Ghid de utilizare privind situația financiară săptămânală consolidată la nivelul Eurosistemului

Ultima actualizare: 19 septembrie 2017

Situația financiară săptămânală (weekly financial statement – WFS) furnizează publicului informații privind operațiunile de politică monetară, operațiunile valutare și activitățile de investiții ale Eurosistemului.

Temeiul juridic pentru raportare

Articolul 15 din Statutul SEBC impune publicarea în fiecare săptămână a unei situații financiare consolidate a Eurosistemului. Situația financiară săptămânală prezintă activele și pasivele deținute de Eurosistem față de terți pe măsură ce acestea sunt evidențiate în conturile băncilor centrale naționale (BCN) ale țărilor din zona euro și în conturile BCE. Creanțele și angajamentele între băncile centrale din Eurosistem (cunoscute drept creanțe și angajamente intra-Eurosistem, precum soldurile TARGET2) se anulează reciproc și, prin urmare, nu sunt evidențiate.

Formatul și conținutul situației financiare săptămânale sunt specificate în Orientarea BCE privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale (BCE/2016/34).

Datele publicării

De regulă, situația financiară săptămânală se publică în zilele de marți, la ora 15.00 (ora Europei Centrale), și se referă la ziua de vineri a săptămânii precedente. Unele date ale publicării diferă de această regulă generală, de exemplu în cazul primei situații financiare săptămânale publicate după sfârșitul trimestrului și ori de câte ori sistemul TARGET2 este închis pe parcursul perioadei de pregătire a situației financiare săptămânale. Un comentariu oferă informații privind evoluțiile înregistrate de principalele poziții bilanțiere și agregate, precum și alte aspecte, ori de câte ori este necesar.

Deși situația financiară săptămânală este pusă la dispoziție în toate limbile oficiale ale UE, nota explicativă care o însoțește este furnizată numai în limba engleză.

Convenții contabile

Aspecte generale

Orientarea BCE/2016/34 stabilește normele contabile și de raportare financiară ale Eurosistemului. Normele contabile sunt obligatorii pentru toate elementele care prezintă importanță pentru operațiunile Eurosistemului.

Norme de evaluare a elementelor din bilanț

Situația financiară săptămânală reflectă evaluarea activelor și pasivelor Eurosistemului în concordanță cu Orientarea BCE/2016/34.

Evaluarea activelor și pasivelor

Aurul, instrumentele exprimate în monedă străină și deținerile de titluri sunt reevaluate la ratele și prețurile curente ale pieței de la sfârșitul fiecărui trimestru, cu excepția titlurilor clasificate ca titluri de valoare deținute până la scadență, a titlurilor netranzacționabile și a titlurilor deținute în scopuri de politică monetară care sunt evidențiate la cost amortizat. Titlurile evaluate la cost amortizat sunt tratate ca dețineri separate și sunt supuse unui test de depreciere.

Baza reevaluării

Reevaluarea se efectuează pentru fiecare element în parte în cazul titlurilor de valoare, al swapurilor pe rata dobânzii, al contractelor futures, al contractelor forward pe rata dobânzii și al altor instrumente având ca obiect rata dobânzii (cu excepția opțiunilor incluse în titlurile de valoare). Deținerile de monedă străină (inclusiv drepturile speciale de tragere) sunt reevaluate pentru fiecare monedă în parte.

Reevaluarea la sfârșitul trimestrului

Efectul net al reevaluării la sfârșitul trimestrului este prezentat separat pentru fiecare element din bilanț în situația financiară săptămânală publicată după sfârșitul trimestrului. Pe parcursul trimestrului, toate operațiunile efectuate de Eurosistem sunt înregistrate la ratele și prețurile tranzacției. Această practică permite utilizatorilor să monitorizeze, în timpul trimestrului, evoluția operațiunilor Eurosistemului pe baza fluxurilor de numerar, în timp ce pozițiile bilanțiere la sfârșitul trimestrului care fac obiectul unei reevaluări periodice sunt raportate la valorile pieței pentru a reflecta realitatea economică.

Norme privind recunoașterea veniturilor

Câștigurile nerealizate rezultate din reevaluarea la sfârșitul trimestrului nu sunt recunoscute ca venituri, ci sunt înregistrate direct într-un cont de reevaluare. Pierderile nerealizate sunt evidențiate în contul de profit și pierdere în cazul în care, la încheierea exercițiului financiar, sunt superioare câștigurilor din reevaluare înregistrate anterior în contul de reevaluare aferent. Aceste pierderi recunoscute nu sunt reluate în anii următori în contrapartidă cu câștigurile nerealizate noi. Pierderile nerealizate rezultate din reevaluarea unui titlu de valoare, a unei monede străine sau a unor dețineri de aur date nu se compensează cu câștigurile nerealizate aferente altor titluri de valoare sau monede. Aceste principii combină transparența cu recunoașterea prudentă a veniturilor.

Structura elementelor din bilanț

Secțiunea privind structura bilanțului oferă o prezentare generală a trimiterilor la principalele poziții bilanțiere din situația financiară săptămânală. Detalii referitoare la structura fiecărui element din bilanț pot fi găsite în anexa IV la Orientarea BCE/2016/34.

Cuprins

Aspecte generale

Situația financiară săptămânală prezintă toate activele și pasivele băncilor centrale din Eurosistem, inclusiv ale tuturor sucursalelor BCN, față de terți. Aceasta nu conține activele și pasivele aferente investițiilor în filiale sau companii la care BCN din zona euro dețin interese de participare. Creanțele și angajamentele între băncile centrale din Eurosistem (cunoscute drept creanțe și angajamente intra-Eurosistem, precum soldurile TARGET2) se anulează reciproc și, prin urmare, nu sunt evidențiate.

Structura bilanțului

Situația financiară săptămânală face distincția între rezidenții din zona euro și cei din afara zonei euro, în concordanță cu standardele statistice europene și internaționale. Se face, de asemenea, distincția între elementele exprimate în monedă străină și cele exprimate în euro. În plus, pozițiile față de sectorul financiar (de exemplu, poziția 3 din pasive Alte angajamente exprimate în euro față de instituții de credit din zona euro) sunt evidențiate separat de cele față de administrațiile publice și de alte angajamente (de exemplu, poziția 5 din pasive Angajamente exprimate în euro față de alți rezidenți din zona euro).

Situația financiară săptămânală prezintă soldurile la încheierea activității în ziua raportării și variațiile (datorate tranzacțiilor sau efectelor reevaluării la sfârșitul trimestrului, după caz) comparativ cu săptămâna anterioară. Toate elementele din bilanț sunt exprimate în milioane EUR, în timp ce elementele din nota explicativă sunt prezentate în miliarde EUR, cu excepția aurului și a creanțelor în aur, care sunt exprimate în milioane EUR.

Majoritatea datelor incluse în situația financiară săptămânală sunt, de asemenea, disponibile ca serii pe termen lung.

Comentariul privind situația financiară săptămânală

Comentariul se referă, în principal, la variațiile datorate evoluțiilor înregistrate, începând cu săptămâna anterioară, la nivelul implementării politicii monetare și al operațiunilor valutare. Această secțiune oferă o prezentare generală a trimiterilor la principalele poziții bilanțiere asupra cărora sunt formulate comentarii în situația financiară săptămânală.

Aur și creanțe în aur (poziția 1 din active) prezintă deținerile de aur (atât fizic, cât și scriptic) ale băncilor centrale din Eurosistem la valoarea de piață înregistrată la sfârșitul trimestrului anterior, precum și valoarea oricăror operațiuni (achiziții și vânzări) decontate de la sfârșitul trimestrului anterior. Deși aurul și creanțele în aur nu sunt incluse în poziția netă exprimată în monedă străină a Eurosistemului, acestea fac parte din rezervele oficiale ale Eurosistemului.

Poziția netă exprimată în monedă străină a Eurosistemului (pozițiile 2 și 3 din active minus pozițiile 7, 8 și 9 din pasive)[1] cuprinde toate operațiunile cu clientela și cele de portofoliu exprimate în monedă străină (inclusiv drepturile speciale de tragere – DST) atât cu rezidenți din zona euro, cât și cu rezidenți din afara zonei euro, precum și operațiunile de furnizare de lichiditate exprimate în monedă străină efectuate în beneficiul rezidenților din zona euro. Poziția netă exprimată în monedă străină a Eurosistemului conține componenta în monedă străină a rezervelor oficiale ale Eurosistemului, care sunt necesare, în principal, pentru sprijinirea unor posibile intervenții pe piața valutară.

  • Poziția 2.1 din active Creanțe asupra Fondului Monetar Internațional (FMI) prezintă creanțele statelor membre rezultate din subscrierea acestora la FMI, deținerile de DST și participarea la programele FMI. Un element conex din bilanț este poziția 9 din pasive Contrapartida pentru drepturile speciale de tragere alocate de FMI, care reprezintă valoarea DST alocate inițial statelor membre respective.
  • Poziția 2.2 din active Conturi la bănci și plasamente în titluri de valoare, împrumuturi externe și alte active externe reprezintă cea mai mare parte a activelor oficiale în monedă străină ale Eurosistemului și constă, în principal, în depozite și plasamente în titluri de valoare la contrapartide din afara zonei euro. Activele exprimate în monedă străină din zona euro sunt prezentate la poziția 3 din active Creanțe exprimate în monedă străină asupra rezidenților din zona euro.

Valoarea netă a creditelor acordate de Eurosistem instituțiilor de credit (poziția 5 din active minus pozițiile 2.2, 2.3, 2.4, 2.5 și 4 din pasive)[2] prezintă utilizarea operațiunilor de furnizare de lichiditate ale Eurosistemului de către contrapartide după excluderea instrumentelor destinate absorbției de lichiditate.

Împrumuturile exprimate în euro acordate instituțiilor de credit din zona euro, legate de operațiuni de politică monetară (poziția 5 din active) sunt repartizate în șase poziții și reflectă operațiunile de credit efectuate în scopuri de politică monetară și destinate furnizării de lichiditate utilizate de Eurosistem.

  • Poziția 5.1 din active Operațiuni principale de refinanțare[3] se referă la o operațiune de piață monetară destinată furnizării de lichiditate efectuată periodic de Eurosistem sub forma unor operațiuni reversibile. Operațiunile principale de refinanțare se efectuează prin intermediul licitațiilor standard săptămânale și, în mod normal, au scadența la o săptămână.
  • Poziția 5.2 din active Operațiuni de refinanțare pe termen mai lung[4] include operațiuni reversibile de furnizare de lichiditate, efectuate cu frecvență lunară și având în mod obișnuit scadența la trei luni.
  • Poziția 5.3 din active Operațiuni reversibile de reglaj fin include operațiunile de piață efectuate ad-hoc cu scopul de a gestiona situația lichidității pe piață și de a orienta ratele dobânzilor, în special pentru a atenua efectele asupra ratelor dobânzilor determinate de fluctuații neprevăzute ale lichidității pe piață.
  • Poziția 5.4 din active Operațiuni reversibile structurale include operațiuni reversibile de piață monetară destinate furnizării de lichiditate, efectuate de Eurosistem în principal pentru a ajusta poziția de lichiditate structurală a sectorului financiar față de Eurosistem.
  • Poziția 5.5 din active Facilitatea de creditare marginală este o facilitate permanentă a Eurosistemului, care constă în posibilitatea contrapartidelor de a obține lichiditate overnight de la o BCN la o rată a dobânzii prestabilită, în schimbul unor active eligibile.
  • Poziția 5.6 din active Credite legate de apeluri în marjă poate apărea ca urmare a creșterii valorii garanțiilor aferente altor credite acordate contrapartidelor. În astfel de cazuri, băncile centrale pot returna contrapartidelor surplusul de numerar.

Poziția 2.2 din pasive Facilitatea de depozit este o facilitate permanentă a Eurosistemului, care constă în posibilitatea contrapartidelor de a deține depozite overnight remunerate la o rată a dobânzii prestabilită. (Această poziție trebuie corelată cu poziția 5.5 din active Facilitatea de creditare marginală. În timp ce primul instrument poate fi utilizat pentru plasarea pe termen scurt a surplusului de lichiditate, al doilea instrument poate servi la acoperirea deficitelor de lichiditate pe termen scurt.)

Poziția 2.3 din pasive se referă la depozite la termen. Atragerea de depozite la termen este un instrument de politică monetară folosit în scopuri de reglaj fin în vederea absorbției de lichiditate de pe piață sau a contracarării dezechilibrelor de lichiditate în ultima zi a perioadei de aplicare a rezervelor minime obligatorii.

Poziția 2.4 din pasive Operațiuni reversibile de reglaj fin reflectă operațiunile de piață monetară neperiodice efectuate de Eurosistem, în principal pentru a absorbi intrările neprevăzute de lichiditate pe piață. Echivalentul acestei poziții pe partea de active îl reprezintă operațiunile reversibile de reglaj fin (poziția 5.3 din active).

Poziția 2.5 din pasive Depozite legate de apeluri în marjă poate apărea ca urmare a devalorizării garanțiilor furnizate contrapartidelor în schimbul acordării de credite. În acest caz, Eurosistemul poate solicita contrapartidelor să furnizeze lichidități (sau garanții) suplimentare. Echivalentul acestei poziții pe partea de active îl reprezintă creditele legate de apeluri în marjă (poziția 5.6 din active).

Baza monetară (pozițiile 1, 2.1 și 2.2 din pasive)[5] constă în:

  • poziția 1 din pasive Bancnote în circulație, care reprezintă valoarea nominală a bancnotelor euro puse în circulație de băncile centrale din Eurosistem;
  • poziția 2.1 din pasive Conturi curente (inclusiv mecanismul rezervelor minime obligatorii), care constă, în principal, în dețineri aferente cerinței impuse instituțiilor de credit de a deține depozite asociate conturilor deschise la BCN. Mecanismul rezervelor minime obligatorii al Eurosistemului include un sistem de calcul al valorii medii, ceea ce presupune că instituțiile de credit trebuie să îndeplinească cerința privind rezervele minime obligatorii constituite ca medie pe parcursul unei perioade specifice de aplicare;
  • poziția 2.2 din pasive Facilitatea de depozit (a se vedea mai sus).

Poziția 7.1 din active Titluri de valoare deținute în scopuri de politică monetară reflectă deținerile de titluri de valoare achiziționate de Eurosistem în cadrul programelor de achiziționare de active menționate mai jos:

  • programul de achiziționare de obligațiuni garantate (covered bond purchase programme – CBPP) a fost inițiat în iulie 2009, iar achizițiile efectuate în cadrul acestuia au fost implementate integral până în iunie 2010;
  • cel de-al doilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (second covered bond purchase programme – CBPP2) a fost anunțat în octombrie 2011 și s-a încheiat, conform planului, în octombrie 2012;
  • programul destinat piețelor titlurilor de valoare (Securities Markets Programme – SMP), constând în dețineri de titluri de natura datoriei publice din zona euro, a început în mai 2010 și s-a încheiat în septembrie 2012. Pentru ca programul să nu afecteze condițiile de lichiditate, Eurosistemul a reabsorbit lichiditatea furnizată în cadrul SMP, prin efectuarea de operațiuni săptămânale de absorbție a lichidității până în iunie 2014;
  • poziția 7.1 reflectă în continuare deținerile Eurosistemului de titluri de valoare achiziționate în cadrul programului extins de achiziționare de active (asset purchase programme – APP), care cuprinde cel de-al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (third covered bond purchase programme – CBPP3), programul de achiziționare de titluri garantate cu active (asset-backed securities purchase programme – ABSPP), programul de achiziționare de titluri emise de sectorul public (public sector purchase programme – PSPP) și programul de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ (corporate sector purchase programme – CSPP). Se intenționează efectuarea acestor programe până la finele lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă va fi necesar, până când Consiliul guvernatorilor va observa o ajustare susținută a traiectoriei inflației care să fie în concordanță cu obiectivul său de a menține rate ale inflației inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu.

Toate titlurile de valoare incluse la poziția 7.1 din active sunt evaluate la cost amortizat, indiferent de scopul în care sunt deținute. Un test de depreciere este efectuat anual.

Secțiunea Diverse a comentariului poate conține informații privind variațiile semnificative înregistrate de orice poziție bilanțieră din situația financiară săptămânală care nu sunt abordate, în mod implicit, în comentariu.

De exemplu, aceasta a fost utilizată pentru a explica o reclasificare contabilă efectuată în scopul armonizării raportărilor privind asistența pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență (Emergency Liquidity Assistance – ELA) furnizată de BCN din Eurosistem instituțiilor de credit naționale. Atunci când astfel de operațiuni iau forma unor împrumuturi colateralizate, acestea sunt incluse în situația financiară săptămânală la alte creanțe exprimate în euro asupra instituțiilor de credit din zona euro (poziția 6 din active). Această poziție cuprinde, de asemenea, conturi curente, depozite la termen, depozite cu scadența de o zi (day-to-day money) și tranzacții de deport efectuate în legătură cu gestionarea portofoliilor de titluri de valoare de la poziția 7 din active.



[1] Poziția 2 din active „Creanțe exprimate în monedă străină asupra rezidenților din afara zonei euro” și poziția 3 din active „Creanțe exprimate în monedă străină asupra rezidenților din zona euro” minus poziția 7 din pasive „Angajamente exprimate în monedă străină față de rezidenți din zona euro”, poziția 8 din pasive „Angajamente exprimate în monedă străină față de rezidenți din afara zonei euro” și poziția 9 din pasive „Contrapartida pentru drepturile speciale de tragere alocate de FMI”.

[2] Poziția 5 din active „Împrumuturi exprimate în euro acordate instituțiilor de credit din zona euro, legate de operațiuni de politică monetară” minus pozițiile 2.2 „Facilitatea de depozit”, 2.3 „Depozite la termen”, 2.4 „Operațiuni reversibile de reglaj fin”, 2.5 „Depozite legate de apeluri în marjă” și 4 „Certificate de creanță emise” din pasive.

[3] Operațiunile principale de refinanțare servesc la orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt, gestionarea situației lichidității și indicarea orientării politicii monetare în zona euro.

[4] Operațiunile de refinanțare pe termen lung asigură refinanțarea suplimentară pe termen mai lung a sectorului financiar. În ultimii ani, operațiunile periodice au fost completate prin operațiuni suplimentare de refinanțare pe termen lung destinate furnizării de lichiditate în euro.

[5] Poziția 1 din pasive „Bancnote în circulație”, poziția 2.1 din pasive „Conturi curente (inclusiv mecanismul rezervelor minime obligatorii)” și poziția 2.2 din pasive „Facilitatea de depozit”.

Contacte media