De ce este importantă stabilitatea prețurilor?

8 mai 2017

Obiectivul principal al BCE este menținerea stabilității prețurilor, ceea ce înseamnă că prețurile ar trebui să nu înregistreze creșteri (inflație) semnificative și că ar trebui, de asemenea, evitate perioadele caracterizate de scăderi continue ale prețurilor (deflație). Explicația ar fi că perioadele îndelungate cu inflație sau deflație excesivă au efecte negative asupra economiei.

Ce este în neregulă cu inflația ridicată?

Dacă prețurile unui număr mare de articole pe care le achiziționați cresc, vă pierdeți puterea de cumpărare. Cu alte cuvinte, cu banii pe care îi aveți – din venituri și economii – nu mai puteți cumpăra la fel de multe lucruri ca înainte. Aceasta poate conduce la o spirală a creșterii prețurilor. Motivul ar fi acela că, în situația în care totul se scumpește, s-ar putea să îi cereți angajatorului o mărire de salariu. Este posibil ca angajatorul să reacționeze printr-o creștere a prețurilor companiei pentru a finanța majorările salariale solicitate de personal. Dacă acest fenomen afectează multiple companii, numeroase articole se vor scumpi și mai mult și, astfel, spirala continuă. Pentru dumneavoastră și pentru firme, planificarea economiilor și a investițiilor devine mai dificilă. Cetățenii își pot pierde încrederea în monedă, întrucât aceasta se devalorizează rapid. Acestea sunt doar câteva exemple de efecte colaterale negative ale unor rate ridicate ale inflației.

De ce sunt problematice perioadele extinse caracterizate de deflație?

Scăderea prețurilor ar putea suna bine pentru dumneavoastră în calitate de consumator. Într-adevăr, aceasta poate fi benefică atunci când se ieftinesc numai câteva articole. De exemplu, în ultimele decenii, prețurile multor dispozitive electronice, precum laptopuri și telefoane, au scăzut, în mare parte datorită inovației, care permite realizarea de economii aferente costurilor de producție.

Cu toate acestea, o scădere continuă și generalizată a prețurilor la nivelul economiei, care nu se datorează unor îmbunătățiri aduse procesului de producție, nu este chiar atât de favorabilă, întrucât poate conduce la o spirală a scăderii prețurilor. De exemplu, în cazul în care ați pus ochii pe o canapea nouă, dar știți că prețul acesteia va scădea dacă mai așteptați puțin înainte de a o cumpăra, probabil că veți proceda întocmai. Atunci când toată lumea acționează în același mod, firmele încep să aibă de suferit, deoarece nu își pot vinde produsele. Acestea ar putea fi nevoite să reducă sau să înghețe salariile sau chiar să diminueze efectivele de personal odată cu scăderea cererii, ceea ce va conduce la creșterea șomajului. Economia va începe să consemneze o pierdere de ritm, întrucât consumatorii și firmele își restrâng cheltuielile și investițiile. De asemenea, ar putea deveni mai dificilă rambursarea eventualelor datorii pe care le aveți, precum creditul ipotecar, care nu se vor reduce, în pofida scăderii veniturilor dumneavoastră.

Același lucru este valabil pentru finanțele publice. Veniturile din impozite se comprimă, pe fondul diminuării veniturilor și cheltuielilor, dar datoria publică va trebui să fie, totuși, plătită. În consecință, ar putea fi necesară reducerea cheltuielilor publice cu infrastructura și sănătatea, de exemplu. Consecințele negative ale deflației sunt, prin urmare, resimțite de toată lumea.

Stabilitatea prețurilor în cifre

Menținerea stabilității prețurilor reprezintă contribuția optimă pe care băncile centrale o pot avea la ameliorarea bunăstării individuale a cetățenilor, motiv pentru care Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a stabilit-o drept obiectivul principal al BCE. În vederea atingerii acestui obiectiv, BCE a formulat o definiție cantitativă a stabilității prețurilor. Aceasta vizează asigurarea unor niveluri ale ratei anuale a inflației „inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu”, măsurate cu ajutorul indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC).

Puteți evalua astfel performanțele BCE în raport cu acest criteriu, care asigură transparența acțiunilor sale și vă facilitează planurile pentru viitor, știind la ce variații ale prețurilor vă puteți aștepta în zona euro, în medie, pe parcursul timpului.

Obiectivul privind stabilitatea prețurilor al BCE se referă la inflația în zona euro în ansamblu. Perspectiva adoptată este una pe termen mediu și ia în considerare rata inflației înregistrată de-a lungul timpului, neaxându-se pe nivelurile maxime și cele minime pe termen scurt, întrucât acestea se nivelează în timp și nu pot fi controlate de politica monetară.

De ce niveluri inferioare, dar apropiate de 2%?

Dacă BCE dorește ca prețurile să rămână stabile, de ce vizează niveluri ale inflației inferioare, dar apropiate de 2%, și nu de 0% sau 1%, pe termen mediu? Există mai multe motive.

Marja de măsurare
Pentru a ține cont de faptul că cifrele referitoare la inflație pot fi ușor supraestimate.

Marja de siguranță
Pentru a avea o marjă de siguranță împotriva riscurilor potențiale de deflație.

Diferențele între țări
Pentru a lăsa o marjă pentru diferențele între ratele inflației înregistrate la nivelul țărilor din zona euro.

  • Marja de măsurare

    BCE ia în considerare posibilitatea ca cifrele referitoare la inflație (înregistrate de IAPC) să fie ușor supraestimate datorită modului în care este măsurată inflația. Un exemplu îl constituie majorarea prețului unui articol inclus în coşul de bunuri utilizat pentru calcularea creșterilor indicelui ca urmare a ameliorării calității produsului, de exemplu un automobil dotat cu o tehnologie de siguranță superioară unui automobil mai vechi. În cazul în care, la calcularea inflației, nu se ține cont în totalitate de faptul că variația de preț se datorează îmbunătățirii produsului, aceasta va conduce la un nivel mai ridicat al inflației decât este cazul.
  • Marja de siguranță

    Un nivel al inflației inferior, dar apropiat de 2% oferă o marjă de siguranță împotriva riscurilor potențiale de deflație. În eventualitatea unei deflații, instrumentele uzuale de politică monetară (modificările ratelor dobânzilor reprezentative) își vor atinge limitele. La un moment dat, nu mai are sens ca o bancă centrală să reducă și mai mult ratele. În plus, chiar și inflația controlată tinde să fluctueze, în timp, în jurul unei valori medii. Așadar, prin incorporarea unei marje în obiectivul peste zero, banca centrală va trebui să recurgă cu o mai mică frecvență la măsuri neconvenționale, precum relaxare cantitativă sau operațiuni de refinanțare pe termen mai lung.
  • Diferențele între țările din zona euro

    BCE menține stabilitatea prețurilor pentru zona euro în ansamblu. Țintirea unor niveluri ale inflației inferioare, dar apropiate de 2% lasă o marjă pentru diferențele între ratele inflației înregistrate la nivelul țărilor din zona euro, care, în mod ideal, ar trebui să se anuleze în timp. Un obiectiv peste zero contribuie la prevenirea impunerii unor rate ale inflației excesiv de scăzute sau chiar negative în unele țări sau regiuni pentru a contrabalansa ratele mai ridicate ale inflației din alte țări.