Ce sunt liniile de swap valutar?

27 septembrie 2016

O linie de swap valutar este un acord de schimb valutar între două bănci centrale. Aceasta permite unei bănci centrale să obțină lichiditate în monedă străină de la banca centrală care emite această monedă, de obicei cu scopul de a furniza această lichiditate băncilor comerciale la nivel național. De exemplu, linia de swap cu Rezervele Federale ale SUA permite BCE și tuturor băncilor centrale naționale din zona euro (Eurosistem) să primească dolari SUA de la Rezervele Federale în schimbul unei sume echivalente în euro furnizate Rezervelor Federale. Aceste acorduri fac parte, de decenii, din setul de instrumente de politică monetară ale băncilor centrale.

De ce avem nevoie de linii de swap?

Deși liniile de swap au fost utilizate inițial de băncile centrale pentru a finanța anumite intervenții pe piață, în ultimii ani acestea au devenit un instrument important pentru a menține stabilitatea financiară și a evita ca tensiunile de pe piețe să afecteze economia reală. Acordurile de swap încheiate de BCE din 2007, de exemplu, au vizat furnizarea de lichiditate în monedă străină băncilor din zona euro. Atunci când situația pe piețele de finanțare într-o anumită monedă străină se deteriorează, devine dificil pentru băncile din afara zonei monetare respective să își finanțeze activele legate de moneda respectivă, dat fiind că nu au acces direct la banca centrală străină care o emite. Dacă dispune însă de o linie de swap cu banca centrală străină, banca centrală națională poate furniza sectorului său bancar lichiditatea necesară în moneda străină fără a recurge la rezervele valutare. În perioada crizei financiare care a urmat falimentului Lehman Brothers din septembrie 2008, de exemplu, piețele de finanțare au rămas fără lichiditate, pe fondul aversiunii extreme față de riscuri. În aceste condiții, a devenit dificil pentru băncile din zona euro să obțină dolari SUA pentru a-și finanța activele în această monedă. Pentru a preveni perturbările, precum situația în care băncile sunt nevoite să își vândă brusc activele, provocând astfel evoluții extreme ale prețurilor, BCE și Rezervele Federale ale SUA au creat o linie de swap valutar, care permite BCE/Eurosistemului să furnizeze dolari SUA băncilor din zona euro.

Cu ce bănci centrale a încheiat BCE acorduri de swap valutar?

În anul 2011, BCE, alături de Bank of England, Bank of Canada, Banca Japoniei, Rezervele Federale ale SUA și Banca Națională a Elveției, a creat o rețea de linii de swap care să permită băncilor centrale participante să obțină monedă străină una de la cealaltă. Începând cu luna decembrie 2015, liniile de swap au fost utilizate numai pentru acordarea de împrumuturi în dolari SUA și franci elvețieni băncilor din zona euro.

De asemenea, în perioada ulterioară crizei financiare, BCE a creat mecanisme de furnizare de euro băncilor centrale ale Danemarcei, Letoniei, Ungariei, Poloniei și Suediei.

Recent, în anul 2013, BCE a încheiat un acord de swap valutar cu China, care reflectă importanța sistemică în creștere a acestei țări și dezvoltarea rapidă a schimburilor comerciale și a investițiilor între zona euro și China. Pentru Eurosistem, acordul servește drept mecanism de sprijin destinat furnizării de lichiditate, care să asigure băncile din zona euro că renminbi-ul chinezesc va continua să fie disponibil chiar și în cazul în care apar perturbări pe piață.

Cum funcționează liniile de swap?

În condiții normale, dacă o bancă din zona euro are nevoie de dolari SUA, de exemplu pentru că trebuie să acorde un împrumut în dolari SUA unui client, banca recurge la piață. Totuși, în cazul în care costurile de finanțare în dolari SUA sunt prea ridicate sau dacă există perturbări pe piață, banca poate apela la banca centrală națională din țara sa. În această situație specială, BCE poate obține dolari grație acordului valutar cu Rezervele Federale. În prezent, BCE organizează licitații săptămânale în cadrul cărora băncile din zona euro pot indica sumele în dolari SUA pe care doresc să le împrumute la o rată a dobânzii predefinită. În schimbul dolarilor, acestea trebuie să furnizeze BCE garanții de înaltă calitate, a căror valoare este determinată cu ajutorul prețurilor actuale ale pieței („evaluare la prețul pieței”) minus o deducere corespunzătoare (denumită „marjă de ajustare” sau „haircut”). Multe dintre aceste acorduri valutare au, în principal, rol de măsură de siguranță și nu au fost activate niciodată. În concordanță cu politica generală de asigurare a unui nivel înalt de disponibilitate operațională, BCE își testează periodic instrumentele de politică monetară pentru a asigura că acestea pot fi mobilizate ușor și în siguranță, dacă și atunci când este necesar.