a susținut investițiile corporative. Acestea au fost favorizate inclusiv de majorarea profiturilor companiilor, de creșterea gradului de utilizare a capacităților de producție și de orientarea pronunțat acomodativă a politicii monetare, care a redus cheltuielile nete cu dobânzile ale firmelor și a relaxat condițiile de finanțare. Făcând abstracție de volatilitatea generată de reclasificările statistice efectuate în Irlanda cu privire la investițiile în imobilizări necorporale, redresarea a fost generalizată la nivelul activelor precum mijloace de transport, alte mașini, utilaje și echipamente și drepturi de proprietate intelectuală. Cu toate acestea, activitățile investiționale ale companiilor au fost afectate în continuare de factori precum stabilizarea anticipațiilor privind creșterea economică pe termen lung în zona euro la niveluri relativ reduse (dupǎ cum rezultă din previziunile Consensus Economics care acoperă o perioadă cuprinsă între șase și zece ani), incertitudinile geopolitice, caracteristicile nefavorabile la nivel instituțional și în domeniul reglementării, precum și procesul de ajustare bilanțieră în curs din sectorul corporativ, impus de gradul ridicat de îndatorare a companiilor, în unele țări din zona euro.

Investițiile în sectorul construcțiilor au continuat, de asemenea, să se îmbunătățească, deși de la niveluri reduse, în paralel cu redresarea piețelor imobiliare rezidențiale din zona euro. Aceasta din urmă a reflectat expansiunea cererii, sprijinită de majorarea veniturilor reale și de ameliorarea încrederii consumatorilor, precum și ratele scăzute ale dobânzilor la creditele ipotecare și condițiile favorabile de creditare. Revirimentul piețelor imobiliare rezidențiale a fost generalizat la nivelul țărilor din zona euro, deși nivelurile investițiilor în sectorul construcțiilor au continuat să difere considerabil față de cele înregistrate în perioada anterioară crizei.

Creșterea economică a fost susținută de îmbunătățirea performanței externe a zonei euro în anul 2017, în pofida unor influențe nefavorabile exercitate de cursul de schimb efectiv al euro. Exporturile de bunuri au consemnat o majorare, în principal cele către partenerii comerciali din Europa, dar și cele către China și Statele Unite, în timp ce schimburile comerciale de bunuri cu Regatul Unit și țările membre OPEC au rămas la un nivel redus. Similar anului anterior, avansul exporturilor a fost antrenat cu precădere de schimburile comerciale de produse finite și bunuri intermediare. Ritmul de creștere a schimburilor comerciale în interiorul zonei euro s-a consolidat, reflectând menținerea dinamicii cererii interne, susținută de factori fundamentali.

Creșterea producției în anul 2017 a avut un caracter generalizat la nivelul sectoarelor economice (Graficul 7). Valoarea adăugată brută totală, care deja din anul 2015 depășise vârful atins anterior crizei, s-a majorat, în medie, cu aproximativ 2,4%. Ritmul de creștere a valorii adăugate în industrie (exclusiv construcții) s-a intensificat la circa 2,9% în anul 2017, iar sectorul serviciilor s-a extins cu aproximativ 2,2% în termeni anuali, nivel mai ridicat, de asemenea, decât în 2016. Totodată, deși valoarea adăugată în construcții s-a situat încă mult sub nivelul consemnat înainte de criză, dinamica acesteia s-a accelerat în continuare, la aproximativ 3,0%, cea mai alertă rată de creștere înregistrată din anul 2006. Evoluția a confirmat faptul că sectorul construcțiilor se redresează tot mai mult după perioada prelungită de declin sau creștere lentă care a debutat ulterior izbucnirii crizei financiare în anul 2008.

 

Graficul 7

Valoarea adăugată brută reală în zona euro pe sectoare economice

(indice: T1 2010 = 100)

Sursa: Eurostat și calcule BCE.
Notă: Cele mai recente date se referă la trimestrul III 2017.

Chiar dacă redresarea economică începută în anul 2013 a fost inițial treptată și moderată, în timp aceasta s-a consolidat și s-a extins la nivelul întregii zone euro. Aceste evoluții favorabile contrastează puternic cu redresarea temporară din perioada 2009-2010, când creșterea PIB a fost relativ neuniformă. Generalizarea curentă a expansiunii economice s-a manifestat printr-o dispersie semnificativ mai redusă a ratelor de creștere a valorii adăugate la nivelul țărilor și al sectoarelor de activitate. Politica monetară a BCE și relaxarea condițiilor de finanțare asociată acesteia au jucat un rol esențial în acest reviriment și în procesul de convergență dintre țări.

Începând cu anul 2009, deviația standard ponderată a ritmului anual de creștere a valorii adăugate la nivelul celor 19 state din zona euro, precum și la cel al principalelor nouă sectoare economice ale zonei euro (cu excepția agriculturii) s-a plasat pe un trend descendent (Graficul 8). Maximul dispersiei la nivelul sectoarelor economice, atins în anul 2009, a fost asociat colapsului schimburilor comerciale pe plan mondial (care a afectat sectorul industrial) și spargerii bulei existente pe piețele imobiliare rezidențiale (care a afectat sectorul construcțiilor), în timp ce maximul dispersiei la nivelul țărilor s-a înregistrat în anul 2011, pe fondul crizei datoriilor suverane. Datele recente relevă faptul că dispersia combinată a dinamicii valorii adăugate la nivelul sectoarelor economice și al țărilor a consemnat niveluri scăzute, fără precedent de la crearea Uniunii economice și monetare. Evoluția este de bun augur pentru continuarea creșterii economice, dat fiind că expansiunea economică tinde să fie mai solidă și mai rezilientă atunci când are o bază mai extinsă.

 

Graficul 8

Dispersia dinamicii valorii adăugate la nivelul țărilor și al sectoarelor economice din zona euro

(deviație standard; puncte procentuale)

Sursa: Eurostat și calcule BCE.
Notă: Dispersia dinamicii la nivelul țărilor se măsoară ca deviația standard ponderată a variației anuale a valorii adăugate (nu sunt disponibile date referitoare la Malta, iar în cazul Irlandei valoarea adăugată nu mai este luată în calcul începând cu anul 2015). Dispersia dinamicii la nivelul sectoarelor economice se măsoară ca deviația standard ponderată a variației anuale a valorii adăugate în principalele nouă sectoare economice din zona euro, cu excepția agriculturii. Cele mai recente date se referă la trimestrul III 2017.

Șomajul în zona euro a continuat să se reducă

Procesul de redresare a piețelor forței de muncă din zona euro a continuat în anul 2017 (Graficul 9). În trimestrul III 2017, nivelul populației ocupate în zona euro a fost cu 1,7% superior celui din perioada corespunzătoare a anului anterior, respectiv cu 5,0% mai ridicat decât ultimul minim, înregistrat în trimestrul II 2013. În decursul întregii perioade de redresare, populația ocupată a crescut cu aproximativ 7,5 milioane de persoane. Astfel, numărul persoanelor ocupate a depășit vârful atins anterior crizei, în trimestrul I 2008, înregistrând un maxim de la introducerea monedei euro. Pe parcursul redresării, creșterea populației ocupate a fost generalizată atât la nivelul țărilor, cât și al sectoarelor economice.

În primele trei trimestre ale anului 2017, numǎrul total de ore lucrate s-a majorat aproximativ în același ritm cu numǎrul de persoane ocupate, reflectând o relativă stabilitate a numărului mediu de ore lucrate pe persoană ocupată. Ritmul anual de creștere a productivității pe persoană ocupată a continuat să fie lent, situându-se, în medie, în jurul valorii de 0,8% în trimestrele I-III 2017, comparativ cu 0,4% în anul 2016.

În anul 2017, rata șomajului s-a redus în continuare, plasându-se la 8,7% în luna decembrie, cel mai scăzut nivel înregistrat de la începutul anului 2009 (Graficul 9). Tendința descendentă a șomajului, vizibilă din semestrul II 2013, a avut un caracter generalizat pe sexe și grupe de vârstă și s-a manifestat pe fondul creșterii în continuare a ofertei de forță de muncă. Totuși, indicatorii mai cuprinzători ai subutilizării forței de muncă s-au menținut la valori ridicate (a se vedea, de asemenea, Caseta 1).

 

Graficul 9

Indicatorii pieței forței de muncă

(pondere procentuală în forța de muncă; variație trimestrială; date ajustate sezonier)

Sursa: Eurostat.

Majorările salariale și inflația s-au menținut la niveluri reduse

În anul 2017, rata medie anuală a inflației în zona euro, măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC), a crescut la 1,5% de la 0,2% în anul anterior. Această majorare a reflectat îndeosebi contribuția mai ridicată a prețurilor produselor energetice și, într-o măsură mai mică, pe cea a prețurilor alimentelor. Inflația de bază, măsurată prin rata inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente, a consemnat un avans doar marginal până la 1,0%, în medie, în anul 2017 de la 0,9% în 2016, având în vedere că presiunile din partea costurilor pe plan intern s-au menținut relativ scăzute (Graficul 10).

 

Graficul 10

Inflația IAPC și contribuții pe componente

(variații procentuale anuale; contribuții exprimate în puncte procentuale)

Sursa: Eurostat și calcule BCE.

Profilul ratei inflației IAPC în cursul anului a fost, de asemenea, influențat în mod semnificativ de evoluția prețurilor produselor energetice. Creșterea cotațiilor petrolului la finele anului 2016 și începutul anului 2017 și efectele de bază asociate evoluțiilor înregistrate cu un an în urmă au determinat plasarea ratei anuale a inflației la un nivel maxim de 2,0% în luna februarie 2017. Impulsul dat astfel inflației a fost, în mare parte, inversat până la jumătatea anului deoarece prețurile petrolului s-au redus din nou. Majorările rapide ale prețurilor fructelor și legumelor pe fondul condițiilor meteorologice au antrenat un aport consistent al prețurilor alimentelor neprocesate în debutul anului, în timp ce în a doua parte a acestuia contribuția dominantă a revenit prețurilor alimentelor procesate. Acest fapt a reflectat parțial evoluțiile anterioare la nivelul prețurilor materiilor prime alimentare și al prețurilor la poarta fermei, care s-au transmis lent în prețurile de consum.

Dincolo de impactul acestor componente care sunt, în general, mai volatile, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente a continuat să fluctueze în jurul nivelurilor reduse observate în anul 2016, deși a înregistrat o creștere temporară și moderată spre jumătatea anului. Nici inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente și nici alte măsuri ale inflației de bază nu au prezentat indicii mai convingătoare privind o tendință susținută de creștere în a doua jumătate a anului (a se vedea Caseta 2, care dezbate experiența zonei euro referitoare la plasarea inflației de bază la un nivel scăzut).

Absența unor semnale clare privind o tendință ascendentă susținută a caracterizat, de asemenea, principalele două componente ale inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente, și anume produsele industriale non-energetice și serviciile. Rata inflației măsurată prin prețurile produselor industriale non-energetice s-a menținut, în ansamblu, relativ stabilă, situându-se, în medie, la 0,4% în anul 2017, nivel nemodificat față de cel consemnat în anul 2016. Evoluția a reflectat presiuni mai degrabă scăzute din partea costurilor, dat fiind că nici majorările anterioare ale cotațiilor petrolului și nici deprecierea precedentă a euro nu par să fi generat efecte de transmisie semnificative la nivelul prețurilor finale ale bunurilor de consum. Deși răspunsul variației anuale a prețurilor de import ale bunurilor de consum nealimentare la evoluția cursului de schimb a fost conform așteptărilor, impactul acestor fluctuații a fost atenuat de faptul că dinamica anuală a prețurilor de producție ale bunurilor de consum nealimentare pentru piața internă s-a menținut la un nivel redus pe parcursul anului. Presiunile scăzute apărute de-a lungul lanțurilor de producție și retail de pe plan intern au reflectat, probabil, și o compensare prin ajustarea marjelor de profit în diferite etape. Rata anuală a inflației pe segmentul serviciilor s-a situat, în medie, la 1,4% în anul 2017, fiind așadar superioară celei înregistrate în 2016, dar a rămas sensibil inferioară mediei pe termen lung. Întreruperea mișcării ascendente a acesteia în ultima parte a anului 2017 s-a datorat, în parte, unor factori speciali, însă prețurile serviciilor par să fi fost, în continuare, în termeni mai generali, influențate de presiunile scăzute din partea costurilor pe plan intern.

În anul 2017, presiunile din partea costurilor pe plan intern, măsurate prin deflatorul PIB, au cunoscut o intensificare relativă, dar, pe ansamblu, s-au menținut reduse (Graficul 11). Ritmul anual de creștere a remunerării pe salariat a atins un punct de inflexiune la jumătatea anului 2016, accelerându-se treptat până la 1,7% în trimestrul III 2017. Printre factorii care ar putea să fi limitat majorarea câștigurilor salariale s-au numărat decalajul negativ încă semnificativ dintre cererea și oferta de pe piețele forței de muncă (mai ales dacă se ia în considerare și subutilizarea forței de muncă), avansul modest al productivității, influența ratelor scăzute ale inflației înregistrate anterior, exercitată prin intermediul sistemelor de indexare formală și informală, precum și impactul continuu al reformelor de pe piețele forței de muncă implementate în unele state în timpul crizei financiare. Dinamica mai rapidă a salariilor nu s-a concretizat într-o accelerare a ratei de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă, având în vedere că și productivitatea muncii și-a intensificat ritmul. Presiunile din partea costurilor generate de evoluția profiturilor (calculate pe baza excedentului brut de exploatare) s-au menținut relativ scăzute, reflectând parțial impactul negativ inhibitor al deteriorării raportului de schimb asociate cotațiilor mai ridicate ale petrolului.

 

Graficul 11

Deflatorul PIB și componentele sale

(variații procentuale anuale; contribuții exprimate în puncte procentuale)

Sursa: Eurostat și calcule BCE.

În decursul anului 2017, anticipațiile privind inflația pe termen mai lung au crescut comparativ cu anul 2016. Conform Sondajului în rândul specialiștilor în prognoză realizat de BCE, anticipațiile privind inflația peste cinci ani s-au menținut nemodificate, respectiv la 1,8%, pe parcursul mai multor trimestre succesive, urcând ușor la 1,9% în sondajul aferent trimestrului IV 2017. Indicatorii financiari ai anticipațiilor privind inflația pe termen lung, precum rata forward peste 5 ani aferentă operațiunilor swap cu maturitate de 5 ani indexate la inflație, au înregistrat, de asemenea, valori mai ridicate în cea mai mare parte, iar probabilitatea deflației derivată din piețele de opțiuni pe rata inflației a rămas foarte redusă. În același timp, profilul anticipativ al indicatorilor financiari ai anticipațiilor privind inflația a continuat să indice o perioadă îndelungată caracterizată de valori scăzute ale inflației, marcată de revenirea numai treptată a ratelor inflației la niveluri inferioare, dar apropiate de 2%.

Orientare neutră a politicii fiscale și reforme structurale favorabile

Condițiile ciclice favorabile și plățile scăzute cu dobânzile au antrenat o nouă reducere a deficitului nominal al bugetului general consolidat în anul 2017 pe ansamblul zonei euro. Conform proiecțiilor macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2017, deficitul bugetar a scăzut de la o pondere de 1,5% din PIB în anul 2016 la 1,1% din PIB în anul 2017 (Graficul 12). Măsurile de consolidare structurală au avut, în medie, o contribuție limitată.

 

Graficul 12

Soldul bugetar și orientarea politicii fiscale

(pondere în PIB)

Sursa: Eurostat și proiecțiile macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2017.
Notă: Orientarea politicii fiscale se măsoară ca variația ponderii soldului primar ajustat ciclic în PIB după excluderea măsurilor temporare, precum asistența din fonduri publice acordată sectorului financiar. O valoare pozitivă a orientării politicii fiscale implică o înăsprire a politicii fiscale și invers.

Conform proiecțiilor macroeconomice ale experților Eurosistemului, orientarea politicii fiscale în zona euro, măsurată ca variație a soldului primar ajustat ciclic, a fost, în linii mari, neutră în anul 2017 (Graficul 12)[1]. Pe ansamblul zonei euro, orientarea neutră a politicii fiscale poate fi considerată adecvată în vederea asigurării unui echilibru între necesitatea stabilizării macroeconomice și cea a sustenabilității fiscale. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă la nivel de țară, structura orientării politicii fiscale la nivel agregat în zona euro pare să fi fost suboptimală. Unele state din zona euro în care continuă să fie necesare măsuri de înăsprire a politicii fiscale, și anume cele care înregistrează încă ponderi ale datoriei publice în PIB ridicate, nu au realizat ajustările fiscale structurale indispensabile limitării riscurilor la adresa sustenabilității datoriei publice. În același timp, alte țări cu poziții fiscale sustenabile nu au utilizat spațiul fiscal disponibil.

Îmbunătățirea soldului bugetar primar, creșterea economică favorabilă și ratele scăzute ale dobânzilor au determinat reducerea în continuare a ponderii datoriei publice în PIB la nivel agregat în zona euro de la 88,9% în anul 2016 la 87% în anul 2017, conform proiecțiilor experților Eurosistemului (Graficul 13). Totuși, o serie de țări din zona euro au consemnat niveluri încă ridicate ale datoriei publice, fiind astfel vulnerabile la o inversare bruscă a traiectoriei ratelor dobânzilor sau la reinstaurarea instabilității pe piețele financiare.

 

Graficul 13

Factorii determinanți ai datoriei publice

(variația ponderii în PIB)

Sursa: Eurostat și proiecțiile macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2017.
Notă: Ponderea soldului primar în PIB se află într-o relație inversă cu ponderea datoriei publice în PIB, și anume excedentul primar reduce ponderea datoriei.

Conformarea statelor membre cu cerințele Pactului de stabilitate și creștere (PSC) a continuat să aibă un caracter eterogen. Referitor la aspectele pozitive, respectarea criteriului privind deficitul bugetar nominal s-a îmbunătățit în continuare. Ulterior închiderii procedurii de deficit excesiv (PDE) în cazul Greciei și al Portugaliei în anul 2017 și în condițiile în care se anticipează că Franța și-a corectat deficitul excesiv în același an, Spania va fi singura țară din zona euro care continuă să facă obiectul unei PDE în anul 2018. Totuși, în privința aspectelor negative, conformarea cu cerințele referitoare la efortul bugetar structural prevăzute de componenta preventivă a PSC a fost, în general, relativ redusă, fapt confirmat, de asemenea, de previziunile economice ale Comisiei Europene din toamna anului 2017.

În general, experiența crizelor a demonstrat că economiile mai flexibile sunt mai rezistente la șocuri și tind să consemneze redresări mai rapide și rate mai înalte de creștere economică pe termen lung. De asemenea, statele din zona euro care și-au reformat piețele bunurilor și serviciilor și/sau piețele forței de muncă au înregistrat performanțe bune ulterior. Efectele depline ale acestor reforme sunt încă în curs de materializare, fiind susținute inclusiv de politicile financiare și macroeconomice favorabile.

În condițiile continuării și extinderii procesului de redresare economică, s-ar putea face mai mult pentru depășirea principalelor obstacole în calea unei creșteri economice mai susținute și mai favorabile incluziunii în zona euro, de exemplu, s‑ar putea implementa reforme structurale care să stimuleze dinamica productivității muncii – factor-cheie în ridicarea nivelului de trai[2] – sau măsuri care să faciliteze redresarea bilanțieră și creșterea eficienței procedurilor judiciare și extrajudiciare[3].

După cum se arată în Caseta 3, informațiile disponibile sugerează că o politică monetară acomodativă nu obstrucționează implementarea reformelor, însă este mai puțin probabil să se întreprindă reforme majore într-un mediu macroeconomic mai benign și supus unor presiuni externe mai reduse. În același timp, impedimentele întâmpinate în procesul de implementare a reformelor, îndeosebi constrângerile de ordin politic și interesele directe, sunt încă percepute ca fiind importante[4].

Conform evaluării Comisiei Europene privind punerea în aplicare a reformelor pe baza recomandărilor specifice fiecărei țări (RST) emise de către aceasta pentru 2017, foarte puține dintre respectivele RST au fost încadrate în categoriile „abordate integral” sau „progrese substanțiale”, cea mai mare parte consemnând „anumite progrese”, „progrese limitate” sau „niciun progres”. Acest lucru sugerează că există o marjă semnificativă de continuare a progreselor în direcția punerii în aplicare a reformelor.

Caseta 1 Politici structurale pe piețele forței de muncă din zona euro

Pe parcursul anului 2017, condițiile pe piețele forței de muncă din zona euro au continuat să se îmbunătățească. Redresarea economică generatoare de locuri de muncă a antrenat o creștere a numărului de persoane ocupate de aproximativ 7,5 milioane de la jumătatea anului 2013 și o reducere susținută a șomajului. De asemenea, redresarea piețelor forței de muncă s-a extins considerabil, inclusiv la nivelul sectoarelor economice (Graficul A). Cu toate acestea, atât șomajul total, cât și cel în rândul tinerilor continuă să înregistreze niveluri înalte și indicatorii cuprinzători ai șomajului reflectă un grad ridicat de subutilizare a forței de muncă[5].

 

Graficul A

Dinamica ocupării forței de muncă pe sectoare economice

Sursa: Calcule BCE pe baza datelor Eurostat.
Notă: Sunt prezentate sectoarele selecționate. Serviciile de piață includ: comerțul, transporturile și serviciile de cazare; serviciile în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC); serviciile financiare și de asigurări; serviciile imobiliare; și serviciile pentru întreprinderi.

Piețele forței de muncă din zona euro au beneficiat de extinderea redresării activității economice. În plus, există indicii că măsurile de politică structurală au contribuit la creșterea senzitivității ocupării la PIB pe perioada redresării economice în unele țări din zona euro[6]. Acestea includ măsuri care sporesc flexibilitatea piețelor forței de muncă prin relaxarea regimului de protecție a locurilor de muncă, de exemplu prin intermediul diminuării plăților compensatorii la încetarea raporturilor de muncă sau al creșterii gradului de flexibilitate a salariilor. În același timp, este posibil ca și reformele de pe piețele bunurilor și serviciilor – inclusiv cele menite să reducă birocrația sau să faciliteze accesul pe piață al firmelor nou-înființate, precum și cele care diminuează nivelul de protecție a companiilor sau profesiilor existente pe piață – să fi contribuit la creșterea vitezei sau a intensității procesului de ajustare a angajărilor la nivelul firmelor.

Privind în perspectivă, respondenții la un sondaj ad-hoc desfășurat de BCE în rândul principalelor companii din zona euro pe tema reformelor structurale în zona euro au citat ca importante reformele menite să îmbunătățească în continuare flexibilitatea forței de muncă și calitatea educației (Graficul B)[7]. Eforturile pentru sporirea flexibilității programelor de lucru, facilitarea utilizării contractelor temporare și relaxarea legislației privind protecția locurilor de muncă au fost trei dintre cele mai importante patru priorități în materie de reformă subliniate de cel puțin 80% dintre respondenți. De asemenea, aproximativ 50% dintre respondenți au sugerat că reformele care au drept scop creșterea flexibilității forței de muncă exercită probabil cel mai puternic impact asupra rezultatelor companiilor – având în vedere importanța acestora pentru redobândirea competitivității și, totodată, faptul că ar permite firmelor să reacționeze mai bine la accentuarea volatilității cererii și la modificarea caracteristicilor acesteia. În plus, mai mult de 90% dintre companii au scos în evidență importanța reformelor pentru îmbunătățirea calității sistemelor de educație și de formare profesională. Acestea sunt considerate deosebit de relevante din perspectiva orientării către seturi de competențe axate pe cunoștințe, a digitalizării și a deficitelor structurale persistente la nivelul competențelor inginerești. De asemenea, rezultatele sondajului au indicat nevoia de reforme pe piețele bunurilor și serviciilor și de progrese suplimentare pe calea pieței unice, ambele fiind necesare pentru a valorifica pe deplin avantajele oferite de reformele pe piețele forței de muncă[8].

 

Graficul B

Reforme necesare pe piețele forței de muncă în zona euro conform unui sondaj ad-hoc desfășurat în rândul companiilor

(procentul companiilor respondente; răspunsuri clasificate în funcție de ratingul total)

Sursa: ECB Structural Reforms Survey și calcule BCE.
Notă: Pe baza răspunsurilor companiilor la întrebarea „Cum evaluați necesitățile în materie de reformă pe piețele forței de muncă din țările din zona euro în sectorul dumneavoastră de activitate?” Procentele negative se referă la respondenții care au considerat aspectele respective „neimportante”.

Pe ansamblu, condițiile pe piețele forței de muncă din zona euro au continuat să se amelioreze pe parcursul anului 2017. Nivelul de ocupare a forței de muncă și oferta de forță de muncă s-au majorat, iar șomajul s-a redus. Îmbunătățirea a avut un caracter generalizat la nivelul țărilor și al sectoarelor economice. Reformele structurale au contribuit la aceste evoluții, însă sunt necesare eforturi suplimentare pentru a consolida competențele și flexibilitatea forței de muncă într-un context economic aflat în permanentă schimbare.

Caseta 2 Înțelegerea dinamicii modeste a inflației

Prelungirea recentă a perioadei cu inflație scăzută în pofida redresării economice a ridicat întrebări cu privire la limitele modelelor tradiționale. Astfel, curba Phillips – una dintre relațiile fundamentale din macroeconomie – a făcut obiectul unei analize minuțioase.

Care sunt determinanții inflației în cadrul curbei Phillips?

Înainte de toate, anticipațiile privind inflația „ancorează” inflația. Declinul suferit după 2013 de măsurile anticipațiilor privind inflația pe baza sondajelor a generat suspiciuni cu privire la deplasarea în jos a curbei Phillips, în sensul că fiecărui nivel al producției îi corespundea o rată mai scăzută a inflației. Cu toate acestea, efectele programului de achiziționare de active al BCE și îmbunătățirea perspectivelor activității economice din zona euro au limitat aceste riscuri și au sprijinit ancorarea anticipațiilor privind inflația. În cursul anului 2017, aceste suspiciuni au continuat să fie atenuate de redresarea măsurilor anticipațiilor privind inflația pe termen mai lung atât pe baza sondajelor, cât și a indicatorilor financiari.

Deficitul de cerere din economie este un alt determinant cheie al inflației în cadrul curbei Phillips. În perioada analizată începând cu anul 2012, caracterizată de niveluri scăzute ale inflației IAPC, exclusiv produse energetice și alimente, acesta a avut o contribuție negativă la valorile inflației, dar, în prezent, zona euro asistă la un puternic reviriment, iar piața muncii consemnează o ameliorare considerabilă. În consecință, deficitul de cerere din economie acumulat în timpul recesiunii în formă de W este resorbit, iar impactul său negativ asupra inflației se diminuează.

Prețurile importurilor constituie un al treilea determinant important al inflației. Dacă rolul acestora este mai semnificativ pentru inflația totală, în cazul inflației IAPC, exclusiv produse energetice și alimente, acestea au avut o contribuție negativă limitată și în 2017[9].

Mai este curba Phillips un instrument valabil pentru analiză?

Studiile recente efectuate de Sistemul European al Băncilor Centrale sugerează că este[10]. Graficul A prezintă prognozele în afara eșantionului pentru inflația IAPC, exclusiv produse energetice și alimente, dintr-o serie largă de modele de referință bazate pe curba Phillips condiționate de rezultatele efective ale diferitelor măsuri ale anticipațiilor privind inflația și ale deficitului de cerere, precum și de evoluțiile consemnate de prețurile importurilor. Gama estimărilor este relativ extinsă, ceea ce reflectă incertitudinea ridicată a modelelor. Totuși, în perioada analizată, dinamica inflației a fost, într-o măsură destul de mare, în conformitate cu ceea ce ar fi prezis acest set de modele, fiind astfel susținută valabilitatea curbei Phillips drept cadru pentru înțelegerea dinamicii inflației[11]. Cu toate acestea, inflația a fluctuat mai aproape de palierul inferior, reflectând influența altor factori neincluși în majoritatea modelelor utilizate.

 

Graficul A

Prognoza condiționată a curbei Phillips pentru perioada post-criză

(variații procentuale anuale)

Sursa: Eurostat și calcule BCE.
Notă: Punctul de plecare al prognozei îl constituie primul trimestru din 2012. Zona gri reprezintă prognoza condiționată a inflației IAPC, exclusiv produse energetice și alimente, calculată pe baza unei regresii în care aceasta depinde de valoarea sa anterioară, de valoarea anterioară a prețurilor importurilor, de valoarea anterioară a deficitului de cerere (o estimare pe baza unui model de deviație a PIB de la nivelul potențial, dinamica PIB, rata șomajului, o estimare bazată pe un model al gap-ului de șomaj și respectiv estimarea deviației PIB realizată de Comisia Europeană) și de o măsură a anticipațiilor privind inflația (măsurile Consensus Economics pe orizonturi de la unu la șapte trimestre și cele din Sondajul în rândul specialiștilor în prognoză pe orizonturi de unu, doi și respectiv cinci ani).

Tendința generală manifestată de diferitele modele ale curbei Phillips de a supraestima inflația sugerează că modelele de referință nu reușesc să redea impactul mai multor determinanți. Printre aceștia se numără o eventuală evaluare greșită a deficitului de cerere pe plan intern sau a anticipațiilor privind inflația, un impact mai mare al factorilor globali, în plus față de cel asociat prețurilor importurilor, sau o modificare a răspunsului inflației la deficitul de cerere (respectiv panta curbei Phillips).

Deficitul de cerere este neobservabil și are o natură multidimensională. Analiza mai multor indicatori privind deficitul de cerere din economie contribuie la protecția împotriva riscului de evaluare greșită, dar fără să îl elimine. Faptul că inflația IAPC, exclusiv produse energetice și alimente, a fluctuat mai aproape de palierul inferior al modelelor curbei Phillips ar putea sugera că nivelul deficitului de cerere din economie a fost mai ridicat. Într-adevăr, rata șomajului a coborât, dar ponderea persoanelor subocupate (respectiv persoanele care lucrează cu normă redusă, dar care ar dori să lucreze mai multe ore, precum și persoanele descurajate) a crescut după Marea Recesiune, evoluție care nu este pe deplin surprinsă de rata șomajului observat[12].

În plus, modelele tradiționale ale curbei Phillips care includ numai deficitul de cerere pe plan intern ar putea ignora impactul mai amplu al evoluțiilor globale ce decurg din integrarea economică sporită și din contestabilitatea pieței forței de muncă și a pieței de bunuri și servicii. Această teorie este dificil de surprins din punct de vedere empiric[13], în condițiile unui sprijin limitat pentru includerea în analizele curbei Phillips a măsurilor deficitului de cerere la nivel global și a măsurilor integrării în lanțurile globale de valoare adăugată în vederea studierii inflației în zona euro[14]. De asemenea, supraestimarea inflației de către modelul standard ar putea reflecta diminuarea rigidităților nominale[15] pe fondul recentelor reforme structurale, precum cele privind reducerea ponderii contractelor colective[16]. Prin urmare, panta curbei Phillips este posibil să se fi modificat, dar, în practică, este dificil din punct de vedere statistic să se distingă schimbările la nivelul pantei curbei Phillips de o evaluare greșită a deficitului de cerere.

În concluzie, deși modelele tradiționale oferă o bună înțelegere a determinanților inflației în zona euro, acestea nu surprind pe deplin complexitatea mediului economic actual în ceea ce privește generarea inflației. Cu toate acestea, deficitul de cerere economică continuă să prezinte importanță, anticipându-se că, în zona euro, redresarea activității economice va conduce la o creștere treptată a inflației de bază.

Caseta 3 Ce factori determină implementarea reformelor structurale?

Odată cu debutul crizei, ritmul de implementare a reformelor structurale s-a intensificat, îndeosebi în țările din zona euro mai vulnerabile. Totuși, în ultimii ani, acest ritm a stagnat, apărând întrebarea „Ce factori determină implementarea reformelor?”. În vederea clarificării acestei chestiuni, caseta face o trecere în revistă a literaturii de specialitate dedicate factorilor care ar putea să favorizeze sau să obstrucționeze implementarea reformelor.

Structurile economice inițiale ale unui stat pot avea o influență semnificativă asupra necesității de a întreprinde reforme. O țară aflată departe de bunele practici în domeniile de politică respective va trebui să depună eforturi mai susținute de reformare pentru a îmbunătăți funcționarea instituțiilor sale comparativ cu un stat mai apropiat de respectarea acestor practici. Într-adevăr, observația este menționată frecvent în literatura de specialitate[17].

Mai mult decât atât, situația economică pare să influențeze probabilitatea de a întreprinde măsuri de tipul politicilor structurale ambițioase. În literatura de specialitate, acest lucru a fost asociat costurilor mai evidente ale statu-quo-ului și reducerii rezistenței la schimbare manifestate de către persoanele cu interese directe în cazul deteriorării pronunțate a bunăstării economice în timpul recesiunilor profunde[18] și al episoadelor marcate de rate ridicate ale șomajului[19].

Situația politică ar putea avea, de asemenea, o anumită influență relevantă[20]. Mai exact, momentul atins în cadrul ciclului electoral poate fi important: apropierea perioadei alegerilor ar putea antrena reducerea numărului de reforme (îndeosebi a celor care sunt de natură să implice costuri semnificative pe termen scurt). În schimb, guvernele nou-alese par mai dispuse să pună în aplicare reforme atunci când momentul următoarelor campanii electorale este departe[21]. În mod asemănător, reformele sunt mai ușor de implementat dacă un partid are majoritatea necesară în toate camerele parlamentului[22]. Referitor la acest aspect, sprijinul politic în favoarea reformelor este uneori insuficient deoarece consecințele nu sunt întotdeauna clare ex ante din punctul de vedere al distribuției asociate impactului acestora (respectiv cine câștigă și cine pierde de pe urma reformelor). În acest context, oamenii au tendința să prefere statu-quo-ul[23]. În plus, nivelul insuficient de transparență privind pasivele (contingente) ale administrației publice poate submina ritmul reformelor. Conform mai multor analize, raportările și contabilitatea aferente domeniului fiscal sunt deseori incomplete, iar înțelegerea poziției bugetare de bazǎ a unei țări și a riscurilor asociate poziției respective continuă să aibă un caracter necorespunzător, inclusiv în economiile dezvoltate[24].

Până în prezent, literatura de specialitate nu a identificat o legătură clară între consolidarea fiscală și reformele structurale. Pe de o parte, un guvern orientat spre reforme ar putea profita de perioada în care reușește să îmbunătățească soldul bugetar structural pentru a întreprinde, de asemenea, reforme în alte domenii[25]. Pe de altă parte, capitalul politic ar putea fi suficient doar pentru a lua măsuri într-unul din cele două domenii, diminuând astfel probabilitatea de implementare a unor reforme structurale în perioade de consolidare fiscală[26].

Nu există multe studii despre efectele ratelor dobânzilor asupra procesului de implementare a reformelor. Conform lui Dias Da Silva et al., în cazul unor domenii și specificații de reformă, rate mai reduse ale dobânzilor pe termen scurt pot fi asociate cu o probabilitate mai ridicată a punerii în aplicare a reformelor. În privința altor specificații, nu există o relație semnificativă. Relația inversă semnificativă statistic ar putea fi interpretată ca reflectând efectul pozitiv anticipat al ratelor dobânzilor mai reduse asupra soldului bugetului general consolidat (prin costuri de finanțare ale statului relativ mai scăzute) sau asupra creșterii economice și a locurilor de muncă, oferind, în schimb, factorilor de decizie în materie de politică fiscală mai mult spațiu de manevră pentru a compensa acea parte a populației afectată de reforme[27].

Reformele pe piețele bunurilor și serviciilor au tendința de a deschide calea reformelor pe piețele forței de muncă[28]. Acest fapt este în concordanță cu argumentul conform căruia reformele pe piețele bunurilor și serviciilor îmbunătățesc condițiile necesare relaxării legislației privind protecția locurilor de muncă deoarece acestea stimulează posibilitățile de ocupare a forței de muncă pe ansamblu prin facilitarea accesului pe piață al noilor companii[29]. În același timp, reformele pe piețele bunurilor și serviciilor reduc rentele și, prin urmare, probabil și rezistența la reformele pe piețele forței de muncă[30].

Pe lângă determinanții interni, și presiunile externe accelerează ritmul de implementare a reformelor structurale. Programele de asistență financiară sau directivele europene în contextul pieței unice au exercitat presiuni asupra guvernelor naționale în direcția punerii în aplicare a reformelor pe piețele bunurilor și serviciilor[31]. Ritmul reformelor a fost, de asemenea, mai intens pe parcursul celor cinci ani dinaintea aderării la Uniunea Europeană (acest fapt poate fi legat inclusiv de motivația de a îndeplini criteriile de aderare), în timp ce contrariul este valabil pentru anii ulteriori aderării[32].

În concluzie, aceste constatări sugerează faptul că îndeosebi existența unor condiții inițiale fragile, un context macroeconomic advers și presiunile externe determină o orientare mai fermă în direcția reformelor. Totodată, un climat politic favorabil (de exemplu, un cadru în care partidul aflat la guvernare deține majoritatea în toate camerele parlamentului, iar campaniile electorale importante sunt suficient de departe) pare, pe ansamblu, să faciliteze aplicarea politicilor structurale. De asemenea, conform anumitor studii, politica monetară acomodativă este asociată unei implementări mai extinse a reformelor, însă relația dintre cele două elemente nu este întotdeauna robustă. În ceea ce privește politica fiscală, direcția impactului acesteia asupra procesului de punere în aplicare a reformelor pare să depindă de domeniul de politică analizat.

Evoluții financiare și monetare

În anul 2017, piețele financiare din zona euro au fost în mare măsură impulsionate de perspectivele macroeconomice favorabile, precum și de persistența caracterului acomodativ al politicii monetare implementate de BCE. În acest context, ratele dobânzilor pe piața monetară și randamentele obligațiunilor pe termen mai lung s-au menținut la niveluri foarte scăzute. Totodată, cotațiile acțiunilor s-au majorat semnificativ atât în cazul băncilor, cât și al societăților nefinanciare, în condițiile în care îmbunătățirea perspectivelor macroeconomice a condus la creșterea așteptărilor privind câștigurile și la sporirea apetitului pentru risc. Dinamica masei monetare a fost robustă, iar cea a creditului a continuat să se redreseze treptat.

Ratele dobânzilor pe piața monetară din zona euro s-au stabilizat la niveluri foarte scăzute

Ratele dobânzilor pe piața monetară au continuat să se situeze la niveluri deosebit de scăzute, pe fondul menținerii nemodificate a ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE și al persistenței unei politici monetare acomodative pe tot parcursul anului 2017.

Rata dobânzii la depozitele overnight (EONIA) s-a menținut stabilă și a înregistrat o medie de aproximativ −36 de puncte de bază (Graficul 14), în timp ce rata dobânzii EURIBOR la 3 luni s-a diminuat ușor, stabilizându-se în apropierea valorii de −33 de puncte de bază. Evoluția a fost în consonanță cu tendința ascendentă a lichidității excedentare în sectorul bancar din zona euro ca urmare a măsurilor neconvenționale de politică monetară ale BCE. Surplusul de lichiditate s-a majorat cu 600 de miliarde EUR pe parcursul anului, situându-se la aproximativ 1 800 de miliarde EUR la sfârșitul lui 2017 (a se vedea și Secțiunea 2.3). Pe piața monetară garantată, ratele dobânzii la operațiunile repo având ca garanție titluri emise de țările din zona euro au continuat să înregistreze niveluri diferite. Unele dintre acestea s-au situat în apropierea ratei dobânzii BCE la facilitatea de depozit, iar altele au fost cu mult inferioare acestui nivel, pe fondul condițiilor de piață diferite pe fiecare segment. De exemplu, cererea robustă pentru garanții de calitate ridicată s-a reflectat în modificări semnificative ale ratelor dobânzii la finele fiecărui trimestru.

 

Graficul 14

Ratele dobânzilor de pe piața monetară

(procente p.a.; date zilnice)

Sursa: BCE și Bloomberg.
Notă: Cele mai recente date se referă la 3 noiembrie 2017.

Randamentele obligațiunilor guvernamentale din zona euro s-au menținut, în linii mari, stabile, în timp ce cotațiile acțiunilor s-au majorat considerabil

Randamentele obligațiunilor guvernamentale din zona euro au fost, în linii mari, stabile pe parcursul anului 2017, deși au înregistrat medii superioare celor din 2016, reflectând impactul net exercitat de consolidarea treptată a perspectivelor macroeconomice interne și externe (Graficul 15) și, implicit, de încorporarea în prețuri a dispariției riscului deflaționist, precum și de persistența politicii monetare acomodative a BCE. Randamentul obligațiunilor suverane cu scadența la zece ani din zona euro, calculat ca medie ponderată cu PIB al țărilor emitente, s-a situat la 1,0% în data de 29 decembrie 2017, nivel nemodificat față de media înregistrată în decembrie 2016. Spread-urile între randamentele obligațiunilor guvernamentale cu scadența la zece ani emise în zona euro și cele ale Bund-urilor germane cu scadența similară s-au diminuat, îndeosebi în cazul Portugaliei și Greciei, în contextul îmbunătățirii ratingurilor de credit ale acestor state în perioada analizată.

 

Graficul 15

Randamentele obligațiunilor suverane cu scadența la 10 ani în zona euro, SUA și Germania

(procente p.a.; date zilnice)

Sursa: Bloomberg, Thomson Reuters Datastream și calcule BCE.
Notă: Datele pentru zona euro se referă la randamentul obligațiunilor suverane cu scadența la zece ani, calculat ca medie ponderată cu PIB al țărilor emitente. Cele mai recente date se referă la 29 decembrie 2017.

Cotațiile acțiunilor din zona euro s-au majorat sensibil în anul 2017, într-un context marcat de consolidarea creșterii economice pe plan intern și extern, precum și de nivelul scăzut al ratelor dobânzilor. Astfel, indicele cu bază largă aferent cotațiilor acțiunilor societăților nefinanciare a crescut cu 12% în perioada analizată, iar cel aferent cotațiilor acțiunilor bancare s-a majorat cu 14%. Cotațiile acțiunilor societăților nefinanciare din Statele Unite au consemnat o dinamică ușor superioară celei din zona euro, pe fondul anticipării unui impact pozitiv asupra câștigurilor în urma reducerii preconizate a impozitării firmelor. Totuși, atât în Statele Unite, cât și în zona euro, prima de risc aferentă pieței acțiunilor[33], care măsoară randamentul suplimentar solicitat de investitori pentru deținerea de acțiuni în detrimentul obligațiunilor pe termen lung, a înregistrat în continuare niveluri sensibil superioare celor din perioada anterioară declanșării crizei financiare din anul 2008.

 

Graficul 16

Indicii bursieri pentru zona euro și SUA

(indice: 1 ianuarie 2016 = 100)

Sursa: Thomson Reuters Datastream.
Notă: Indicii utilizați sunt indicele bancar EURO STOXX și indicele de piață Datastream aferent companiilor nefinanciare pentru zona euro și, respectiv, indicele bancar S&P și indicele de piață Datastream aferent companiilor nefinanciare pentru Statele Unite. Cele mai recente date se referă la 29 decembrie 2017.

Fluxurile de finanțare din surse externe s-au consolidat atât pe segmentul companiilor nefinanciare, cât și pe cel al gospodăriilor populației

În ansamblu, condițiile de finanțare au asigurat în continuare un mediu propice investițiilor corporative. În anul 2017, fluxurile de finanțare din surse externe către companiile nefinanciare s-au consolidat, depășind media înregistrată în anul anterior (Graficul 17). Dintr-o perspectivă pe termen mai lung, redresarea consemnată de fluxurile de finanțare din surse externe către companiile nefinanciare comparativ cu minimele atinse în trimestrul IV 2013 a fost susținută de: (i) costurile de finanțare favorabile, inclusiv relaxarea condițiilor de creditare bancară; (ii) expansiunea în curs a activității economice; și (iii) numărul mare de fuziuni și achiziții. De asemenea, politica monetară acomodativă a BCE a contribuit la crearea unor condiții favorabile finanțării companiilor nefinanciare de pe piață. Mai precis, inițierea în luna iunie 2016 a programului de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ (CSPP) a sprijinit emisiunea netă de titluri de natura datoriei în sectorul companiilor nefinanciare (a se vedea Secțiunea 2.2).

 

Graficul 17

Fluxurile nete de finanțare din surse externe către companiile nefinanciare din zona euro

(fluxuri anuale; miliarde EUR)

Sursa: Eurostat și BCE.
Notă: „Alte împrumuturi” includ împrumuturile acordate de sectorul non-IFM (alte instituții financiare, societăți de asigurare și fonduri de pensii) și împrumuturile acordate de „Restul lumii”. Împrumuturile acordate de IFM și cele acordate de sectorul non-IFM sunt ajustate cu volumul vânzărilor de credite și al operațiunilor de securitizare. Poziția „altele” reprezintă diferența dintre suma totală și instrumentele enumerate în grafic. Include creditele intragrup și creditele comerciale. Cele mai recente date se referă la trimestrul III 2017.

Importanța surselor de finanțare nebancară a crescut considerabil de la declanșarea crizei[34]. În timp ce fluxul net al împrumuturilor acordate de instituțiile financiare monetare (IFM) a consemnat o tendință de restrângere și a devenit negativ pe parcursul anumitor ani din timpul crizei și din perioada imediat următoare, fluxul finanțării din alte surse (spre exemplu, emisiuni de acțiuni cotate sau necotate și titluri de natura datoriei) s-a menținut în teritoriul pozitiv. Ponderea în creștere a surselor de finanțare nebancară în totalul finanțării companiilor nefinanciare din zona euro reflectă atât factori ciclici, cât și structurali (Caseta 4). Totuși, fluxul net al împrumuturilor IFM acordate companiilor nefinanciare a redevenit pozitiv din anul 2014.

Din perspectiva stocurilor, împrumuturile au reprezentat în continuare cel mai important instrument de finanțare din partea sectorului financiar din zona euro în ansamblul său, consemnând în trimestrul III 2017 o pondere de aproximativ 56% în totalul împrumuturilor acordate companiilor nefinanciare. Deținerile sectorului financiar de acțiuni cotate au reprezentat aproximativ 29% din totalul celor emise de companiile nefinanciare, în creștere ușoară față de 2013. Titlurile de natura datoriei din portofoliul sectorului financiar (exclusiv Eurosistemul) au reprezentat în trimestrul III 2017 circa 68% din totalul celor emise de companiile nefinanciare, de asemenea în creștere ușoară comparativ cu anul 2013. Sectorul IFM a fost în continuare cea mai importantă sursă de finanțare prin împrumuturi a companiilor nefinanciare, deținând în trimestrul III 2017 aproximativ 73% din împrumuturile acordate acestora de sectorul financiar în ansamblu, deși această pondere s-a comprimat ușor față de 2013[35].

La rândul său, dinamica anuală a împrumuturilor totale acordate gospodăriilor populației s-a consolidat în anul 2017, în principal datorită împrumuturilor bancare. În structură, de departe cel mai însemnat aport la dinamizarea în ansamblu a împrumuturilor către populație a revenit în continuare creditelor pentru achiziția de locuințe. Totodată, ritmul de creștere a creditelor de consum s-a accelerat, în timp ce dinamica altor împrumuturi s-a redus.

De asemenea, în primele trei trimestre ale anului 2017, avuția netă a gospodăriilor populației a crescut într-un ritm robust. Mai precis, prețurile locuințelor au continuat să se majoreze, generând câștiguri semnificative din reevaluarea patrimoniului imobiliar al gospodăriilor populației (Caseta 6). Creșterea cotațiilor acțiunilor în anul 2017 a condus, de asemenea, la câștiguri aferente deținerilor de active financiare ale gospodăriilor populației și a avut o contribuție pozitivă considerabilă la sporirea avuției nete. Gradul de îndatorare brută a acestui sector – măsurat ca pondere în venitul disponibil brut nominal al populației – a continuat să se diminueze în anul 2017, deși s-a menținut sensibil superior mediei din perioada anterioară crizei.

Dinamica masei monetare s-a menținut relativ stabilă

În anul 2017, masa monetară și-a continuat expansiunea într-un ritm robust (Graficul 18). Dinamica anuală a M3 s-a situat la 4,6% în luna decembrie 2017, comparativ cu 5,0% la sfârșitul anului anterior. Creșterea masei monetare din perioada analizată a fost în consonanță cu ritmul constant de expansiune monetară consemnat de la jumătatea anului 2015. Dinamica M3 a fost în continuare impulsionată de evoluția celor mai lichide componente, pe fondul costului redus de oportunitate aferent deținerii de depozite cu un grad ridicat de lichiditate într-un context caracterizat de rate foarte scăzute ale dobânzilor și o curbă plată a randamentelor. Trendul ascendent al activității economice și măsurile neconvenționale ale BCE, îndeosebi programul de achiziționare de active, au avut, de asemenea, o contribuție importantă la evoluțiile monetare din zona euro. Dinamica M1, susținută de creșterea alertă a depozitelor overnight deținute atât de populație, cât și de companiile nefinanciare, s-a menținut în linii mari nemodificată, situându-se la 8,6% în luna decembrie 2017, față de 8,8% în aceeași perioadă a anului anterior.

 

Graficul 18

M3 și credite acordate sectorului privat

(variații procentuale anuale)

Sursa: BCE.

Contrapartidele interne au reprezentat în continuare principalul determinant al expansiunii masei monetare

Achizițiile Eurosistemului de obligațiuni guvernamentale (a se vedea coloanele roșii din Graficul 19), derulate în principal în contextul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public, au avut un aport pozitiv la dinamica M3. Începând cu luna aprilie 2017, achizițiile lunare medii din cadrul programului de achiziționare de active au fost reduse cu 20 de miliarde EUR, ceea ce a condus la diminuarea impactului acestora asupra variației M3. Totodată, contrapartidele interne, altele decât creditele acordate administrațiilor publice, au exercitat un impact pozitiv asupra dinamicii M3 pe parcursul anului 2017 (a se vedea coloanele albastre din Graficul 19). La această evoluție au contribuit doi factori. În primul rând, redresarea în curs a creditelor acordate sectorului privat (Graficul 18) a avut un aport pozitiv la ritmul de creștere a M3. Acest indicator include atât împrumuturile IFM acordate sectorului privat, cât și deținerile IFM de titluri emise de sectorul privat non-IFM din zona euro. Acestea din urmă cuprind și achizițiile Eurosistemului, în cadrul CSPP, de titluri de natura datoriei emise de sectorul non-IFM. În al doilea rând, avansul M3 a fost susținut și de comprimarea în continuare a pasivelor financiare pe termen mai lung ale IFM (exclusiv capitalul și rezervele), incluse în categoria contrapartidelor interne, altele decât credite acordate administrațiilor publice. Variația anuală a acestor pasive se menține în teritoriul negativ din trimestrul II 2012, în parte datorită operațiunilor țintite de refinanțare pe termen mai lung derulate de BCE, care au acționat probabil ca alternativă la finanțarea de pe piață pe termen lung. Evoluția a fost determinată și de curba relativ plată a randamentelor, asociată măsurilor de politică monetară ale BCE, care a descurajat deținerile de depozite pe termen lung și de obligațiuni bancare. În schimb, vânzările de obligațiuni guvernamentale efectuate de sectorul IFM din zona euro exclusiv Eurosistemul au contribuit la variația anuală negativă a creditelor acordate administrațiilor publice de către IFM exclusiv Eurosistemul, acționând astfel ca factor inhibitor al dinamicii M3 (a se vedea coloanele verzi din Graficul 19). La aceasta s-a adăugat influența similară a activelor externe nete ale sectorului IFM asupra ritmului anual de creștere a M3 (a se vedea coloanele galbene din Graficul 19).

 

Graficul 19

M3 și contrapartidele acesteia

(variații procentuale anuale; contribuții exprimate în puncte procentuale)

Sursa: BCE.
Notă: Poziția „contrapartide interne, altele decât credite acordate administrațiilor publice” include pasivele financiare pe termen mai lung ale sectorului IFM (inclusiv capital și rezerve), creditele IFM acordate sectorului privat și alte contrapartide.

Caseta 4 Dimensiunea structurală a finanțării companiilor nefinanciare și a gospodăriilor populației din zona euro

Structura de finanțare a sectorului privat nefinanciar joacă un rol esențial în transmisia politicii monetare la nivelul economiei reale și în reziliența acesteia din urmă la șocuri. Spre deosebire de Statele Unite, unde finanțarea de pe piață deține rolul dominant, sectorul privat nefinanciar din zona euro a apelat în principal la bănci pentru finanțarea cheltuielilor sale.

Ponderea împrumuturilor bancare (sau împrumuturi IFM) în stocul total de finanțare din surse externe a companiilor nefinanciare s-a redus considerabil în zona euro începând cu anul 2007. Din punctul de vedere al stocurilor, împrumuturile bancare constituiau 12,4% din finanțarea din surse externe a companiilor nefinanciare în trimestrul III 2017 (Tabelul A), respectiv cu 4,1 puncte procentuale mai puțin decât în anul 2007[36]. În același timp, ponderea creditelor bancare în finanțarea prin îndatorare a companiilor nefinanciare s-a situat la 27,7% în trimestrul III 2017, fiind cu 9,2 puncte procentuale inferioară celei consemnate în 2007[37]. Ponderea împrumuturilor bancare în finanțarea din surse externe și, respectiv, în finanțarea prin îndatorare atrase de companiile nefinanciare și reducerea acestor ponderi sunt semnificativ mai consistente dacă nu este luată în considerare finanțarea intrasectorială. În acest caz, ponderea creditelor bancare a reprezentat 44,9% din finanțarea prin îndatorare a companiilor nefinanciare în anul 2017, în scădere de la 59,5% în anul 2007. Contractarea finanțării acordate de bănci companiilor nefinanciare în perioada cuprinsă între 2007 și 2017 a fost determinată, în principal, de evoluțiile produse la nivelul structurii de finanțare a companiilor mari. În schimb, finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, care alcătuiesc coloana vertebrală a economiei zonei euro, continuă să fie asigurată îndeosebi prin credite bancare. În trimestrul III 2017, titlurile de natura datoriei emise de companiile nefinanciare, împrumuturile acordate de sectorul non-IFM și împrumuturile acordate de „Restul lumii” au reprezentat cumulat 13,0% din finanțarea din surse externe și, respectiv, 29,2% din finanțarea prin îndatorare atrase de companiile nefinanciare. În comparație cu anul 2007, ponderile acestora în finanțarea din surse externe și în finanțarea prin îndatorare atrase de companiile nefinanciare au crescut cu 4,0 puncte procentuale și, respectiv, 9,1 puncte procentuale. Împrumuturile acordate de sectorul non-IFM și de „Restul lumii” includ, printre altele, creditele acordate de entitățile cu scop special firmelor-mamă, finanțate prin emisiunea de titluri de natura datoriei de către respectivele filiale[38]. La rândul lor, acțiunile cotate, acțiunile necotate și alte participații emise de companiile nefinanciare au constituit 55,4% din finanțarea din surse externe a companiilor nefinanciare în trimestrul III 2017. Ponderea cumulată a acestora a rămas, în linii mari, nemodificată față de anul 2007, deoarece impactul în sens descendent al nivelului mai scăzut al prețurilor acțiunilor este compensat de emisiunea netă de acțiuni și de majorarea rezultatului reportat pe perioada crizei[39].

 

Tabelul A

Structura bilanțieră a companiilor nefinanciare din zona euro

(pondere în stocul total al pasivelor)

Sursa: BCE și calcule BCE.
Notă: Cele mai recente date se referă la trimestrul III 2017. Pasivele totale ale companiilor nefinanciare cuprind doar creditele comerciale din alte sume de plătit. În conturile naționale, pasivele totale includ participațiile la valoarea de piață. „Împrumuturile acordate de sectorul non-IFM” cuprind împrumuturile acordate companiilor nefinanciare de alte instituții financiare și de societățile de asigurare și fondurile de pensii. „Finanțarea intrasectorială” include creditele intragrup și creditele comerciale. „Altele” se referă la diferența dintre suma totală și instrumentele enumerate în tabel. Finanțarea totală prin îndatorare este definită ca finanțarea totală exclusiv acțiunile cotate, acțiunile necotate și alte participații emise.

Ponderile împrumuturilor bancare și ale celor acordate de alte instituții financiare în totalul împrumuturilor acordate gospodăriilor populației din zona euro s-au menținut practic nemodificate pe parcursul ultimilor zece ani. În ceea ce privește stocurile, în trimestrul III 2017, creditele bancare și cele acordate de alte instituții financiare au reprezentat 86,4% și, respectiv, 7,9% din totalul împrumuturilor acordate gospodăriilor populației (Graficul A). Cea mai mare parte a împrumuturilor bancare acordate populației (75,3% din totalul împrumuturilor bancare acordate sectorului gospodăriilor populației) o constituie creditele pentru achiziționarea de locuințe. Restul îl reprezintă creditele de consum (și anume credite pentru consumul personal de bunuri și servicii) și categoria reziduală „alte împrumuturi acordate populației” (de exemplu, împrumuturi acordate întreprinderilor familiale, împrumuturi în scopuri educative). Acestea alcătuiesc 11,7% și, respectiv, 13,0% din totalul creditelor bancare acordate populației. Marea majoritate a împrumuturilor bancare acordate gospodăriilor populației din zona euro au scadențe mai lungi, reflectând structura acestora în funcție de destinație. Alte surse de finanțare sunt reprezentate de împrumuturile acordate de alte instituții financiare și de societățile de asigurare și fondurile de pensii. Alte instituții financiare includ, de exemplu, instituțiile nebancare specializate în acordarea de credite de consum și societățile vehicul investițional implicate în securitizarea creditelor ipotecare și a celor de consum acordate de către bănci, în timp ce societățile de asigurare și fondurile de pensii oferă credite destinate achiziționării de locuințe. Totuși, aceste instituții joacă un rol relevant din punctul de vedere al volumului împrumuturilor în acordarea de finanțare gospodăriilor populației numai într-un număr redus de țări din zona euro.

 

Graficul A

Structura bilanțieră a gospodăriilor populației din zona euro

(pondere în stocul total al împrumuturilor acordate)

Sursa: BCE și calcule BCE.
Notă: Cele mai recente date se referă la trimestrul III 2017. „Altele” se referă la diferența dintre suma totală și sectoarele creditoare enumerate în grafic.

Creșterea ponderii finanțării nebancare în totalul finanțării din surse externe a companiilor nefinanciare din zona euro începând cu anul 2008 se datorează atât factorilor ciclici, cât și celor structurali. În trecut, creditele bancare constituiau principala sursă de finanțare externă a firmelor[40]. În zona euro, fluxul net de finanțare bancară către firme s-a redus în perioada de vârf a Marii Recesiuni și a crizei financiare și a datoriilor suverane din zona euro, ulterior înregistrând o redresare progresivă (Graficul B). Scăderea creditării bancare s-a datorat atât factorilor de natura cererii, cât și celor de natura ofertei. Restrângerea activității economice și necesitatea redresării bilanțurilor au condus la comprimarea cererii de credite din partea companiilor nefinanciare, iar scăderea capacității de plată a firmelor și deteriorarea bilanțurilor băncilor au determinat înăsprirea standardelor de creditare și reducerea ofertei de credite[41]. Totodată, companiile nefinanciare și-au sporit volumul emisiunilor nete de titluri de natura datoriei în perioada crizei pentru a compensa disponibilitatea mai redusă a creditelor bancare și, mai recent, pentru a beneficia de condițiile favorabile de finanțare de pe piață, stimulate de programul BCE de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ. Împrumuturile acordate firmelor de alte instituții financiare au crescut, de asemenea, reflectând avansul creditelor acordate societăților-mamă de entitățile cu scop special care oferă finanțare. În plus, companiile nefinanciare au apelat într-o măsură mai mare la creditele comerciale și la creditele intrasectoriale și au finanțat o pondere mai ridicată din activitățile proprii din fonduri generate la nivel intern și din rezultatul reportat mai consistent cu scopul de a atenua impactul negativ al ofertei mai scăzute de credite asupra disponibilității finanțării din surse externe prin îndatorare. În general, din momentul declanșării crizei, sursele de finanțare nebancară au devenit mult mai importante.

 

Graficul B

Finanțarea din surse externe a companiilor nefinanciare din zona euro, pe instrumente

(fluxuri anuale; miliarde EUR)

Sursa: BCE și calcule BCE.
Notă: Cele mai recente date se referă la trimestrul III 2017. Finanțarea totală a companiilor nefinanciare cuprinde doar creditele comerciale din alte sume de plătit. „Împrumuturile acordate de sectorul non-IFM” cuprinde împrumuturile acordate companiilor nefinanciare de alte instituții financiare, de societățile de asigurare și de fondurile de pensii. „Finanțarea intrasectorială” include creditele intragrup și creditele comerciale. „Altele” se referă la diferența dintre suma totală și instrumentele enumerate în grafic.

Sectorul gospodăriilor populației din zona euro continuă să apeleze cu precădere la creditele bancare pentru finanțarea achizițiilor de bunuri imobile și de consum și, spre deosebire de sectorul întreprinderilor, acesta nu s-a îndreptat către alte surse de finanțare. Fluxul împrumuturilor acordate gospodăriilor populației din zona euro s-a atenuat odată cu izbucnirea Marii Recesiuni și a devenit negativ după declanșarea crizei financiare și a crizei datoriilor suverane din zona euro. Ca și în cazul companiilor nefinanciare, criza a avut ca rezultat reducerea împrumuturilor bancare acordate gospodăriilor populației (Graficul C), reflectând acțiunea factorilor de cerere și ofertă. Totodată, scăderea împrumuturilor acordate gospodăriilor populației de alte instituții financiare a fost mai pronunțată decât în cazul creditelor bancare și, spre deosebire de acestea din urmă, împrumuturile acordate de alte instituții financiare nu s-au redresat după depășirea crizei financiare. Această evoluție a reflectat în special acțiunea a doi factori. În primul rând, s-a evaporat creșterea creditelor de care băncile aveau nevoie pentru a susține securitizarea împrumuturilor și care stătea la baza unei părți consistente din împrumuturile acordate gospodăriilor populației de alte instituții financiare. În al doilea rând, contribuția însemnată a societăților vehicul investițional la turbulențele de pe piețele financiare și modificările cadrului de reglementare au condus la diminuarea cererii și ofertei de produse securitizate.

 

Graficul C

Împrumuturi acordate gospodăriilor populației din zona euro, pe sectoare creditoare

(fluxuri anuale; miliarde EUR)

Sursa: BCE și calcule BCE.
Notă: Cele mai recente date se referă la trimestrul III 2017. „Altele” se referă la diferența dintre suma totală și sectoarele creditoare enumerate în grafic.

Pe ansamblu, creșterea importanței surselor de finanțare nebancare în finanțarea din surse externe a companiilor nefinanciare poate accelera transmisia politicii monetare. Mai precis, unele non-IFM își pot ajusta expunerile la risc într-un mod mai flexibil decât băncile ca răspuns la modificările survenite în ciclul economic și în cel financiar. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă tendința actuală către un tipar de finanțare a economiei reale bazat într-o mai mare măsură pe piață va continua odată ce creditarea bancară se va redresa pe deplin. Totodată, este posibil ca firmele să fi devenit mai puțin vulnerabile la orice reducere viitoare a ofertei de credite bancare sau a disponibilității resurselor de finanțare de pe piață, ca urmare a diversificării mai ample a surselor de finanțare. În schimb, în ceea ce privește finanțarea externă a gospodăriilor populației, acestea rămân dependente de creditele bancare întrucât finanțarea din alte surse este în continuare limitată.

Politica monetară: răbdare, consecvență și prudență

Măsurile de politică monetară adoptate de BCE în ultimii ani au vizat susținerea redresării economice a zonei euro și revenirea inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu, corespunzător stabilității prețurilor. Aceste măsuri s-au transmis cu succes la nivelul condițiilor de finanțare a populației și firmelor. Bilanțul Eurosistemului a continuat să se extindă pe parcursul anului 2017, în principal datorită continuării programului de achiziționare de active și operațiunilor țintite de refinanțare pe termen mai lung.

Orientarea politicii monetare: grad foarte substanțial de acomodare

Redresarea economică a continuat să se consolideze la începutul anului, însă rata scăzută a inflației de bază a reclamat o politică consecventă

Ca urmare a deciziilor adoptate de Consiliul guvernatorilor în luna decembrie 2016, propagarea măsurilor de politică monetară ale BCE s-a realizat în continuare într-o manieră eficace din perspectiva condițiilor de finanțare de pe piață și de creditare a firmelor și gospodăriilor populației din zona euro (a se vedea Secțiunea 2.2)[42]. Deși, în ansamblu, au devenit mai puțin pronunțate la începutul anului, riscurile la adresa perspectivelor creșterii economice s-au menținut în sensul unui nivel mai redus al acesteia și au fost asociate predominant factorilor globali, incertitudinilor politice și persistenței vulnerabilităților bilanțiere din anumite sectoare. Totodată, perspectivele unei traiectorii ascendente a inflației depindeau încă de prevalența condițiilor foarte favorabile de finanțare, condiționate în mare măsură de orientarea acomodativă a politicii monetare.

Coroborarea rezultatului analizei economice cu semnalele evidențiate de analiza monetară a confirmat necesitatea unui grad foarte substanțial de acomodare monetară în vederea acumulării de presiuni inflaționiste în zona euro într-o manieră durabilă și sustenabilă, în pofida rezilienței în creștere a redresării economice. Acest context a reclamat o politică consecventă din partea Consiliului guvernatorilor, respectiv reiterarea deciziilor adoptate în cadrul ședinței de politică monetară din luna decembrie 2016. Aceasta a presupus menținerea nemodificată a ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE (Graficul 20) și confirmarea ritmului și orizontului preconizate pentru achizițiile din cadrul APP, precum și transmiterea de semnale privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor și a APP.

 

Graficul 20

Ratele dobânzilor reprezentative ale BCE

(procente p.a.)

Sursa: BCE.
Notă: Cele mai recente date se referă la 31 decembrie 2017.

Semnalele privind orientarea viitoare a politicii monetare au fost ajustate pentru a reflecta evaluarea mai favorabilă a riscurilor și reducerea probabilității de materializare a unor evenimente adverse neprevăzute

Tabloul de la jumătatea anului 2017 indica faptul că procesul de redresare economică s-a consolidat în continuare, iar creșterea PIB era proiectată să se intensifice într-un ritm relativ mai alert decât se anticipase anterior și să devină generalizată la nivelul țărilor și sectoarelor. În consecință, în luna iunie 2017, Consiliul guvernatorilor a reevaluat balanța riscurilor la adresa perspectivelor creșterii economice ca fiind, în linii mari, echilibrată. Având în vedere sporirea rezilienței și robusteții ritmului de creștere economică, s-au diminuat și riscurile extreme în sensul scăderii la adresa perspectivelor privind stabilitatea prețurilor, implicând cvasi-epuizarea probabilității de manifestare a unor scenarii adverse, precum cele legate de riscurile deflaționiste.

Pentru a-și alinia procesul de comunicare la evaluarea mai favorabilă a riscurilor, Consiliul guvernatorilor a hotărât în luna iunie 2017 să nu mai facă referire la noi reduceri ale ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE în cadrul semnalelor transmise cu privire la orientarea politicii monetare, referiri care aveau rol de semnal privind un eventual răspuns al politicii monetare la evenimente neprevăzute severe. Pe de altă parte, Consiliul guvernatorilor a subliniat că este nevoie de răbdare pentru acumularea treptată de presiuni inflaționiste. De asemenea, Consiliul guvernatorilor și-a reafirmat angajamentul de consecvență în privința măsurilor de politică, în vederea menținerii gradului foarte substanțial de acomodare monetară care este încă necesar pentru materializarea unei ajustări susținute a traiectoriei inflației.

Transmiterea semnalelor referitoare atât la nivelul ratelor dobânzilor de referinţă, cât și la ritmul achizițiilor de active reflectă în general importanța interacțiunii dintre diferitele instrumente de politică din perspectiva influențării conduitei politicii monetare. Astfel, diferitele elemente ale setului cuprinzător de măsuri de politică monetară se completează și se susțin reciproc pentru menținerea condițiilor de finanțare foarte acomodative necesare în vederea facilitării revenirii sustenabile a ratei inflației la niveluri inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Din acest punct de vedere, semnalele transmise de Consiliul guvernatorilor în anul 2017 s-au referit nu numai la condițiile în care urmează să fie retrase măsurile stimulative, ci și la etapizarea modificărilor măsurilor de politică monetară.

Măsurile de politică monetară au fost recalibrate în luna octombrie, în condițiile menținerii condițiilor foarte favorabile de finanțare

Datele noi din trimestrul III 2017, inclusiv proiecțiile macroeconomice din luna septembrie ale experților BCE, semnalau continuarea expansiunii economice solide și generalizate atât la nivelul țărilor, cât și al sectoarelor economice. Persistența ritmului robust de creștere economică a fost de natură să consolideze convingerea Consiliului guvernatorilor că rata inflației va tinde treptat către un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu, cu condiția menținerii unor condiții foarte favorabile de finanțare. Pe de altă parte, evoluția inflației continua să fie modestă, iar măsurile inflației de bază încă nu prezentau indicii mai convingătoare privind o tendință susținută de creștere. Inflația scăzută putea fi considerată drept un indiciu al nivelurilor încă semnificative ale decalajului negativ dintre cerere și ofertă pe piețele bunurilor și serviciilor și pe piețele forței de muncă, în pofida relativei accelerări a dinamicii salariale. Prin urmare, abordarea prudentă a indicat necesitatea menținerii unui stimul monetar amplu pentru a asigura ajustarea susținută a traiectoriei inflației, justificând astfel o recalibrare a instrumentelor de politică monetară ulterior sfârșitului anului.

În aceste condiții, Consiliul guvernatorilor a adoptat, în luna octombrie 2017, o serie de decizii în vederea îndeplinirii obiectivului său privind stabilitatea prețurilor.

  • În primul rând, Consiliul guvernatorilor a reiterat că anticipează menținerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale pe o perioadă extinsă, care va depăși cu mult orizontul achizițiilor nete de active.
  • În al doilea rând, perspectivele economice mai favorabile și consolidarea încrederii în convergența ratelor inflației au permis Consiliului guvernatorilor să diminueze ritmul de desfășurare a programului de achiziționare de active. Astfel, începând cu luna ianuarie 2018, se intenționează continuarea achizițiilor într-un ritm lunar de 30 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii septembrie 2018 sau ulterior, dacă va fi necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor va observa o ajustare susținută a traiectoriei inflației. Totodată, Consiliul guvernatorilor și-a reafirmat angajamentul de a extinde dimensiunea și/sau durata programului dacă perspectivele devin mai puțin favorabile sau în cazul în care condițiile financiare nu mai sunt în concordanță cu înregistrarea de noi progrese în direcția unei ajustări susținute a traiectoriei inflației.
  • În al treilea rând, s-a anunțat că Eurosistemul va reinvesti principalul aferent titlurilor ajunse la scadență achiziționate în cadrul programului de achiziționare de active pe o perioadă extinsă după încheierea achizițiilor nete de active și, în orice caz, atât timp cât va fi necesar. Menținerea dimensiunii stocului de active achiziționate va contribui la asigurarea în continuare atât a condițiilor favorabile de lichiditate, cât și a orientării adecvate a politicii monetare.
  • În al patrulea rând, s-a decis prelungirea operațiunilor de refinanțare sub forma unor licitații cu rată fixă a dobânzii și alocare integrală cel puțin până la încheierea ultimei perioade de constituire a rezervelor minime obligatorii din 2019, pentru a se asigura atât continuarea implementării fără sincope a politicii monetare, cât și condiții favorabile pe piețele monetare din zona euro.

Persistența acestui sprijin monetar amplu, furnizat prin achizițiile nete suplimentare de active, prin stocul considerabil de active achiziționate și reinvestirile care urmează să fie efectuate, precum și prin semnalele privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor, va menține condițiile de finanțare foarte favorabile care sunt încă necesare pentru revenirea susținută a ratelor inflației către un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu, corespunzător stabilității prețurilor.

Caseta 5 Ratele de referință pe piața monetară din zona euro: evoluții recente

Ratele de referință în sectorul financiar pot fi definite în sens larg ca indici utilizați ca referință pentru stabilirea sumelor datorate în legătură cu un instrument sau contract financiar sau a valorii unui instrument financiar. Una dintre cele mai răspândite rate de referință pe piețele monetare la nivel global este LIBOR (London Interbank Offered Rate), în timp ce în Europa cel mai frecvent sunt utilizate EURIBOR (euro interbank offered rate) și EONIA (euro overnight index average). Acești indici de referință se stabilesc pe baza contribuțiilor voluntare din partea unor paneluri de bănci sub formă de opinii ale experţilor asupra prețurilor predominante pe piață („cotații”), în cazul EURIBOR sau pe baza tranzacțiilor efective, în cazul EONIA.

În ultimii ani, BCE a urmărit îndeaproape și și-a asumat un rol activ în procesul de reformare a ratelor de referință, în condițiile în care acestea trebuie să aibă un caracter solid pentru funcționarea eficientă a sistemului financiar și pentru transmisia politicii monetare. Piețele financiare se bazează într-o măsură considerabilă pe aceste rate ca referință pentru contractele financiare, cum ar fi creditele cu garanții sub formă de ipotecă, titlurile cu dobândă variabilă sau instrumentele derivate. De asemenea, ratele de referință stau la baza evaluărilor zilnice pentru o serie de instrumente financiare. Drept urmare, incapacitatea de a menține indici de referință solizi și fiabili ar putea perturba funcționarea piețelor, cu posibile implicații semnificative asupra stabilității financiare.

Reforme profunde ale ratelor de referință sunt în curs în zona euro și nu numai. Aceste reforme se desfășoară în general cu respectarea unui set de principii elaborate de Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (International Organization of Securities Commissions – IOSCO) în anul 2013, ca răspuns la scandalurile legate de manipularea LIBOR, dar și cu respectarea prevederilor Regulamentului UE privind indicii de referință. Cei mai utilizați indici de referință din Europa, EURIBOR și EONIA, fac obiectul unor reforme lansate de autoritatea care îi administrează, respectiv Institutul European pentru Piețele Monetare (European Money Markets Institute – EMMI). Ca urmare a acestor reforme, ar putea fi necesară adaptarea în anii viitori a practicilor și contractelor de pe piață la un nou cadru.

În ceea ce privește EURIBOR, care este rata dobânzii de referință pe segmentul negarantat al pieței interbancare în euro, publicată pentru scadențe cuprinse între o săptămână și 12 luni, EMMI a făcut propuneri în sensul aplicării unei metodologii de calcul bazate pe tranzacții, și nu pe cotații. Testarea derulată la începutul anului 2017 nu a putut stabili fezabilitatea unei astfel de metodologii bazate exclusiv pe tranzacții, din cauza volumelor insuficiente de pe piața monetară. Din acest motiv, EMMI colaborează în prezent cu participanții pe piață la elaborarea unei eventuale metodologii hibrid pentru EURIBOR, care să combine datele aferente tranzacțiilor cu opinii ale experţilor. Se preconizează că elaborarea modelului hibrid și evaluarea de impact se vor finaliza în semestrul I 2018 și vor fi urmate de o consultare a factorilor implicați. Între timp, pentru calculul EURIBOR se va utiliza în continuare metodologia actuală bazată pe cotații.

În cazul EONIA, respectiv rata dobânzii de referință la depozitele overnight pe segmentul negarantat, calculată integral pe baza tranzacțiilor de pe piața interbancară, EMMI a anunțat la 1 februarie 2018, în urma unui studiu asupra segmentului negarantat al pieței monetare, că nu se mai impune derularea unui proces exhaustiv de reformare a acestei rate, întrucât volumele de creditare interbancară sunt reduse, iar activitatea este în continuare concentrată. Totodată, EMMI a evidențiat că, în ipoteza în care condițiile pe piață rămân nemodificate, nu se justifică armonizarea acestei rate cu Regulamentul UE privind indicii de referință. Totuși, EMMI a subliniat faptul că poate evalua posibilitatea adaptării parametrilor metodologici în vederea sporirii robusteței EONIA, dacă este cazul.

Caracterul solid al EURIBOR și al EONIA, rate de referință care se bazează pe contribuțiile voluntare ale băncilor, tinde să devină o sursă majoră de preocupări, întrucât sprijinul provenit de la instituțiile participante s-a redus în timp. Deşi se convenise ca băncile respective să raporteze zilnic cotații bazate pe opinii ale experţilor (în cazul EURIBOR) sau operațiunile lor negarantate de creditare overnight de pe piața interbancară (în cazul EONIA), mai multe bănci au părăsit în ultimul timp un panel sau altul, invocând drept motiv principal pentru retragerea lor faptul că procesul de reformă a determinat împovărarea excesivă a procedurilor interne. De asemenea, contribuția la calculul ratelor de referință implică riscuri reputaționale și de răspundere.

Regulamentul UE privind indicii de referință poate furniza un mecanism de siguranță doar temporar în cazul în care băncile continuă să părăsească panelurile instituțiilor raportoare. Regulamentul cuprinde dispoziții speciale cu privire la indici de referință precum EURIBOR și EONIA, considerați „critici”[43]. Concret, autoritatea de reglementare – care, în cazul EONIA și EURIBOR, este Autoritatea pentru servicii și piețe financiare din Belgia – poate impune obligativitatea contribuțiilor la stabilirea ratei de referință dacă este periclitat caracterul reprezentativ al acesteia, cum ar fi în situația părăsirii panelurilor de către bănci. Deși acest mecanism poate servi drept măsură de siguranță, aplicarea sa este limitată la o perioadă de maximum doi ani, motiv pentru care nu constituie o soluție pe termen lung în eventualitatea compromiterii viabilității indicelui de referință.

Având în vedere importanța pentru piețe a unor rate de referință solide și fiabile, BCE a anunțat în data de 21 septembrie 2017 că va publica, cel târziu la orizontul anului 2020, o rată a dobânzii overnight la operațiunile negarantate, pe baza datelor colectate în conformitate cu Regulamentul privind statisticile referitoare la piețele monetare. Această rată a dobânzii se va adăuga ratelor dobânzilor de referință existente stabilite de sectorul privat și va servi drept rată a dobânzii de referință cu rol de măsură de siguranță. În următorii doi ani, BCE va stabili caracteristicile principale ale ratei dobânzii, va elabora metodologia de calcul și va testa robustețea ratei. În tot acest timp, BCE se va angaja într-un proces transparent de comunicare implicând consultări publice. Prima consultare publică a fost lansată în data de 28 noiembrie 2017 cu scopul de a colecta opiniile factorilor interesați cu privire la principalele caracteristici ale ratei și la ora publicării acesteia.

De asemenea, o inițiativă separată a fost lansată pe piața monetară în euro, în cadrul căreia nou-înființatul grup de lucru privind ratele cu risc zero în euro va asigura o platformă de discuții pentru sectorul privat în legătură cu ratele de rezervă și aspectele referitoare la tranziția către eventuale rate alternative în euro pe termen scurt. Activitatea acestui grup vizează implementarea recomandării din luna iulie 2014 a Official Sector Steering Group din cadrul Consiliului pentru Stabilitate Financiară, respectiv identificarea și adoptarea unei sau mai multe rate cu risc zero în fiecare dintre zonele monetare principale. Grupul de lucru va avea în componență entități din sectorul privat și va fi prezidat de un reprezentant al sectorului privat. Va fi sprijinit în activitatea sa de autorități publice, iar BCE va asigura secretariatul[44].

Propagarea eficace a măsurilor de politică monetară ale BCE

Propagarea măsurilor de politică monetară implementate începând cu luna iunie 2014 a continuat să sprijine condițiile de creditare pentru firme și populație și a consolidat fluxul de credite la nivelul zonei euro în anul 2017. Cumpărările de active derulate în cadrul Programului de achiziționare de active (APP), menținerea acelorași niveluri scăzute ale ratelor dobânzilor reprezentative, semnalele privind orientarea viitoare a evoluției acestor două instrumente, precum și operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL) au asigurat condiții de finanțare foarte favorabile și au reprezentat în continuare un factor important al consolidării procesului de redresare economică în zona euro.

Implementarea APP a fost lipsită de sincope atât la nivelul programelor de achiziționare de active din sectorul privat, respectiv programul de achiziționare de titluri garantate cu active (ABSPP), programul de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ (CSPP) și cel de-al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (CBPP3), cât și la nivelul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public (PSPP). Cel din urmă se referă la obligațiuni emise de administrațiile centrale, cele regionale, agențiile și entitățile supranaționale din zona euro. Volumele achizițiilor au fost, în medie, corespunzătoare țintelor lunare stabilite de Consiliul guvernatorilor, respectiv 80 de miliarde EUR în intervalul ianuarie-martie și 60 de miliarde EUR în perioada aprilie - decembrie (Graficul 21). Pe fondul fluctuațiilor sezoniere ale lichidității pe piață, volumul achizițiilor a fost inferior țintei lunare în lunile august și decembrie, fapt compensat de volumele ușor superioare înregistrate în restul anului. La nivel național, volumele achizițiilor lunare au prezentat, de asemenea, variații ușoare ca urmare a importanței în creștere a operațiunilor de reinvestire a obligațiunilor ajunse la maturitate, proces inițiat în luna martie 2017 pentru titlurile cumpărate în cadrul PSPP. Pe ansamblu, achizițiile lunare au cunoscut, în termeni relativi, numai devieri marginale în raport cu volumele țintite. Stocul de titluri achiziționate în cadrul PSPP, o măsură relevantă pentru a evalua distribuția volumelor cumpărărilor, s-a menținut în strânsă concordanță cu valoarea intenționată potrivit grilei de repartiție pentru subscrierea la capital, ținând seama de achizițiile-substitut și de stabilizarea procesului de reinvestire a obligațiunilor ajunse la maturitate.

 

Graficul 21

Achizițiile și răscumpărările lunare nete de active în cadrul APP în anul 2017

(miliarde EUR)

Sursa: BCE.
Notă: Achiziții lunare nete la valoarea contabilă; sume efective lunare privind răscumpărările. Răscumpărările de principal aferente titlurilor achiziționate în cadrul PSPP sunt reinvestite de către Eurosistem, într-un mod flexibil și în timp util, în luna în care ajung la scadență, în conformitate cu principiul celei mai bune execuții, sau în următoarele două luni, în funcție de condițiile de lichiditate de pe piață.

Ultima operațiune de tipul OTRTL-II, decontată în martie 2017, a înregistrat o alocare brută de 233,5 miliarde EUR, antrenând o creștere a lichidității nete în valoare de 204 miliarde EUR[45]. Pentru toate operațiunile din categoria OTRTL-II (OTRTL-II.1 – OTRTL-II.4), băncile din zona euro au consemnat un volum total al împrumuturilor cifrat la 740,2 miliarde EUR, respectiv 62% din totalul finanțării disponibile de 1 200 de miliarde EUR.

Măsurile de politică monetară influențează economia prin intermediul a trei canale de transmisie: canalul de semnalizare, canalul de reechilibrare a portofoliilor și canalul propagării directe[46]. În primul rând, APP a conferit susținere credibilității semnalelor BCE privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor reprezentative, potrivit cărora se anticipează menținerea acestora la nivelurile actuale pe o perioadă îndelungată. Rata dobânzii negativă la facilitatea de depozit a potențat efectul APP asupra întregii curbe a randamentelor prin diminuarea componentei anticipațiilor aferente ratelor dobânzilor pe termen mai lung. În al doilea rând, APP a determinat reechilibrarea portofoliilor investitorilor prin orientarea acestora către segmente mai riscante ale pieței. Achizițiile de active în curs au înlocuit deținerile sectorului bancar de obligațiuni pe termen mediu și lung cu rezerve ale băncii centrale, ceea ce presupune reducerea riscului de durată al investitorilor (a se vedea Secțiunea 2.3). Restrângerea corespunzătoare a primelor de maturitate stimulează orientarea investițiilor către alte active, precum împrumuturile acordate populației și companiilor, asigurând transmisia măsurilor de politică monetară și la nivelul debitorilor care nu beneficiază de acces direct la piețele de capital. În cele din urmă, OTRTL își dovedesc eficacitatea prin intermediul unui mecanism de propagare directă. Ratele dobânzilor pe care băncile trebuie să le achite în contul acestor fonduri depind de creditarea populației și a companiilor, ceea ce asigură transmisia condițiilor favorabile de finanțare. De asemenea, volumul suplimentar de lichiditate netă a contribuit la diminuarea costurilor de finanțare marginală a băncilor participante.

În ansamblu, măsurile de politică monetară adoptate de BCE începând cu luna iunie 2014 au exercitat un impact pozitiv substanțial asupra performanțelor economice din zona euro. Se estimează că impactul general asupra dinamicii PIB real al zonei euro și inflației din zona euro se situează, în ambele cazuri, în jurul valorii de 1,9 puncte procentuale în perioada 2016 - 2020[47].

Măsurile BCE au menținut condiții de finanțare foarte favorabile

Măsurile de politică monetară au determinat ancorarea ratelor dobânzilor pe piață la niveluri scăzute. Ratele dobânzilor pe termen scurt pe piața monetară și randamentele titlurilor de stat pe termen mai lung din zona euro au fost relativ stabile pe parcursul anului (a se vedea Secțiunea 1.3). Aceste condiții s-au propagat la nivelul condițiilor de finanțare din economie de-a lungul celor trei canale menționate mai sus.

Costurile de finanțare ale băncilor s-au menținut deosebit de favorabile în decursul anului 2017, la niveluri semnificativ mai scăzute decât cele observate anterior lansării de către BCE a setului de măsuri de relaxare a creditării în luna iunie 2014 (Graficul 22). Spread-urile aferente obligațiunilor emise de băncile din zona euro au continuat să se restrângă semnificativ (Graficul 23). Această evoluție a beneficiat, în luna martie, de sprijin din partea ultimei operațiuni din categoria OTRTL-II, prin care băncile au avut posibilitatea de a înlocui o parte din finanțarea de pe piață cu fonduri obținute prin intermediul OTRTL. În ansamblu, aceste evoluții au determinat reducerea în continuare a costurilor de finanțare totale la nivelul băncilor și au conferit un grad de eterogenitate mai redus costurilor de finanțare ale băncilor situate în diferite țări ale zonei euro.

 

Graficul 22

Costul agregat al finanțării băncilor prin îndatorare

(costul agregat al atragerii de depozite și al finanțării de pe piață prin instrumente de îndatorare negarantate; procente p. a.)

Sursa: BCE, indicele global Merrill Lynch și calcule BCE.

 

Graficul 23

Spread-urile aferente obligațiunilor corporative cu risc investițional redus

(puncte de bază)

Sursa: Markit și Bloomberg.
Notă: Spread-urile aferente obligațiunilor corporative sunt calculate pe baza spread-urilor asociate operațiunilor swap pe active. Liniile verticale indică ședințele Consiliului Guvernatorilor din 10 martie 2016 și 21 aprilie 2016. Indicii conțin și obligațiuni subordonate. Cele mai recente date se referă la 4 ianuarie 2018.

Declinul costurilor de finanțare ale băncilor a exercitat, de asemenea, presiuni în sensul scăderii asupra costurilor de refinanțare ale firmelor prin canalul propagării directe, precum și prin nivelul mai scăzut al ratelor dobânzii cu risc zero. Ratele agregate ale dobânzilor la creditele acordate companiilor nefinanciare și populației au consemnat reduceri superioare ratelor dobânzii de referință pe piață ulterior anunțului BCE referitor la măsurile de relaxare a creditării. Ratele dobânzilor la creditele acordate de către bănci companiilor nefinanciare și populației s-au diminuat cu 123 și, respectiv, 108 puncte de bază în intervalul iunie 2014 - decembrie 2017. Companiile nefinanciare cu acces direct la piețele de capital au beneficiat și de scăderea randamentelor obligațiunilor corporative, indusă de CSPP. Spread-urile aferente obligațiunilor corporative cu risc investițional redus s-au îngustat cu 26 de puncte de bază în cursul anului 2017, în concordanță cu evoluțiile consemnate la nivelul băncilor și al societăților de asigurare (Graficul 23). Aceste efecte au fost resimțite și la nivelul obligațiunilor corporative cu risc investițional ridicat, care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicate cumpărărilor efectuate în cadrul CSPP, pe măsură ce investitorii și-au ajustat portofoliile[48].

 

Graficul 24

Credite acordate de IFM companiilor nefinanciare și populației

(variații procentuale anuale; creditele acordate companiilor nefinanciare și populației sunt ajustate sezonier și cu efecte de calendar; creditele acordate sectorului privat nefinanciar sunt neajustate)

Sursa: BCE.

Redresarea dinamicii creditului continuă

Ameliorarea constantă a condițiilor de creditare din zona euro a fost reflectată nu numai de scăderea ratelor dobânzilor și a spread-urilor, dar și de majorarea volumului de împrumuturi acordate sectorului privat și de accesul permanent al companiilor la piața obligațiunilor. Băncile participante la sondajul privind creditul bancar în zona euro au semnalat utilizarea lichidității suplimentare furnizate prin intermediul programului de achiziționare de active preponderent în scopul acordării de împrumuturi, ceea ce sugerează continuarea ameliorării ofertei de credite în anul 2017[49]. De asemenea, cererea netă de credite a sporit, iar băncile au relaxat standardele de creditare și termenii și condițiile creditării asociate creditelor noi, îndeosebi în ceea ce privește creditele acordate gospodăriilor populației. Prin urmare, a continuat redresarea treptată a creditului acordat sectorului privat din zona euro. În același timp însă, un efect de sens contrar asupra dinamicii creditului îl exercită în continuare procesul de consolidare a bilanțurilor băncilor și nivelurile încă ridicate ale creditelor neperformante din unele state, în pofida înregistrării unor progrese.

Dinamica anuală a împrumuturilor bancare acordate sectorului privat nefinanciar, alcătuit din gospodăriile populației și companiile nefinanciare, s-a poziționat la 2,8% în decembrie 2017, în creștere față de 2,2% în același interval al anului anterior. Ritmul anual de creștere a creditelor acordate societăților nefinanciare a avansat la 2,9%, față de 2,3% în aceeași perioadă a anului anterior, în cazul gospodăriilor populației acesta consemnând o accelerare la 2,8% în decembrie 2017, de la 2,0% în decembrie 2016. Volumul obligațiunilor emise de companiile nefinanciare cu sediul în zona euro s-a menținut stabil, emisiunile noi de obligațiuni în euro cifrându‑se la 199 de miliarde EUR, comparativ cu 193 de miliarde EUR pe parcursul anului 2016 (Graficul 25). Accesul companiilor nefinanciare la piețele de capital s-a bucurat în continuare de sprijin din partea cumpărărilor nete de obligațiuni corporative în cadrul CSPP.

 

Graficul 25

Emisiunea brută de titluri de natura datoriei de către companiile nefinanciare din zona euro

(miliarde EUR)

Sursa: Dealogic și calcule BCE.
Notă: Datele includ atât obligațiunile cu risc investițional redus, cât și pe cele din categorii inferioare. „Emisiunile în EUR” cuprind emisiunile noi exprimate în euro lansate de companiile nefinanciare cu sediul în zona euro. „Emisiunile în toate monedele” cuprind toate emisiunile noi lansate de companiile nefinanciare cu sediul în zona euro.

Măsurile de politică monetară ale BCE au contribuit substanțial și la ameliorarea condițiilor de creditare pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care, în mod obișnuit, nu beneficiază de acces direct la piețele obligațiunilor. Cele mai recente rezultate ale Sondajului privind accesul la finanțare al firmelor din zona euro semnalează îmbunătățirea în continuare a condițiilor de finanțare din surse externe, reflectând prelungirea tendinței observate în edițiile anterioare ale sondajului[50]. IMM au confirmat creșterea disponibilității băncilor de a oferi finanțare, inclusiv de a acorda credite la rate mai scăzute ale dobânzilor. IMM din toate țările mari ale zonei euro au indicat variații nete pozitive în ceea ce privește disponibilitatea băncilor de a acorda credite. Pentru prima dată de la lansarea sondajului menționat, IMM au perceput perspectivele economice generale drept un factor favorizant al disponibilității de a acorda finanțare din surse externe. O reducere au consemnat și costurile de finanțare ale acestor întreprinderi. Spread-ul dintre ratele dobânzilor la creditele cu valoare foarte scăzută și cele aferente împrumuturilor mari s-a restrâns cu 118 de puncte de bază pe parcursul intervalului cuprins între sfârșitul lunii mai 2014 și luna decembrie 2017.

Evoluțiile bilanțului Eurosistemului

Dimensiunea și structura bilanțului Eurosistemului

De la declanșarea crizei financiare în 2007-2008, Eurosistemul a luat o serie de măsuri de politică monetară atât convenționale, cât și neconvenționale, care au exercitat un impact direct asupra dimensiunii și structurii bilanțului Eurosistemului de‑a lungul timpului. Aceste măsuri au cuprins operaţiuni garantate de finanțare a contrapartidelor cu scadența inițială de până la 4 ani, precum și achiziții de active pe diverse segmente ale pieței, în scopul de a îmbunătăți mecanismul de transmisie a politicii monetare și de a relaxa condițiile de finanțare în zona euro. La sfârșitul anului 2017, dimensiunea bilanțului Eurosistemului atinsese un maxim istoric de 4 500 de miliarde EUR, în creștere cu 800 de miliarde EUR față de finele anului 2016.

Programul extins de achiziționare de active și alocarea ultimei operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung în luna martie 2017 au condus atât la expansiunea bilanțului, cât și la modificarea structurii acestuia. La finele anului 2017, activele de politică monetară s-au cifrat la 3 200 de miliarde EUR, reprezentând 70% din totalul activelor din bilanțul Eurosistemului, în creștere față de 61% la sfârșitul anului 2016. Acestea au cuprins împrumuturi către instituții de credit din zona euro, cu o pondere de 17% din totalul activelor (în creștere față de 16% la finele anului 2016), și titluri deținute în scopuri de politică monetară, reprezentând aproximativ 53% din totalul activelor (în creștere de la 45% la finele anului 2016), după cum indică Graficul 26. Alte active financiare au inclus, în special: (i) deținerile de valută și aur ale Eurosistemului; (ii) portofoliile în euro rezultate din alte operațiuni decât cele de politică monetară; și (iii) asistența pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență, oferită de unele BCN din Eurosistem unor instituții financiare solvabile care se confruntă cu probleme temporare de lichiditate. Aceste alte active financiare sunt supuse unor cerințe interne de raportare ale Eurosistemului și unor restricții ce decurg mai ales din interdicția de finanțare monetară și din cerința de neinterferare cu politica monetară, care sunt prevăzute în diverse texte legislative[51].

Pe partea de pasive, principalul impact a fost observat la nivelul deținerilor de rezerve ale contrapartidelor care, pe seama continuării politicii monetare acomodative în anul 2017, au consemnat un avans de 600 de miliarde EUR până la 1 900 miliarde EUR, reprezentând 42% din pasiv la sfârșitul anului 2017, în creștere față de 36% la finele anului 2016. Bancnotele în circulație au înregistrat o scădere relativă, până la 26% (față de 31% la finele anului 2016), deși ca valoare absolută acestea s-au majorat, în concordanță cu tendința de creștere istorică. Alte pasive, între care capitalul și conturile de reevaluare, au deținut o pondere de 32%, în scădere față de 33% la sfârșitul anului 2016, deși ca valoare absolută acestea au înregistrat o majorare cu 200 de miliarde EUR (Graficul 26).

 

Graficul 26

Evoluția bilanțului consolidat al Eurosistemului

(miliarde EUR)

Sursa: BCE.
Notă: Valorile pozitive se referă la active, iar valorile negative la pasive. Linia aferentă surplusului de lichiditate este redată la valori pozitive, deși acesta se referă la suma următoarelor pasive: excedentul conturilor curente față de rezervele minime obligatorii și apelul la facilitatea de depozit.

Scadența medie a portofoliilor și repartizarea acestora în funcție de active și jurisdicții

Încă de la lansarea APP, BCE a publicat săptămânal evoluția deținerilor în cadrul diverselor programe care intră în alcătuirea acestuia. Totodată, BCE a publicat lunar defalcarea deținerilor pe achizițiile de pe piețele primare și secundare pentru cel de‑al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (CBPP3), pentru programul de achiziționare de titluri garantate cu active (ABSPP) și pentru programul de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ (CSPP). În cadrul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public (PSPP), BCE prezintă informații referitoare la deținerile de titluri în funcție de țara emitentă[52], inclusiv scadența medie ponderată.

La finele anului 2017, APP a consemnat o valoare de 2 300 de miliarde EUR[53]. Din această valoare, deținerile de titluri în cadrul ABSPP au totalizat 25 de miliarde EUR (1% din portofoliul total al APP), iar cele aferente CBPP3 s-au ridicat la valoarea de 241 de miliarde EUR (11% din portofoliul total al APP). Dintre programele de achiziționare de titluri din sectorul privat, CSPP a avut cea mai mare contribuție la APP în anul 2017, respectiv cumpărări nete de 82 de miliarde EUR, conducând la o valoare totală a deținerilor în cadrul CSPP de 132 de miliarde EUR, respectiv 6% din deținerile totale în cadrul APP. În anul 2017, BCE a inițiat publicarea unei liste complete a deținerilor în cadrul CSPP, care include denumirile emitenților, datele scadente și ratele cupoanelor obligațiunilor, precum și a unor informații agregate privind aceste dețineri în funcție de țara de origine a riscului, ratingul acordat și sectorul de activitate. Cumpărările de titluri în cadrul CSPP se efectuează pe baza unei referințe care reflectă, în mod proporțional, toate emisiunile de titluri eligibile aflate în derulare. Aceasta implică ponderarea cu nivelul de capitalizare a pieței din fiecare dintre jurisdicțiile diferite de emisiune în cadrul acestei referințe.

PSPP reprezenta cea mai mare parte din APP, cu o valoare de 1 900 de miliarde EUR, constituind 83% din totalul deținerilor de titluri aferente programului, comparativ cu 82% la finalul anului 2016. În cadrul PSPP, alocarea de achiziții pe jurisdicții este stabilită prin grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul BCE. În limitele cotelor individuale care le sunt alocate, BCE și BCN din zona euro au libertatea de a alege între achizițiile de titluri emise de autoritățile centrale, regionale și locale, titluri emise de anumite agenții cu sediul în jurisdicțiile respective și, după caz, titluri emise de instituții supranaționale.

Scadența medie ponderată a PSPP a fost de 7,7 ani la sfârșitul anului 2017, în scădere ușoară față de 8,3 ani la finele anului 2016, cu unele variații de la o jurisdicție la alta. Restrângerea scadenței medii ponderate reflectă, în principal, deciziile adoptate de Consiliul Guvernatorilor în luna decembrie 2016, respectiv de (i) a se reduce de la doi ani la un an scadența reziduală minimă a titlurilor eligibile în cadrul PSPP și de (ii) a se permite achiziții de titluri cu un randament la scadență inferior ratei dobânzii la facilitatea de depozit a BCE, în măsura în care vor fi necesare.

Durata activelor achiziționate de Eurosistem este relevantă din două puncte de vedere: pe de o parte, aceasta permite riscului de dobândă să fie absorbit din piață, stimulând investitorii să își reechilibreze portofoliile; pe de altă parte, Eurosistemul are drept obiectiv o alocare neutră față de piață a activelor, achiziționând titluri cu toate scadențele eligibile în toate jurisdicțiile într-o manieră care să reflecte structura pieței obligațiunilor suverane din zona euro.

Eurosistemul reinvestește principalul aferent titlurilor din cadrul programului de achiziționare de active pe măsură ce acestea ajung la scadență. Reinvestirile derulate în cadrul programelor de achiziționare de active din sectorul privat au continuat în anul 2017, situându-se la 24,3 miliarde EUR, în timp ce reinvestirile în cadrul PSPP au fost lansate în luna martie 2017 și s-au ridicat la valoarea de 24,9 miliarde EUR pe parcursul anului. Ca o reflectare a importanței în creștere a reinvestirilor, în luna noiembrie 2017, BCE a început să publice sumele lunare privind răscumpărările anticipate în cadrul APP pe un orizont mobil de 12 luni.

Titlurile achiziționate în cadrul APP sunt disponibile pentru a fi împrumutate în vederea susținerii lichidității pieței obligațiunilor și a celei de operațiuni repo, fără a diminua în mod nejustificat volumul activității normale pe cea de-a doua piață. BCE publică, cu periodicitate lunară, soldul mediu lunar agregat al titlurilor date cu împrumut de Eurosistem. Pentru ameliorarea în continuare a penuriei de garanții de pe piață, începând cu luna decembrie 2016, Eurosistemul a început să accepte drept garanție pentru operațiunile de creditare sume limitate de numerar, pe lângă titluri, care până în acel moment reprezentau singura categorie de garanții acceptată. De asemenea, BCE publică, în fiecare lună, informații cu privire la valoarea medie lunară agregată a garanțiilor în numerar constituite.

Evoluțiile operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului

Soldul operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului s-a majorat de la sfârșitul anului 2016 cu 168,3 miliarde EUR, până la 764,0 de miliarde EUR la finele anului 2017. Evoluția poate fi pusă, în principal, pe seama alocării sumei de 233,5 miliarde EUR în cadrul ultimei operațiuni OTRTL-II din luna martie 2017, care, deși a fost compensată parțial, în anul 2017, de reducerea volumelor operațiunilor principale de refinanțare și de rambursările aferente operațiunilor OTRTL-I, a determinat totuși o creștere netă substanțială a stocului de lichiditate. Scadența medie ponderată aferentă lichidității oferite prin intermediul operațiunilor reversibile de furnizare de lichiditate s-a redus de la circa 3 ani la sfârșitul anului 2016 până la aproximativ 2,7 ani la finele anului 2017. Având în vedere că ultima operațiune OTRTL-II (cu scadența inițială de 4 ani) a fost decontată la scurt timp după începutul anului 2017 (martie), scadența medie ponderată a operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului s-a diminuat ulterior pe parcursul anului.

Sectorul financiar european: este rezistent la șocuri, dar se confruntă cu dificultăți

BCE analizează evoluția stabilității financiare în sistemele financiare din zona euro și UE pentru a identifica vulnerabilitățile și sursele de risc sistemic. De asemenea, BCE asigură Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) suport analitic în domeniul stabilității financiare și contribuie la inițiative de reglementare importante. Apariția unor posibile riscuri sistemice este contracarată prin intermediul politicilor macroprudențiale.

BCE îndeplinește aceste atribuții împreună cu celelalte bănci centrale din Eurosistem și din Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). La nivelul BCE, funcțiile macro și microprudențiale cooperează îndeaproape în ceea ce privește identificarea principalelor riscuri și vulnerabilități în sectorul financiar european și, respectiv, aspectele de reglementare.

Riscuri și vulnerabilități în sistemul financiar din zona euro

Analiza riscurilor sistemice realizată de BCE este prezentată în raportul său semestrial intitulat Financial Stability Review [54]. Majoritatea indicatorilor de risc sistemic din zona euro s-au menținut la niveluri reduse în 2017 (Graficul 27), ceea ce indică faptul că stabilitatea financiară a consemnat evoluții pozitive pe parcursul anului analizat. Îmbunătățirea condițiilor economice în zona euro a stimulat piețele activelor și a contribuit la înregistrarea unei volatilități scăzute la nivelul claselor de active în cursul anului 2017 (a se vedea și Secțiunea 1). Nivelul de stres în sectorul bancar din zona euro s-a menținut redus întrucât investitorii anticipau ameliorarea profitabilității băncilor în contextul majorării volumului creditului și al lărgirii marjelor de dobândă la creditele nou acordate, în cazul în care perspectivele de creștere economică ar continua să se îmbunătățească, iar ratele dobânzilor ar crește. În schimb, riscul sistemic pe piețele obligațiunilor suverane a crescut la începutul anului 2017, parțial ca urmare a amplificării incertitudinilor politice în unele țări din zona euro. Rezultatele alegerilor din principalele țări din zona euro au diminuat ulterior aceste incertitudini, determinând scăderea indicatorului de risc sistemic pe pieţele obligaţiunilor suverane în a doua jumătate a anului 2017. De altfel, indicatorii de risc sistemic în zona euro au continuat să înregistreze niveluri reduse, în pofida semnalelor de amplificare a incertitudinilor geopolitice la nivel mondial, de exemplu, în Peninsula Coreea, unde tensiunile au fost în creștere.

 

Graficul 27

Indicele compozit de risc sistemic pe piețele financiare și pe piețele obligațiunilor suverane și probabilitatea de nerambursare de către două sau mai multe grupuri bancare

(ian. 2010-feb. 2018)

Sursa: Bloomberg și calcule BCE.
Notă: Probabilitatea de nerambursare de către două sau mai multe grupuri bancare mari și complexe se referă la probabilitatea unor intrări simultane în incapacitate de plată în eșantionul de 15 grupuri bancare mari și complexe pe parcursul unui orizont temporal de un an.

În acest context, în cursul anului 2017 au fost identificate patru riscuri majore la adresa stabilității financiare în zona euro.

În primul rând, posibilitatea unei reevaluări bruște și de amploare a primelor de risc la nivel global a rămas principalul risc în 2017. În ansamblu, perioada analizată a fost caracterizată de volatilitate scăzută pe piețele financiare, de evaluări la niveluri ridicate ale activelor și de prime de risc reduse pe unele piețe, ceea ce indică un apetit crescut pentru asumarea de riscuri. Mai precis, marjele corespunzătoare emitenților cu cel mai înalt nivel de risc pe piețele obligațiunilor s-au menținut foarte scăzute, reflectând convingerile participanților pe piață că probabilitatea de apariție a vulnerabilităților era mică. Deși aceste evoluții s-au datorat parțial îmbunătățirii condițiilor macroeconomice și au fost, astfel, determinate de factori fundamentali, s‑au înmulțit indiciile potrivit cărora piețele financiare ar putea să nu manifeste suficientă atenție față de posibilitatea schimbării rapide a sentimentului operatorilor pe piață.

Al doilea risc major a fost asociat perspectivelor de profitabilitate ale băncilor din zona euro. Profitabilitatea băncilor din zona euro a consemnat o ușoară ameliorare pe fondul creșterii veniturilor, altele decât cele din dobânzi. Rentabilitatea financiară a băncilor a fost de 3,2% în primele trei trimestre ale anului 2017, față de 2,5% în aceeași perioadă a anului anterior. La rândul său, solvabilitatea băncilor a continuat să se îmbunătățească, ratele fondurilor proprii de nivel 1 de bază situându-se la 14,5% în trimestrul III 2017, în creștere față de 13,9% în anul 2016[55].

Măsurile de politică monetară ale BCE ar putea avea un impact asupra profitabilității bancare prin intermediul a două canale principale. În primul rând, contextul caracterizat de niveluri reduse ale ratelor dobânzilor contribuie la comprimarea marjelor de dobândă ale băncilor, conducând astfel la diminuarea veniturilor nete din dobânzi. În al doilea rând, rata negativă a dobânzii la facilitatea de depozit a BCE generează un cost direct cu surplusul de lichiditate la nivelul sistemului bancar din zona euro în ansamblul său. Totuși, până în prezent, aceste aspecte negative au fost, în linii mari, compensate de efectele pozitive pe care o creștere economică robustă și generalizată le exercită asupra profitabilității bancare. Astfel, cheltuielile băncilor cu provizioanele scad pe măsură ce crește calitatea creditelor acordate, pe fondul îmbunătățirii perspectivelor economice. Totodată, majorarea volumului de împrumuturi în contextul redresării economice, precum și câștigurile de capital generate de prețurile în creștere ale activelor stimulează profitabilitatea băncilor. Nu în ultimul rând, cu toate că ratele dobânzilor la depozitele pe segmentul de retail manifestă o rigiditate în sens descendent, depozitele de valoare mare, în special cele ale nerezidenților, sunt adesea remunerate la rate negative, diminuând astfel impactul nefavorabil al ratelor dobânzilor nominale negative asupra veniturilor nete din dobânzi ale băncilor. În general, efectul net al măsurilor de politică monetară asupra profitabilității băncilor din zona euro în perioada cuprinsă între 2014 și 2017 (Graficul 28) a fost în continuare limitat, deși au existat ușoare diferențe de la o țară la alta.

 

Graficul 28

Componentele profitabilității bancare

(2014-2017; contribuții în puncte procentuale la rentabilitatea activelor bancare)

Sursa: Altavilla, C., Andreeva, D., Boucinha, M. și Holton, S., „Monetary policy, credit institutions and the bank lending channel in the euro area”, Occasional Paper Series, BCE, care urmează să fie publicată.
Notă: Impactul politicii monetare asupra randamentelor obligațiunilor și efectele asociate asupra ratelor dobânzilor la creditele bancare și a volumului împrumuturilor sunt în concordanță cu proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților Eurosistemului. Câștigurile de capital se calculează pe baza datelor publicate de Autoritatea bancară europeană. Valorile pentru zona euro sunt calculate ca medie ponderată a țărilor incluse în eșantion, prin utilizarea de date bancare consolidate pentru ponderea sistemului bancar din fiecare țară în valoarea agregată a zonei euro.

În pofida acestor evoluții pozitive, perspectivele sectorului bancar s-au menținut modeste. Acest aspect s-a reflectat și în cotațiile relativ scăzute ale acțiunilor băncilor din zona euro, valoarea de piață a acestora fiind în continuare semnificativ mai mică decât valoarea contabilă. Îndoielile manifestate de piețe s-au referit în principal la doi factori. În primul rând, o serie de dificultăți structurale au continuat să exercite un impact asupra eficienței costurilor în cazul multor bănci din zona euro, precum și asupra posibilităților de diversificare a veniturilor. În al doilea rând, deși pe parcursul anului s-au consemnat progrese semnificative în soluționarea problemei stocurilor mari de credite neperformante (Graficul 29), acestea s-au menținut neuniforme la nivelul băncilor și al țărilor, înregistrându-se o serie de decalaje. Ratele înalte de neperformanță au continuat să exercite presiuni asupra profitabilității bancare, atât direct, prin nivelul ridicat al provizioanelor, cât și indirect, întrucât creditele neperformante consumă capacitatea bilanțieră.

BCE și-a adus contribuția la dezbaterea privind modul în care pot fi abordate celelalte probleme existente în sectorul bancar. De exemplu, o platformă de tranzacționare a creditelor neperformante ar putea contribui la intensificarea procesului de curățare a bilanțurilor băncilor[56]. În mod similar, co-investițiile realizate de sectorul privat și de cel public (în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat) ar putea comprima asimetriile informaționale dintre potențialii cumpărători și vânzători de credite neperformante[57]. În ceea ce privește problemele structurale, consolidarea și digitalizarea în continuare a sectorului bancar ar putea contribui la îmbunătățirea eficienței costurilor. Acțiunile de reducere a stocului de credite neperformante ar putea, de asemenea, să contribuie la intensificarea activității bancare la nivel transfrontalier, ceea ce ar putea conduce, la rândul ei, la o diversificare geografică mai amplă a veniturilor[58]. Fuziunile și achizițiile la nivel transfrontalier, în special, ar putea stimula integrarea activității bancare de retail. Finalizarea uniunii bancare și alte măsuri de politică în sectorul financiar, precum armonizarea reglementărilor privind fiscalitatea și insolvența, ar fi utile în această privință[59].

 

Graficul 29

Creditele neperformante pe sectoare și tipuri de credit

(T4 2014-T2 2017; date trimestriale; miliarde EUR)

Sursa: date BCE în scop de supraveghere.
Notă: Pe baza instituțiilor semnificative. IMM înseamnă întreprinderi mici și mijlocii.

Celelalte două riscuri identificate la adresa stabilității financiare au provenit din afara sectorului bancar. În primul rând, preocupările cu privire la sustenabilitatea datoriei sectorului public și a celui privat au crescut în prima jumătate a anului, stabilizându-se ulterior, în special pe măsură ce perspectivele economice s-au îmbunătățit, iar incertitudinile privind politica economică s-au diminuat după alegerile naționale care au avut loc în principalele țări din zona euro. Gradul de îndatorare a sectorului privat din zona euro s-a menținut ridicat atât după standardele istorice, cât și după cele internaționale, ceea ce a făcut ca îndeosebi firmele să devină vulnerabile la o creștere pronunțată a ratelor dobânzilor. În al doilea rând, în sectorul financiar nebancar, fondurile de investiții și-au continuat expansiunea, intrările de capital fiind susținute de ameliorarea perspectivelor de creștere economică și de volatilitatea scăzută pe piețele financiare. Totodată, expunerea fondurilor de investiții la titluri cu calificative inferioare și scadențe mai lungi a fost din ce în ce mai mare, în timp ce rezervele de lichiditate din fondurile de investiții în obligațiuni s-au redus în continuare. Intrările și ieșirile din fondurile de investiții pot fi deosebit de sensibile la fluctuațiile sentimentului pieței. Spre deosebire de legislația referitoare la fondurile OPCVM, reglementările europene nu prevăd, în prezent, cerințe statutare stricte cu privire la nivelul de îndatorare în cazul fondurilor alternative de investiții. Pentru a preveni acumularea de riscuri la nivelul întregului sector, dezvoltarea unui cadru pentru implementarea armonizată a limitelor macroprudențiale de îndatorare în cazul fondurilor alternative de investiții a rămas o inițiativă principală în procesul de extindere a politicii macroprudențiale dincolo de sfera sectorului bancar[60].

O analiză a structurii sectorului financiar din zona euro în sens mai larg, care include societățile de asigurare, fondurile de pensii și entitățile din sectorul bancar paralel, a confirmat continuarea expansiunii sectorului financiar nebancar. Aceasta a avut loc în contextul procesului de raţionalizare a activelor sectorului bancar, care pare să fi avut în continuare un efect limitat asupra eficienței totale a sistemului financiar, indicatorul cost/venit al băncilor înregistrând încă niveluri ridicate pe ansamblu[61].

Caseta 6 Evoluții pe piețele imobiliare rezidențiale și comerciale din zona euro

Expansiunea ciclică a piețelor imobiliare rezidențiale din zona euro a continuat în anul 2017, prețurile aferente și volumul creditelor ipotecare consemnând un avans moderat la nivel agregat. În general, vulnerabilitățile pe piețele imobiliare rezidențiale par să fie limitate pe ansamblul zonei euro, chiar dacă se observă o creştere treptată a acestora. Astfel, cu toate că dinamica anuală nominală a prețurilor pe piețele imobiliare rezidențiale s-a intensificat, depășind nivelul de 4% în trimestrul III 2017, aceasta a rămas la o valoare inferioară mediei istorice şi mult sub nivelurile anterioare declanșării crizei (Graficul A). Dinamica prețurilor pe piețele imobiliare rezidențiale s-a datorat cererii robuste, fiind susținută tot mai mult de redresarea veniturilor populației. Se pare că prețurile erau în concordanță cu sau ușor superioare valorilor fundamentale aferente zonei euro în ansamblu (Graficul A)[62]. Deși ritmul anual de creștere a creditului destinat achiziționării de locuințe a continuat să se accelereze, depășind valoarea de 3% în termeni anuali către finele anului 2017, gradul de îndatorare a populației s-a menținut pe o traiectorie descendentă, reprezentând 58% din PIB în trimestrul III 2017 (Graficul B).

 

Graficul A

Dinamica anuală a prețurilor pe piața imobiliară rezidențială și supraevaluările în zona euro

(procente)

Sursa: BCE și calcule BCE.
Notă: Prima măsură a supraevaluării (linia galbenă) reprezintă media celor patru indicatori diferiți de evaluare (raportul preț-venit, raportul preț-chirie, rezultatul obținut pe baza modelului de evaluare a activelor și rezultatul obținut pe baza modelului econometric de tip BVAR), iar cea de-a doua măsură a supraevaluării (linia roșie) reprezintă media a doi indicatori de evaluare (raportul preț-venit și rezultatul obținut pe baza modelului econometric).

 

Graficul B

Credite acordate populației pentru achiziționarea de locuințe și datoria populației în zona euro

(procente)

Sursa: BCE și calcule BCE.
Notă: Cele mai recente date privind creditul se referă la luna septembrie 2017, iar cele pentru datoria populației la trimestrul III 2017.

În pofida unui număr redus de indicii referitoare la acumularea unor vulnerabilități pe piața imobiliară rezidențială din întreaga zonă euro, situația a avut un caracter eterogen la nivel național, iar BCE a monitorizat activ fiecare țară din zona euro pe parcursul anului 2017, în contextul exercitării funcției sale macroprudențiale, o atenție sporită fiind acordată statelor membre cărora CERS le-a adresat avertismente în ultima parte a anului 2016[63].

În anul 2017, o serie de măsuri macroprudențiale vizând vulnerabilitățile pe piețele imobiliare rezidențiale au fost adoptate de către autoritățile naționale sau au intrat în vigoare în mai multe țări, după cum urmează:

  • Finlanda a introdus, începând cu luna ianuarie 2018, un nou nivel minim al ponderii medii de risc de 15% pentru creditele ipotecare rezidențiale aplicabil instituțiilor de credit care au trecut la abordarea bazată pe modele interne. Măsura va rămâne în vigoare doi ani, va viza creditele destinate achiziționării de locuințe situate în Finlanda și se va aplica pe bază consolidată.
  • În Lituania, reglementările care stabilesc principalele standarde de creditare, inclusiv cerința de calculare a ponderii creditului în valoarea garanției imobiliare (LTV) și a ponderii serviciului datoriei bancare în venit (DSTI), au fost extinse și asupra persoanelor fizice care desfășoară activități de construcții sau de leasing cu scop lucrativ.
  • În Belgia, băncilor care aplică abordarea bazată pe modele interne li s-a recomandat menținerea celor 5 puncte procentuale suplimentare în cazul ponderilor de risc aferente creditelor ipotecare rezidențiale locale. S-a emis această recomandare în urma expirării unei măsuri macroprudențiale similare.
  • Slovacia a înăsprit măsurile orientate către debitor la începutul anului 2017 (de exemplu, plafonarea LTV, DSTI și a scadenței) în contextul unui „pachet de măsuri responsabile referitoare la creditare”.
  • În Irlanda, măsurile orientate către debitor au făcut obiectul unui proces de revizuire și recalibrare. Mai precis, începând cu luna ianuarie 2017, în cazul persoanelor care achiziționează pentru prima dată o locuință, se permite depășirea plafonului de 90% impus pentru LTV cu un procent de 5% din creditele noi acordate, iar în cazul debitorilor care achiziționează cea de-a doua proprietate și următoarele, se poate depăși plafonul de 80% prevăzut pentru LTV cu un procent de 20% din creditele noi acordate.

Piața imobiliară comercială din zona euro a cunoscut, în ultimii ani, o dinamică puternică a prețurilor și a volumelor tranzacțiilor. În anul 2016, prețurile pe piața imobiliară comercială din zona euro au consemnat un ritm anual de creștere de 5,1%, față de 3,8% și 1,9% în anii 2015 și, respectiv, 2014. Aceste majorări au provenit din segmentul spațiilor de clasă A al acestei piețe (unde prețurile au urcat cu 18% în termeni anuali în 2016, comparativ cu 14% în anul anterior) și, în special, din segmentul spațiilor de retail de clasă A (Graficul C), unde prețurile s-au menținut pe un trend ascendent și în anul 2017.

 

Graficul C

Indicii prețurilor pe piața imobiliară comercială din zona euro

(T1 2005-T4 2017; indice: T1 2005 = 100)

Sursa: Jones Lang LaSalle și estimările experimentale ale BCE bazate pe MSCI și date naționale.
Notă: În unitățile de retail sunt incluse restaurantele, centrele comerciale și hotelurile. Indicii agregați aferenți zonei euro cuprind date din Belgia, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda.

În multe dintre țările care au înregistrat cele mai ample majorări ale prețurilor pe piața imobiliară comercială în anul 2017, investițiile în acest segment au fost finanțate mai ales prin investiții străine directe de către investitori instituționali și fonduri instituționale și mai puțin prin credite bancare. Fondurile și trusturile de investiții imobiliare au căpătat mai multă importanță în calitate de vehicule prin care plasamentele către acest sector sunt direcționate de administratorii de active din Statele Unite și de alți investitori străini care urmăresc să obțină randamente ridicate într-un mediu caracterizat de rate scăzute ale dobânzii. În principiu, în cazul unei scăderi bruște a prețurilor ca urmare a reevaluării activelor pe piața imobiliară comercială, dependența tot mai strânsă de finanțare externă prin vânzare de participații ar trebui să atenueze posibilitatea propagării efectelor negative directe asupra sistemului bancar. Cu toate acestea, avansul investițiilor străine directe ar putea determina, de asemenea, cicluri de avânt/prăbușire caracterizate de un grad sporit de volatilitate. Deși nu se observă o majorare a creditului bancar acordat sectorului imobiliar comercial, băncile dețin, în unele țări, expuneri mari din creditele acordate acestui sector, ceea ce le face vulnerabile la potențiale corecții negative ale prețurilor pe piața imobiliară comercială. Este evident că sectorul imobiliar comercial nu prezintă, prin natura și dimensiunea sa, o importanță sistemică similară celei asociate segmentului rezidențial. BCE va continua monitorizarea evoluțiilor de pe piața imobiliară comercială din zona euro, acordând o atenție deosebită contextelor naționale foarte diferite în care acestea au loc.

Funcția macroprudențială a BCE

Responsabilitatea pentru deciziile privind măsurile de politică macroprudențială în zona euro se împart între autoritățile naționale (autoritatea națională competentă sau autoritatea națională desemnată) și BCE. Autoritățile naționale din cadrul zonei euro își păstrează prerogativa de activare și punere în aplicare a măsurilor macroprudențiale. BCE evaluează periodic oportunitatea acestor măsuri despre care ar trebui să fie informată în mod corespunzător de autoritățile naționale. BCE poate ridica obiecții la adresa măsurilor adoptate de autoritățile naționale și are prerogativa de a le suplimenta, mai precis de a le consolida sau de a aplica cerințe mai ridicate, în cazul instrumentelor macroprudențiale conferite acesteia prin legislația UE. Natura asimetrică a prerogativelor reflectă rolul pe care BCE trebuie să-l dețină pentru a contracara o potențială înclinație spre inacțiune la nivel național.

În 2017, BCE și autoritățile naționale au desfășurat în continuare dezbateri ample și deschise, atât la nivel tehnic, cât și la nivel de politică macroprudențială, cu privire la utilizarea instrumentelor macroprudențiale și la dezvoltarea metodelor de evaluare a diferitelor tipuri de riscuri sistemice. Aceste eforturi au îmbunătățit procesul de evaluare a adecvării conduitei politicii macroprudențiale în zona euro în ansamblul său și în țările care fac obiectul supravegherii bancare la nivel european.

Politica macroprudențială în anul 2017

În cursul anului 2017, BCE a continuat demersurile de consolidare a rolului său de coordonare a politicii macroprudențiale și a comunicării publice cu privire la aspectele macroprudențiale pentru a îmbunătăți transparența și a evidenția rolul important al politicii macroprudențiale.

Totodată, BCE și-a îndeplinit mandatul legal de evaluare a deciziilor macroprudențiale adoptate de autoritățile naționale ale țărilor care fac obiectul supravegherii bancare la nivel european. Aceasta a primit notificări referitoare la un număr de peste 100 de astfel de decizii pe parcursul anului 2017, majoritatea referindu-se la stabilirea amortizoarelor anticiclice de capital, precum și la identificarea instituțiilor de credit de importanță sistemică și la calibrarea amortizoarelor de capital ale acestora. Totodată, BCE a primit notificări cu privire la implementarea amortizorului de risc sistemic și la punerea în aplicare, în unele țări, a prevederilor articolului 458 din Regulamentul privind cerințele de capital.

Toate cele 19 țări din zona euro evaluează trimestrial riscurile sistemice ciclice și stabilesc nivelul amortizorului anticiclic de capital. Riscurile sistemice ciclice s-au menținut scăzute în majoritatea țărilor din zona euro, iar Consiliul guvernatorilor BCE a agreat toate deciziile privind amortizorul anticiclic de capital adoptate de autoritățile naționale pe parcursul anului. În afară de Slovacia și Lituania, toate celelalte țări au decis stabilirea unei rate de 0% pentru amortizorul anticiclic de capital. În iulie 2016, Slovacia a introdus o rată a amortizorului anticiclic de capital de 0,5% care urma să intre în vigoare de la 1 august 2017 și, pe fondul acumulării în continuare a riscurilor sistemice ciclice, a majorat rata respectivă la 1,25% în iulie 2017, cu efect de la 1 august 2018. În Lituania, o rată de 0,5% a amortizorului anticiclic de capital va fi aplicată începând cu 31 decembrie 2018.

În anul 2017, BCE, autoritățile naționale și Consiliul pentru Stabilitate Financiară au actualizat evaluarea anuală a băncilor de importanță sistemică globală (G-SIB) în țările din zona euro după consultările cu Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară. Ca urmare a acestei evaluări, șapte bănci din Germania, Spania, Franța, Italia și Țările de Jos au fost incluse în categoriile 1, 2 și 3 convenite la nivel internațional pentru băncile de importanță sistemică globală, ceea ce implică rate ale amortizoarelor de capital de 1,0%, 1,5% și, respectiv, 2,0%[64]. Aceste rate ale amortizoarelor sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2019, urmând a fi implementate progresiv.

BCE a evaluat, de asemenea, deciziile autorităților naționale cu privire la amortizoarele de capital pentru 109 alte instituții de importanță sistemică (O-SII)[65]. Consiliul guvernatorilor a agreat deciziile autorităților naționale.

În scopul creșterii transparenței cu privire la activitatea sa în domeniul politicii macroprudențiale, BCE a continuat să publice Buletinul macroprudențial cu frecvență semestrială. A treia ediție a acestei publicații a furnizat informații despre instrumentele macroprudențiale ale BCE și despre abordarea acesteia referitoare la aspectele macroprudențiale, accentul fiind pus pe: (i) metodologia BCE pentru determinarea ratei minime a amortizoarelor de capital în cazul O-SII identificate; (ii) asigurarea calității testării la stres din perspectivă descendentă (top down) și (iii) expunerea unui potențial sistem european de asigurare a depozitelor la cazuri de intrare în dificultate a băncilor și beneficiile aferente contribuțiilor calculate în funcție de risc. A patra ediție a buletinului a analizat: (i) impactul pe termen scurt al cerinței minime de fonduri proprii și de pasive eligibile (MREL) asupra piețelor financiare și băncilor din perspectiva stabilității financiare; (ii) modelul dezvoltat pentru evaluarea impactului exercitat de schimbările în capitalizarea băncilor în funcție de regimul care se aplică, respectiv recapitalizare internă sau salvare cu sprijin financiar public (iii) aspectele de politică macroprudențială cuprinse în avizele BCE publicate recent cu privire la propunerile Comisiei Europene de modificare a normelor bancare la nivelul UE.

În vederea extinderii în continuare a comunicării publice, în 2017 BCE a început să publice pe website-ul propriu o sinteză a măsurilor macroprudențiale care sunt aplicate în prezent în țările care fac obiectul Supravegherii bancare a BCE. Website‑ul CERS oferă informații similare, inclusiv pentru statele membre UE din afara zonei euro.

Cooperarea cu Comitetul european pentru risc sistemic

BCE a furnizat în continuare sprijin analitic, statistic, logistic și administrativ Secretariatului Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), care răspunde de activitatea de zi cu zi a CERS. BCE a contribuit la activitățile desfășurate în continuare de CERS pentru identificarea și monitorizarea riscurilor sistemice potențiale. Printre altele, BCE a co-prezidat grupul de experți ai Comitetului consultativ tehnic al CERS care a elaborat raportul intitulat „Resolving non‑performing loans in Europe”, publicat în iulie 2017. Raportul identifică problemele de natură macroprudențială și de stabilitate financiară care derivă din nivelurile ridicate ale stocurilor de credite neperformante, precum și impedimentele în calea rezoluției creditelor neperformante. Totodată, raportul pune la dispoziția factorilor de decizie orientări practice cu privire la măsurile care trebuie adoptate pentru formularea unui răspuns general la problema reprezentată de creditele neperformante.

BCE a contribuit, de asemenea, la raportul CERS intitulat „Financial stability implications of IFRS 9”, publicat tot în iulie 2017. Raportul a fost elaborat în urma unei solicitări din partea Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European și analizează implicațiile pe care introducerea noului standard de contabilitate, IFRS (Standardul Internațional de Raportare Financiară) 9, le poate avea asupra stabilității financiare. Concluzia raportului este că, în general, se preconizează că IFRS 9 va fi deosebit de benefic pentru stabilitatea financiară, întrucât acesta facilitează recunoașterea timpurie a pierderilor din activitatea de creditare. Totuși, raportul identifică o serie de dificultăți de natură practică în valorificarea beneficiilor preconizate, dar și unele efecte prociclice potențiale.

În plus, BCE a sprijinit CERS în demersul acestuia de analizare a datelor aflate la dispoziția sa în conformitate cu Regulamentul privind infrastructura pieței europene. În anul 2017 au fost publicate patru lucrări științifice pe baza acestor date[66].

Informații mai detaliate despre CERS pot fi găsite pe website-ul său, precum și în Raportul anual din 2016 al acestuia.

Contribuțiile BCE la inițiativele de reglementare

În conformitate cu una dintre responsabilitățile prevăzute în mandatul său, în 2017 BCE a avut contribuții substanțiale în materie de analiză și politică la o serie de inițiative în domeniul reglementării la nivel internațional și european. Principalele activități de reglementare desfășurate de BCE în perioada analizată au inclus: (i) finalizarea cadrului Basel privind cerințele de capital și de lichiditate (Basel III); (ii) revizuirea cadrului de reglementare micro și macroprudențial pentru băncile din UE; (iii) revizuirea cadrului de gestionare a crizelor și de rezoluție; (iv) activitatea cu privire la finalizarea uniunii bancare; și (v) crearea unui cadru de reglementare a activităților nebancare. Totodată, BCE a participat la dezbaterile privind viitorul cadru de reglementare la nivelul UE privind redresarea, rezoluția și supravegherea contrapartidelor centrale (a se vedea Secțiunile 4.2 și 9.2) și a contribuit la evaluarea Sistemului european al supraveghetorilor financiari (SESF).

Finalizarea cadrului Basel privind cerințele de capital și de lichiditate

La data de 7 decembrie 2017, Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al responsabililor autorităților de supraveghere al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (CBSB) a convenit asupra unui pachet de reforme pentru finalizarea cadrului Basel III. BCE a participat în mod activ la discuțiile pe teme de politică referitoare la finalizarea cadrului Basel III și a contribuit pe deplin la realizarea analizelor de impact. Privind în perspectivă, punerea în aplicare a pachetului Basel III definitivat la nivelul tuturor jurisdicțiilor și monitorizarea cu atenție a progresului vor fi esențiale. În acest sens, BCE consideră importantă menținerea unui nivel ridicat al cooperării internaționale care a caracterizat activitatea desfășurată în perioada post-criză, întrucât standardele convenite la nivel global sunt fundamentale pentru asigurarea stabilității financiare.

Revizuirea cadrului de reglementare micro și macroprudențial pentru băncile din UE

La data de 23 noiembrie 2016, Comisia Europeană a publicat un pachet cuprinzător de reforme în domeniul reglementării bancare, în scopul consolidării în continuare a rezilienței sectorului bancar și al promovării integrării financiare în cadrul UE[67]. Prin intermediul propunerii se implementează în legislația europeană principalele elemente ale agendei de reforme în domeniul reglementării la nivel mondial. Standardele globale cuprind cerințele de adecvare a capitalului și de lichiditate pentru bănci dezvoltate de CBSB, și anume indicatorul de finanțare stabilă netă, indicatorul efectului de levier și revizuirea în profunzime a portofoliului de tranzacționare. În plus, propunerea aduce modificări suplimentare unei serii de aspecte ale cadrului de supraveghere, inclusiv în ceea ce privește competențele supraveghetorilor (cadrul aferent Pilonului 2) și prevederile referitoare la derogările de la cerințele de capital, la întreprinderile-mamă intermediare, la opțiunile și marjele de apreciere naționale, la proporționalitatea și tratamentul grupurilor de țări terțe.

 

Figura 1

Calendarul principalelor evenimente

Sursa: BCE.
Notă: ECON se referă la Comisia pentru afaceri economice și monetare din cadrul Parlamentului European.

În noiembrie 2017, BCE a publicat un aviz cu privire la aceste propuneri. Avizul evidențiază importanța implementării standardelor CBSB în cadrul legislativ al UE pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial. Totodată, BCE propune introducerea clauzelor de revizuire în cazul tuturor standardelor care fac în continuare obiectul discuțiilor la nivelul CBSB.

În ceea ce privește evaluarea cadrului aferent Pilonului 2, BCE este de părere că, deși propunerea Comisiei este orientată în mod corect către asigurarea unei convergențe sporite în domeniul supravegherii, acțiunile de supraveghere sunt restrânse prea mult în aspectele esențiale. Este important ca supraveghetorii să aibă suficientă flexibilitate în a măsura riscurile, în a stabili cerințele de fonduri proprii suplimentare specifice fiecărei instituții, care urmează să îi fie impuse acesteia, și pentru a dispune de marjă de apreciere referitoare la structura respectivelor cerințe.

Pachetul Comisiei cuprinde o serie de propuneri care au impact asupra elaborării și funcționării cadrului macroprudențial. Modificările propuse oferă clarificări cu privire la caracteristicile instituționale ale cadrului aferent Pilonului 2, care nu ar trebui utilizate pentru combaterea riscurilor sistemice sau macroprudențiale. Aceste modificări prezintă o importanță deosebită pentru BCE, întrucât contribuie la o mai bună delimitare a atribuțiilor și instrumentelor autorităților din domeniul micro și macroprudențial. Totuși, BCE este de părere că eliminarea Pilonului 2 din setul de instrumente macroprudențiale ar trebui să fie însoțită de revizuiri punctuale ale cadrului macroprudențial și că autoritățile macroprudențiale ar trebui să aibă la dispoziție un set suficient de instrumente pentru a combate în mod eficace riscurile sistemice.

Revizuirea cadrului de gestionare a crizelor și de rezoluție

Propunerea Comisiei cu privire la reformele în domeniul reglementării bancare cuprinde o serie de revizuiri ale cadrului de redresare și rezoluție al UE pentru optimizarea regimului actual, fiind abordate aspecte importante prin: (i) modificarea cerinței minime de fonduri proprii și pasive eligibile (MREL) și implementarea standardului capacității totale de absorbție a pierderilor (TLAC) în cazul băncilor de importanță sistemică globală; (ii) introducerea a două noi competențe armonizate în materie de moratoriu pentru autoritatea competentă și, respectiv, pentru autoritatea de rezoluție și (iii) creșterea armonizării ierarhiei creditorilor prin introducerea unei noi clase de datorii cu rang prioritar „neprivilegiate”, cu rang inferior față de datoriile negarantate cu rang prioritar existente, dar cu rang superior față de datoriile subordonate.

Avizele BCE cu privire la diferitele aspecte ale propunerilor Comisiei au fost publicate în lunile martie și noiembrie 2017.

În ceea ce privește modificarea cerinței MREL și implementarea cerinței TLAC, BCE consideră importante următoarele aspecte: (i) introducerea unei marje de siguranță pentru cerința MREL și eliminarea orientărilor privind MREL; (ii) o departajare mai clară a atribuțiilor și prerogativelor autorității de rezoluție și ale supraveghetorului cu privire la anumite aspecte (de exemplu, nerespectarea cerinței MREL, impunerea unui moratoriu); (iii) punerea în aplicare a propunerii referitoare la excepția de la restricțiile aferente sumei maxime distribuibile (MDA) – în eventualitatea neîndeplinirii cerinței amortizorului combinat adăugată cerinței MREL – pentru o perioadă de 12 luni și (iv) introducerea unei perioade minime de tranziție corespunzătoare pentru ca toate instituțiile de credit să ajungă să respecte cerința MREL, perioadă care poate fi prelungită de autoritatea de rezoluție, de la caz la caz.

Cu toate că propunerea Comisiei referitoare la cele două noi competențe armonizate în materie de moratoriu beneficiază, în general, de sprijin, Avizul BCE din 8 noiembrie 2017 sugerează o serie de alte modificări cu privire la sfera de aplicare și durata moratoriului pre-rezoluție, precum și separarea competenței în materie de moratoriu de măsurile de intervenție timpurie.

În ceea ce privește rangul de prioritate a instrumentelor de natura datoriei negarantate în ierarhia creanţelor în caz de insolvență, instituirea unei preferințe generale acordate deponenților, printr-o abordare pe niveluri, prin introducerea unui al treilea rang de prioritate pentru alte depozite decât cele preferate în mod curent în conformitate cu Directiva privind redresarea și rezoluția bancară, este sugerată în Avizul BCE din 8 martie 2017.

La nivel internațional, BCE a contribuit în mod activ la dezbaterile Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) care au condus la publicarea principiilor directoare de sprijinire a autorităților în implementarea standardului CSF referitor la „cerința TLAC internă” (și anume, capacitatea de absorbție a pierderilor pe care autoritățile de rezoluție trebuie să o impună subgrupurilor semnificative) și a celui de-al șaselea raport privind punerea în aplicare a reformelor de rezoluție post-criză.

Activitatea cu privire la finalizarea uniunii bancare

BCE a contribuit la continuarea discuțiilor privind finalizarea uniunii bancare. În acest sens, BCE susține obiectivele pe termen lung prezentate în comunicarea Comisiei publicată la 11 octombrie 2017.

Este importantă continuarea acțiunilor decisive pentru finalizarea uniunii bancare, astfel încât să poată fi valorificate avantajele oferite de o uniune bancară pe deplin dezvoltată. În acest context, procesele de reducere și partajare a riscurilor ar trebui să se desfășoare în paralel, întrucât acestea prezintă elemente care se potențează reciproc. BCE participă la discuțiile privind măsurile propuse de reducere a riscurilor și a emis avize referitoare la acest subiect. Totodată, atingerea maturității depline de către sistemul european de asigurare a depozitelor în etapa de regim permanent reprezintă un element indispensabil al unei uniuni bancare complete, după cum se precizează în Avizul BCE aferent. De asemenea, BCE consideră că este foarte importantă instituirea cât mai curând posibil a unui mecanism comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție. În acest sens, BCE asigură suport tehnic pentru analizele cantitative care se desfășoară în prezent în vederea estimării capacității sectorului bancar de rambursare a sumelor primite ca urmare a activării mecanismului de sprijin. Nu în ultimul rând, în ceea ce privește creditele neperformante, acțiunile întreprinse de BCE pentru a contribui la soluționarea acestei probleme includ, printre altele, publicarea unor orientări pentru bănci și solicitarea de pregătire a unui proiect de societate de administrare a activelor care ar urma să fie pus în aplicare la nivel național.

Crearea unui cadru de reglementare a activităților nebancare

La nivel mondial, BCE a contribuit la activitățile desfășurate sub egida Comitetului privind Sistemul Financiar Global al Băncii Reglementelor Internaționale cu privire la funcționarea pieței contractelor repo prin realizarea unei analize aprofundate a impactului reformelor în domeniul reglementării asupra piețelor contractelor repo. De asemenea, BCE a sprijinit în mod activ demersurile CSF și ale Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare de soluționare a vulnerabilităților structurale aferente activităților de administrare a activelor, dată fiind importanța în creștere a acestei părți a sistemului financiar și necesitatea extinderii setului de instrumente macroprudențiale pentru reducerea riscurilor la adresa stabilității financiare care provin din afara sectorului bancar.

La nivel european, Autoritatea bancară europeană a publicat un aviz cu privire la configurarea și calibrarea noului cadru prudențial pentru firmele de investiții, care urmează să fie adaptat modelelor de afaceri diferite ale firmelor de investiții și riscurilor inerente ale acestora. BCE sprijină activitățile menite să asigure faptul că regimul prudențial surprinde în mod corect toate riscurile relevante pentru supravegherea prudențială, precum și riscurile sistemice generate de firmele de investiții. În acest sens, în Comunicarea sa din 11 octombrie 2017, Comisia a specificat în mod clar că va propune ca firmele mari de investiții care desfășoară activități de natură bancară să fie considerate instituții de credit și să facă obiectul supravegherii bancare europene.

Evaluarea Sistemului european al supraveghetorilor financiari

BCE a contribuit la discuțiile privind evaluarea SESF. În septembrie 2017, Comisia a adoptat un pachet de propuneri pentru consolidarea SESF. Propunerile modifică regulamentele de instituire a celor trei autorități europene de supraveghere (AES) și a CERS și aduc modificări Directivei privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II), precum și Regulamentului II privind infrastructura pieței europene. Obiectivele generale ale acestei analize constau în asigurarea convergenței accelerate în domeniul supravegherii la nivelul UE, consolidarea structurii de guvernanță și finanțare a AES, promovarea în continuare a integrării pieței, întărirea eficienței CERS și îmbunătățirea coordonării macroprudențiale. La data de 2 martie 2018, BCE a publicat avizul privind evaluarea Regulamentului CERS.

Funcția microprudențială a BCE

Pe parcursul anului 2017, Supravegherea bancară a BCE a contribuit în continuare la stabilitatea sectorului bancar european și la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toate băncile din zona euro. Deși reziliența băncilor din zona euro a crescut în ultimii ani, acestea se confruntă în continuare cu dificultăți considerabile.

Nivelurile ridicate ale creditelor neperformante au constituit în continuare o problemă serioasă în unele țări din zona euro. Acestea reduc profiturile băncilor și limitează capacitatea acestora de a finanța economia. Soluționarea problemei reprezentate de creditele neperformante s-a numărat, astfel, printre prioritățile Supravegherii bancare a BCE încă de la înființarea sa, aceasta adoptând în 2017 măsuri importante în vederea realizării acestui obiectiv. În martie 2017, Supravegherea bancară a BCE a publicat un ghid calitativ pentru bănci referitor la tratamentul creditelor neperformante. Totodată, pentru a preveni acumularea în viitor de credite neperformante insuficient garantate, o anexă la ghidul menționat a făcut obiectul unei consultări publice în perioada octombrie-decembrie 2017. Aceasta prezintă, în mod transparent, anticipațiile generale ale BCE în materie de supraveghere în ceea ce privește constituirea de provizioane pentru creditele neperformante noi, care urmează să reprezinte baza evaluării, de la caz la caz, a politicilor individuale de provizionare ale băncilor.

O altă provocare a avut ca sursă decizia Regatului Unit de a se retrage din Uniunea Europeană, ceea ce va afecta atât băncile din Regatul Unit, cât și pe cele din zona euro. În consecință, BCE a urmărit să se asigure că toate băncile afectate dispun de planuri corespunzătoare pentru situații neprevăzute. În acest scop, BCE a elaborat conduite de politică privind aspecte precum autorizarea, modelele interne, guvernanța internă, gestionarea riscurilor și planificarea redresării. Pentru a asigura transparența, pe website-ul Supravegherii bancare a BCE au fost publicate întrebări frecvente detaliate. Totodată, au fost organizate seminarii cu băncile afectate din Regatul Unit și din zona euro pentru a le informa în legătură cu anticipațiile BCE în materie de supraveghere.

Dată fiind importanța modelelor interne pentru calcularea cerințelor de capital ale băncilor, Supravegherea bancară a BCE a continuat să realizeze pe parcursul anului 2017 analiza țintită a modelelor interne (TRIM). TRIM urmărește: (i) să asigure respectarea standardelor de reglementare de către modelele interne utilizate de bănci; (ii) să armonizeze tratamentul de supraveghere al modelelor interne și (iii) să garanteze că rezultatele modelelor interne sunt determinate de riscurile reale, nu de opțiunile de modelare. După finalizarea acesteia, analiza țintită a modelelor interne va spori încrederea în adecvarea cerințelor de capital ale băncilor.

În 2017, BCE a identificat trei bănci mari din zona euro aflate în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate. Acestea au fost primele instituții semnificative care au intrat în dificultate de la instituirea Mecanismului unic de rezoluție, noul sistem trecând de primul test. Cooperarea dintre BCE, Comitetul unic de rezoluție, Comisia Europeană și autoritățile naționale de rezoluție a decurs în bune condiții și în mod eficace.

Totuși, este în continuare necesară înființarea celui de-al treilea pilon al uniunii bancare, și anume un sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS). Depozitele trebuie protejate la fel de bine oriunde în interiorul UE. Acest aspect este esențial pentru un sector bancar cu adevărat european.

Informații mai detaliate despre Supravegherea bancară a BCE pot fi găsite în ediția din 2017 a Raportului anual al BCE privind activitățile de supraveghere.

Infrastructura pieței și plățile

Eurosistemul joacă un rol central în ceea ce privește infrastructura pieței și plățile, în calitate de operator, catalizator și supraveghetor. Ca operator și catalizator, acesta stimulează inovarea și integrarea infrastructurilor piețelor și a plăților în Europa. Prin rolul său de monitorizare, Eurosistemul promovează siguranța și eficiența infrastructurii pieței financiare și a plăților. Pe ansamblu, buna funcționare a infrastructurii pieței Eurosistemului este crucială pentru menținerea încrederii în euro și sprijinirea operațiunilor de politică monetară. În ceea ce privește infrastructura pieței și plățile, Eurosistemul joacă, de asemenea, un rol important în asigurarea stabilității sistemului financiar european și în stimularea activității economice.

Inovarea și integrarea infrastructurilor piețelor și a plăților

Timp de peste un deceniu, Eurosistemul, în strânsă colaborare cu Comisia Europeană și cu sectorul privat, a acționat în sensul transformării a ceea ce era un cadru foarte fragmentat al infrastructurii pieței financiare și al plăților din Europa într‑unul mai integrat. Aceste acțiuni continuă și în prezent și necesită mai mult efort. Cu toate acestea, Eurosistemul se găsește acum într-un punct în care progresul a devenit tangibil.

TARGET2, sistemul de decontare pe bază brută al Eurosistemului pentru operațiunile de plată în euro, a contribuit în mare măsură la avansul procesului de integrare europeană și este des menționat ca „sistemul de decontare pe bază brută în timp real al euro”. În luna noiembrie 2017, acesta a sărbătorit zece ani de operare cu succes. TARGET2 a procesat 89% din valoarea și 63% din volumul decontate de sistemele de plăți de mare valoare în euro în 2017, fiind astfel unul dintre cele mai mari sisteme de plăți din lume și liderul în ceea ce privește cota de piață în Europa.

Ultimul val al migrării la TARGET2-Securities (T2S) a marcat finalizarea proiectului, ceea ce a condus la o mai mare integrare la nivelul infrastructurii, anterior foarte fragmentate, a piețelor europene de decontare a titlurilor de valoare. Începând cu finele lunii octombrie 2017, 21 de depozitari centrali de instrumente financiare (central securities depositories – CSD) din 20 de piețe europene desfășoară operațiuni pe platforma T2S. După ultimul val de migrare, T2S a procesat în medie 556 684 de tranzacții pe zi, cu o valoare medie de 812,02 miliarde EUR decontate pe zi[68].

Pe lângă finalizarea migrării la platforma T2S, Eurosistemul a acționat și în rolul său de catalizator, în sensul armonizării piețelor T2S. Activitatea de armonizare contribuie substanțial la transformarea pieței europene într-o piață internă cu adevărat unică din perspectiva post-tranzacționării.

Totodată, Eurosistemul a fost de acord cu propunerile privind armonizarea proceselor care implică activități de gestionare a colateralului, precum și a fluxurilor de lucru aferente. Această activitate esențială de armonizare a stat la baza dezvoltării Sistemului de gestionare a colateralului din cadrul Eurosistemului (Eurosystem Collateral Management System – ECMS), care a fost aprobat ca proiect de Consiliul guvernatorilor al BCE în luna decembrie 2017. ECMS va pune la dispoziție un sistem armonizat pentru operațiunile cu colateral în interiorul Eurosistemului și va înlocui sistemele existente din cele 19 bănci centrale naționale în ceea ce privește acele funcții care pot fi armonizate înainte de momentul lansării. Modificările la adresa cadrului existent privind colateralul vor fi implementate în mod unitar la nivelul zonei euro. Cadrul de control al riscurilor va fi aplicat folosind aceleași date. Lansarea este planificată pentru luna noiembrie 2022.

În timp ce integrarea piețelor europene înregistrează progrese, infrastructura pieței financiare și plățile sunt supuse unor transformări tehnologice rapide. Pentru asigurarea unei infrastructuri financiare adecvate a Eurosistemului în următorii ani, Consiliul guvernatorilor a hotărât, în decembrie 2017, consolidarea TARGET2 cu T2S. Aceasta va aduce o îmbunătățire majoră serviciilor de decontare pe bază brută în timp real oferite de TARGET2. Totodată, va facilita utilizarea unor proceduri mai bune de administrare a lichidității pentru participanții pe piață la nivelul Eurosistemului, va reduce costurile operaționale și va întări reziliența cibernetică (Caseta 8).

Pe lângă consolidarea serviciilor TARGET2 cu cele ale T2S, Eurosistemul dezvoltă un serviciu pan-european de decontare a plăților instant în banii băncii centrale. Serviciul TARGET de decontare a plăților instant (TARGET instant payment settlement – TIPS), care urmează să fie lansat în luna noiembrie 2018, va asigura posibilitatea ca plățile să fie decontate instant în Europa. Aceasta va continua să înlesnească integrarea și inovarea pe piața plăților de mică valoare în euro.

Crearea zonei unice de plăți în euro (Single Euro Payments Area – SEPA) a integrat piața plăților de mică valoare în euro pentru instrumentele de plăți de mică valoare de bază, creând astfel fundamentul pentru dezvoltarea unor soluții de plată inovatoare. Eurosistemul – în calitate de catalizator – a stimulat în mod continuu integrarea și inovarea plăților de mică valoare la nivel european. Sub auspiciile Consiliului privind plățile de mică valoare în euro – un forum la nivel înalt pentru dialog european între furnizorii de servicii de plată și utilizatorii finali, care este prezidat de BCE – în noiembrie 2017 a fost lansată schema SEPA de transfer credit instant. Totodată, sunt întreprinse acțiuni pentru a facilita plățile printr-un dispozitiv mobil de la persoană la persoană, serviciile de inițiere a plăților (în contextul revizuirii Directivei privind serviciile de plată – PSD2[69]), standardizarea cardurilor, accesibilitatea utilizatorilor de plăți de mică valoare la serviciile de plăți de mică valoare și facturarea electronică la nivel european.

Implicațiile tehnologiei registrului distribuit (distributed ledger technology – DLT) pentru infrastructura piețelor financiare din Europa au fost în continuare examinate. Un grup „fintech” din cadrul BCE monitorizează activitatea analitică privind eventuala reprezentare digitală a numerarului. La nivelul Eurosistemului, sunt, de asemenea, derulate activități pentru înțelegerea implicațiilor pe care serviciile fintech le pot avea asupra plăților, a activităților de monitorizare, a implementării politicii monetare și a riscului financiar. Totodată, a fost efectuată o analiză amplă pentru a se stabili dacă funcționalitățile existente specifice ale unui sistem de decontare pe bază brută în timp real ar putea fi folosite în mod sigur și eficient într-un mediu DLT[70]. Deși seriile de teste s-au soldat cu rezultate promițătoare, nu pot fi trase concluzii directe cu privire la o eventuală utilizare în producție. Un raport privind un eventual impact al DLT asupra armonizării post-tranzacționare a instrumentelor financiare și asupra integrării mai ample a piețelor financiare din UE[71] examinează aplicarea DLT în domenii precum: caracterul definitiv al decontării, securitatea cibernetică și raportarea, contribuind la dezbaterea referitoare la valorificarea acestei tehnologii pentru asigurarea unui nivel mai bun de integrare a piețelor financiare din UE.

Siguranța infrastructurii pieței și a plăților

BCE este coordonatorul principal în monitorizarea a trei sisteme de plăți de importanță sistemică (systemically important payment systems – SIPS), și anume: TARGET2, EURO1 și STEP2, în timp ce Banque de France monitorizează CORE (FR), al patrulea SIPS din zona euro. Eurosistemul a continuat să lucreze la primul exercițiu de evaluare cuprinzătoare a acestor sisteme conform Regulamentului SIPS. De asemenea, Eurosistemul a continuat evaluarea coordonată a sistemelor de plăți de mică valoare fără importanță sistemică, precum și a schemelor locale și internaționale de plată cu cardul, și a lansat evaluarea schemei SEPA de transfer credit instant.

În ceea ce privește T2S, Eurosistemul, în colaborare cu alte autorități, a desfășurat activități de supraveghere când a fost lansat T2S și a monitorizat migrarea pe etape a depozitarilor centrali de instrumente financiare (CSD) la T2S.

Referitor la sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare (securities settlement systems – SSS), Eurosistemul este implicat în procesul de autorizare a CSD conform Regulamentului CSD, în calitate de bancă centrală de emisiune pentru euro. Totodată, Eurosistemul a creat un nou regim pentru a atribui SSS statut de eligibilitate și a dezvoltat conexiuni pentru utilizarea acestor sisteme în operațiunile de creditare ale Eurosistemului. Noul regim va fi introdus în anul 2018 și se bazează în mod semnificativ pe procesul de autorizare prevăzut de Regulamentul CSD.

În ceea ce privește contrapărțile centrale (central counterparties – CCP), Eurosistemul a continuat să contribuie la activitățile colegiilor de supraveghere prevăzute în Regulamentul privind infrastructura pieței europene (European Market Infrastructure Regulation – EMIR). Mai exact, Eurosistemul a sprijinit autoritățile naționale competente în procesul de autorizare a extinderii activităților și serviciilor de către contrapărțile centrale și a modificărilor semnificative aduse modelelor acestora.

Pe partea de reglementare, amendamentele privind Regulamentul SIPS, precum și documentele juridice justificative cu privire la sancțiunile și măsurile corective au fost publicate în luna noiembrie 2017. Principalele modificări aduse Regulamentului SIPS se referă la cerințele suplimentare privind atenuarea riscului de lichiditate și reziliența cibernetică, precum și la încredințarea unor prerogative suplimentare autorităților competente.

În domeniul reglementării plăților de mică valoare, Autoritatea bancară europeană, în strânsă colaborare cu BCE, a elaborat, printre altele, proiectele standardelor tehnice de reglementare (regulatory technical standards – RTS) privind autentificarea strictă a clienților și standardele comune și sigure de comunicare conform Directivei PSD2. Odată aprobate, măsurile de siguranță din RTS vor deveni aplicabile la 18 luni după data intrării în vigoare a RTS.

Privind în perspectivă, se așteaptă o creștere a riscurilor generate de sistemele de compensare, în special de CCP, la adresa bunei funcționări a sistemelor de plăți. Aceste riscuri ar putea afecta în ultimă instanță obiectivul primar al Eurosistemului de menținere a stabilității prețurilor. În ceea ce privește CCP, în 2017, Comisia Europeană a adoptat două propuneri de revizuire a Regulamentului privind infrastructura pieței europene (EMIR) (a se vedea și Secțiunile 3.3 și 9.2). Prima propunere vizează relaxarea obligațiilor de raportare și compensare pentru unele contrapărți, cu aplicarea principiului proporționalității, iar cea de-a doua propunere urmărește să îmbunătățească cadrul UE pentru autorizarea și supravegherea CCP din UE și să înăsprească cerințele aplicabile CCP de importanță sistemică din terțe țări. Acest din urmă aspect este deosebit de important având în vedere volumele considerabile de tranzacții în euro care sunt compensate de CCP stabilite în Regatul Unit care, după retragerea în cele din urmă a acestuia din componența Uniunii Europene, nu se vor mai supune cadrului de reglementare și supraveghere EMIR. Propunerea Comisiei Europene, în cazul în care este adoptată, i-ar conferi Eurosistemului, printre altele, un rol mai mare în ceea ce privește supravegherea CCP atât din UE, cât și din țările terțe. Pentru a se asigura că Eurosistemul își poate îndeplini rolul, este absolut esențial să existe competențele necesare prevăzute în dispozițiile Tratatului și Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Pentru a conferi BCE competența juridică clară în domeniul compensării centrale, Consiliul guvernatorilor a adoptat o Recomandare pentru modificarea articolului 22 din Statutul menționat.

Caseta 7 Plățile instant și inovarea în domeniul plăților de mică valoare

Plățile instant

Schema SEPA de transfer credit instant (SCT Inst) a fost lansată în luna noiembrie 2017. Aceasta oferă pieței plăților de mică valoare o bază comună pentru furnizarea de servicii și produse inovatoare, care aduc valoare adăugată clienților și încurajează concurența în rândul furnizorilor de servicii de plată. Încă de la început, aproximativ 600 de furnizori de servicii de plată din opt state membre ale zonei euro s-au înscris ca participanți la schema SC Inst, ceea ce înseamnă că sunt cel puțin disponibili pentru plăți prin intermediul SCT Inst. Mai mulți furnizori din alte țări vor adera pe parcursul anului 2018, apoi în 2019 și ulterior.

Soluțiile de plăți de mică valoare bazate pe schema SCT Inst le facilitează clienților – consumatori, firme și administrații publice – efectuarea și încasarea de plăți fără numerar oriunde în Europa în mai puțin de 10 secunde. Contul beneficiarului este creditat imediat, astfel încât sumele respective pot fi utilizate imediat pentru tranzacții ulterioare.

Pe baza schemei SCT Inst s-ar putea dezvolta soluții inovatoare pentru plăți între persoane fizice, plăți între persoane fizice și juridice la terminale și în comerțul electronic, precum și pentru plăți între persoane juridice. Astfel de soluții inovatoare includ, spre exemplu, plăți printr-un dispozitiv mobil de la persoană la persoană utilizând numărul de telefon mobil al beneficiarului ca înlocuitor al codului IBAN (International Bank Account Number). Soluțiile inovatoare pot fi extinse și la plățile între persoane fizice și cele juridice, de exemplu în cazul achitării serviciilor furnizate fie de la domiciliu, fie la punctul de vânzare. În ceea ce privește comerțul electronic, datorită plăților instant, comercianții pot sincroniza livrarea bunurilor și serviciilor cu plata efectivă. În cazul plăților între persoane juridice, plățile instant conduc la optimizarea fluxului de numerar și la o mai bună gestionare a capitalului circulant. În general, apar astfel mai puține întârzieri în efectuarea plăților și se urgentează procesul de achitare a facturilor.

Pe lângă faptul că îndeplinesc criteriul rapidității, plățile de tip SCT Inst sunt totodată sigure și eficiente. Schema SCT Inst este inclusă în sfera de monitorizare a Eurosistemului. Infrastructura de piață care stă la baza acesteia, și care face de asemenea obiectul monitorizării Eurosistemului, constituie o garanție a faptului că plățile SCT Inst sunt procesate și decontate într-un mod sigur și eficient la nivel european. Decontarea se efectuează în banii băncii centrale.

Inovarea în domeniul plăților de mică valoare

În contextul procesului de inovare din domeniul plăților de mică valoare, este important să se realizeze o distincție clară între dezvoltarea de soluții și instrumente de plată reglementate de legislația UE și denominate într-o monedă reprezentând o creanță specifică asupra unei bănci centrale de emisiune, pe de o parte, și apariția schemelor de monede virtuale precum Bitcoin, pe de altă parte. Termenul „monedă virtuală” este impropriu din cauza faptului că, spre deosebire de o monedă în adevăratul sens al cuvântului, cea virtuală nu constituie o obligație a unui emitent. În plus, este lipsită de un fundament juridic clar și este nereglementată. În aceste condiții, BCE consideră așa-numitele „monede virtuale” pur și simplu drept o „reprezentare digitală de valoare”[72].

Utilizatorii trebuie să aibă în vedere că valoarea „monedelor virtuale” poate înregistra fluctuații semnificative și poate fi alimentată de activități de natură speculativă. Este de remarcat și faptul că, spre deosebire de alte metode digitale de plată, unele monede virtuale implică un consum foarte ridicat de energie electrică, întrucât algoritmul de verificare a tranzacțiilor presupune un volum considerabil de putere de procesare și implicit de electricitate.

Implementarea plăților instant la nivelul zonei euro va spori în continuare competitivitatea și potențialul de inovare ale ecosistemului plăților de mică valoare din Europa. Un sprijin în acest sens este oferit de siguranța și încrederea în moneda în care sunt denominate – euro. Spre deosebire de aceasta, „monedele virtuale” pot fi considerate active speculative și sunt, astfel, supuse riscurilor. Întrucât nu beneficiază de girul unei autorități de emisiune, utilizarea lor ca mijloc de plată, unitate de cont și mijloc de tezaurizare nu poate fi garantată.

Caseta 8 Reziliența cibernetică a ecosistemului financiar

Digitalizarea și globalizarea au creat noi oportunități de obținere și gestionare a informațiilor, de derulare a afacerilor și de comunicare pentru persoanele fizice, pentru companii și instituții publice. Pe de altă parte, creșterea gradului de interconectare, a complexității arhitecturii IT, a numărului de utilizatori, precum și a volumului de date pe platformele digitale și la nivelul rețelelor a condus și la o expunere tot mai mare la atacuri cibernetice. Atacurile cibernetice la adresa băncilor, infrastructurilor pieței financiare și a furnizorilor de servicii din acest domeniu constituie o preocupare majoră, întrucât acestea au un impact negativ asupra consumatorilor și persoanelor juridice, putând să genereze risc sistemic, să afecteze stabilitatea financiară și, în ultimă instanță, să frâneze creșterea economică.

Gradul sporit de sofisticare al atacatorilor, care caută să valorifice orice posibilitate care se ivește și adoptă metode noi pentru compromiterea sistemelor informatice, exercită o presiune constantă asupra instituțiilor în sensul optimizării controalelor de securitate. Acestea cuprind, printre altele, colectarea și analizarea datelor și informațiilor referitoare la amenințări și adoptarea de măsuri de apărare, precum și sporirea capacităților de detecție și reacție.

Reziliența operațională – și, în cadrul acesteia, reziliența cibernetică – reclamă o atenție deosebită. Prin reziliență operațională se înțelege capacitatea unei organizații de a anticipa un eveniment perturbator, de a-i face față, de a-i limita consecințele și de a se redresa rapid într-o asemenea situație. Aceasta presupune capacitatea entității respective de a-și continua activitatea înaintea, în timpul și ulterior producerii unui incident, depunând toate eforturile pentru a minimiza efectele conexe care s-ar putea manifesta în timpul sau ulterior producerii evenimentului perturbator.

Având în vedere gradul semnificativ de interconectare a sistemului financiar, din perspectiva atât a relațiilor de afaceri, cât și a infrastructurii IT de sprijin, reziliența cibernetică nu se poate realiza izolat. Este esențial să se colaboreze atât la nivel operațional, cât și la nivel de politici. Întregul ecosistem (infrastructurile pieței financiare, participanții pe piețe și furnizorii de servicii critice) trebuie să fie implicat, îndeosebi în domenii precum schimbul de informații, redresarea și testarea. Eurosistemul consideră binevenită cooperarea la nivel european în domeniul securității cibernetice.

Dintre măsurile care au fost implementate pentru a promova reziliența cibernetică și a remedia deficiențele aferente la nivelul Eurosistemului, merită menționate următoarele inițiative:

1. Promovarea rezilienței cibernetice a BCE

BCE acordă o importanță deosebită protejării confidențialității și integrității propriilor date și totodată asigurării disponibilității sistemelor sale. Aceasta presupune nu numai implementarea unui cadru robust de gestionare a riscurilor operaționale și de securitate informatică și a unor soluții tehnice de redresare, ci și elaborarea de planuri pentru asigurarea continuității activității. Aceste planuri detaliază modul în care – în eventualitatea unor atacuri persistente – BCE își prioritizează operațiunile și resursele, își protejează activele-cheie și restabilește funcționalitatea sistemelor. Totodată, s-au pus bazele unei cooperări sistematice între băncile centrale în vederea creării unor cadre comune pentru gestionarea riscului de securitate IT și politicile aferente, care să asigure analiza permanentă a evoluțiilor recente din domeniul securității cibernetice și reacția la amenințări și incidente.

2. Promovarea rezilienței cibernetice/operaționale a băncilor (supravegheate)

Mecanismul unic de supraveghere (MUS) a introdus raportarea obligatorie a incidentelor cibernetice semnificative de la nivelul băncilor din sfera sa de supraveghere. Aceasta contribuie la o mai bună înțelegere a imaginii de ansamblu a incidentelor cibernetice cu care se confruntă băncile. Majoritatea aspectelor legate de securitatea cibernetică sunt parte integrantă a procesului de supraveghere a riscurilor IT derulat de MUS. Mai precis, se realizează o supraveghere off-site constantă și evaluarea permanentă a riscurilor, analize tematice și pe orizontală în domenii de interes (securitate cibernetică, externalizarea proceselor de IT, calitatea datelor etc.), precum și inspecții on-site punctuale (pe zonele de riscuri informatice în general, dar și cu accent pe riscul cibernetic și de securitate IT). În prezent, sunt în curs de elaborare materiale orientative referitoare la așteptările MUS în privința riscurilor informatice la nivelul instituțiilor semnificative din sfera sa de supraveghere. Totodată, MUS colaborează îndeaproape cu autoritățile de supraveghere pe plan internațional și în special la nivel european, colaborare concretizată în schimbul de bune practici și armonizarea politicilor.

3. Asigurarea rezilienței cibernetice a infrastructurilor pieței financiare

Strategia Eurosistemului privind reziliența cibernetică a infrastructurilor pieței financiare (IPF) se bazează pe trei piloni: gradul de pregătire a IPF, reziliența sectorială și implicarea strategică a autorității de reglementare și a actorilor din industria de profil. În cadrul primului pilon, Eurosistemul adoptă o abordare armonizată a evaluării sistemelor de plăți din zona euro, pe baza principiilor enunțate de Comitetul pentru plăți și infrastructuri de piață și Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) în „Guidance on cyber resilience for financial market infrastructures”. În plus, Eurosistemul dezvoltă o serie de instrumente care pot fi utilizate de către operatorii IPF pentru a-și optimiza reziliența cibernetică, un exemplu în acest sens fiind cadrul european de testare de tip red team [73] . Acest cadru de testare, prevăzut a fi implementat în anul 2018, urmărește să asigure standardizarea și recunoașterea reciprocă a testelor de reziliență cibernetică la nivelul UE, astfel încât IPF să nu fie supuse unor testări similare în fiecare stat membru și/sau de către autorități competente diferite. Referitor la cel de-al doilea pilon, obiectivul Eurosistemului este de a întări capacitatea colectivă de reziliență cibernetică a sectorului financiar, prin colaborarea la nivel transfrontalier/între autorități, prin schimburi de informații, printr-un proces de mapare sectorială, precum și prin exerciții vizând continuitatea activității la nivelul întregii piețe. Ca parte a celui de-al treilea pilon a fost creat un forum care reunește participanții pe piață, autoritățile competente și furnizorii de servicii de securitate cibernetică. Forumul urmărește să asigure încrederea și colaborarea între participanți, precum și să acționeze ca un catalizator al inițiativelor comune pentru sporirea capabilităților și capacităților la nivel sectorial.

Reziliența cibernetică a ecosistemului financiar presupune efortul comun al instituțiilor, infrastructurilor și autorităților, însă responsabilitatea generală pentru asigurarea acesteia le revine instituțiilor financiare și IPF respective.

Servicii financiare către alte instituții

Administrarea operațiunilor de împrumut și creditare

BCE poartă responsabilitatea pentru administrarea operațiunilor de împrumut și creditare încheiate de UE în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu (MTFA)[74] și al mecanismului european de stabilizare financiară (EFSM)[75]. În anul 2017, BCE a procesat plățile de dobânzi pentru împrumuturile acordate în cadrul MTFA. La data de 31 decembrie 2017, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare în cadrul acestui mecanism se ridica la 3,05 miliarde EUR. Totodată, în 2017, BCE a procesat diverse plăți și plăți de dobânzi pentru împrumuturile acordate în cadrul EFSM. La data de 31 decembrie 2017, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare prin intermediul acestui mecanism se ridica la 46,8 miliarde EUR.

De asemenea, BCE poartă responsabilitatea pentru administrarea plăților rezultate în legătură cu operațiunile aflate în derulare în cadrul Fondului european de stabilitate financiară (EFSF)[76] și al Mecanismului european de stabilitate (ESM)[77]. În anul 2017, BCE a procesat diverse plăți de dobânzi și comisioane pentru împrumuturile acordate în cadrul EFSF. Totodată, BCE a procesat contribuțiile membrilor ESM, precum și diverse plăți de dobânzi și comisioane pentru împrumuturile acordate prin intermediul acestui mecanism.

BCE poartă responsabilitatea și pentru procesarea tuturor plăților aferente acordului privind facilitatea de împrumut pentru Grecia[78]. La data de 31 decembrie 2017, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare prin intermediul acestui mecanism se ridica la 52,9 miliarde EUR.

Serviciile Eurosistemului de administrare a rezervelor

În anul 2017 au continuat să fie disponibile o serie cuprinzătoare de servicii financiare în cadrul Serviciilor Eurosistemului de administrare a rezervelor (Eurosystem Reserve Management Services – ERMS), instituit în anul 2005 în scopul administrării activelor de rezervă în euro deținute de clienții Eurosistemului. Mai multe BCN din Eurosistem (așa-numiții „furnizori de servicii ai Eurosistemului”) oferă, cu respectarea anumitor termeni și condiții armonizate cu standardele generale de piață, o serie completă de servicii băncilor centrale, autorităților monetare și agențiilor guvernamentale situate în afara zonei euro, precum și organismelor internaționale. BCE îndeplinește un rol general de coordonare, promovând funcționarea fără sincope a cadrului instituit și raportând către Consiliul guvernatorilor.

Numărul clienților care mențin o relație de afaceri cu Eurosistemul privind ERMS a fost de 278 în anul 2017, comparativ cu 286 în anul 2016. În ceea ce privește serviciile în sine, totalul deținerilor agregate (care includ active de trezorerie și dețineri de titluri) administrate în cadrul ERMS a înregistrat, în cursul anului 2017, o creștere de aproximativ 7% față de sfârșitul anului 2016.

Bancnote și monede

BCE și băncile centrale naționale (BCN) din zona euro sunt responsabile cu emisiunea de bancnote euro în cadrul zonei euro și cu menținerea încrederii în această monedă.

Circulația bancnotelor și a monedelor

În anul 2017, numărul și valoarea bancnotelor euro aflate în circulație au crescut cu aproximativ 5,9% și, respectiv, 4,0%. La sfârșitul anului, numărul bancnotelor euro aflate în circulație era de 21,4 miliarde, în valoare totală de 1 171 miliarde EUR (Graficele 30 și 31). Bancnota de 100 EUR a consemnat cel mai rapid ritm anual de creștere, care s-a situat la 7,9% în anul 2017. Bancnota de 50 EUR a continuat să crească într-un ritm alert, de 6,4%, ușor inferior însă celui din anul anterior.

 

Graficul 30

Numărul și valoarea bancnotelor euro în circulație

Sursa: BCE.

 

Graficul 31

Valoarea bancnotelor euro în circulație pe cupiuri

(miliarde EUR)

Sursa: BCE.

În urma deciziei de a întrerupe emiterea bancnotei de 500 EUR odată cu finalizarea seriei ES2, circulația acesteia a continuat să scadă în 2017. Declinul a fost compensat parțial printr-o cerere sporită de bancnote de 200 EUR, 100 EUR și 50 EUR.

Se estimează că, în termeni valorici, aproximativ o treime din bancnotele euro aflate în circulație sunt deținute în afara zonei euro. Aceste bancnote sunt deținute preponderent în țări vecine și sunt în principal cupiurile cu valorile cele mai mari. Acestea sunt folosite ca mijloc de tezaurizare și pentru decontarea tranzacțiilor pe piețele internaționale.

Producția bancnotelor euro se împarte între BCN din zona euro, cărora li s-a alocat în total producerea a 5,72 miliarde de bancnote în anul 2017.

În anul 2017, numărul total de monede euro aflate în circulație a crescut cu 4,2%, ajungând la 126.0 miliarde. La sfârșitul anului, valoarea monedelor aflate în circulație era de 28.0 miliarde EUR, în creștere cu 4,0% față de finele anului 2016.

Tot în 2017, BCN din zona euro au verificat aproximativ 32,3 miliarde de bancnote din punctul de vedere al autenticității și al caracteristicilor necesare circulației, retrăgând din circulație circa 6,1 miliarde dintre acestea. Totodată, Eurosistemul și-a continuat eforturile de a ajuta fabricanții de echipamente pentru procesarea bancnotelor să asigure îndeplinirea standardelor BCE pentru verificarea autenticității și calității bancnotelor euro înainte de repunerea acestora în circulație. În 2017, instituțiile de credit și alți agenți profesioniști care operează cu numerar au verificat autenticitatea și calitatea a aproximativ 36 de miliarde de bancnote euro cu ajutorul acestor aparate.

Caseta 9 Utilizarea numerarului de către populație în zona euro

Odată cu creșterea numărului de plăți efectuate cu cardul și a metodelor alternative de plată, viitorul numerarului este pus în discuție și importanța sa în societate se află sub semnul întrebării. Cu toate acestea, deși bancnotele și monedele euro se află în circulație de 15 ani, nu se cunosc multe despre gradul actual de utilizare a numerarului de către gospodăriile populației. Prin urmare, BCE a realizat un studiu cuprinzător[79] pentru a analiza utilizarea numerarului, a cardurilor și a altor instrumente de plată la puncte de vânzare[80] (POS) de către consumatorii din zona euro în anul 2016. Studiul are la bază rezultatele unui sondaj efectuat în toate țările din zona euro cu excepția Germaniei și a Țărilor de Jos, state care au desfășurat independent sondaje similare în anul 2014 și, respectiv, 2016. Rezultatele sondajelor din aceste două țări au fost încorporate celor ale sondajului BCE pentru a oferi o estimare a numărului și a valorii plăților pentru toate cele 19 țări din zona euro.

În anul 2016, din perspectiva numărului de tranzacții, 79% din toate tranzacțiile la POS din zona euro au fost efectuate cu numerar, 19% au fost efectuate cu cardul și 2% prin alte instrumente de plată, cum ar fi cecul, transferul credit sau dispozitivele mobile. În ceea ce privește valoarea tranzacțiilor, 54% din toate tranzacțiile la POS au fost efectuate cu numerar, 39% au fost efectuate cu cardul și 7% cu alte instrumente de plată (de exemplu, cecuri). Cu toate acestea, este evident că există diferențe majore între țări din punctul de vedere al comportamentului de plată, atât ca număr, cât și ca valoare a tranzacțiilor (Graficul A).

 

Graficul A

Ponderea tranzacțiilor cu numerar la puncte de vânzare, pe țări

Sursa: BCE, Deutsche Bundesbank și De Nederlandsche Bank.

Numerarul a fost cel mai folosit instrument de plată în țările din zona euro pentru tranzacții de până la 45 EUR. Pentru sume ce depășeau acest prag, cardurile au fost cel mai utilizat mijloc de plată. Cu toate acestea, doar 9% din plățile înregistrate au avut o valoare mai mare de 45 EUR. Astfel, conform rezultatelor, consumatorii au cheltuit în medie doar 18 EUR de fiecare dată când au efectuat o tranzacție cu numerar, cu cardul sau alte instrumente de plată la punctele de vânzare. Peste o treime din plăți s-au efectuat pentru sume mai mici de 5 EUR, iar două treimi pentru sume mai mici de 15 EUR.

Majoritatea tranzacțiilor au avut loc în magazine de bunuri consumabile (48%), urmate de restaurante, baruri sau cafenele (21%), benzinării (8%) și magazine de bunuri de folosință îndelungată (6%) (Graficul B). Faptul că cele mai multe tranzacții s-au desfășurat în locuri unde între 80% și 90% din plăți se fac în numerar și că două treimi din toate aceste tranzacții au fost sub 15 EUR ar putea explica într-o anumită măsură de ce numerarul este utilizat mai mult decât se crede adeseori.

Graficul B arată că 5% din totalul plăților au fost efectuate la alte puncte de vânzare. Acest lucru se întâmplă în general în sectorul serviciilor (adică în cazul serviciilor de coafură și alte activități de înfrumusețare, al serviciilor de spălare și curățare uscată a articolelor textile, al lucrărilor de instalații sanitare, de reparare a autovehiculelor sau al altor servicii pentru gospodării). În unele țări, în această categorie sunt incluse și plățile care în alte țări ar fi făcute în mod uzual folosind metode de plată la distanță, de tip transfer credit sau debitare directă. Acestea sunt în general plăți recurente, cum ar fi cele pentru chirie, utilități, polițe de asigurare, dar și plăți pentru combustibili livrați la domiciliu sau pentru servicii medicale. Răspunsurile la o întrebare din sondaj în legătură cu aceste plăți denotă faptul că, în medie în zona euro (cu excepția Germaniei), 6% din chirii, 13% din facturile pentru energie electrică și 31% din facturile pentru servicii medicale au fost achitate în numerar. În general, se poate concluziona că, în țările în care ponderea numerarului în totalul plăților este ridicată, plățile recurente sunt cel mai adesea efectuate în numerar.

 

Graficul B

Cota de piață a principalelor instrumente de plată utilizate la puncte de vânzare – numărul tranzacțiilor

(procente)

Sursa: BCE, Deutsche Bundesbank și De Nederlandsche Bank.

În ansamblu, rezultatele indică faptul că utilizarea numerarului la punctele de vânzare continuă să fie o practică răspândită în majoritatea țărilor din zona euro. Acest fapt pune sub semnul îndoielii percepția conform căreia numerarul ar fi în curs de înlocuire rapidă cu instrumentele de plată fără numerar. Într-adevăr, atunci când au fost întrebați despre instrumentul de plată preferat, 32% dintre respondenți au afirmat că preferă numerarul, 43% au indicat cardul sau alte instrumente de plată fără numerar și 25% au afirmat că nu au nicio preferință. Discrepanța dintre preferințele exprimate și comportamentul propriu-zis ar putea fi parțial explicată prin faptul că oamenii au tendința să-și aducă aminte cu precădere de plățile cu valoare mai mare, dar pe care le fac mai rar, în timp ce trec cu vederea plățile frecvente, dar de valoare mică, pe care le fac utilizând numerar.

Bancnote euro falsificate

Numărul total de bancnote euro falsificate a crescut ușor în anul 2017, aproximativ 694 000 de bancnote falsificate fiind retrase din circulație. Raportat la numărul bancnotelor euro autentice aflate în circulație, numărul celor falsificate este foarte scăzut. Evoluția pe termen lung consemnată de volumul bancnotelor falsificate retrase din circulație este prezentată în Graficul 32. Falsificatorii manifestă predilecție pentru bancnotele de 20 EUR și 50 EUR, în anul 2017 acestea reprezentând împreună circa 85% din numărul total al bancnotelor falsificate confiscate. Ponderea bancnotelor de 20 EUR falsificate a scăzut în 2017.

BCE sfătuiește în continuare publicul să rămână vigilent la eventualele fraude, să-și amintească testul „atinge-privește-înclină” și să nu se bazeze pe un singur element de siguranță. Totodată, agenții profesioniști care operează cu numerar beneficiază de cursuri de specializare pe baze continue, atât în Europa, cât și în afara acesteia, iar pentru a sprijini lupta Eurosistemului împotriva falsificării sunt puse la dispoziție materiale informative care sunt în permanență actualizate. De asemenea, BCE colaborează cu Europolul, Interpolul și Comisia Europeană pentru atingerea acestui obiectiv.

 

Graficul 32

Numărul bancnotelor euro falsificate retrase din circulație

Sursa: BCE.

A doua serie de bancnote euro

În data de 4 aprilie 2017 a fost pusă în circulație noua bancnotă de 50 EUR. Introducerea în circulație a noii bancnote este cea mai recentă măsură de a securiza suplimentar bancnotele euro. După bancnotele de 5 EUR, 10 EUR și 20 EUR, noua bancnotă de 50 EUR este a patra cupiură lansată în circulație din cea de a doua serie de bancnote euro cunoscută ca seria „Europa”. Aceasta conține elemente de siguranță sporită, inclusiv „numărul verde-smarald” care creează un efect luminos ce se deplasează în sus și în jos în momentul înclinării bancnotei, schimbându-și totodată culoarea, și o „fereastră-portret” – un element inovator folosit pentru prima dată la bancnota de 20 EUR din seria „Europa”. În momentul în care bancnota este ținută în dreptul luminii, fereastra transparentă din apropierea marginii superioare a hologramei redă un portret al Europei (personaj din mitologia greacă), vizibil pe ambele fețe ale bancnotei. Același portret apare și pe filigran.

În prima jumătate a anului 2019 este planificată lansarea concomitentă a noilor bancnote de 100 EUR și 200 EUR, ultimele două cupiuri din seria „Europa”. În urma unei analize a structurii pe cupiuri a bancnotelor euro, Consiliul guvernatorilor BCE a decis excluderea bancnotei de 500 EUR din seria „Europa”, luându-se în considerare temerile că această bancnotă ar putea facilita activități ilegale. BCE și BCN din zona euro vor desfășura o campanie de informare a publicului și a agenților profesioniști care operează cu numerar despre introducerea noilor bancnote de 100 EUR și 200 EUR, ambele urmând a avea noi elemente de siguranță. Campania va include și o atenționare privind încetarea emiterii bancnotei de 500 EUR, care – având în vedere rolul internațional al euro și încrederea pe scară largă în bancnotele euro – va continua să aibă putere circulatorie și, prin urmare, va putea fi folosită și în viitor ca mijloc de plată și de tezaurizare, asemenea celorlalte cupiuri ale bancnotelor euro. Toate bancnotele din prima serie (inclusiv cea de 500 EUR) își vor păstra întotdeauna valoarea și vor putea fi preschimbate la BCN din zona euro pe o perioadă nelimitată de timp.

BCE și BCN din zona euro vor continua să sprijine producătorii și utilizatorii de echipamente pentru procesarea bancnotelor în ceea ce privește pregătirea introducerii în circulație a noilor bancnote de 100 EUR și 200 EUR.

Statistică

BCE, asistată de băncile centrale naționale (BCN), dezvoltă, colectează, prelucrează și diseminează o gamă largă de statistici care sunt necesare pentru sprijinirea politicii monetare a zonei euro, a funcțiilor de supraveghere ale BCE, a altor diverse atribuții ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), precum și a atribuțiilor Comitetului european pentru risc sistemic (CERS). Aceste date statistice sunt utilizate și de autoritățile publice, participanții pe piețele financiare, mass-media și publicul larg. În anul 2017, SEBC a continuat să furnizeze date statistice periodice referitoare la zona euro fără sincope sau întârzieri. Totodată, SEBC a depus eforturi considerabile pentru a răspunde noilor cereri de date statistice foarte prompte, de calitate superioară și cu un caracter mai granular la nivel de țară, sector și instrumente.

Date statistice noi și îmbunătățite referitoare la zona euro

În anul 2017, BCE a început să publice statistici referitoare la piețele monetare din zona euro pe baza datelor granulare, colectate conform Regulamentului BCE/2014/48. Aceste statistici se referă la segmentul negarantat al pieței și cuprind volumul total al tranzacțiilor și rata medie ponderată din perioada de aplicare a rezervelor minime obligatorii, precum și volumele medii zilnice din perioada de aplicare, defalcate pe sectorul căruia îi aparține contrapartida, tipul tranzacției și scadența (63 de serii noi). Scopul publicării este acela de a crește transparența pieței și astfel de a îmbunătăți funcționarea pieței monetare.

BCE a început, de asemenea, să publice statistici referitoare la societățile de asigurare, colectate conform Regulamentului BCE/2014/50. Aceste statistici, care detaliază bilanțurile societăților de asigurare din zona euro, sunt actualizate pe bază trimestrială.

În 2017, SEBC a stabilit reguli clare pentru publicarea ratelor dobânzilor practicate de instituțiile financiare monetare (IFM) și a volumelor de credite și depozite noi ale acestor instituții, asigurând o raportare adecvată și comparabilă la nivelul SEBC a statisticilor naționale privind ratele dobânzilor practicate de IFM (MFI interest rate – MIR). Aceasta a condus la o creștere cu 1 840 a numărului seriilor de date MIR disponibile publicului în Baza de date statistice a BCE.

Setul de date bancare consolidate disponibile publicului a fost semnificativ extins în luna noiembrie 2017 cu noi elemente privind bilanțurile, profitabilitatea, calitatea activelor, lichiditatea și adecvarea capitalului.

BCE a început, totodată, să publice date bilanțiere agregate pentru zona euro referitoare la companiile financiare implicate în activitatea de creditare a gospodăriilor populației și la companiile nefinanciare rezidente în zona euro. Datele sunt publicate anual, iar pentru unele țări, sunt disponibile și cu o frecvență trimestrială. Sunt disponibile atât soldurile, cât și diferențele la nivelul soldurilor ajustate pentru reclasificări.

Baza de date macroprudențiale (Macroprudential Database – MPDB) a fost îmbogățită cu un nou set de indicatori referitori în principal la sectorul bancar, ceea ce a făcut ca numărul total de indicatori disponibili să depășească 300. Sunt întreprinse acțiuni pentru extinderea în continuare a MPDB, în special în zonele în care există lacune la nivelul datelor.

Alte evoluții în domeniul statisticii

Un nou Regulament BCE va formula direct cerințe de raportare pentru toate fondurile de pensii rezidente în zona euro care intră sub incidența definiției statistice stabilite de Regulament. Regulamentul BCE privind cerințele de raportare statistică referitoare la fondurile de pensii va remedia inconvenientele actualelor statistici trimestriale publicate începând cu luna iunie 2011, în special diseminarea limitată a datelor privind tranzacțiile ca urmare a insuficientei calități a datelor. Noile date vor susține astfel mai bine SEBC în ceea ce privește analizele sale monetare și financiare și contribuția sa la stabilitatea sistemului financiar.

În perioada redactării, au fost organizate mai multe întâlniri cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) și cu sectorul pensiilor, reprezentat de PensionsEurope. Regulamentul prevede colectarea armonizată a datelor privind activele și pasivele fondurilor de pensii defalcate pe contrapartidă geografică, sector și scadență. Datele privind stocurile și tranzacțiile vor fi produse pe bază trimestrială. În urma rezultatelor unei consultări publice care a avut loc între sfârșitul lunii iulie și finele lunii septembrie 2017 și a răspunsului dat de Comisia Europeană, un proiect actualizat a fost transmis Consiliului guvernatorilor la începutul anului 2018. Regulamentul a fost adoptat de către Consiliul guvernatorilor la data de 26 ianuarie 2018 și publicat în Jurnalul Oficial pe 17 februarie. Raportarea noilor statistici către BCE va începe în anul 2019.

La 21 septembrie 2017, BCE a anunțat că va publica o rată overnight la operațiunile negarantate înainte de anul 2020, pe baza datelor colectate conform Regulamentului privind statisticile referitoare la piețele monetare. Această rată a dobânzii se va adăuga ratelor dobânzilor de referință existente stabilite de sectorul privat și va servi drept rată a dobânzii de referință cu rol de măsură de siguranță. În următorii doi ani, BCE va defini caracteristicile principale ale ratei dobânzii, va elabora metodologia de calcul și va testa robustețea ratei. În acest timp, BCE se va angaja într-o comunicare transparentă care presupune consultări publice.

În anul 2017, procesul de asigurare a calității datelor statistice naționale privind ratele dobânzilor practicate de instituțiile financiare monetare (MIR) a fost consolidat cu ajutorul: (i) unui set de bune practici și al unui ghid privind derularea controalelor de calitate; (ii) primului sondaj al SEBC vizând problemele specifice întâlnite de BCN referitoare la calitatea datelor naționale, care va face obiectul unor actualizări bienale; și (iii) al unui cadru optimizat de conformare a MIR. O versiune actualizată a Manualului MIR[81] a fost publicată pe website-ul BCE în ianuarie 2017, reflectând îmbunătățirile statisticilor MIR din ultimii ani.

Actualizarea Regulamentului BCE privind statisticile referitoare la plăți a fost demarată în anul 2017. Obiectivul exercițiului a fost acela de a optimiza raportările statistice în domeniul plăților, astfel încât statisticile să fie, în continuare, adecvate scopului. Această revizuire va ține seama de evoluțiile recente la nivelul legislației europene în vigoare, precum și de ultimele inovații pe piața plăților de mică valoare.

Abordarea pe termen lung a SEBC și a Comitetului de statistică al acestuia referitoare la colectarea de date de la bănci vizează standardizarea și integrarea, pe cât posibil, a cadrelor statistice existente la nivelul SEBC pe domenii și țări. Aceasta ar urma să diminueze sarcina de raportare pentru bănci, să faciliteze automatizarea procesării unui volum în creștere de seturi de date cu caracter granular și să confere un spor de calitate datelor. Principalele inițiative sunt reprezentate de Dicționarul băncilor de raportare integrată (Banks’ Integrated Reporting Dictionary – BIRD)[82] și de Cadrul european de raportare (European Reporting Framework – ERF). În anul 2017, etapa-pilot a BIRD, care furnizează băncilor definiții standard și reguli de transformare pentru a le susține eforturile de raportare către autorități, s-a încheiat cu formularea cerințelor pentru AnaCredit și pentru statisticile privind deținerile de titluri. A fost lansată și etapa următoare, de includere a cerințelor de raportare financiară ale Autorității bancare europene (ABE). BIRD este pus, sub forma unui „bun public”, la dispoziția băncilor și a tuturor părților interesate (de exemplu, firme IT care dezvoltă pachete de programe de raportare financiară), adoptarea acestuia fiind opțională. În ceea ce privește ERF care, de-a lungul timpului, vizează integrarea raportărilor pe domenii și țări, în anul 2017 a fost inițiată o analiză cost-beneficiu în vederea evaluării impactului acestuia atât asupra cererii, cât și a ofertei, în strânsă cooperare cu sectorul bancar și cu toți factorii interesați.

Capacitatea Registrului bazei de date a instituțiilor și companiilor afiliate (Register of Institutions and Affiliates Database – RIAD) al SEBC este în curs de extindere pentru a cuprinde și informațiile necesare sprijinirii proiectului AnaCredit (de exemplu, cele cu privire la companiile nefinanciare) și a veni în întâmpinarea altor necesități ale utilizatorilor din domeniul supravegherii bancare la nivelul UE și al SEBC. Fiind considerat drept veriga principală de legătură dintre diversele seturi de date cu caracter granular existente (baza de date a statisticilor referitoare la deținerile de titluri de valoare – Securities Holdings Statistics Database/SHSDB, baza de date centralizată a titlurilor de valoare – Centralised Securities Database/CSDB și AnaCredit), sistemul RIAD permite punerea în comun a tuturor informațiilor respective. Totodată, versiunea optimizată a acestui sistem a fost definitivată la sfârșitul trimestrului I 2018, iar o Orientare a BCE privind RIAD urmează să fie finalizată în trimestrul II 2018.

În luna iunie 2017, Direcția generală statistică a adoptat o nouă structură organizațională, urmărindu-se eficientizarea producției de microdate pe o scară mult mai largă decât în perioadele anterioare și impulsionarea producției de statistici macroeconomice de înaltă calitate. Nou-înființata secție de integrare a datelor și servicii conexe reprezintă punctul nodal al procesului de integrare a datelor și oferă servicii de date utilizate în comun. Până în prezent, o realizare semnificativă o constituie stocul de date al BCE, care sprijină utilizatorii în demersul acestora de a descoperi și accesa datele statistice ale instituției deținute în aplicații multiple. În prezent sunt în derulare o serie de proiecte-pilot, care stimulează colaborarea şi comparabilitatea studiilor din diverse domenii de activitate. Proiectele pilot sunt axate asupra unor teme cum sunt accesul la date, codurile de identificare bancară și combinarea seturilor de date pentru aprofundarea analizei fondurilor și activelor băncilor. Se depun eforturi considerabile în vederea introducerii standardelor internaționale de date pentru diminuarea sarcinii de raportare și ameliorarea calității și coerenței datelor statistice.

Comitetul executiv al BCE a înființat, în anul 2017, un nou Comitet de date – prezidat de managerul principal pentru coordonarea serviciilor – care reunește cadre de conducere de nivel superior din domeniile producătoare și utilizatoare de date în scopul inițierii și orientării procesului de implementare a strategiei BCE de gestionare a datelor, cât și al coordonării activităților instituției în ceea ce privește standardizarea datelor. La dezvoltarea și alinierea la nivelul BCE a aspectelor referitoare la gestionarea datelor, respectiv metadate și date master, dar și accesul la date, contribuie activ și Grupul coordonatorilor de date, alcătuit din reprezentanți din toate domeniile producătoare și utilizatoare de date.

În anul 2017, BCE a continuat să confere statisticilor sale un plus de accesibilitate şi funcționalitate. Deși statisticile BCE sunt accesibile prin intermediul bazei de date statistice, în website-ul „Statisticile noastre” au fost adăugate noi vizualizări ale dinamicii investițiilor și finanțării din zona euro, precum și rapoarte statistice și date în scopuri de supraveghere bancară. În prezent, utilizatorii pot partaja vizualizările prin inserarea acestora în website-uri, bloguri și alte forumuri virtuale. Acest subset de date statistice poate fi cu ușurință vizualizat utilizând orice dispozitiv, cum ar fi computere, tablete, telefoane inteligente sau alte dispozitive mobile.

Caseta 10 Cooperarea în domeniul statisticii la nivel european și internațional

BCE, în strânsă cooperare cu Eurostat, a continuat să dezvolte procesul de asigurare a calității necesare a datelor statistice care stau la baza procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM). PDM a fost stabilită în anul 2011 ca parte a pachetului de șase reglementări privind guvernanța economică pentru prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice din UE.

PDM include un tablou de bord format din 14 indicatori principali (și 28 de indicatori auxiliari) care sunt folosiți pentru detectarea timpurie a dezechilibrelor macroeconomice existente sau pe cale de a se produce la nivelul statelor membre. Indicatorii PDM sunt obținuți pe baza datelor statistice economice și financiare furnizate de Sistemul Statistic European (SSE) și SEBC și ulterior transmise la Eurostat.

SSE și SEBC desfășoară continuu procese de asigurare a calității datelor statistice pentru ca acestea să respecte standardele privind calitatea impuse în scopuri de politică. SSE, SEBC, Eurostat și BCE colaborează îndeaproape în vederea asigurării de date statistice de încredere pentru PDE.

Mai mulți indicatori PDE (precum cei privind soldul contului curent și datoria sectorului privat) se bazează pe datele statistice aferente balanței de plăți/poziției investiționale internaționale și pe cele aferente conturilor financiare, mai exact date statistice care, în majoritatea statelor membre, sunt prelucrate de BCN. În noiembrie 2016, Eurostat și Direcția generală statistică a BCE au semnat un Memorandum de înțelegere (Memorandum of Understanding – MoU) privind asigurarea calității acestor date statistice. Acesta stabilește modalitățile de lucru pentru cooperarea dintre Eurostat și BCE și prevede ca BCE să asigure calitatea seturilor de date prelucrate de BCN.

În acest scop, în prezent a fost pe deplin implementat un sistem de raportare a calității pe trei niveluri, care include rapoarte naționale de autoevaluare (nivelul 3) ce surprind aspectele cheie ale calității datelor statistice (autoevaluare realizată de autoritățile naționale); rapoarte privind calitatea specifice fiecărui domeniu (nivelul 2), care sunt elaborate de BCE și Eurostat; și un raport sinteză realizat de Eurostat împreună cu BCE, care evaluează calitatea tuturor datelor statistice pe care se bazează PDE (nivelul 1) și care este publicat anual.

În anul 2017, BCE a început să furnizeze Eurostat seturi de date garantate calitativ, cuprinzând informații suplimentare referitoare la evenimente majore și revizuiri care au avut impact asupra datelor naționale. Pentru a crește în continuare calitatea seriilor de timp, sunt analizate calitatea rezultatelor și coerența seturilor de date. Memorandumul de înțelegere prevede, de asemenea, vizite ale BCE și Eurostat la BCN și la institutele naționale de statistică menite să le sprijine în evaluarea calității datelor rezultate. Primele astfel de vizite au început la sfârșitul anului 2017.

BCE a pus bazele unei cooperări fructuoase cu Autoritatea bancară europeană (ABE), care a continuat să se consolideze începând cu anul 2014, după înființarea Mecanismului unic de supraveghere (MUS). Acest lucru este evident în special în domeniul datelor în scopuri de supraveghere bancară, dat fiind faptul că BCE a preluat responsabilitatea organizării proceselor legate de colectarea și analiza calității datelor raportate de entitățile supravegheate în conformitate cu Regulamentul-cadru privind MUS. ABE este responsabilă cu elaborarea și menținerea standardelor tehnice de punere în aplicare (Implementing Technical Standards – ITS) privind raportarea în scopuri de supraveghere și publicarea, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale competente (ANC).

De asemenea, ABE este o parte interesată importantă în fluxul de date în scopuri de supraveghere furnizate de agenții raportori („abordarea secvențială”), în condițiile în care BCE transmite un subset de date la ABE. Aceasta a generat o serie de procese conexe de lucru, precum generarea de cărți de vizită pentru fiecare agent raportor. Totodată, BCE participă la exercițiul de transparență la nivelul ABE în calitate de parte interesată de fluxul de date și de verificările aferente privind calitatea datelor.

Cooperarea cu ABE presupune și participarea experților BCE la grupurile de lucru relevante ale ABE responsabile cu raportarea în scopuri de supraveghere, precum și la acțiunile comune privind calitatea datelor, cum ar fi, printre altele, aplicarea și testarea regulilor de validare a datelor, conceperea controalelor de plauzibilitate și interacțiunea privind evaluările calității datelor. În plus, BCE oferă asistență în materie de guvernanță a calității datelor, de exemplu, contribuind la sesiunile de întrebări și răspunsuri privind interpretarea cerințelor de raportare.

Merită, de asemenea, menționat faptul că ABE sprijină inițiativele strategice pe termen mediu ale BCE de a reduce sarcinile de raportare ce revin băncilor, cum ar fi prin Dicționarul băncilor de raportare integrată și Cadrul european de raportare.

BCE cooperează și cu alte organizații într-o serie de contexte, precum:

  • acordurile de partajare a datelor cu Fondul Monetar Internațional în cadrul Programelor FMI de evaluare a sectorului financiar național și european;
  • participarea la Comitetul Națiunilor Unite pentru coordonarea activităților statistice și la Comitetul Irving Fisher al Băncii Reglementelor Internaționale pentru statisticile băncilor centrale – care își propun să îmbunătățească coordonarea și cooperarea între autoritățile statistice, inclusiv băncile centrale, la nivel european și/sau global, tratând aspecte precum funcționarea eficientă a sistemului statistic, standardele și platformele comune, și elaborarea metodologiilor.

Totodată, BCE oferă altor autorități oportunități de învățare și formare prin ateliere, seminarii și prezentări. Acestea se adresează atât organizațiilor din cadrul SEBC și al MUS, cât și celor din afara acestora, precum ANC și BCN din țările din afara UE, în scopul unei eventuale aderări la UE în viitor.

Caseta 11 Constituirea AnaCredit: caracteristici principale

AnaCredit, reprezentând acronimul pentru „seturi de date analitice cu privire la credite”, constituie o inițiativă de a colecta și de a pune la dispoziția unui spectru amplu de utilizatori informații analitice cu caracter granular cu privire la credite și la riscul de credit, referitoare la creditele bancare individuale acordate companiilor și altor persoane juridice. Noile seturi de date vor oferi susținere SEBC în ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor sale și vor contribui substanțial la îmbunătățirea statisticilor existente ale SEBC și la dezvoltarea altora noi. Datele granulare cu privire la creditele acordate în economie și expunerile băncilor vor susține o gamă largă de analize, pentru care datele statistice în formă agregată nu mai pot fi considerate suficiente. Un aspect foarte important îl reprezintă armonizarea conceptelor și a definițiilor, prin care să se asigure un grad înalt de comparabilitate între datele statistice colectate la nivel național. AnaCredit va spori semnificativ valoarea analizelor asupra creditelor și riscului de credit în zona euro prin furnizarea de informații detaliate, prompte și complet armonizate privind împrumuturile acordate tuturor persoanelor juridice. De asemenea, se va asigura în mod corespunzător confidențialitatea datelor prin limitarea accesului la datele granulare numai de către utilizatorii care trebuie să le cunoască. Alți utilizatori vor putea accesa datele în formă semiagregată, în care nu se pot identifica entitățile individuale de bază.

AnaCredit va servi drept „lupă” pentru analiza creditelor și a riscului de credit în zona euro. Fiind concentrată asupra companiilor nefinanciare, AnaCredit va permite o mai bună înțelegere a canalului de transmisie a politicii monetare, în special cu privire la întreprinderile mici și mijlocii, care reprezintă elementul vital al economiei în ceea ce privește oportunitățile de investiții și de angajare. De asemenea, AnaCredit se poate dovedi utilă, prin intermediul circuitelor de răspuns, agenților raportori, întărindu-le capacitatea de estimare a bonității debitorilor din zona euro, și le va oferi acestora posibilitatea evaluării propriilor expuneri prin analize mai solide și mai detaliate decât cele realizate în prezent. Actualmente sunt în curs de a fi definite circuite de răspuns în cadrul AnaCredit, care vor fi implementate în mod voluntar de către BCN.

În luna mai 2016, Consiliul guvernatorilor BCE a adoptat Regulamentul privind AnaCredit, care stipulează cadrul juridic al SEBC de colectare a datelor cu caracter granular referitoare la creditele acordate de instituțiile de credit. Conform regulamentului, peste 4 000 de instituții de credit din zona euro, la care se mai adaugă unele entități din alte state membre UE, vor începe, din luna septembrie 2018, să transmită către BCN (și, prin intermediul acestora, către BCE) raportări de date privind expunerile individuale din credite care constituie obiectul regulamentului. Circa 1 600 de alte entități, în special instituții de credit de mici dimensiuni, vor fi exceptate, parțial sau complet, de la raportare. Se estimează că, lunar, vor fi raportate între 50 și 70 de milioane de înregistrări aferente unui număr de aproximativ 15 milioane de contrapărți, majoritatea fiind companii. De fapt, datele privind contrapărțile vor începe să fie raportate cu șase luni mai devreme, respectiv din luna aprilie 2018, în scopul diminuării problemelor inerente legate de inițierea activității. Membrii Eurosistemului vor putea partaja un set de date analitice comune cu privire la credite, iar alte BCN din UE pot opta pentru raportarea de date similare, conforme cu aceleași definiții, ulterior dobândind acces pe bază de reciprocitate. Cadrul de raportare este rezultatul unor discuții și analize aprofundate la nivelul SEBC, implicând mai multe runde de consultații cu utilizatorii (inclusiv cu reprezentanți ai sectorului financiar și alți factori interesați), mai ales în ceea ce privește evaluarea costurilor și beneficiilor și calibrarea raportării, de exemplu pentru asigurarea proporționalității. Forma finală a cadrului de raportare reprezintă echilibrul dintre necesitățile utilizatorilor din domenii diferite ale activității băncii centrale și costurile aferente implementării, colectării și procesării datelor necesare.

AnaCredit va conține 88 de atribute ale creditelor (actualizate preponderent pe bază lunară), bazate pe concepte și definiții complet armonizate, aplicabile tuturor țărilor participante. Atributele acoperă toate părțile din contractele de credit (creditori, debitori, garanți) și cuprind atât date structurale, precum activitatea economică, dimensiunea întreprinderii, cifra de afaceri anuală sau datele acordării creditului și de rambursare a acestuia, cât și date dinamice, precum soldul creditului, starea de nerambursare a instrumentului și a contrapărții, arieratele sau probabilitatea de nerambursare a contrapărții. Pragul de raportare este stabilit la valoarea de 25 000 EUR la nivel de debitor față de o anumită instituție de credit.

Datele cu privire la credite vor fi combinate cu cele aflate într-un registru al tuturor entităților cu personalitate juridică și al altor unități instituționale (precum sucursalele băncilor străine). Aceasta va permite identificarea unică a aproximativ 15 milioane de contrapărți (creditori, debitori și garanți) și va oferi un grad ridicat de armonizare a conceptelor și definițiilor, în paralel cu calcularea în mod relevant a gradului total de îndatorare a debitorului (entitate cu personalitate juridică sau grup) față de creditorii acestuia (instituții de credit). Instituțiile de credit, în calitate de utilizatori potențiali ai datelor cu caracter granular (prin intermediul circuitelor de răspuns, în cazurile în care au fost implementate), vor avea și posibilitatea evaluării propriilor expuneri pe baza unor analize mai solide și mai detaliate decât cele realizate în prezent.

De la adoptarea Regulamentului privind AnaCredit, în luna mai 2016, Comitetul de statistică al SEBC a desfășurat, cu sprijinul Grupului de lucru dedicat AnaCredit, o activitate metodologică intensă, cuprinzând și pregătirea Manualului AnaCredit, care furnizează, în cele 570 de pagini ale sale, informații detaliate și orientări referitoare la cerințe de raportare pentru această bază de date. Obiectivul general al manualului este acela de a oferi sprijin instituțiilor de credit pentru pregătirea unei automatizări robuste, din perspectivă metodologică, a raportării și de a asigura aplicarea consecventă și eficace a cadrului de raportare statistică al AnaCredit pe ansamblul zonei euro, după cum prevede regulamentul. Manualul este alcătuit din trei părți, după cum urmează:

  • partea I, care explică metodologia generală a AnaCredit și oferă informații referitoare la unitățile de observare statistică cu obligații de raportare și la configurare, inclusiv o descriere generală a modelului de date de bază (publicată în luna noiembrie 2016);
  • partea a II-a, în care sunt descrise pe larg toate seturile de date și atributele colectării de date AnaCredit, furnizând și instrucțiuni specifice de raportare (publicată în luna februarie 2017);
  • partea a III-a, care prezintă o selecție de studii de caz și scenarii ce necesită explicații mai aprofundate (publicată în luna mai 2017).

Manualul, asupra căruia au fost formulate observații de către reprezentanți ai sectorului financiar, este completat cu o activitate metodologică suplimentară referitoare la furnizarea de explicații detaliate într-un proces continuu de întrebări și răspunsuri. Astfel, instituțiile de credit și alți factori interesați pot adresa, în orice moment, întrebări BCN în cauză. BCN întocmește un răspuns, adeseori împreună cu BCE, conținutul acestuia fiind, de obicei, transmis și celorlalte BCN. O selecție a acestor întrebări și răspunsuri a fost publicată pe website-ul BCE în luna august 2017, aceasta constituind obiectul unor actualizări periodice.

Comitetul de statistică al SEBC și Grupul de lucru dedicat AnaCredit au elaborat și controale de validare care să contribuie la automatizarea procesului de transmitere a datelor și să stabilească standardele minime de calitate aferente transmiterii datelor de către instituțiile de credit. Controalele de validare permit identificarea și procesarea corespunzătoare a datelor. În luna august 2017, a fost publicat pe website-ul BCE un set de controale de validare.

Nu în ultimul rând, deși Regulamentul privind AnaCredit conține reguli obligatorii cu privire la raportarea primară a instituțiilor de credit, o Orientare BCE stabilește modalitatea în care BCN trebuie să raporteze către BCE datele solicitate cu privire la credite sub forma unei raportări secundare. Mai precis, orientarea oferă detalii referitoare la transmiterea către BCE a datelor cu privire la credite și a datelor de referință privind contrapărțile, colectate în conformitate cu prevederile regulamentului.

După cum se indică în preambulul Regulamentului privind AnaCredit, inițiativa poate fi extinsă în etapele viitoare și asupra unor categorii suplimentare de creditori, debitori și instrumente.

Cercetarea economică

Cercetarea economică de înaltă calitate ajută la asigurarea unor baze solide pentru politicile BCE. În anul 2017, cercetarea economică din cadrul BCE a furnizat informații noi cu privire la o serie de provocări importante pentru politica monetară și macroprudențială. Totodată, activitățile a trei grupuri noi de cercetare și două rețele de cercetare au stimulat colaborarea la nivelul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC)[83].

Prioritățile de cercetare ale BCE

În anul 2017, echipele de cercetare ale BCE s-au concentrat asupra unui set bine definit de priorități de cercetare. O atenție deosebită a fost acordată transmisiei măsurilor neconvenționale de politică monetară într-un mediu cu rate negative ale dobânzilor de referință. Studiile au subliniat importanța măsurilor neconvenționale pentru contrabalansarea consecințelor economice ale șocurilor financiare adverse, prin diminuarea incertitudinilor de pe piața financiară și facilitarea accesului la finanțare bancară pentru întreprinderile mici și mijlocii. Măsurile neconvenționale de politică monetară și interacțiunile dintre sectorul financiar și cel real ale economiei s­au regăsit, de asemenea, în mod deosebit în cercetarea care vizează îmbunătățirea modelelor BCE utilizate la nivel multinațional și la nivelul zonei euro pentru prognoză și analiza politicii monetare. Alte priorități majore au fost reprezentate de identificarea factorilor care pot contribui la explicarea persistenței inflației scăzute în zona euro și de cercetarea în scopul conceperii aranjamentelor instituționale și de politică monetară pentru a consolida Uniunea economică și monetară (UEM).

În anul 2017, eforturi de cercetare considerabile au fost dedicate și politicii macroprudențiale. Un pas important în această privință a fost calibrarea așa‑numitului „model 3D” pentru a acoperi toate țările care participă la Mecanismul unic de supraveghere. Modelul cuprinde trei paliere de risc de nerambursare (pentru bănci, companii nefinanciare și populație) și este util în mod deosebit pentru evaluarea adecvării capitalului la nivelul sectorului bancar. În plus, a fost dezvoltată o versiune a modelului care ia în calcul rigidități nominale pentru a se analiza interacțiunea dintre politica monetară și cea macroprudențială.

Grupurile și rețelele de cercetare ale Eurosistemului/SEBC

Pentru a spori în continuare colaborarea între cercetătorii SEBC, șefii departamentelor de cercetare din cadrul SEBC au decis să lanseze trei noi grupuri de cercetare în cursul anului 2017. Scopul acestor grupuri este de a coordona eforturile de cercetare în domenii de cercetare cu prioritate ridicată prin ateliere de lucru periodice și proiecte de cercetare comune (Figura 2). Pe parcursul anului, fiecare grup a susținut un atelier de lucru inaugural, la care au participat cercetători din întregul SEBC, precum și experți externi.

 

Figura 2

Grupurile de cercetare ale SEBC

Sursa: BCE.
Notă: Structura noilor grupuri de cercetare SEBC stabilită de șefii departamentelor de cercetare din cadrul SEBC în 2016.

Două rețele de cercetare ale Eurosistemului/SEBC au înregistrat un progres semnificativ în anul 2017. Rețeaua de cercetare pentru studiul dinamicii salariale (Wage Dynamics Network – WDN) a finalizat cea de-a treia rundă a sondajului său, ce include peste 25 000 de firme din 25 de țări ale UE. Cea de-a treia rundă studiază comportamentul firmelor de stabilire a costurilor și a prețurilor, precum și impactul diverselor reforme structurale derulate între anii 2010 și 2013 asupra ajustării condițiilor de pe piața forței de muncă. Una dintre concluziile principale ale acestei noi cercetări este că reformele majore de pe piața forței de muncă din țările care au fost deosebit de afectate de criză au facilitat într-adevăr ajustarea condițiilor de pe piața forței de muncă (Graficul 33)[84].

Rețeaua de cercetare pentru studiul consumului și finanțelor populației (Household Finance and Consumption Network – HFCN) coordonează elaborarea Sondajului privind consumul și finanțele gospodăriilor populației. În urma publicării rezultatelor celei de-a doua runde a sondajului la sfârșitul anului 2016, rețeaua de cercetare HFCN a studiat, printre altele, rolul jucat de eterogenitatea gospodăriilor populației în transmisia politicii monetare și în stabilitatea financiară. De exemplu, cercetătorii din cadrul HFCN au estimat impactul programului recent de achiziționare de active (Asset Purchase Programme – APP) implementat de BCE asupra inegalității veniturilor și a avuției. O constatare importantă este că măsurile APP afectează inegalitatea avuției doar marginal, însă reduc inegalitatea veniturilor prin scăderea ratelor șomajului în rândul gospodăriilor cu venituri mici.

 

Graficul 33

Variația netă a ușurinței de ajustare a ocupării forței de muncă și salarizării în perioada 2010-2013

(procente)

Sursa: Wage Dynamics Network.
Note: Diferența dintre procentul de firme care au raportat că a devenit mai ușor și procentul de firme care au raportat că a devenit mai dificil să ajusteze ocuparea forței de muncă și, respectiv, salariile, la o modificare a condițiilor de afaceri. Valorile pozitive indică faptul că mai multe firme au considerat că este mai ușor, şi nu mai dificil, de realizat o ajustare.

Conferințe și publicații

Dialogul cu economiștii din mediul academic și cu decidenți de politică din alte instituții a devenit din ce în ce mai important, întrucât complexitatea chestiunilor relevante pentru BCE a sporit considerabil în ultimii ani. În acest sens, în anul 2017, BCE a organizat o serie de conferințe de nivel înalt pe teme de cercetare, inclusiv Forumul BCE privind activitatea băncilor centrale, desfășurat la Sintra, și a doua Conferință anuală în domeniul cercetării (Annual Research Conference – ARC). Forumul s-a axat pe principalele evoluții din economia reală relevante pentru politica monetară, în special pe cele privind investițiile și productivitatea[85]. ARC 2017 a prezentat studii inovatoare pe diferite teme, precum costurile inflației, efectele ratelor negative ale inflației, legătura dintre convingerile agenților economici și stagnarea economică, inegalitatea avuției. Alte conferințe importante au abordat reformele structurale din zona euro, politica macroprudențială și comunicarea băncilor centrale.

De asemenea, multe dintre activitățile de cercetare derulate de BCE s-au soldat cu lucrări publicate în reviste de specialitate și caiete de studii. În 2017 au fost publicate, în total, 132 de lucrări în seria Caietelor de studii ale BCE (Working Paper Series). În plus, un număr de studii orientate pe analiza politicilor au fost publicate în Occasional Paper Series, Statistics Paper Series și Discussion Paper Series ale BCE. Această gamă largă de lucrări de cercetare și analiză de înaltă calitate a asigurat baza pentru o comunicare mai bună a rezultatelor cercetărilor în rândul unui public mai larg, prin publicarea a 12 articole în Buletinul de cercetare al BCE în anul 2017[86].

Activități și atribuții de natură juridică

Pe parcursul anului 2017, BCE a luat parte la mai multe proceduri judiciare la nivelul UE. De asemenea, BCE a adoptat numeroase avize în contextul cerinței prevăzute în Tratat de a fi consultată cu privire la orice proiect de act al Uniunii sau orice proiect de reglementare la nivel național din domeniile sale de competență, precum și de a monitoriza respectarea interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat.

Participarea BCE la proceduri judiciare la nivelul UE

În ianuarie 2017, Tribunalul Uniunii Europene („Tribunalul”) a respins acțiunea pentru despăgubiri introdusă de către două entități franceze (Nausicaa Anadyomène și Banque d’escompte) împotriva BCE în cauza T-749/15. Prejudiciile pretinse de cele două entități erau în legătură cu marja de ajustare ce afecta anumite titluri de stat grecești achiziționate de către cele două entități în contextul restructurării parțiale a datoriei suverane a Greciei în anul 2012. Motivele principale invocate împotriva BCE au fost o presupusă încălcare a principiilor: (i) așteptărilor legitime și securității juridice; (ii) egalității de tratament și nediscriminării și (iii) bunei administrări.

Prin hotărârea luată, Tribunalul a respins acțiunea și, prin urmare, a exclus orice răspundere din partea BCE, confirmând ce stabilise deja cu privire la persoanele fizice deținătoare de titluri de creanță elene (a se vedea cauza T-79/13, Accorinti și alții împotriva BCE). Tribunalul a susținut că BCE nu este obligată să repare presupusele prejudicii invocate de bănci care dețin titluri de creanță elene în legătură cu restructurarea datoriei Greciei în anul 2012. Acesta a constatat că, în primul rând, băncile comerciale nu se pot baza pe principiul protecției așteptărilor legitime sau pe principiul securității juridice în asemenea domenii precum cel al politicii monetare, al cărei obiectiv implică ajustări constante pentru a reflecta modificările circumstanțelor economice. Tribunalul a constatat că niciun act sau declarație a BCE nu poate fi interpretată ca încurajând investitorii să achiziționeze sau să păstreze titluri de creanță elene.

De asemenea, Tribunalul a confirmat că principiul general al egalității de tratament nu se poate aplica, de vreme ce băncile comerciale care au achiziționat titluri de creanță elene pentru profit, pe de o parte, și BCE și băncile centrale naționale (BCN) care au acționat în conformitate cu atribuțiile lor de interes public, pe de altă parte, nu se aflau într-o situație comparabilă.

În luna martie 2017, Tribunalul s-a pronunțat cu privire la o acțiune înaintată de o companie portugheză (Comprojecto – Projectos e Construções, Lda.) și alții împotriva BCE, în cauza T-22/16, pentru abținerea de a acționa și, în același timp, pentru anularea deciziei BCE corespunzătoare care s-a susținut că a fost adoptată tacit de către BCE prin refuzul de a acționa. Reclamanții au solicitat și daune financiare, ca urmare a presupusului refuz al BCE de a acționa.

Reclamanții au susținut că au transmis o adresă conținând o plângere către BCE cu privire la o instituție de credit și că BCE a refuzat să dea curs acesteia, având în vedere că adresa menționată a fost înapoiată expeditorului.

Tribunalul a considerat că acțiunea este vădit inadmisibilă și nefondată, atât cu privire la solicitarea declarării abținerii de a acționa, cât și la solicitarea anulării. Referitor la prima cerere, Tribunalul a considerat că acțiunea pentru abținerea de a acționa este admisibilă numai în cazul în care, înainte de inițierea procedurilor, i s-a solicitat instituției pârâte a Uniunii să acționeze, pe când reclamații nu au furnizat suficiente dovezi că BCE a primit într-adevăr plângerea. În ceea ce privește solicitarea anulării, Tribunalul a constatat că încercarea de a notifica BCE nu a avut succes și, prin urmare, înapoierea plângerii reclamanților de către serviciile poștale nu s-a putut interpreta ca o acțiune din partea BCE prin care această instituție ar fi refuzat să acționeze. În cele din urmă și în consecință, prin faptul că nu au solicitat BCE să acționeze, reclamanții nu au demonstrat că există vreo omisiune sau abținere de a acționa din partea acestei instituții care ar putea atrage responsabilitatea Uniunii; prin urmare, s-a decis că nu sunt întrunite condițiile pentru solicitarea de daune financiare.

În luna iulie 2017, Tribunalul Constituțional Federal al Germaniei („Tribunalul Constituțional”) a suspendat judecarea mai multor excepții de neconstituționalitate care au fost înaintate cu privire la programul extins de achiziționare de active (APP). Tribunalul Constituțional a interpelat Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”) și a solicitat judecarea cauzelor potrivit procedurii accelerate.

Curtea de Justiție a respins solicitarea de judecare potrivit procedurii accelerate. În luna noiembrie 2017, BCE și-a prezentat observațiile scrise. Nu s-a stabilit încă o dată pentru audiere. În baza răspunsului Curții de Justiție la întrebările transmise, Tribunalul Constituțional va hotărî asupra compatibilității programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public (PSPP), după cum este interpretat de Curtea de Justiție, cu Constituția Germaniei (Legea fundamentală).

Avize BCE și cazuri de neconsultare a BCE

Articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevăd obligativitatea consultării BCE în legătură cu orice proiect de act al Uniunii și orice proiect de reglementare la nivel național din domeniul său de competență[87]. Toate avizele BCE sunt publicate pe website-ul BCE. Avizele BCE asupra propunerilor de legislație a UE sunt, de asemenea, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În anul 2017, BCE a adoptat un număr de 7 avize cu privire la proiecte legislative ale UE, precum și 47 de avize referitoare la proiecte legislative naționale din sfera sa de competență.

La nivelul UE, cele mai importante avize[88] adoptate de BCE s-au referit la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 și a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește procedurile și autoritățile implicate în autorizarea contrapărților centrale și cerințele pentru recunoașterea contrapărților centrale din țări terțe (CON/2017/39), modificările aduse cadrului Uniunii privind cerințele de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (CON/2017/46), revizuiri ale cadrului Uniunii de gestionare a crizelor (CON/2017/47), o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește rangul instrumentelor de datorie negarantate în ierarhia creanțelor în caz de insolvență (CON/2017/6) și o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru pentru redresarea și rezoluția contrapărților centrale și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012 și (UE) 2015/2365 (CON/2017/38).

O serie de consultări din partea autorităților naționale s-au referit la limitarea plăților în numerar peste anumite praguri[89] și reglementarea și identificarea infrastructurilor critice[90].

BCE a adoptat avize referitoare la BCN, inclusiv în ceea ce privește conferirea unor atribuții noi BCN[91], participarea unei BCN la programele Fondului Monetar Internațional[92], independența financiară a unei BCN[93], auditul operațiunilor unei BCN[94], modificarea statutului unei BCN privind schimbarea numărului de membri ai consiliului de administrație[95], modificări aduse cadrului decizional al unei BCN[96], potențiala responsabilitate a unei BCN pentru daune provocate în exercitarea competențelor de supraveghere asupra prestatorilor de servicii de plată[97], procedura aplicabilă deciziilor unei BCN în cadrul Mecanismului unic de supraveghere[98], funcția de supraveghere a unei BCN în legătură cu sistemele de plăți, scheme de plăți, depozitari de instrumente financiare și sistemele de compensare și decontare[99], dispoziții privind remunerațiile și pensiile angajaților BCN[100], modalitatea unei BCN de a realiza compensarea și decontarea interbancară[101], dreptul de proprietate asupra unei entități cu scop special pentru producerea de bancnote euro[102], excluderea drepturilor de compensare în ceea ce privește creanțele mobilizate ca garanție la o BCN[103], independența organelor decizionale ale unei BCN față de problematica stabilității financiare[104], acordarea unor prerogative suplimentare unei BCN pentru ca aceasta să sancționeze instituțiile care nu respectă cerințele de raportare privind statisticile balanței de plăți[105], acordarea de fonduri de către o BCN pentru o fundație națională de cercetare, tehnologie și dezvoltare[106] și instrumente macroprudențiale[107] și implementarea politicii monetare[108] ale unor BCN din afara zonei euro.

BCE a adoptat avize privind diverse aspecte ale activității instituțiilor financiare, inclusiv referitoare la îmbunătățirea transparenței și calității unui regim național de supraveghere[109], restructurarea creditelor exprimate sau indexate într-o monedă străină sau legate de această monedă[110], sprijinirea debitorilor cu împrumuturi pentru locuință aflați într-o situație financiară dificilă[111], acordarea de asistență extraordinară din fonduri publice sectorului bancar[112], impunerea unor cerințe minime de asigurare a finanțării[113], cerințele privind amortizarea împrumuturilor ipotecare[114], instrumente macroprudențiale care să contracareze riscurile sistemice generate de împrumuturile imobiliare[115], înăsprirea restricțiilor privind împrumuturile către părțile afiliate[116], centrale ale riscului de credit și un registru de conturi bancare[117], raportarea datelor cu privire la credite[118], autorizarea sistemelor de plăți[119], cadrul legal pentru obligațiuni ipotecare[120], fondurile de rezervă ale fundațiilor bancare[121], crearea unei noi categorii de instituție de decontare[122], crearea unei noi categorii de titluri de creanță cu rang prioritar neprivilegiate în ierarhia insolvenței instituțiilor de credit[123] și creanțe privind impozitul amânat generate de diferențele de debit[124].

În plus, BCE a emis avize cu privire la remediile juridice acordate deținătorilor de credite bancare calificate[125].

Pe parcursul anului 2017 au existat două cazuri de neconsultare a BCE asupra unei propuneri legislative a Uniunii, unul dintre acestea fiind considerat clar și important. BCE nu a fost consultată de către Comisia Europeană referitor la Regulamentul delegat privind sistemul final de contribuții la cheltuielile administrative ale Comitetului unic de rezoluție. Având în vedere că actul respectiv impunea obligații legale asupra BCE, aceasta îl consideră ca fiind un caz clar și important de neconsultare a BCE.

Pe parcursul anului 2017 au existat cinci cazuri de neconsultare a BCE asupra unor proiecte de reglementare la nivel național, patru dintre aceste cazuri fiind considerate clare și importante[126].

Ministerul de Economie și Finanțe al Italiei a consultat BCE în privința decretului-lege referitor la dispoziții financiare urgente, inițiative în favoarea autorităților teritoriale, intervenții suplimentare pentru zonele afectate de evenimente seismice și măsuri de dezvoltare, și mai ales în privința dispozițiilor care stabilesc rotunjirea obligatorie a plăților în numerar exprimate în euro. Cu toate acestea, nu a alocat Băncii Centrale Europene o perioadă suficientă de timp pentru a analiza proiectele legislative și a emite un aviz anterior adoptării decretului-lege.

Secretariatul de Stat pentru Economie și Asistența Companiilor din Spania a consultat BCE în legătură cu un aviz al acesteia privind proiectul unui decret-lege regal referitor la măsuri financiare urgente, care stabileau o nouă categorie de datorie bancară. Cu toate acestea nu a alocat Băncii Centrale Europene o perioadă suficientă de timp pentru a analiza proiectul legislativ și a emite un aviz anterior adoptării decretului-lege regal.

Autoritățile croate nu au consultat BCE în legătură cu o lege privind nulitatea acordurilor de împrumut cu caracteristici internaționale încheiate în Republica Croația cu un creditor neautorizat.

Nu în ultimul rând, guvernul olandez nu a consultat BCE în legătură cu legea privind reglementarea regimului juridic al funcționarilor publici, care are posibile implicații pentru independența băncii centrale.

S-a considerat că au existat cazuri clare și importante de nerespectare a obligației de consultare a BCE din partea Țărilor de Jos, Spaniei și Croației, iar cazul Italiei s-a considerat a fi clar, important și repetitiv.

Respectarea interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat

În conformitate cu articolul 271 litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, BCE îi revine responsabilitatea de a monitoriza respectarea de către băncile centrale naționale (BCN) din UE și de către BCE a interdicțiilor impuse de articolele 123 și 124 ale Tratatului și de Regulamentele (CE) nr. 3603/93 și 3604/93 ale Consiliului. Articolul 123 interzice BCE și BCN acordarea de credite pe descoperit de cont sau de orice alt tip de facilitate de credit autorităților publice și altor instituții sau organisme ale UE, precum și achiziționarea de pe piața primară de instrumente de natura datoriei emise de aceste instituții. Articolul 124 interzice orice măsură care nu se întemeiază pe considerente de ordin prudențial și care stabilește accesul privilegiat al autorităților publice și al instituțiilor sau organismelor UE la instituțiile financiare. În paralel cu Consiliul guvernatorilor, Comisia Europeană urmărește respectarea acestor dispoziții de către statele membre ale UE.

De asemenea, BCE monitorizează achizițiile de pe piața secundară, de către băncile centrale din UE, ale instrumentelor de natura datoriei emise de sectorul public național, de sectoarele publice ale altor state membre, precum și de instituții și organisme ale UE. Conform expunerii de motive din Regulamentul (CE) nr. 3603/93 al Consiliului, achiziția de pe piața secundară a instrumentelor de natura datoriei emise de sectorul public nu trebuie să fie utilizată în scopul de a eluda obiectivul articolului 123 din Tratat. Acest tip de achiziții nu ar trebui să devină o formă de finanțare monetară indirectă a sectorului public.

Exercițiul de monitorizare aferent anului 2017 confirmă faptul că dispozițiile articolelor 123 și 124 din Tratat și ale Regulamentelor Consiliului în acest domeniu au fost, în general, respectate.

Exercițiul de monitorizare a relevat că majoritatea BCN din UE au aplicat, pe parcursul perioadei analizate, politici de remunerare a depozitelor sectorului public pe deplin conforme cu plafoanele de remunerare. Totuși, câteva BCN trebuie să garanteze că rata dobânzii la depozitele sectorului public nu depășește plafonul de remunerare, chiar și în cazul în care acesta înregistrează o valoare negativă.

În Raportul anual, ediția 2016, BCE a constatat că înființarea și finanțarea societății de administrare a activelor MARK Zrt. de către Magyar Nemzeti Bank constituia o încălcare a interdicției de finanțare monetară care trebuie corectată. În anul 2017, Magyar Nemzeti Bank a adoptat măsuri corective în sensul că nu mai deține participații și nici o poziție de control la MARK Zrt., dar întrucât tranzacția financiară nu a fost încă finalizată pe deplin, procesul corectiv nu poate fi considerat ca fiind încheiat, iar cazul nu poate fi închis în mod oficial.

În urma preocupărilor exprimate începând cu anul 2014 în precedentele ediții ale Raportului anual, BCE a continuat să monitorizeze o serie de programe lansate de Magyar Nemzeti Bank în anii 2014 și 2015. Aceste programe nu au legătură cu politica monetară și se află în potențial conflict cu interdicția de finanțare monetară, în măsura în care s-ar putea considera că Magyar Nemzeti Bank preia din atribuțiile guvernului sau că acordă beneficii financiare acestuia. Inițiativele includ un program de promovare a culturii financiare prin intermediul unei rețele constituite din fundații, transferul la banca centrală al foștilor angajați ai Autorității de supraveghere financiară din Ungaria, precum și un program de achiziționare de obiecte de artă și de proprietăți culturale maghiare. În anul 2017, Magyar Nemzeti Bank a întreprins unele demersuri în sensul diminuării preocupărilor BCE. Cu toate acestea, ținând seama de numărul ridicat, de sfera vizată și de dimensiunea programelor, BCE va continua să monitorizeze cu atenție dacă aceste operațiuni respectă interdicția de finanțare monetară și de acces privilegiat. De asemenea, BCE va continua să monitorizeze implicarea Magyar Nemzeti Bank în activitatea Bursei de valori din Budapesta, întrucât achiziționarea participației majoritare la această instituție de către banca centrală, în luna noiembrie 2015, prezintă încă potențialul de a genera preocupări privind finanțarea monetară.

Pe parcursul anului 2017, reducerea volumului activelor Irish Bank Resolution Corporation (IBRC) de către Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland, preponderent prin vânzări de obligațiuni cu dobândă variabilă și durată lungă, reprezintă un pas semnificativ în direcția necesară de cesiune integrală a acestor active. Un calendar mai ambițios al vânzărilor ar diminua în continuare preocupările serioase care persistă în ceea ce privește finanțarea monetară.

Cooperarea europeană și internațională

Relațiile europene

În anul 2017, BCE a menținut dialogul strâns cu instituțiile și forurile europene care includ Consiliul European, Consiliul ECOFIN, Eurogrupul, Parlamentul European și Comisia Europeană. În anul 2017, BCE a menținut dialogul strâns cu instituțiile și forurile europene, în special cu Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul ECOFIN, Eurogrupul și Comisia Europeană. Finalizarea uniunii bancare, consolidarea Uniunii economice și monetare (UEM) în sens mai larg și alte subiecte legate de creșterea convergenței economice în zona euro au fost câteva dintre punctele de pe agenda reuniunilor Eurogrupului și Consiliului ECOFIN la care au participat președintele BCE și alți membri ai Comitetului executiv al BCE.

Procesul de consolidare a Uniunii economice și monetare a Europei

În anul 2017 au continuat discuțiile privind consolidarea UEM și traiectoria integrării europene, în sens mai larg.

BCE a participat la diverse discuții cu privire la consolidarea cadrului de guvernanță economică și fiscală. În contextul acestor discuții, BCE a subliniat periodic necesitatea aplicării consecvente de-a lungul timpului și la nivelul tuturor statelor membre a dispozițiilor Pactului de stabilitate și creștere și a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. În acest sens, progresele înregistrate până în prezent nu sunt satisfăcătoare.

Implementarea integrală a normelor bugetare și o coordonare mai eficace a politicilor economice sunt o condiție prealabilă pentru generarea în rândul statelor membre a încrederii necesare continuării consolidării UEM.

În ceea ce privește procesul de integrare financiară la nivel european, mai mulți pași au fost făcuți în direcția dezvoltării uniunii bancare. BCE a făcut un efort cuprinzător pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru bănci, continuând să armonizeze la nivelul țărilor din zona euro opțiunile și marjele de apreciere naționale din Directiva privind cerințele de capital și din Regulamentul privind cerințele de capital. În calitatea sa de supraveghetor, BCE a continuat să facă pași în direcția creării de condiții echitabile prin armonizarea practicilor de supraveghere din zona euro. De exemplu, BCE a elaborat orientări adresate băncilor privind modul de abordare a problemei creditelor neperformante la nivelul întregii uniuni bancare.

În același timp, în forurile UE au continuat activitățile de natură tehnică destinate creării unui sistem european de asigurare a depozitelor și unui mecanism comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție, susținute în continuare de comunicarea Comisiei europene din octombrie 2017 cu privire la măsurile necesare pentru finalizarea uniunii bancare.

Pe lângă activitatea sa în calitate de autoritate de supraveghere, BCE a contribuit și la configurarea reglementării privind ierarhia creditorilor băncii referitoare la rangul instrumentelor de datorie negarantate în caz de insolvență și la elaborarea unui proiect de regulament referitor la etapizarea impactului produs de un nou standard internațional de contabilitate (IFRS 9) asupra capitalului reglementat.

În completarea uniunii bancare, o uniune a piețelor de capital europene (UPC) ar putea stimula integrarea financiară bazată pe capital propriu, ceea ce ar spori reziliența UEM la șocuri. În această privință a avut loc o evaluare intermediară a UPC și au fost adoptate mai multe reglementări, inclusiv norme referitoare la securitizare și la capitalul de risc european.

Asumarea responsabilității într-un cadru democratic

Odată cu ratificarea tratatelor UE, statele membre UE au conferit independență BCE și i-au acordat un mandat clar de a asigura stabilitatea prețurilor. Responsabilitatea este contraponderea necesară acestei independențe. Independența asigură faptul că BCE poate acționa în conformitate cu mandatul său democratic, fiind ferită astfel de influențe politice sau de presiuni limitative de orice fel. Responsabilitatea, pe de altă parte, asigură faptul că independența nu duce la arbitraritate și că mandatul este îndeplinit.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede ca BCE să răspundă în primul rând în fața Parlamentului European, ca organism compus din reprezentanții aleși ai cetățenilor UE. În anul 2017, președintele BCE a participat la patru audieri periodice ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare din cadrul Parlamentului European[127]. La aceste audieri, membrii Parlamentului European s-au axat pe politica monetară a BCE (în special pe măsurile neconvenționale), pe viitorul UEM și al UE, precum și pe politicile din sectorul financiar. Au existat, de asemenea, întrebări referitoare la riscurile externe la adresa perspectivelor economice, printre acestea fiind menționate incertitudinile politice.

Totodată, BCE își îndeplinește obligațiile de a-și asuma răspunderea pentru deciziile sale prin prezentarea de rapoarte periodice și prin răspunsurile oferite la întrebările adresate în scris de deputați ai Parlamentului European. În anul 2017, președintele BCE a primit 53 de scrisori conținând astfel de întrebări, ale căror răspunsuri au fost publicate pe website-ul BCE[128]. El a răspuns în total la 138 de întrebări adresate de membrii Parlamentului European în scris sau oral (pe durata audierilor), evidențiind astfel standardele înalte de responsabilitate și transparență ale BCE. Cele mai multe întrebări au vizat implementarea măsurilor neconvenționale de politică monetară ale BCE, programele de ajustare macroeconomică și evoluția soldurilor TARGET2.

Totodată, BCE răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului UE pentru activitățile sale în materie de supraveghere bancară[129]. Informații mai detaliate se regăsesc în ediția din 2017 a Raportului anual al BCE privind activitățile de supraveghere.

Relațiile internaționale

G20

Pe fondul consolidării redresării economiei mondiale, președinția G20 a Germaniei s‑a axat pe creșterea rezilienței economiei și pe continuarea unor angajamente anterioare. Mai exact, miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale din G20 și‑au reiterat angajamentele anterioare privind cursul de schimb, iar șefii de guvern din G20 și-au făcut publică intenția de a continua lupta împotriva protecționismului. De asemenea, G20 și-a intensificat eforturile de monitorizare a eficacității politicilor de stimulare a unei creșteri robuste, sustenabile, incluzive și echilibrate printr-o abordare orientată pe trei axe, păstrând accentul pe reformele structurale care rămân esențiale pentru îmbunătățirea perspectivelor economice pe termen mediu. În mod similar, s-a continuat finalizarea și implementarea agendei de reglementare, ceea ce a presupus eforturi orientate către îmbunătățirea rezilienței sectorului bancar paralel și către monitorizarea efectelor reformelor de reglementare financiară. G20 a făcut progrese și în domeniul cooperării fiscale internaționale și al transparenței financiare. Totodată, și-a reiterat angajamentul de a îmbunătăți arhitectura financiară internațională și rețelele globale de securitate financiară. G20 și alte instituții internaționale, cum ar fi Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, și-au consolidat, de asemenea, orientarea către îmbunătățirea sistemului care stă la baza fluxurilor internaționale de capital. Nu în ultimul rând, G20 a lansat inițiativa Compact with Africa (Acord cu Africa) pentru a stimula investițiile private pe întregul continent african.

Aspecte de politici referitoare la FMI și la arhitectura financiară internațională

BCE a continuat să joace un rol activ în discuțiile privind sistemul monetar-financiar internațional desfășurate la FMI și în alte foruri, promovând o perspectivă europeană comună de pe poziția unei bănci centrale.

Mai multe inițiative au fost continuate în vederea consolidării rețelelor globale de securitate financiară. În cadrul revizuirii instrumentelor de împrumut, FMI a introdus un nou instrument de coordonare a politicilor care să le permită țărilor să își semnaleze angajamentul față de reforme economice și să deblocheze finanțarea din alte surse. Consiliul director al FMI a aprobat noi principii și modalități de colaborare între FMI și acordurile regionale de finanțare, reflectând astfel importanța sporită a acestora în cadrul rețelelor globale de securitate financiară.

Un pas important în supravegherea sectorului financiar a constat în lansarea de către FMI, în anul 2017, a primului Program de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment Program – FSAP) pentru zona euro. Acest exercițiu cuprinzător care reunește mai multe instituții europene, inclusiv BCE – atât cu funcția sa de bancă centrală, cât și cu cea de supraveghere – va informa și astfel va facilita derularea FSAP la nivelul țărilor membre.

În ceea ce privește cotele de participare la FMI și guvernanța acestuia, în 2017 a continuat activitatea de pregătire a celei de a cincisprezecea revizuiri generale a cotelor de participare. Prezența, în centrul sistemului monetar internațional, a unui FMI puternic, cu resurse adecvate și bazat pe cote de participare, rămâne crucială.

Cooperarea internațională la nivelul băncilor centrale

BCE și-a îmbunătățit cooperarea cu băncile centrale din afara UE, în conformitate cu rolul său major în economia globală și cu rolul său ca instituție europeană, în același timp.

În două rânduri, Eurosistemul a avut întâlniri la nivel înalt cu bănci centrale din țările mediteraneene și cu bănci centrale din regiunea Golfului. În ceea ce privește cooperarea bilaterală, BCE și-a intensificat cooperarea cu South African Reserve Bank (Banca de rezerve sud-africană) și, totodată, s-au realizat progrese în privința comunicării la nivel înalt și a discuțiilor la nivel de experți cu acele bănci centrale din economiile de piață emergente din cadrul G20 care au încheiat un Memorandum de înțelegere cu BCE. De asemenea, BCE a continuat să-și extindă aria geografică de cooperare, în special în America Latină, Asia și Africa.

Ca instituție UE, BCE a continuat să coopereze cu băncile centrale din țările care au perspectiva de a adera la UE, în special printr-o serie de ateliere de lucru regionale, desfășurate în strânsă colaborare cu bănci centrale naționale din UE. Nu în ultimul rând, BCE și-a continuat strânsa cooperare cu băncile centrale naționale din UE în ceea ce privește guvernanța activităților sale de cooperare cu bănci centrale din afara UE. În anul 2017, un document intitulat „International Central Bank Cooperation: ESCB Best Practices” a fost aprobat de Consiliul guvernatorilor și Consiliul general[130]. Documentul prezintă fundamentarea, principiile și modalitățile de cooperare internațională a băncilor centrale la nivel de experți și posturi de conducere.

Comunicarea externă

Comunicarea – esențială pentru politica monetară a BCE

Recunoscând rolul din ce în ce mai important al comunicării pentru eficacitatea politicii monetare, pentru responsabilitatea și reputația băncilor centrale, BCE a organizat, în luna noiembrie 2017, prima Conferință a BCE privind comunicarea băncilor centrale. Aceasta a reunit reprezentanți ai băncilor centrale, domeniului politic, mass-media, piețelor financiare și ai mediului academic pentru a discuta subiecte-cheie referitoare la comunicarea realizată de băncile centrale în prezent: cum să valorifice procesul de comunicare în folosul eficacității politicii monetare și al reputației, cum să sporească transparența pentru a asigura responsabilitatea băncii centrale și cum să conceapă mesaje clare destinate unui public mai larg cu scopul de a redobândi încrederea și de a consolida sprijinul public pentru independența băncilor centrale.

 

Dezbatere în cadrul Conferinței BCE privind comunicarea băncilor centrale

David Wessel (Brookings Institution), Janet Yellen (Federal Reserve), Mario Draghi (BCE), Mark Carney (Bank of England) și Haruhiko Kuroda (Bank of Japan) la Conferința BCE privind comunicarea băncilor centrale, 14 noiembrie 2017.

Conferința a evidențiat un număr de mesaje principale de o relevanță majoră/deosebită pentru BCE. În primul rând, comunicarea nu poate înlocui o politică bună. În al doilea rând, comunicarea ca instrument explicit de politică monetară – precum „semnalele privind orientarea viitoare” – s-a dovedit a fi eficace și de succes și va face parte în continuare din gama de instrumente a BCE. În al treilea rând, băncile centrale trebuie să se implice într-o comunicare bidirecțională autentică, pentru a evita să se regăsească într-o „cameră de reverberație” creată de ele înseși. În al patrulea rând, băncile centrale trebuie să iasă din zonele lor de confort, respectiv piețe, experți și mass-media de specialitate și să se conecteze cu un nou public și prin noi modalități. Pentru a redobândi încrederea populației, băncile centrale trebuie să își intensifice eforturile pentru a explica ce fac și modul în care, în cele din urmă, acțiunile lor servesc binele public. Aceste constatări de bază se reflectă într-o mare parte din ceea ce BCE întreprinde deja în materie de activități de comunicare, luând o serie de inițiative importante în anul 2017. Impulsul principal al eforturilor BCE se axează pe îmbunătățirea interacțiunii cu părțile interesate externe și interne, atât față în față, cât și pe cale digitală.

Sporirea deschiderii către publicul larg

În anul 2017, BCE a continuat să progreseze în privința sporirii deschiderii către publicul larg, în mod deosebit prin deschiderea Centrului pentru vizitatori al BCE în luna octombrie. Noul spațiu, care se află în clădirea principală a BCE din Frankfurt, a fost creat și dezvoltat timp de doi ani și permite cetățenilor atât din Europa, cât și din afara ei, să descopere mai multe informații despre BCE, despre atribuțiile și misiunea sa.

 

Elemente vizuale reprezentative ale Centrului pentru vizitatori al BCE

Conceptul din spatele Centrului pentru vizitatori se bazează pe patru componente principale, reunite în jurul euro. Secțiunea Maintain („Menține”) prezintă modul în care BCE menține stabilitatea prețurilor. Secțiunea Safeguard („Protejează”) se referă la rolul BCE în promovarea stabilității financiare și în supravegherea bancară. Secțiunea Connect („Conectează”) subliniază atribuțiile BCE privind dezvoltarea sistemelor de plăți și furnizarea de bancnote euro. Secțiunea Achieve („Realizează”) oferă o perspectivă europeană mai amplă, punând în evidență realizările Europei. Această experiență educațională este menită să fie practică și include obiecte fizice, jocuri, videoclipuri și o machetă a sălii de ședințe a Consiliului guvernatorilor. Se estimează că Centrul pentru vizitatori va întâmpina 40 000 de vizitatori pe an, începând cu anul 2018, conducând la triplarea capacității BCE de a primi grupuri de vizitatori. În anul 2017, BCE a fost vizitată în Frankfurt de 811 grupuri, găzduind peste 22 700 de vizitatori externi din 42 de țări. Aceste vizite au presupus, de obicei, prezentări personalizate în funcție de interesele specifice ale publicului, care au oferit numeroase posibilități autentice de interacțiune și dialog.

De asemenea, BCE a continuat să investească în relaționarea cu tinerii, lansând primele două ediții ale inițiativei ECB Youth Dialogue (în Lisabona și Dublin), ca un nou format interactiv prin intermediul căruia studenții îi pot adresa întrebări direct președintelui BCE. O altă modalitate inovatoare de a relaționa cu tinerii a fost concursul Euro Video Challenge prin care BCE a lansat o provocare pentru tineretul european de a crea un film scurt și antrenant pe o temă economică legată de activitatea BCE care să fie accesibilă tinerilor. Aceste noi metode de deschidere către publicul larg sunt complementare eforturilor existente, precum Concursul pentru elevi „Generația €uro”, aflat la a șaptea ediție în anul 2017, și ziua porților deschise pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani, organizată în parteneriat cu îndrăgita emisiune TV germană pentru copii „Die Sendung mit der Maus”.

Totodată, BCE a continuat să investească în interacțiunea directă, on-line și prin rețele de socializare, cu persoane de toate vârstele și nivelurile de educație și cu diverse interese profesionale și personale. În anul 2017, website-ul BCE, care are peste 137 000 de pagini, a înregistrat aproximativ 18 milioane de accesări din toată lumea. Printre cele mai populare secțiuni ale website-ului se află așa-numitele Materiale explicative. Acestea caută să răspundă la întrebări despre aspecte complexe ale politicii băncilor centrale – precum „De ce sunt ratele dobânzii așa de mici?”, „Modul de funcționare a relaxării cantitative” sau „Ce sunt creditele neperformante?” – și să le facă accesibile pentru întregul public în 24 de limbi. În anul 2017, pe platformele de socializare, contul de Twitter al BCE a atins peste 400 000 de abonați, pe LinkedIn BCE este conectată cu peste 50 000 de abonați, iar canalul de YouTube al băncii are 16 000 de abonați.

În luna martie 2017, BCE a primit recunoașterea „Excelență în comunicare” din cadrul Premiului pentru bună administrare oferit de Ombudsmanul European pentru abordarea inovatoare legată de comunicare – atât prin website-ul său și formatele multimedia, cât și prin activitățile de deschidere către publicul larg. Au fost remarcate în mod deosebit eforturile sale de a face BCE accesibil cetățenilor și de a-i ajuta să înțeleagă responsabilitățile și rolul acesteia și, în termeni mai generali, de a fi un model de „bună administrare publică, de promovare a culturii serviciului și de dedicare în scopul influențării vieții cetățenilor UE într-un mod pozitiv, vizibil și direct”.

Guvernanță instituțională și corporativă

În anul 2017, organele de decizie ale BCE (Consiliul guvernatorilor, Comitetul executiv și Consiliul general) au continuat să guverneze Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) conform responsabilităților fiecăruia, după cum se prevede în Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Statutul SEBC și al BCE și regulamentele interne relevante. Președintele și vicepreședintele BCE au susținut conferințe de presă periodice pentru a prezenta concluziile celor opt ședințe de politică monetară ale Consiliului guvernatorilor din anul 2017. Dările de seamă ale acestor ședințe, precum și alte decizii ale Consiliului guvernatorilor au fost publicate pe website-ul BCE pe parcursul anului.

În luna ianuarie 2017, Comitetul executiv a sărbătorit cea de-a 1 000-a ședință, continuând să-și îndeplinească rolurile sale de implementare a politicii monetare conform deciziilor Consiliului guvernatorilor și de administrare a activităților curente ale BCE. Ședința externă anuală a Consiliului guvernatorilor a fost găzduită la Tallinn – prima dată când s-a organizat o astfel de ședință în regiunea baltică. Ședințele externe ale Consiliului guvernatorilor le oferă membrilor săi posibilitatea de a observa bogăția și diversitatea zonei euro, iar populația europeană are oportunitatea de a afla mai multe despre BCE și mandatul său. Consiliul general a continuat să discute aspecte relevante pentru SEBC, inclusiv în cadrul unui seminar privind reziliența cibernetică a ecosistemului financiar. Pentru a asigura separarea politicii monetare și a altor atribuții ale BCE de responsabilitățile de supraveghere conferite BCE prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului au loc ședințe distincte ale Consiliului guvernatorilor pe probleme de supraveghere. Mai multe informații privind funcția de supraveghere a BCE și organul director, Consiliul de supraveghere, sunt disponibile pe website-ul Supravegherii bancare a BCE și în ediția din 2017 a Raportului anual al BCE privind activitățile de supraveghere.

Comitetele Eurosistemului/SEBC au continuat să sprijine organele de decizie ale BCE în vederea îndeplinirii atribuțiilor acestora, conform configurației Eurosistemului, a SEBC sau a Mecanismului unic de supraveghere – MUS (de exemplu, cu participarea unui reprezentant al băncii centrale și a unui reprezentant al autorității naționale competente – ANC ale fiecărui stat membru participant) atunci când se abordează probleme de supraveghere.

Structura de guvernanță corporativă a BCE cuprinde două comitete de nivel înalt – Comitetul de audit și Comitetul de etică – precum și alte niveluri de control extern și intern. Este sprijinită de norme de etică de ultimă generație, un cadru privind investigațiile antifraudă și un regim de transparență.

Integritatea, deschiderea și buna administrare sunt esențiale pentru păstrarea încrederii părților interesate și a publicului larg. Raportând direct președintelui BCE, Biroul de conformitate și guvernanță sprijină Comitetul executiv în ceea ce privește protejarea integrității și a reputației BCE, promovând standarde etice de conduită.

Pentru a sublinia importanța unei conduite etice adecvate, Comitetul executiv a introdus în anul 2017 cursuri obligatorii de formare privind etica și integritatea, pentru întregul personal BCE. La nivelul Eurosistemului și al MUS, Consiliul guvernatorilor a instituit în anul 2017 un Grup operativ al ofițerilor de etică și conformitate, care să implementeze standarde minime comune de conduită etică și să faciliteze schimburile de informații și colaborarea între BCE, BCN și ANC.

Ca parte a angajamentului său pentru deschidere și responsabilitate, BCE poartă dialoguri periodice la cel mai înalt nivel cu industria bancară, investitorii instituționali și sectorul corporativ nefinanciar pentru a obține feedback specific din partea experților privind probleme de natură ciclică, probleme structurale, financiare sau de economie reală. Pe lângă aceste dialoguri, se comunică și se interacționează periodic cu factori de decizie, cu mediul academic, cu asociații reprezentative și cu societatea civilă, care oferă opinii și informații relevante cu privire la dinamica economiei și a piețelor financiare în contextul lor social mai larg. BCE interacționează, de asemenea, cu o varietate similară de părți interesate la un nivel tehnic.

Contactul cu părțile externe are loc în cadre publice bine stabilite care garantează un grad adecvat de transparență și acces egal.

Ca parte a angajamentului său pentru transparență, BCE publică și agendele fiecărui membru al Comitetului executiv și ale președintei și vicepreședintei Consiliului de supraveghere.

Regimul de transparență al BCE este în conformitate cu obiectivele și standardele celorlalte instituții și organisme ale UE referitoare la accesul public la documentele acestora. Acest regim pune în echilibru dreptul la transparență cu nevoia de a proteja confidențialitatea anumitor aspecte specifice îndeplinirii atribuțiilor BCE. Datorită domeniului extins al activităților BCE, numărul și complexitatea solicitărilor din partea cetățenilor și a autorităților naționale pentru accesul la documente au crescut semnificativ.

Evoluții organizatorice și la nivelul resurselor umane

În luna septembrie 2017, BCE a finalizat noua Strategie de afaceri a BCE pentru perioada 2018-2020 (ECB Business Strategy 2018-2020). Strategia de afaceri expune viziunea trasată pentru instituție și stabilește priorități și obiective concrete ce vor ajuta BCE să se adapteze și să rămână fidelă mandatului său într-o lume ce se schimbă continuu. Aceasta se bazează pe patru priorități ce reflectă misiunea instituției: (i) menținerea stabilității prețurilor; (ii) protejarea sistemului financiar; (iii) consolidarea reputației de instituție de nivel mondial; și (iv) inspirarea, dezvoltarea și implicarea angajaților săi.

În acest scop, Comitetul executiv a evaluat tendințele interne și externe și provocările relevante pentru instituție. Printre altele, provocările externe includ: un context caracterizat printr-o inflație scăzută ce necesită instrumente neconvenționale de politică monetară, incertitudini legate de Brexit și riscuri asociate securității cibernetice. Pe plan intern, BCE se confruntă cu provocări precum optimizarea în continuare a serviciilor, întărirea rezilienței la nivel organizațional și promovarea progresului tehnologic, dar și îmbunătățirea colaborării și a schimbului de informații la nivelul funcțiilor operaționale.

Pentru această strategie, reprezentanții fiecărui domeniu operațional au format grupuri pentru a dezvolta obiective pe termen mediu în baza celor patru priorități strategice, care au fost la rândul lor detaliate în continuare pe diferite funcții operaționale. BCE va analiza periodic aceste obiective și progresul înregistrat.

Strategia reprezintă un plan care permite BCE să se concentreze pe ceea ce contează cu adevărat. Acesta stabilește direcția instituției pentru următorii trei ani, sprijinind BCE aflată în serviciul cetățenilor zonei euro.

Evoluții la nivelul resurselor umane

În anul 2017, BCE a continuat să consolideze bazele întemeiate în anul 2016 pentru a îmbunătăți cultura talentelor, abilitățile de lider și de gestionare a talentelor. Programul pentru cultivarea calităților de lider (Leadership Growth Programme) – un pilon-cheie pentru consolidarea acestor abilități – a fost lansat la începutul anului, la acesta participând peste 80% din persoanele eligibile. La nivelul SEBC a fost implementat, de asemenea, un program introductiv pentru angajații recent numiți în posturi de conducere de nivel superior. Strategia de afaceri a BCE pentru perioada 2018-2020 va continua să facă o schimbare semnificativă în direcția promovării calităților puternice de lider și a încurajării valorificării întregului potențial al resurselor umane ale BCE.

Totodată, au fost lansate și numeroase inițiative de a integra o cultură generală a excelenței profesionale și a talentelor în viața de zi cu zi a BCE. Acestea includ un cadru de abilități cu un model de competențe simplificat; un exercițiu strategic de planificare a forței de muncă; un cadru revitalizat pentru managementul și dezvoltarea performanței, cuprinzând și transpunerea în cascadă a priorităților strategice în obiective ale personalului; implementarea de cursuri obligatorii, prin mijloace electronice, privind etica, finalizate de peste 4 000 de persoane; și implementarea unei noi scheme de sprijinire a tranziției în carieră pusă la dispoziție de BCE pentru a ajuta personalul care dorește să înceapă o carieră alternativă, de care vor beneficia aproximativ 200 de angajați. Punerea în aplicare a unor asemenea inițiative, într-un cadru adaptat managementului talentelor, pentru a atrage, dezvolta și reține talentele de top și diverse va continua să fie un obiectiv strategic reprezentativ pentru BCE.

În plus, în anul 2017, BCE și-a continuat eforturile de a stimula diversitatea ca factor esențial al performanței și succesului. Fiind o organizație meritocratică, BCE încorporează valori ale diversității, precum respectul, corectitudinea, incluziunea și oportunitățile egale pentru angajații săi, indiferent de gen, naționalitate, religie, orientare sexuală, etnie, vârstă, mediu cultural și dizabilitate. Activitățile care au avut loc în anul 2017 au inclus un eveniment în cadrul Zilelor Diversității, cu vorbitori din mediul academic și viața publică, crearea unei secțiuni dedicate diversității pe website-ul BCE și arborarea steagului curcubeu cu ocazia Zilei internaționale împotriva homofobiei, transfobiei și bifobiei (IDAHOT).

Pentru a obține un echilibru mai bun între genuri – un obiectiv strategic al activității BCE – au fost stabilite țintele privind diversitatea de gen pentru finalul anului 2019, împreună cu o serie de măsuri de sprijin care să contribuie la atingerea lor de către BCE. Aceste măsuri includ un accent pe leadership orientat spre incluziune, ambasadori ai diversității în fiecare domeniu de activitate, mentorat, un program de instruire dedicat femeilor în funcții de conducere (Women in leadership), o zi a porților deschise pentru talentele feminine și oportunități extinse pentru programe de lucru mai flexibile.

 

Figura 3

Obiectivele privind diversitatea de gen și ponderea angajatelor în cadrul BCE

Sursa: BCE.
Note: Distribuția generală a genurilor în cadrul BCE se referă la angajații cu contracte permanente sau pe o perioadă determinată. Cifrele referitoare la recrutare iau în considerare campaniile de recrutare atât interne, cât și externe, pentru poziții pe o perioadă determinată, care s-au încheiat în 2017. Date disponibile la 31 decembrie 2017.

Într-un efort considerabil de a îmbunătăți dialogul social la nivelul BCE, în anul 2017 s-au abordat câteva aspecte ale activității de resurse umane în contextul unui program de lucru comun cu reprezentanții angajaților. Acest program acoperă șase domenii-cheie de activitate, și anume: bunăstare, sănătate și siguranță; dezvoltarea carierei și managementul performanței; politică contractuală; diversitate și incluziune; angajare; și mecanisme de participare a personalului. Reprezentanții angajaților au oferit opinii valoroase privind mai multe domenii de politică și decizie referitor la aceste subiecte.

La nivelul SEBC, un al doilea grup de stagiari (31 în total) și-a început pregătirea în cadrul programului de stagii în domeniul supravegherii bancare europene; a fost lansat și Programul Schuman – o nouă inițiativă prin care peste 30 de angajați din sistem au fost numiți pentru a contribui la un proiect tematic într-o altă instituție și sunt detașați la acea instituție pe o perioadă de până la nouă luni. A fost creat și un Grup de lucru special privind mobilitatea pentru a stimula rotația relevantă a angajaților în cadrul sistemului.

La finele anului 2017, numărul posturilor aprobate echivalente celor cu normă întreagă era de 3 252, comparativ cu 2 898,5 posturi la sfârșitul anului 2016. Numărul efectiv al salariaților cu contract de muncă cu BCE în posturi echivalente celor cu normă întreagă s-a ridicat la 3 384 (față de 3 171 la 31 decembrie 2016)[131]. Pe parcursul anului 2017 au fost încheiate în total 246 de contracte noi pe durată determinată (limitată de jure sau cu posibilitatea transformării în contracte de muncă pe durată nelimitată). În plus, s-au încheiat 393 de contracte pe termen scurt, precum și o serie de prelungiri de contracte, pentru a suplini angajații absenți pe perioade mai scurte de un an. Pe parcursul anului 2017, BCE a continuat să ofere contracte pe termen scurt, cu durata de până la 36 de luni, unor salariați ai băncilor centrale naționale (BCN) și ai unor organizații internaționale. La data de 31 decembrie 2017, un număr de 232 de angajați ai BCN și ai organizațiilor internaționale îndeplineau diverse atribuții de serviciu în cadrul BCE, în scădere cu 7% față de sfârșitul anului anterior. În luna septembrie 2017, BCE a primit 15 participanți în cea de-a douăsprezecea serie a Programului destinat absolvenților universitari, la finele anului instituția găzduind un număr de 376 de stagiari (cu 18% mai mulți decât în anul anterior). De asemenea, BCE a oferit un număr de două burse ca parte integrantă a Programului de cercetare Wim Duisenberg, destinat unor economiști de valoare, precum și cinci burse pentru tineri cercetători în contextul Programului Lamfalussy.

Deși dimensiunea organizației a cunoscut o ușoară extindere, 113 angajați cu contracte pe durată determinată sau cu contracte permanente au demisionat ori s-au pensionat în anul 2017 (față de 56 în anul 2016), iar 344 de contracte pe termen scurt au expirat pe parcursul anului.

Conturile anuale

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ecb.annualaccounts2017.ro.pdf

Bilanțul contabil consolidat la nivelul Eurosistemului la 31 decembrie 2017

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecb.eurosystembalancesheet2017.ro.pdf

Secțiunea statistică (disponibilă doar în limba engleză)

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ar2017/ecb.ar2017_statistical_section.en.pdf

Abrevieri

Țări

BE

Belgia

BG

Bulgaria

CZ

Republica Cehă

DK

Danemarca

DE

Germania

EE

Estonia

IE

Irlanda

GR

Grecia

ES

Spania

FR

Franța

HR

Croația

IT

Italia

CY

Cipru

LV

Letonia

LT

Lituania

LU

Luxemburg

HU

Ungaria

MT

Malta

NL

Țările de Jos

AT

Austria

PL

Polonia

PT

Portugalia

RO

România

SI

Slovenia

SK

Slovacia

FI

Finlanda

SE

Suedia

UK

Regatul Unit

US

Statele Unite

În conformitate cu practica instituită la nivelul UE, statele membre sunt enumerate în această publicație în ordinea alfabetică a denumirilor în limbile țărilor respective.

Altele

ABE

Autoritatea bancară europeană

ABSPP

programul de achiziționare de titluri garantate cu active

AES

autorități europene de supraveghere

ANC

autoritatea națională competentă

APP

programul de achiziționare de active

BCE

Banca Centrală Europeană

BCN

bancă centrală națională

BIRD

Dicționarul băncilor de raportare integrată

BVAR

model de autoregresie vectorială de tip bayesian

CBPP3

al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate

CBSB

Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară

CERS

Comitetul european pentru risc sistemic

CSDB

baza de date centralizată a titlurilor de valoare

CSD

depozitar central de instrumente financiare

CSF

Consiliul pentru Stabilitate Financiară

CSPP

programul de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ

DLT

tehnologia registrului distribuit

DSTI

ponderea serviciului datoriei bancare în venit

ECMS

Sistemul de gestionare a colateralului din cadrul Eurosistemului

ECON

Comisia pentru afaceri economice și monetare

EDIS

sistemul european de asigurare a depozitelor

EFSF

Fondul european de stabilitate financiară

EFSM

mecanismul european de stabilizare financiară

EIOPA

Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale

EMMI

Institutul European pentru Piețele Monetare

EMIR

Regulamentul privind infrastructura pieței europene

EONIA

rata medie a dobânzii overnight

ERF

Cadrul european de raportare

ERMS

Serviciile Eurosistemului de administrare a rezervelor

ES2

a doua serie de bancnote euro

EUR

euro

EURIBOR

rata dobânzii interbancare oferită la operațiunile în euro

FMI

Fondul Monetar Internațional

FSAP

Programul de evaluare a sectorului financiar

G20

Grupul celor 20

GBP

lira sterlină

G-SIB

bănci de importanță sistemică globală

HFCN

Rețeaua de cercetare pentru studiul consumului și finanțelor populației

IAPC

indicele armonizat al prețurilor de consum

IBAN

număr de cont bancar internațional

IFM

instituție financiară monetară

IFRS

standarde internaționale de raportare financiară

IMM

întreprinderi mici și mijlocii

IOSCO

Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare

ITS

standarde tehnice de punere în aplicare

JPY

yen japonez

LIBOR

rata de dobândă LIBOR (London InterBank Offered Rate)

LTV

ponderea creditului în valoarea garanției imobiliare

MCS II

mecanismul cursului de schimb II

MDA

suma maximă distribuibilă

MES

Mecanismul european de stabilitate

MIR

ratelor dobânzilor practicate de IFM

MoU

Memorandum de înțelegere

MPDB

baza de date macroprudențiale

MREL

cerința minimă de fonduri proprii și pasive eligibile

MTFA

mecanismul de asistență financiară pe termen mediu

MUS

Mecanismul unic de supraveghere

OCDE

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

OPCVM

organism de plasament colectiv în valori mobiliare

OPEC

Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol

O-SII

alte instituții de importanță sistemică

OTRTL

operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung

PDE

procedura de deficit excesiv

PDM

procedura privind dezechilibrele macroeconomice

PIB

produsul intern brut

POS

punct de vânzare

PPP

paritatea puterii de cumpărare

PSD

Directiva privind serviciile de plată

PSPP

programul de achiziționare de titluri emise de sectorul public

PSC

Pactul de stabilitate și creștere

repo

acord de răscumpărare

RFA

acord regional de finanțare

RIAD

Registrul bazei de date a instituțiilor și companiilor afiliate

RST

recomandare specifică fiecărei țări

RTS

standarde tehnice de reglementare

SCT Inst

schema SEPA de transfer credit instant

SEBC

Sistemul European al Băncilor Centrale

SEPA

zona unică de plăți în euro

SESF

Sistemul european al supraveghetorilor financiari

SHSDB

baza de date a statisticilor referitoare la deținerile de titluri de valoare

SIPS

sisteme de plăți de importanță sistemică

SSE

Sistemul Statistic European

SSS

sisteme de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare

T2S

TARGET2-Securities

TIC

tehnologia informației și comunicațiilor

TIPS

serviciul TARGET de decontare a plăților instant

TLAC

standardul capacității totale de absorbție a pierderilor

TRIM

analiza țintită a modelelor interne

UE

Uniunea Europeană

UEM

Uniunea economică și monetară

UPC

uniunea piețelor de capital

USD

dolar SUA

WDN

rețeaua de cercetare pentru studiul dinamicii salariale

Simboluri folosite în tabele

„-” lipsă date/nu este cazul

„.” date încă nedisponibile

© Banca Centrală Europeană, 2018

Adresa poștală 60640 Frankfurt am Main, Germany

Telefon +49 69 1344 0

Website www.ecb.europa.eu

Toate drepturile rezervate. Reproducerea informațiilor în scopuri educative și necomerciale este permisă numai cu indicarea sursei.

Termenul-limită pentru datele incluse în această publicație a fost 16 februarie 2018. Data-limită pentru transmiterea datelor statistice incluse în Secțiunea statistică a fost 16 martie 2018.

ISSN 1830-6055 (html) DOI 10.2866/714639 (html)

ISSN 1830-6055 (pdf) DOI 10.2866/085343 (pdf)

ISBN 978-92-899-3032-1 (html) Număr catalog UE QB-AA-18-001-RO-Q (html)

ISBN 978-92-899-3046-8 (pdf) Număr catalog UE QB-AA-18-001-RO-N (pdf)

  1. Pentru informații privind conceptul orientării politicii fiscale în zona euro, a se vedea articolul intitulat „The euro area fiscal stance”, Buletin economic, ediția 4/2016, BCE.
  2. A se vedea articolul intitulat „The slowdown in euro area productivity in a global context”, Buletin economic, ediția 3/2017, BCE.
  3. A se vedea caseta intitulată „Private sector indebtedness and deleveraging in the euro area countries”, Buletin economic, ediția 4/2017, BCE.
  4. A se vedea caseta intitulată „Structural reform needs in the euro area: insights from a survey of large companies”, Buletin economic, ediția 6/2017, BCE.
  5. Pe lângă rata oficială a șomajului, măsurile cuprinzătoare ale subutilizării forței de muncă includ: (i) persoanele care nu caută în prezent un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul; (ii) persoanele care caută un loc de muncă în mod activ, dar nu sunt (încă) disponibile să înceapă lucrul; și (iii) persoanele care muncesc mai puține ore decât ar dori. A se vedea caseta intitulată „Assessing labour market slack”, Buletin economic, ediția 3/2017, BCE.
  6. A se vedea Caseta 3 din articolul intitulat „The employment-GDP relationship since the crisis”, Buletin economic, ediția 6/2016, BCE.
  7. A se vedea caseta intitulată „Structural reform needs in the euro area: insights from a survey of large companies”, Buletin economic, ediția 6/2017, BCE.
  8. A se vedea caseta intitulată „Structural indicators of the euro area business environment”, Buletin economic, ediția 8/2016, BCE.
  9. Pentru o descompunere pe baza unui model, a se vedea articolul intitulat „Domestic and global drivers of inflation in the euro area”, Buletin economic, ediția 4/2017, BCE.
  10. Ciccarelli, M. și Osbat, C. (eds.), „Low inflation in the euro area: Causes and consequences”, Occasional Paper Series, nr. 181, BCE, ianuarie 2017.
  11. Utilitatea curbei Phillips pentru înțelegerea inflației în zona euro este, de asemenea, susținută de Jarociński, M. și Lenza, M., „An inflation-predicting measure of the output gap in the euro area”, Working Paper Series, nr. 1966, BCE, septembrie 2016, și Bobeica, E. și Jarociński, M., „Missing disinflation and missing inflation: the puzzles that aren’t”, Working Paper Series, nr. 2000, BCE, ianuarie 2017.
  12. A se vedea caseta intitulată „Assessing labour market slack”, Buletin economic, ediția 3/2017, BCE, și Cœuré, B., „Scars or scratches? Hysteresis in the euro area”, discurs susținut la Centrul Internațional pentru Studii Monetare și Bancare, Geneva, 19 mai 2017.
  13. La fel de dificil de identificat este și impactul comerțului electronic asupra inflației; se poate aduce argumentul că gradul mai ridicat de digitalizare a condus la creșterea concurenței și la reducerea costurilor cu administrarea stocurilor, fapt care ar putea avea o influență în sensul scăderii asupra inflației.
  14. A se vedea articolul intitulat „Domestic and global drivers of inflation in the euro area”, Buletin economic, ediția 4/2017, BCE, și Nickel, C., „The role of foreign slack in domestic inflation in the Eurozone”, VoxEU.org, 28 iulie 2017.
  15. A se vedea Porqueddu, M. și Fabiani, S., „Changing prices… changing times: evidence for Italy”, Working Paper Series, nr. 2002, BCE, ianuarie 2017, și Izquierdo, M., Jimeno, J.F., Kosma, T., Lamo, A., Millard, S., Rõõm, T. și Viviano, E., „Labour market adjustment in Europe during the crisis: microeconomic evidence from the Wage Dynamics Network survey”, Occasional Paper Series, nr. 192, BCE, iunie 2017.
  16. A se vedea caseta intitulată „Downward wage rigidity and the role of structural reforms in the euro area”, Buletin economic, ediția 8/2015, BCE.
  17. A se vedea, de exemplu, Bonfiglioli, A. și Gancia, G., „Economic Uncertainty and Economic Reforms”, mimeo, 2016, și Dias Da Silva, A., Givone, A. și Sondermann, D., „When do countries implement structural reforms?”, Working Paper Series, nr. 2078, BCE, iunie 2017.
  18. A se vedea Bonfiglioli și Gancia, op. cit., Dias Da Silva et al. (op. cit.), Drazen, A. și Easterly, W., „Do Crises Induce Reform? Simple Empirical Tests of Conventional Wisdom”, Economics and Politics, Vol. 13, nr. 2, 2001, pp. 129-157, și Agnello, L., Castro, V., Jalles, J.T. și Sousa, R.M., „What determines the likelihood of structural reforms?”, European Journal of Political Economy, Vol. 37, ediția C, 2015, pp. 129-145.
  19. A se vedea Dias Da Silva et al. (op. cit.) și Duval, R. și Elmeskov, J., „The effects of EMU on structural reforms in labour and product markets”, Working Paper Series, nr. 596, BCE, martie 2006.
  20. A se vedea Leiner-Killinger, N., López Pérez, V., Stiegert, R. și Vitale, G., „Structural reforms in EMU and the role of monetary policy – a survey of the literature”, Occasional Paper Series, nr. 66, BCE, iulie 2007.
  21. A se vedea Alesina, A., Perotti, R. și Tavares, J., „The Political Economy of Fiscal Adjustments”, Brookings Papers on Economic Activity, Vol. 29(1), 1998, pp. 197-266, și Duval, R., „Is there a role for macroeconomic policy in fostering structural reforms? Panel evidence from OECD countries over the past two decades”, European Journal of Political Economy, Vol. 24, nr. 2, 2008, pp. 491-502.
  22. A se vedea Dias Da Silva et al. (op. cit.).
  23. A se vedea Fernandez, R. și Rodrik, D., „Resistance to Reform: Status Quo Bias in the Presence of Individual-Specific Uncertainty”, American Economic Review, Vol. 81, nr. 5, 1991, pp. 1146-1155. Un exemplu îl reprezintă angajații care se opun privatizării deoarece nu știu dacă ulterior implementării reformelor competențele lor vor fi necesare (a se vedea, de exemplu, De Haan, J., Lundström, S. și Sturm, J.E., „Market-oriented institutions and policies and economic growth: A critical survey”, Journal of Economic Surveys, Vol. 20, nr. 2, 2006, pp. 157-191).
  24. A se vedea Wyplosz, C., „Large and Unknown Implicit Liabilities: Policy Implications for the Eurozone”, Graduate Institute of International Economics și Centre for Economic Policy Research, 2004.
  25. Dias Da Silva et al. (op. cit.) constată că acesta este cazul în câteva domenii.
  26. A se vedea Duval și Elmeskov, op. cit.
  27. A se vedea Gordon, R.J., „Macroeconomic Policy in the Presence of Structural Maladjustment”, NBER Working Paper nr. 5739, National Bureau of Economic Research, 1996.
  28. A se vedea Dias Da Silva et al. (op. cit.).
  29. A se vedea Høj, J., Galasso, V., Nicoletti, G. și Dang, T.-T., „The Political Economy of Structural Reform: Empirical Evidence from OECD Countries”, OECD Economics Department Working Paper nr. 501, OECD publishing, Paris, 2006, și Blanchard, O. și Giavazzi, F., „Macroeconomic Effects of Regulations and Deregulation in Goods and Labour Markets”, Quarterly Journal of Economics, Vol. 118, nr. 3, 2003, pp. 879-907.
  30. A se vedea Saint-Paul, G., The Political Economy of Labour Market Institutions, Oxford University Press, Oxford, 2000.
  31. Acest aspect este similar ideilor susținute de Tompson, W. și Price, R., în „The Political Economy of Reform: Lessons from Pensions, Product Markets and Labour Markets in Ten OECD Countries”, OECD publishing, Paris, 2009, și de Bonfiglioli și Gancia, op. cit.
  32. A se vedea Dias Da Silva et al. (op. cit.).
  33. Pentru detalii privind metodologia de calcul a acestei prime de risc, a se vedea caseta intitulată „Recent drivers of euro area equity prices”, Buletin economic, ediția 5/2017, BCE.
  34. Pentru mai multe detalii, a se vedea articolul intitulat „The role of euro area non-monetary financial institutions in financial intermediation”, Buletin economic, ediția 4/2016, BCE.
  35. Pentru mai multe detalii, a se vedea Secțiunea 1.2 din Report on financial structures, BCE, octombrie 2017.
  36. Finanțarea totală din surse externe include finanțarea prin îndatorare și finanțarea prin emisiune de acțiuni atrase de companiile nefinanciare.
  37. Finanțarea prin îndatorare este definită ca pasivele totale exclusiv acțiunile cotate, acțiunile necotate și alte participații emise.
  38. Entitățile cu scop special care oferă finanțare sunt, în general, rezidente într-un alt stat din zona euro decât cel al firmei-mamă sau în afara zonei euro pentru a beneficia de un regim de impozitare favorabil și de tehnologii financiare.
  39. Rezultatul reportat este încadrat în categoria „tranzacții nefinanciare” în conturile sectoriale. Similar contabilității întreprinderilor, acesta este înregistrat ca finanțare din surse interne (nu ca tranzacții financiare). Cu toate acestea, valoarea de piață a soldurilor participațiilor emise de companiile nefinanciare s-ar putea majora prin intermediul reevaluărilor ca urmare a îmbunătățirii bilanțurilor companiilor nefinanciare.
  40. A se vedea și caseta intitulată „Trends in the external financing structure of euro area non-financial corporations”, Buletin economic, ediția 5/2016, BCE.
  41. A se vedea și articolul intitulat „The role of euro area non-monetary financial institutions in financial intermediation”, Buletin economic, ediția 4/2016, BCE.
  42. În luna decembrie 2016, Consiliul guvernatorilor a hotărât să ajusteze parametrii programului de achiziționare de active (APP) începând cu luna ianuarie 2017 pentru a asigura buna implementare în continuare a acestuia, precum și să accepte volume limitate de garanții sub formă de numerar pentru facilitățile de împrumut de titluri din cadrul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public, pentru a veni în sprijinul lichidității pe piața operațiunilor repo din zona euro și a susține funcționarea acesteia. Modificările operate asupra parametrilor APP au constat în reducerea de la doi ani la un an a scadenței reziduale minime a titlurilor emise de sectorul public, eligibile în cadrul programului de achiziții aferent și permiterea achizițiilor de titluri cu un randament la scadență inferior ratei dobânzii la facilitatea de depozit a BCE, în măsura în care vor fi necesare.
  43. În data de 11 august 2016 și 28 iunie 2017, Comisia Europeană a calificat EURIBOR și, respectiv, EONIA drept „indici de referință critici” în contextul Regulamentului privind indicii de referință, având în vedere importanța lor crucială pentru piețe și numărul mare de contracte care le utilizează ca referință.
  44. Mandatul grupului de lucru, precum și informații suplimentare sunt disponibile pe website-ul BCE.
  45. Suma brută a fost alocată unui număr de 474 de bănci. Limita de ofertare, corespunzătoare valorii finanțării disponibile minus alocarea din OTRTL anterioare, s-a situat la 693 de miliarde EUR. Rata de utilizare, reprezentând raportul dintre alocarea aferentă OTRTL-II.4 efectuată în luna martie 2017 şi limita de ofertare, s-a plasat la 34%. Impactul lichidității nete este calculat prin luarea în calcul a rambursărilor voluntare aferente OTRTL-I și a reducerii volumului de oferte depuse în cadrul OPR ca urmare a reorientării către OTRTL. A se vedea și caseta intitulată „The targeted longer-term refinancing operations: an overview of the take-up and their impact on bank intermediation”, Buletin economic, ediția 3/2017, BCE.
  46. O analiză mai detaliată a celor mai importante trei canale de transmisie se regăsește în caseta intitulată „Impact of the ECB’s non-standard measures on financing conditions: taking stock of recent evidence”, Buletin economic, ediția 2/2017, BCE.
  47. A se vedea Draghi, M., „The state and prospects of the euro area recovery”, discurs susținut la Congresul bancar european, Frankfurt, 18 noiembrie 2016. A se vedea și Gambetti, L. și Musso, A., „The macroeconomic impact of the ECB’s expanded asset purchase programme (APP)”, Working Paper Series, nr. 2075, BCE, iunie 2017, care identifică un impact semnificativ al APP atât asupra PIB real (0,18 puncte procentuale în trimestrul I 2015 și care ajunge la un nivel foarte redus în trimestrul IV 2016), cât și asupra inflației IAPC (în creștere de la un impact foarte scăzut în trimestrul I 2015 până la 0,18 puncte procentuale la finele anului 2015 și la 0,36 puncte procentuale în trimestrul IV 2016), comparativ cu o situație contrafactuală în absența acestor măsuri de politică monetară.
  48. A se vedea „Corporate sector purchase programme (CSPP) – Questions & answers” pentru informații privind criteriile de eligibilitate aferente CSPP.
  49. A se vedea „The euro area bank lending survey – Third quarter of 2017”, BCE, octombrie 2017.
  50. A se vedea „Survey on the Access to Finance of Enterprises in the euro area – October 2016 to March 2017”, BCE, mai 2017.
  51. Interdicția de finanțare monetară este prezentată în articolul 123 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Pentru restricții asupra activelor rezultate din alte operațiuni decât cele de politică monetară, a se vedea în special Orientarea BCE privind operațiunile naționale de administrare a activelor și pasivelor de către băncile centrale naționale (BCE/2014/9), Acordul din 19 noiembrie 2014 privind activele financiare nete, precum și Acordul din 17 mai 2017 privind asistența pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență.
  52. Deținerile de titluri emise de instituții supranaționale sunt publicate la nivel agregat.
  53. Deținerile aferente APP sunt prezentate la cost amortizat.
  54. A se vedea Financial Stability Review, BCE, mai 2017 și Financial Stability Review, BCE, noiembrie 2017. În exercitarea funcției microprudențiale, Supravegherea bancară a BCE, în cooperare cu autoritățile naționale competente, identifică și evaluează periodic riscurile la adresa sectorului bancar din zona euro pentru a se asigura că băncile supravegheate în mod direct contracarează principalele riscuri în mod eficace. Principalele riscuri se reflectă în prioritățile de supraveghere ale MUS (Mecanismul unic de supraveghere), care sunt publicate anual (a se vedea Prioritățile în materie de supraveghere pentru anul 2018).
  55. Date referitoare la toate grupurile bancare naționale după cum sunt raportate în datele bancare consolidate ale BCE.
  56. A se vedea Special Feature A din Financial Stability Review, BCE, noiembrie 2017.
  57. A se vedea Special Feature C din Financial Stability Review, BCE, mai 2017.
  58. A se vedea Special Feature B din Financial Stability Review, BCE, noiembrie 2017.
  59. A se vedea tema specială din Financial integration in Europe, BCE, mai 2017.
  60. A se vedea Special Feature A din Financial Stability Review, BCE, noiembrie 2016.
  61. A se vedea Report on financial structures, BCE, octombrie 2017.
  62. Estimările evaluărilor sunt caracterizate de un grad ridicat de incertitudine, iar interpretarea acestora poate deveni mai complicată la nivel de țară, date fiind trăsăturile naționale specifice (de exemplu, tratamentul fiscal aplicat activelor imobiliare sau factori structurali, precum regimul de ocupare a locuinței).
  63. În luna noiembrie 2016, CERS a adresat, în mod individual, avertismente privind vulnerabilitățile pe termen mediu din sectoarele imobiliare rezidențiale următoarelor țări din zona euro: Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria și Finlanda.
  64. Lista G-SIB din 2017 este disponibilă pe website-ul Consiliului pentru Stabilitate Financiară.
  65. A se vedea „ECB floor methodology for setting the capital buffer for an identified Other Systemically Important Institution (O-SII)”, Macroprudential Bulletin, ediția a 3-a, BCE, iunie 2017.
  66. „Compressing over-the-counter markets”, „Networks of counterparties in the centrally cleared EU-wide interest rate derivatives market”, „Syndicated loans and CDS positioning” și „Discriminatory pricing of over-the-counter derivatives”.
  67. Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului și propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari, raportarea și cerințele de publicare a informațiilor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012.
  68. Cifrele se bazează pe datele zilnice din perioada 19 septembrie - 29 decembrie 2017 și se referă la tranzacțiile decontate și parțial decontate și la transferurile de lichiditate.
  69. Prevederile PSD2 au devenit aplicabile în luna ianuarie 2018.
  70. A se vedea „Payment systems: liquidity saving mechanisms in a distributed ledger environment”, BCE/Banca Japoniei, septembrie 2017, și „BOJ/ECB joint research project on distributed ledger technology”, BCE/Banca Japoniei, septembrie 2017.
  71. A se vedea „The potential impact of DLTs on securities post-trading harmonisation and on the wider EU financial market integration”, BCE, septembrie 2017.
  72. A se vedea și Virtual currency schemes – a further analysis, BCE, februarie 2015.
  73. Sintagma a fost preluată din limbajul militar și se referă la o echipă care primește misiunea de a penetra securitatea echipamentelor „prietene” pentru a testa măsurile de securitate ale acestora. În contextul rezilienței cibernetice, este vorba despre un exercițiu care simulează tactica, tehnicile și procedurile utilizate de atacatori reali și vizează angajații, procesele și tehnologiile unei IPF sau ale unei firme, pentru a le testa capacitatea de protecție, detecție și reacție.
  74. În conformitate cu articolul 141 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu articolele 17, 21.2, 43.1 și 46.1 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare Statutul SEBC), precum și cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din data de 18 februarie 2002.
  75. În conformitate cu articolul 122 alineatul (2) și articolul 132 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolele 17 și 21 din Statutul SEBC, precum și cu articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din data de 11 mai 2010.
  76. Conform articolelor 17 și 21 din Statutul SEBC (coroborate cu articolul 3 alineatul (5) din Acordul-cadru privind EFSF).
  77. Conform articolelor 17 și 21 din Statutul SEBC (coroborate cu articolul 5.12.1 din Termenii generali ai ESM pentru Acordurile privind mecanismul de asistență financiară).
  78. În contextul acordului privind facilitatea de împrumut încheiat de statele membre a căror monedă este euro (cu excepția Greciei și a Germaniei) și Kreditanstalt für Wiederaufbau (acționând în interes public, fiind supus instrucțiunilor și beneficiind de garanția Republicii Federale Germania), în calitate de creditori, cu Republica Elenă, în calitate de debitor, și Bank of Greece, în calitate de agent al debitorului, și în conformitate cu articolele 17 și 21.2 din Statutul SEBC și cu articolul 2 din Decizia BCE/2010/4 din 10 mai 2010.
  79. A se vedea Esselink, H. și Hernández, L., „The use of cash by households in the euro area”, Occasional Paper Series, nr. 201, BCE, noiembrie 2017.
  80. Puncte de vânzare sunt considerate toate spațiile fizice în care consumatorii pot achiziționa produse sau servicii (Graficul B).
  81. A se vedea „Manual on MFI interest rate statistics”, BCE, ianuarie 2017.
  82. Pentru informații suplimentare, a se vedea website-ul BIRD.
  83. Informații mai detaliate privind activitățile de cercetare ale BCE, inclusiv informații referitoare la evenimentele și publicațiile din domeniul cercetării și la rețelele de cercetare sunt disponibile pe website-ul BCE.
  84. Rezultatele sondajului WDN sunt sintetizate în „Labour market adjustment in Europe during the crisis: microeconomic evidence from the Wage Dynamics Network survey”, Occasional Paper Series, nr. 192, BCE, iunie 2017. Rapoartele de țară și caietele de studii aferente sunt disponibile pe website-ul WDN.
  85. Toate lucrările, dezbaterile și discursurile din cadrul Forumului de la Sintra se regăsesc în cartea electronică a conferinței și înregistrările video ale tuturor sesiunilor pot fi vizualizate pe canalul YouTube al BCE.
  86. Buletinul de cercetare al BCE este o platformă web menită diseminării rezultatelor importante ale cercetării, care se adresează unui public mai larg. Numerele acestei publicații sunt disponibile pe website-ul BCE.
  87. Regatul Unit este scutit de obligația consultării BCE, în virtutea Protocolului (nr. 15) privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, anexat la Tratate.
  88. Celelalte avize sunt: CON/2017/22 cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/UE; și CON/2017/42 cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare, suspendarea obligației de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții și cerințele aplicabile registrelor centrale de tranzacții.
  89. CON/2017/8, CON/2017/18, CON/2017/20, CON/2017/27 și CON/2017/40.
  90. CON/2017/10 și CON/2017/31.
  91. CON/2017/2, CON/2017/3, CON/2017/12, CON/2017/19, CON/2017/32 și CON/2017/43.
  92. CON/2017/4.
  93. CON/2017/17.
  94. CON/2017/24.
  95. CON/2017/34.
  96. CON/2017/51.
  97. CON/2017/44.
  98. CON/2017/36.
  99. CON/2017/5.
  100. CON/2017/49.
  101. CON/2017/37.
  102. CON/2017/25.
  103. CON/2017/23.
  104. CON/2017/23.
  105. CON/2017/23.
  106. CON/2017/26.
  107. CON/2017/14.
  108. CON/2017/30.
  109. CON/2017/35.
  110. CON/2017/9 și CON/2017/48.
  111. CON/2017/48.
  112. CON/2017/1.
  113. CON/2017/23.
  114. CON/2017/29.
  115. CON/2017/11, CON/2017/21 și CON/2017/36.
  116. CON/2017/50.
  117. CON/2017/13 și CON/2017/28.
  118. CON/2017/33 și CON/2017/36.
  119. CON/2017/15.
  120. CON/2017/36.
  121. CON/2017/19.
  122. CON/2017/23.
  123. CON/2017/23.
  124. CON/2017/7.
  125. CON/2017/16 și CON/2017/41.
  126. Acestea includ situații în care (i) o autoritate națională nu a solicitat avizul BCE asupra unor proiecte legislative din sfera de competență a Băncii Centrale Europene sau (ii) deși BCE a fost consultată în mod formal, autoritatea națională respectivă nu a alocat Băncii Centrale Europene o perioadă suficientă de timp pentru a analiza proiectele legislative și a emite un aviz anterior adoptării legislației în cauză.
  127. Declarațiile introductive sunt disponibile pe website-ul BCE.
  128. Toate răspunsurile președintelui BCE la întrebările primite din partea deputaților în Parlamentul European sunt publicate în secțiunea aferentă a website-ului BCE.
  129. Răspunsurile scrise ale președintelui Consiliului de supraveghere al BCE la întrebările adresate de membrii Parlamentului European sunt publicate pe website-ul Supravegherii bancare a BCE.
  130. Cele mai bune practici SEBC sunt disponibile pe website-ul BCE.
  131. În afara contractelor bazate pe posturi echivalente celor cu normă întreagă, această cifră include contractele pe termen scurt oferite angajaților detașați de la BCN și organisme internaționale și contractele oferite participanților în cadrul Programului destinat absolvenților universitari.