Prezentare generală

Dinamica PIB real s-a menținut neașteptat de lentă în trimestrul IV 2018, indicatorii recenți relevând și pentru semestrul I 2019 o activitate economică semnificativ mai modestă decât se anticipa anterior. Deși este probabil ca unii factori temporari să fi contribuit la încetinirea activității economice la sfârșitul anului 2018, deteriorarea generalizată a indicatorilor de încredere economică la nivelul țărilor și sectoarelor în ultimele luni sugerează că au fost implicați și factori nefavorabili mai persistenți și că dinamica ciclică determinată de factori fundamentali este relativ mai modestă decât s-a evaluat anterior. Pe termen mai scurt, o combinație de incertitudini la nivel mondial (de exemplu, amenințările unei escaladări a măsurilor protecționiste și posibilitatea unui Brexit dezordonat), precum și factorii interni nefavorabili din unele țări din zona euro vor continua, probabil, să afecteze activitatea economică în zona euro. Ulterior, conform proiecției de bază, aceste influențe nefavorabile pe plan intern și internațional se vor disipa progresiv, iar factorii fundamentali care sprijină expansiunea zonei euro se vor menține, în linii mari. Acești factori includ, în special, orientarea foarte acomodativă a politicii monetare, creșterile salariale, redresarea cererii externe și o ușoară relaxare fiscală. Întrucât se estimează că acești factori favorabili vor deveni treptat predominanți, dinamica PIB real este proiectată să se intensifice de la 1,1% în anul 2019 la 1,6% în 2020 și 1,5% în 2021. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, creșterea PIB real pentru anul 2019 a fost revizuită în sens descendent cu 0,6 puncte procentuale. Se așteaptă ca inflația IAPC să se reducă în continuare pe parcursul anului 2019 și să înregistreze o creștere până la finele orizontului de proiecție, ajungând la 1,6% în anul 2021. Reducerea inflației IAPC în 2019 se explică prin scăderea pronunțată a componentei „produse energetice” a inflației IAPC, reflectând diminuarea recentă a prețurilor petrolului. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este proiectată să se redreseze progresiv pe parcursul orizontului de proiecție, reflectând consolidarea în continuare, deși mai moderată a activității economice și înăsprirea condițiilor pe piețele forței de muncă. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, inflația IAPC a fost revizuită în sens descendent pe parcursul întregului orizont de proiecție, reflectând cu precădere rezultatele recente mai modeste, deteriorarea perspectivelor creșterii economice și revizuirea în sens descendent a ipotezelor referitoare la prețurile petrolului.[1]


1 Economia reală

Creșterea economică s-a moderat notabil în semestrul II 2018 și a înregistrat divergențe sporite între cele mai mari țări din zona euro (Graficul 1). Încetinirea consemnată de dinamica PIB real, de la ritmuri trimestriale de 0,4% în semestrul I 2018 la 0,2% în semestrul II, se referă parțial la factori specifici care au afectat activitatea economică. Dintre cele mai mari țări din zona euro, în special Germania și Italia au raportat scăderi substanțiale ale dinamicilor PIB (de la ritmuri trimestriale de creștere de 0,4% în semestrul I 2018 la o stagnare în semestrul II în Germania și de la 0,2% la rate negative în aceleași perioade în Italia). În Germania, încetinirea accentuată consemnată în semestrul II 2018 s-a datorat parțial perturbărilor din industria auto, care s-au dovedit a fi mai persistente decât se anticipa anterior, dar a reflectat și temperarea mai generalizată la nivelul sectoarelor. În Italia, incertitudinile, volatilitatea piețelor financiare și deteriorarea încrederii sectorului corporativ au exercitat un impact tot mai nefavorabil asupra activității economice. Dinamica trimestrială a PIB în Franța și Spania în semestrul II 2018 a depășit ușor ritmul de creștere consemnat în primul semestru al anului.

Graficul 1

PIB real în zona euro

(variații procentuale trimestriale, date trimestriale ajustate sezonier și cu numărul de zile lucrătoare)

Notă: Intervalele din jurul proiecțiilor centrale se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE. http://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/newprocedureforprojections200912en.pdf

Cu puține excepții, indicatorii de încredere recenți s-au deteriorat, în linii mari, reflectând incertitudinile pe plan intern și internațional, precum și moderarea mai devreme decât se preconiza a dinamicii ciclice determinate de factori fundamentali. Indicatorul de încredere în economie (Economic Sentiment Indicator – ESI) calculat de Comisia Europeană a continuat să se reducă în ultimele luni, scăderea acestuia fiind generalizată la nivelul țărilor din zona euro și al sectoarelor. Deși s-au menținut peste mediile istorice, indicatorii de încredere în industrie, servicii și cel aferent consumatorilor, incluși în ESI, s-au diminuat până la niveluri care nu au mai fost înregistrate de la sfârșitul anului 2016. Indicele aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții și-a continuat, de asemenea, declinul în ultimele luni, pe fondul deteriorării evaluării comenzilor noi pentru piața externă și a stocurilor. Evoluțiile neprevăzute în sensul scăderii cu caracter generalizat relevate de datele economice publicate pot reflecta un impact mai puternic decât se anticipa al incertitudinilor la nivel mondial – îndeosebi al celor legate de disputele comerciale globale și de Brexit –, precum și impactul incertitudinilor din Italia menționate anterior și posibilele efecte nefavorabile ale protestelor din Franța. Acestea pot sugera, de asemenea, că dinamica ciclică determinată de factori fundamentali s-a moderat mai devreme decât se preconiza, confirmând poziția ciclică tot mai matură a economiei zonei euro. Acești factori se reflectă în revizuirile în sensul scăderii dinamicii PIB real pentru trimestrele următoare.

Pe termen mediu, proiecția de bază prevede o disipare graduală a influențelor nefavorabile pe plan intern și internațional, care va permite o redinamizare a factorilor fundamentali ce sprijină expansiunea zonei euro (Tabelul 1). În special, conform proiecției de bază, nu va avea loc o ieșire dezordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană, iar nivelul actual al incertitudinilor privind schimburile comerciale internaționale și politicile interne în unele țări din zona euro se va normaliza progresiv. Disiparea acestor influențe negative va face loc unei serii de factori fundamentali favorabili. Se anticipează că orientarea politicii monetare a BCE se va menține foarte acomodativă și va continua să se propage la nivelul economiei. Creditarea sectorului privat ar trebui să rămână rezilientă, fiind impulsionată de ratele scăzute ale dobânzilor și de condițiile favorabile de creditare bancară atât pentru gospodăriile populației, cât și pentru societățile nefinanciare. Expansiunea consumului privat și a investițiilor în obiective rezidențiale ar trebui să beneficieze, de asemenea, de dinamizarea câștigurilor salariale și de creșterea avuției nete, precum și de reducerea șomajului. Totodată, investițiile corporative își vor continua avansul, pe fondul creșterii profiturilor, al gradului ridicat de utilizare a capacităților de producție și, probabil, al unor investiții destinate economisirii forței de muncă în contextul adâncirii deficitelor de forță de muncă. Se anticipează că exporturile zonei euro vor beneficia de redresarea proiectată a cererii externe adresate zonei euro și de unele câștiguri de competitivitate. Nu în ultimul rând, se previzionează că orientarea politicii fiscale, care a fost, în linii mari, neutră în anul 2018, va consemna o relaxare pe parcursul întregului orizont de proiecție (Secțiunea 3).

Tabelul 1

Proiecții macroeconomice pentru zona euro

(variații procentuale anuale)

Notă: PIB real și componentele sale, costul unitar cu forța de muncă, remunerarea pe salariat și productivitatea muncii se referă la date ajustate sezonier și cu numărul zilelor lucrătoare.
1) Intervalele din jurul proiecțiilor se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE.
2) Inclusiv schimburile comerciale din interiorul zonei euro.
3) Subindicele se bazează pe estimări ale impactului efectiv al impozitelor indirecte. Acesta poate să difere de datele Eurostat, care presupun transmiterea integrală și imediată a efectelor impozitelor la nivelul IAPC.
4) Calculat ca soldul bugetar excluzând efectele tranzitorii ale ciclului economic și măsurile temporare adoptate de autoritățile guvernamentale.

Cu toate acestea, disiparea efectelor unor factori favorabili va limita redresarea creșterii economice în a doua jumătate a orizontului de proiecție. Ipotezele tehnice indică faptul că, deși vor continua să susțină creșterea, condițiile de finanțare vor deveni treptat mai puțin favorabile. În plus, după mai mulți ani de expansiune robustă, se anticipează o creștere a gradului de ocupare a forței de muncă într-un ritm relativ mai scăzut pe termen mediu, reflectând cu precădere deficitele tot mai constrângătoare la nivelul ofertei de forță de muncă în unele țări.

Dinamica veniturilor disponibile reale se va menține robustă în anii 2019 și 2020, urmând să se modereze în 2021. Aceasta reflectă evoluțiile cu efect compensator la nivelul dinamicii veniturilor disponibile nominale și al inflației măsurate prin prețurile de consum în anii 2019 și 2020, în timp ce atât moderarea dinamicii veniturilor nominale, cât și inflația ușor mai ridicată vor afecta creșterea veniturilor reale în 2021. Conform proiecțiilor, contribuția câștigurilor salariale brute la dinamica veniturilor disponibile nominale va înregistra o ușoară scădere în anul 2019 (ca urmare a impactului încetinirii ritmului de creștere a ocupării forței de muncă) și, ulterior, se va menține, în linii mari, nemodificată (întrucât intensificarea anticipată a dinamicii salariilor nominale compensează încetinirea în continuare a ritmului de creștere a ocupării forței de muncă). Alte venituri decât cele din muncă au înregistrat o scădere în semestrul II 2018 și se preconizează că acestea se vor redresa progresiv pe parcursul orizontului de proiecție, în linii mari în concordanță cu profiturile. Potrivit anticipațiilor, contribuția transferurilor fiscale nete va deveni pozitivă în anul 2019, pentru prima dată după 2010, reflectând un mix de reduceri ale impozitelor directe și creșteri ale transferurilor către gospodăriile populației; se estimează că aceasta va deveni, în linii mari, neutră în anii 2020 și 2021.

Consumul privat este proiectat să se redreseze pe termen scurt, dar este probabil ca incertitudinile din unele țări să îi afecteze ritmul de creștere. Consumul privat a consemnat o decelerare pe parcursul anului 2018. Privind în perspectivă, nivelurile în continuare relativ favorabile ale încrederii consumatorilor, anticiparea unor noi ameliorări ale condițiilor pe piața forței de muncă și creșterea salariilor reale pe salariat sugerează o dinamică mai puternică a consumului în următoarele trimestre, amplificată în continuare de un efect pozitiv al relaxării fiscale din unele țări. În același timp, se anticipează că impactul nefavorabil persistent al incertitudinilor interne din unele țări din zona euro va afecta consumul privat în trimestrele următoare.

Expansiunea consumului privat ar trebui să fie sprijinită pe termen mediu de condițiile favorabile de finanțare și de creșterea avuției nete. Conform proiecțiilor, ratele dobânzilor la creditele bancare vor înregistra o creștere moderată în cadrul orizontului de proiecție. Cu toate acestea, se anticipează că impactul acestei creșteri asupra plăților brute de dobânzi va fi limitat, date fiind scadența îndelungată a datoriei gospodăriilor populației și ponderea relativ scăzută a datoriei cu dobândă variabilă în bilanțul acestora. Astfel, în pofida majorării ratelor dobânzilor active, se previzionează că plățile brute de dobânzi se vor menține la niveluri scăzute și, prin urmare, vor continua să sprijine consumul privat. În plus, avuția netă este proiectată să înregistreze o creștere de circa 2,5% în termeni reali în fiecare an pe parcursul perioadei 2019-2021, impulsionată de câștigurile în continuare robuste din reevaluarea patrimoniului imobiliar, care reprezintă mai mult de jumătate din avansul proiectat. Creșterea avuției nete reale ar trebui să susțină consumul, chiar dacă gradul de îndatorare brută a populației se menține la nivelurile înregistrate înainte de debutul crizei financiare mondiale.

Caseta 1
Ipoteze tehnice privind ratele dobânzilor, cursurile de schimb și prețurile materiilor prime

Comparativ cu proiecțiile publicate în luna decembrie 2018, ipotezele tehnice includ prețuri mai scăzute ale petrolului, o depreciere a cursului de schimb efectiv al euro și o reducere a ratelor dobânzilor. Ipotezele tehnice referitoare la ratele dobânzilor și la prețurile materiilor prime se bazează pe anticipațiile pieței, data-limită pentru includerea ultimelor informații fiind 12 februarie 2019. Ratele dobânzilor pe termen scurt se referă la EURIBOR la trei luni, anticipațiile pieței fiind derivate din ratele dobânzilor futures. Conform acestei metodologii, ratele dobânzilor pe termen scurt se vor situa, în medie, la −0,3% în anul 2019, −0,2% în anul 2020 și 0,0% în anul 2021. Anticipațiile pieței cu privire la randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro indică un nivel mediu de 1,0% în anul 2019, 1,3% în 2020 și 1,5% în 2021.[2] Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, anticipațiile pieței privind ratele dobânzilor pe termen scurt au fost revizuite în sens descendent cu 2 puncte de bază pentru 2019, 17 puncte de bază pentru 2020 și 31 puncte de bază pentru 2021, iar cele aferente ratelor dobânzilor pe termen lung au fost revizuite în sens descendent cu circa 40 puncte de bază pe parcursul întregului orizont de proiecție.

Referitor la prețurile materiilor prime, pe baza traiectoriei implicite de pe piețele futures, calculată cu ajutorul mediei aferente perioadei de două săptămâni anterioare datei-limită de 12 februarie 2019, se anticipează că prețul țițeiului Brent se va reduce de la 71,1 USD/baril în anul 2018 la 61,7 USD/baril în 2019 și se va comprima în continuare la 60,6 USD/baril în 2021. Această traiectorie implică faptul că prețurile în dolari SUA ale petrolului sunt mai scăzute cu 8,6% în 2019, 8,2% în 2020 și 8,0% în 2021, comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018. Se estimează că prețurile în dolari SUA ale materiilor prime non-energetice vor cunoaște o revigorare pe parcursul orizontului de proiecție.[3]

În ceea ce privește cursurile de schimb bilaterale, se preconizează că acestea vor rămâne nemodificate pe parcursul orizontului de proiecție, la nivelurile medii înregistrate în perioada de două săptămâni anterioară datei-limită de 12 februarie 2019. Această ipoteză presupune un curs de schimb mediu de 1,14 USD/EUR în perioada 2019-2021, nivel, în linii mari, nemodificat față de proiecțiile din luna decembrie 2018. Cursul de schimb efectiv al euro (față de 38 de parteneri comerciali) este cu 0,9% inferior celui estimat în proiecțiile din luna decembrie 2018.

Ipoteze tehnice

Expansiunea investițiilor în obiective rezidențiale este preconizată să continue, deși într-un ritm mai moderat. Încrederea în sectorul construcțiilor și creșterea numărului de autorizații de construcție acordate sugerează majorarea în continuare a investițiilor în obiective rezidențiale în următoarele trimestre. Cu toate acestea, se anticipează o încetinire a ritmului acestei expansiuni. Această temperare este, de asemenea, sugerată de sondaje care indică o scădere recentă a ponderii gospodăriilor populației care intenționează să înceapă lucrări de renovare a locuinței pe parcursul anului următor. Această moderare se poate manifesta parțial pe fondul unor condiții de finanțare estimate a deveni ușor mai restrictive, dar și ca rezultat al unor constrângeri tot mai accentuate la nivelul capacităților de producție în sectorul construcțiilor și al tendințelor demografice nefavorabile din unele țări.

Se anticipează că investițiile corporative își vor continua redresarea pe parcursul orizontului de proiecție, deși într-un ritm relativ modest. Se estimează că investițiile corporative au cunoscut o ușoară pierdere de ritm în semestrul II 2018. Privind în perspectivă, investițiile corporative se așteaptă să se mențină relativ scăzute în anul 2019, în condițiile în care preocupările persistente legate de politicile comerciale mondiale, un Brexit fără acord și o „aterizare forțată” a economiei Chinei par să fi afectat tot mai mult încrederea sectorului corporativ la nivelul țărilor. Cu toate acestea, în general, se anticipează că o serie de fundamente favorabile vor sprijini în continuare investițiile corporative în zona euro: gradul de utilizare a capacităților de producție în industria prelucrătoare se menține la niveluri superioare mediei pe termen lung, iar un număr mare de firme de producție raportează lipsa de echipamente ca factor de limitare a producției; potrivit anticipațiilor, condițiile de finanțare vor rămâne favorabile, deși se vor înăspri treptat pe parcursul orizontului de proiecție; se anticipează creșterea profiturilor, care alimentează volumul excesiv de active lichide pe care firmele l-au acumulat în ultimii ani; iar companiile și-ar putea spori investițiile pentru a compensa constrângerile generate de deficitul de forță de muncă.

Caseta 2
Contextul internațional

După ce a atins un nivel maxim în semestrul II 2017, ritmul creșterii economice la nivel mondial a continuat să se tempereze. Activitatea economică în economiile dezvoltate a consemnat o decelerare în trimestrul III 2018, ușor peste nivelurile prevăzute în proiecțiile din luna decembrie 2018 ca urmare a rezultatelor mai slabe ale unor economii europene din afara zonei euro și a unei contracții relativ mai accentuate în Japonia. Creșterea economiilor de piață emergente a fost constantă, în linii mari în concordanță cu proiecțiile din decembrie 2018. Datele din sondaje sugerează că dinamica globală s-a redus în trimestrul IV 2018 și a cunoscut o nouă moderare la începutul anului 2019.

Activitatea din industria prelucrătoare globală a încetinit, pe fondul ajungerii la maturitate a ciclului economic în principalele economii dezvoltate. În plus, ritmul încetinirii a fost accentuat de amplificarea incertitudinilor care afectează economia mondială, precum escaladarea disputei comerciale între Statele Unite și China, tensiunile financiare din economiile de piață emergente în perioada lunilor de vară și, mai recent, indiciile privind o creștere economică mai lentă în China, cu efecte în lanț asupra altor economii din Asia. Încetinirea activității din industria prelucrătoare globală a afectat și schimburile comerciale internaționale.

Se proiectează o ușoară scădere a dinamicii globale în 2019, pe fondul intensificării influențelor nefavorabile. Aceste influențe nefavorabile includ moderarea activității din industria prelucrătoare globală și a schimburilor comerciale internaționale într-un context caracterizat de incertitudini politice și legate de politici ridicate și în creștere. Deși măsurile fiscale prociclice cu impact stimulativ substanțial adoptate în Statele Unite, printre care reduceri ale impozitelor și majorări ale cheltuielilor publice, continuă să impulsioneze creșterea economică în SUA și la nivel mondial în 2019, este probabil ca blocajul parțial al autorităților guvernamentale federale americane – cel mai îndelungat din istoria Statelor Unite – să fi afectat activitatea economică a acestei țări, iar discuțiile care urmează să aibă loc cu privire la stabilirea plafonului datoriei publice ar putea eroda și mai mult încrederea consumatorilor în Statele Unite. În China, încetinirea cererii interne este proiectată să persiste în prima jumătate a acestui an, întrucât se anticipează că materializarea sprijinului din partea politicilor anunțat recent va necesita timp. Pe de altă parte, se estimează că prețurile mai scăzute ale petrolului vor sprijini creșterea economică în țările importatoare de petrol, afectând totodată activitatea economică a țărilor exportatoare de petrol.

Într-o perspectivă mai îndelungată, se previzionează o relativă intensificare a creșterii economice mondiale pe termen mediu. Aceasta reflectă trei factori principali care definesc traiectoria creșterii globale pe parcursul orizontului de proiecție. În primul rând, dinamica ciclică în economiile dezvoltate va consemna o încetinire, în condițiile în care constrângerile la nivelul capacităților de producție devin tot mai acute, iar sprijinul din partea politicilor se diminuează progresiv, pe fondul unor deviații pozitive ale PIB de la nivelul potențial și al unor rate scăzute ale șomajului la nivelul principalelor economii dezvoltate. În Statele Unite, impulsionarea creșterii generată de măsurile de stimulare fiscală va atinge un nivel maxim în anul 2019, iar Comitetul federal pentru operațiuni de piață va continua, probabil, normalizarea graduală a politicilor, deși cu un grad sporit de precauție. În al doilea rând, se anticipează că tranziția ordonată la o traiectorie de creștere mai scăzută, mai puțin dependentă de investiții și exporturi, va continua în China. Nu în ultimul rând, creșterea economică se așteaptă să se redreseze în mai multe economii de piață emergente care traversează în prezent sau s-au confruntat recent cu recesiuni profunde. Aceasta se aplică în special, dar nu exclusiv, Argentinei, Braziliei și Turciei. În această privință, proiecțiile estimează că intensificarea în anul precedent a tensiunilor comerciale dintre Statele Unite și China va afecta cu precădere activitatea economică în aceste două țări. În ansamblu, ritmul expansiunii globale se va situa sub nivelurile pre-criză, în concordanță cu creșterea globală potențială. Se previzionează o scădere a creșterii economice mondiale (exceptând zona euro) la 3,5% în anul 2019, față de 3,7% în 2018, și o ușoară intensificare a acesteia la 3,6% în perioada 2020-2021. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, proiecțiile privind creșterea globală sunt, în linii mari, nerevizuite.

Contextul internațional

(variații procentuale anuale)

1) Calculate ca medie ponderată a importurilor.
2) Calculată ca medie ponderată a importurilor partenerilor comerciali ai zonei euro.

Se anticipează că ritmul mai lent al activității industriale globale, intensificarea tensiunilor comerciale și moderarea ciclului tehnologic în Asia vor afecta schimburile comerciale internaționale în 2018, ceea ce implică o încetinire mai pronunțată a acestora în raport cu activitatea economică. Într-o perspectivă mai îndelungată, proiecțiile privind schimburile comerciale internaționale sunt ancorate în jurul perspectivei potrivit căreia importurile globale vor consemna, în linii mari, o creștere în concordanță cu activitatea economică. Se estimează că cererea externă adresată zonei euro, care a cunoscut o expansiune de 4% în anul 2018, va încetini semnificativ, reducându-se la 2,2% în 2019, iar ulterior se va intensifica la 3,3% și 3,4% în 2020 și, respectiv, 2021. Comparativ cu exercițiul de proiecție din luna decembrie 2018, cererea externă adresată zonei euro a fost revizuită semnificativ în sens descendent pentru anul 2019 și într-o măsură mai mică pentru 2020, reflectând în mare parte datele dezamăgitoare de la sfârșitul anului 2018 și cererea proiectată mai modestă de importuri din partea Chinei, a restului țărilor emergente din Asia și a economiilor europene din afara zonei euro.

Potrivit proiecțiilor, exporturile în afara zonei euro vor crește într-un ritm ușor mai rapid decât cererea externă pe termen scurt și, ulterior, într-un ritm similar cu aceasta. După declinul înregistrat în trimestrul I 2018, se estimează că exporturile în afara zonei euro s-au redresat treptat în trimestrele II și III și au depășit cererea externă în trimestrul IV. Prin urmare, majorările cotelor de piață în trimestrul IV reflectă parțial factori specifici țărilor. Pe fondul corecției acestora și în condițiile în care cererea externă se menține mai degrabă modestă în 2019, se anticipează că dinamica exporturilor în afara zonei euro va rămâne scăzută pe termen scurt, înregistrând totuși o accelerare ușor mai rapidă decât cea a cererii externe pe parcursul anului 2019, care determină creșteri marginale ale cotelor de piață. Intensificarea relativă a exporturilor în afara zonei euro comparativ cu cererea externă pe termen scurt reflectă ameliorarea competitivității prin preț la nivelul țărilor din zona euro, pe lângă normalizarea în continuare a exporturilor de automobile. Pe termen mediu, se previzionează că exporturile în afara zonei euro vor crește în concordanță cu cererea externă (Caseta 2). Importurile din afara zonei euro sunt estimate a se fi temperat, consemnând un ritm inferior celui al exporturilor în trimestrul IV 2018, evoluție care denotă o contribuție pozitivă a schimburilor comerciale nete la creșterea PIB real. Privind în perspectivă, se anticipează că importurile din afara zonei euro vor crește, în linii mari, în concordanță cu cererea totală (cererea internă plus exporturi). Întrucât, conform proiecțiilor, importurile vor înregistra un ritm de creștere relativ mai rapid decât exporturile, contribuția schimburilor comerciale nete la creșterea economică ar trebui să devină ușor negativă în 2019 și să fie, în linii, mari neutră pentru restul orizontului de proiecție.

Creșterea ocupării forței de muncă va consemna un declin, potrivit proiecțiilor, pe seama încetinirii activității economice și a unor deficite de forță de muncă tot mai constrângătoare în unele țări. Sondajele anticipative sugerează un avans modest al ocupării forței de muncă pe termen scurt. Se estimează o atenuare a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă pe termen scurt, în principal ca urmare a încetinirii accentuate a activității economice. Pe termen mediu, este probabil ca dinamica ocupării forței de muncă să se mențină modestă, pe fondul anticipațiilor privind limitarea în continuare a acesteia de către oferta de forță de muncă în unele țări și temperarea cererii de forță de muncă în concordanță cu încetinirea activității economice.

Creșterea forței de muncă este estimată a se atenua pe parcursul orizontului de proiecție. Se anticipează creșterea în continuare a forței de muncă, reflectând imigrația netă pozitivă prognozată de lucrători, integrarea preconizată a refugiaților și noi majorări ale ratelor de participare pe piața forței de muncă. Totuși, potrivit proiecțiilor, acești factori se vor disipa pe parcursul orizontului de proiecție, estimându-se o amplificare a impactului nefavorabil al îmbătrânirii populației asupra creșterii forței de muncă, întrucât numărul vârstnicilor care părăsesc câmpul muncii este superior celui al tinerilor care intră pe piața forței de muncă.

Se anticipează că rata șomajului va scădea la 7,5% în anul 2021. În trimestrul IV 2018, rata șomajului s-a situat la 7,9%, cel mai scăzut nivel consemnat din trimestrul III 2008. Privind în perspectivă, se prognozează că numărul șomerilor se va diminua cu aproximativ 0,9 milioane, ajungând la 12,9 milioane până la sfârșitul orizontului de proiecție, nivel încă relativ superior nivelului minim atins înainte de criză. Deși se estimează o scădere a ratei șomajului în aproape toate țările zonei euro pe parcursul orizontului de proiecție, se așteaptă ca nivelurile din fiecare țară să prezinte în continuare diferențe substanțiale.

Productivitatea muncii este proiectată să se redreseze în cadrul orizontului de proiecție. Ulterior dinamizării notabile înregistrate în anul 2017, productivitatea muncii pe salariat a scăzut ușor în termeni trimestriali pe parcursul anului 2018, reflectând temperarea neprevăzută a activității economice și unele practici de menținere a numărului de angajați (labour hoarding) ca reacție la deficitele de forță de muncă. O accelerare moderată a dinamicii productivității în termeni trimestriali este așteptată către finele anului 2019, pe măsură ce activitatea economică se redresează. Pe lângă aceasta, se estimează o creștere a productivității muncii într-un ritm apropiat de media de 1,0%[4] înregistrată în perioada pre-criză, susținută de o majorare a numărului de ore lucrate pe persoană ocupată și de unele câștiguri la nivelul productivității totale a factorilor de producție.

Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, creșterea PIB real a fost revizuită în sens semnificativ descendent pentru anul 2019 și ușor descendent pentru 2020. Revizuirea notabilă în sens descendent a creșterii PIB real pentru anul 2019 este determinată de rezultatele mai modeste înregistrate în trimestrul IV 2018 și de o evaluare mai puțin favorabilă a perspectivelor pe termen scurt, reflectând un impact negativ mai persistent al factorilor specifici în unele țări din zona euro și incertitudini sporite privind politicile la nivel mondial. Proiecția pe termen mediu privind creșterea PIB real este, în linii mari, nemodificată, dată fiind ipoteza potrivit căreia o disipare treptată a influențelor nefavorabile pe plan intern și internațional va permite o nouă accelerare a expansiunii economice.


2 Prețuri și costuri

Inflația IAPC este așteptată să se reducă în continuare până în trimestrul IV 2019 și să înregistreze o creștere pentru restul orizontului de proiecție, ajungând la 1,6% în anul 2021 (Graficul 2). Reducerea inflației totale în anul 2019 este justificată, în principal, de o scădere semnificativă a componentei „produse energetice” a inflației IAPC, pe fondul diminuării puternice a prețurilor petrolului în perioada recentă și al efectelor de bază în sensul scăderii legate de majorarea anterioară a acestora în anul 2018. În anii 2020 și 2021, se așteaptă ca prețurile produselor energetice, componentă a inflației IAPC, să crească într-un ritm modest, în concordanță cu traiectoria relativ plată a cotațiilor futures ale petrolului. Se preconizează că, pe parcursul orizontului de proiecție, componenta „alimente” a inflației IAPC va fluctua în jurul valorii de 1,9%. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente va urma o traiectorie ascendentă graduală, ajungând la 1,6% în anul 2021. Se estimează că majorarea inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente va fi susținută de redresarea economică mai progresivă, dar continuă. În plus, înăsprirea condițiilor pe piețele forței de muncă va sprijini majorarea câștigurilor salariale, conducând la intensificarea presiunilor din surse interne asupra costurilor. Creșterea prețurilor materiilor prime non-energetice și a inflației de bază pe plan mondial va impulsiona, de asemenea, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente.

Graficul 2

Inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Notă: Intervalele din jurul proiecțiilor centrale se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE. http://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/newprocedureforprojections200912en.pdf

Se estimează o nouă dinamizare ușoară a creșterilor salariale pe parcursul orizontului de proiecție, pe fondul înăspririi în continuare a condițiilor pe piețele forței de muncă și al expirării măsurilor care au inhibat majorarea câștigurilor salariale în unele țări în ultimii ani. Conform proiecțiilor, ritmul de creștere a remunerării pe salariat se va majora de la 2,2% în anul 2018 la 2,6% în anul 2021. Concomitent, se estimează o relativă atenuare a dinamicii costurilor unitare cu forța de muncă pe parcursul orizontului de proiecție, pe seama consolidării preconizate a productivității. Principalul determinant al dinamizării câștigurilor salariale este ameliorarea previzionată în continuare a condițiilor pe piața forței de muncă în zona euro în cadrul orizontului de proiecție, pe fondul creșterii gradului de tensionare a pieței forței de muncă în unele părți ale zonei euro. Dincolo de dinamica ciclică, se poate aștepta ca accelerarea semnificativă a inflației totale în perioada recentă să contribuie la dinamizarea creșterilor salariale în țările din zona euro în care procesele de stabilire a salariilor includ elemente retrospective. În plus, efectele de inhibare a creșterilor salariale generate de factori asociați crizei, precum necesitatea temperării majorărilor salariale în vederea redobândirii competitivității prin preț în unele țări și modificările salariale reprimate din cauza rigidității la scădere a salariilor nominale în perioada crizei, ar trebui să își reducă treptat influența în contextul continuării expansiunii economice. Unele țări au introdus, de asemenea, majorări ale salariilor minime care s-ar putea propaga la nivelul distribuției salariilor.

Se preconizează o evoluție mai favorabilă a marjelor de profit pe parcursul orizontului de proiecție decât în 2018. Marjele de profit s-au diminuat în ultimele trimestre pe seama unei majorări considerabile a costurilor unitare cu forța de muncă, reflectând încetinirea activității economice care a condus la decelerarea ritmului de creștere a productivității. În plus, deteriorările raportului de schimb, legate de majorările anterioare ale prețurilor petrolului, au afectat evoluția marjelor de profit. Ambii factori ar trebui să piardă din importanță pe parcursul următoarelor trimestre, pe fondul intensificării ritmurilor de creștere economică și a productivității, estimându-se în același timp o ameliorare a raportului de schimb ca urmare a scăderii recente a prețurilor petrolului.

Se estimează că presiunile din surse externe asupra prețurilor vor scădea în 2019, urmând să crească moderat pentru restul orizontului de proiecție. Ritmul anual de creștere a deflatorului importurilor este preconizat a consemna o decelerare în 2019, comparativ cu 2018, urmând să se intensifice treptat ulterior. Acest profil se bazează în mare măsură pe variațiile prețurilor petrolului, care au determinat creșterea prețurilor importurilor în 2018 și sunt estimate a inhiba evoluția acestora în 2019. În același timp, se estimează o majorare a prețurilor materiilor prime nepetroliere și o intensificare a presiunilor asupra inflației de bază pe plan mondial, contribuind la majorarea treptată a prețurilor importurilor.

Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, proiecția pentru inflația IAPC a fost revizuită în sens descendent pentru întregul orizont de proiecție. Revizuirea în sens descendent a inflației IAPC reflectă, în principal, ipoteza unor prețuri ale petrolului semnificativ mai reduse (îndeosebi în 2019 și 2020) și a unei traiectorii mai scăzute pentru inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente. În schimb, revizuirea în sens descendent a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente reflectă impactul prețurilor mai mici ale petrolului prin intermediul efectelor indirecte, rezultatele recente mai modeste, perspective mai moderate ale activității economice și o reevaluare relativ limitată a intensității efectelor de propagare de la nivelul salariilor la cel al prețurilor.


3 Perspectivele fiscale

Orientarea politicii fiscale în zona euro este evaluată ca fiind, în linii mari, neutră în anul 2018, anticipându-se o relaxare a acesteia începând cu anul 2019. Orientarea politicii fiscale este măsurată ca variație a soldului primar ajustat ciclic după excluderea asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar. În anul 2019, contribuția principală la orientarea mai relaxată a politicii fiscale derivă din reduceri ale impozitelor directe și ale contribuțiilor la asigurările sociale, precum și din majorarea cheltuielilor bugetare în unele țări. Pentru anul 2020, este proiectată relaxarea în continuare a orientării de politică, la care contribuie, în special, noile reduceri ale impozitelor directe și ale contribuțiilor la asigurările sociale, continuarea creșterii relativ puternice a cheltuielilor și transferurile mai mari. Pentru anul 2021, proiecția de bază include o ușoară relaxare legată, în principal, de creșterea cheltuielilor în unele țări.

Conform proiecțiilor, soldul bugetar al zonei euro va consemna o deteriorare în 2019, urmând să rămână, în linii mari, nemodificat pentru restul orizontului de proiecție, în timp ce ponderea datoriei în PIB se menține pe o traiectorie descendentă. Adâncirea deficitului bugetar se datorează unei deteriorări a soldului primar ajustat ciclic. Aceasta este parțial compensată de un declin marginal al cheltuielilor cu dobânzile, determinat de înlocuirea datoriei vechi, la costuri ridicate, cu o datorie nouă, la rate ale dobânzilor mai scăzute. Traiectoria descendentă a ponderii datoriei publice în PIB este sprijinită de solduri primare pozitive și de un diferențial favorabil între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB.

Perspectivele deficitului bugetar în zona euro s-au deteriorat semnificativ comparativ cu proiecțiile din decembrie 2018, îndeosebi pentru anii 2020 și 2021. Deficitul bugetar mai amplu se datorează unui sold primar mai puțin favorabil și unei componente ciclice mai reduse, reflectând perspectivele macroeconomice mai modeste. Ponderea datoriei în PIB este proiectată a se situa la niveluri mai ridicate, reflectând în principal un diferențial tot mai mare între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB în 2019, pe seama revizuirii în sens descendent a dinamicii PIB, precum și scăderea soldurilor primare.

Caseta 3
Analize ale senzitivității

Proiecțiile se bazează în mare măsură pe ipotezele tehnice referitoare la evoluția anumitor variabile principale. Dat fiind că unele dintre aceste variabile pot avea un impact semnificativ asupra proiecțiilor pentru zona euro, analiza senzitivității proiecțiilor la traiectoriile alternative ale acestor ipoteze de bază poate contribui la evaluarea riscurilor asociate proiecțiilor. Această casetă analizează incertitudinile referitoare la unele ipoteze de bază utilizate în proiecții, precum și senzitivitatea proiecțiilor la aceste variabile.

1) Traiectorii alternative ale prețurilor petrolului

Această analiză a senzitivității vizează evaluarea implicațiilor traiectoriilor alternative ale prețurilor petrolului. Ipotezele tehnice privind evoluțiile prețurilor petrolului care fundamentează proiecțiile de bază, construite pornind de la cotațiile futures ale petrolului, anticipează un profil relativ plat al cotațiilor petrolului, prețul țițeiului Brent situându-se la 60,6 USD/baril în anul 2021. Sunt analizate două traiectorii alternative ale prețurilor petrolului. Prima se bazează pe cea de-a 25-a percentilă inferioară a distribuției, care are la bază densitățile implicite calculate folosind opțiuni pentru prețul petrolului la 12 februarie 2019. Această traiectorie implică o scădere treptată a prețului petrolului la 46,0 USD/baril în anul 2021, cu 24,1% sub nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Pe baza mediei rezultatelor unei serii de modele macroeconomice elaborate de experți, această traiectorie ar avea un efect redus în sensul creșterii asupra dinamicii PIB real (aproximativ 0,1 puncte procentuale în 2020 și 2021), în timp ce rata inflației IAPC ar scădea cu 0,2 puncte procentuale în 2019, cu 0,5 puncte procentuale în 2020 și cu 0,3 puncte procentuale în 2021. Cea de-a doua traiectorie are la bază cea de-a 25-a percentilă superioară a aceleiași distribuții și implică o creștere a prețului petrolului la aproximativ 77,8 USD/baril în anul 2021, cu 28,3% peste nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Această traiectorie ar implica un avans mai rapid al inflației IAPC, cu 0,4 puncte procentuale în 2019, cu 0,5 puncte procentuale în 2020 și cu 0,2 puncte procentuale în 2021, în timp ce dinamica PIB real ar înregistra o relativă încetinire (în scădere cu 0,1 puncte procentuale în fiecare an al orizontului de proiecție).

2) O traiectorie alternativă a cursului de schimb

Această analiză a senzitivității examinează efectele aprecierii monedei euro. Acest scenariu este în concordanță cu distribuția care are la bază densitățile implicite, pentru cursul de schimb, calculate în mediu neutru la risc folosind opțiuni cu suport USD/EUR la data de 12 februarie 2019, orientată puternic către o apreciere a euro. Cea de-a 75-a percentilă a acestei distribuții implică o apreciere a euro față de dolarul SUA la un curs de schimb de 1,31 USD/EUR în anul 2021, cu 15% peste nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Ipoteza corespunzătoare privind cursul de schimb efectiv nominal al euro derivă din periodicități istorice, potrivit cărora modificările cursului de schimb USD/EUR corespund unor variații ale cursului de schimb efectiv cu o elasticitate ușor peste 50%. Conform acestui scenariu, media rezultatelor unei serii de modele macroeconomice elaborate de experți indică o dinamică a PIB real mai scăzută cu 0,1 puncte procentuale în 2019, cu 0,6 puncte procentuale în 2020 și cu 0,3 puncte procentuale în 2021. Rata inflației IAPC ar fi mai redusă cu 0,1 puncte procentuale în 2019, cu 0,6 puncte procentuale în 2020 și cu 0,4 puncte procentuale în 2021.

Caseta 4
Prognoze ale altor instituții

O serie de prognoze pentru zona euro au fost elaborate atât de organizații internaționale, cât și de instituții din sectorul privat. Totuși, acestea nu sunt strict comparabile una cu cealaltă sau cu proiecțiile macroeconomice realizate de experții BCE/Eurosistemului, întrucât au fost finalizate la momente diferite. În plus, proiecțiile utilizează metode diverse (în parte neprecizate) pentru stabilirea ipotezelor privind variabilele fiscale, financiare și externe, inclusiv cotațiile petrolului și ale altor materii prime. Totodată, există diferențe între prognoze în ceea ce privește metodele de ajustare cu numărul zilelor lucrătoare (a se vedea tabelul).

După cum se arată în tabel, majoritatea prognozelor disponibile în prezent ale altor instituții cu privire la creșterea PIB real și inflația IAPC se încadrează, în mare parte, în intervalele de variație prevăzute de proiecțiile experților BCE (menționate între paranteze pătrate în tabel).

Comparația prognozelor recente privind creșterea PIB real și inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Sursa: OECD Interim Economic Outlook, martie 2019; MJEconomics for the Euro Zone Barometer, sondajul din februarie 2019 pentru anii 2018, 2019, 2020 și sondajul din ianuarie 2019 pentru anul 2021; Consensus Economics Forecasts, sondajul din februarie 2019 pentru anii 2018, 2019, 2020 și sondajul din februarie 2019 pe tema Trends in productivity and wages for 2021 (PIB) și sondajul din ianuarie 2019 pentru anul 2021 (IAPC); Previziunile economice europene ale Comisiei Europene, iarna anului 2019 (previziuni intermediare) European Economic Forecast; Sondajul BCE în rândul specialiștilor în prognoză (Survey of Professional Forecasters) T1/2019; IMF World Economic Outlook, actualizarea din luna ianuarie 2019.
Notă: Atât proiecțiile macroeconomice ale experților Eurosistemului și ale experților BCE, cât și prognozele OCDE prezintă ritmuri anuale de creștere ajustate cu numărul zilelor lucrătoare, în timp ce Comisia Europeană și FMI prezintă dinamici anuale neajustate cu numărul zilelor lucrătoare pe an. Celelalte prognoze nu specifică dacă datele sunt ajustate sau nu cu numărul zilelor lucrătoare.

© Banca Centrală Europeană 2019

Adresa poștală 60640 Frankfurt am Main, Germany
Telefon +49 69 1344 0
Website www.ecb.europa.eu

Toate drepturile rezervate. Reproducerea informațiilor în scopuri educative și necomerciale este permisă numai cu indicarea sursei.

Pentru terminologia specifică, vă rugăm să consultați glosarul BCE (disponibil numai în limba engleză).

HTML ISSN 2529-458X, QB-CE-19-001-RO-Q


[1]Data-limită pentru includerea ipotezelor tehnice, precum cele privind prețurile petrolului și cursurile de schimb, a fost 12 februarie 2019 (Caseta 1). Data-limită pentru includerea altor informații în cadrul acestui exercițiu a fost 21 februarie 2019. Exercițiul actual de proiecție macroeconomică se referă la perioada 2018-2021. Proiecțiile care acoperă un orizont atât de îndelungat sunt marcate de incertitudini foarte pronunțate, aspect care ar trebui avut în vedere la interpretarea proiecțiilor macroeconomice. A se vedea articolul intitulat „An assessment of Eurosystem staff macroeconomic projections” din Buletinul lunar al BCE – mai 2013.
La adresa http://www.ecb.europa.eu/pub/projections/html/index.en.html pot fi consultate, într-o versiune accesibilă, datele care stau la baza tabelelor și graficelor.
[2]Ipoteza privind randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro se bazează pe media ponderată cu PIB anual a randamentelor medii ale obligațiunilor de referință cu scadența la 10 ani ale țărilor din zona euro, extinsă utilizând traiectoria forward, derivată din randamentul la par al tuturor obligațiunilor pe 10 ani din zona euro estimat de BCE, discrepanța inițială dintre cele două serii fiind menținută constantă pe parcursul orizontului de proiecție. Se presupune că spread-urile dintre randamentele obligațiunilor de stat specifice fiecărei țări și media corespunzătoare zonei euro vor rămâne constante în cadrul orizontului de proiecție.
[3]Ipotezele privind prețurile petrolului și ale materiilor prime alimentare se bazează pe cotațiile futures până la sfârșitul orizontului de proiecție. În cazul altor materii prime non-energetice, se presupune că prețurile vor urma tendința cotațiilor futures până în trimestrul I 2020, iar ulterior vor evolua în concordanță cu activitatea economică mondială.
[4]Media înregistrată în perioada 1999-2007.