Ce este o schemă de garantare a depozitelor?

11 aprilie 2018

O sumă de bani păstrați la o bancă, de exemplu într-un cont de economii, constituie un depozit. Modelul de afaceri al majorității băncilor constă în a împrumuta acești bani altor clienți, ținând doar o parte din ei la dispoziția celor care ar dori să efectueze retrageri. Pentru a garanta că aceste depozite rămân, într-o proporție semnificativă, sigure chiar și în cazul în care o bancă intră în dificultate, băncile contribuie la un fond de asigurare, cunoscut sub denumirea de „schemă de garantare a depozitelor”. Acest fond este important pentru a menține încrederea în sistemul bancar și a descuraja deponenții să își retragă simultan economiile în perioade caracterizate de tensiuni.

Cum funcționează asigurarea depozitelor?

În prezent, schemele de garantare a depozitelor din Europa sunt organizate la nivel național, deși au fost convenite standarde minime la nivelul UE. În conformitate cu normele UE, aceste scheme garantează o sumă de 100 000 EUR pentru fiecare deponent. Unele state membre dispun de mai multe scheme, organizate de diferite categorii de bănci, precum bănci de economii, cooperative de credit, bănci din sectorul public sau bănci private.

În cazul în care o anumită schemă națională de garantare a depozitelor nu reușește să acopere pierderile deponenților în situația intrării în dificultate a unei bănci mari, poate fi necesar ca diferența să fie acoperită de contribuabili, ceea ce, la rândul său, ar putea afecta finanțele publice ale țării respective. Criza financiară a arătat că problemele bancare nu se opresc la frontierele naționale.

Ce face Europa?

Răspunsul Europei la criza financiară a fost o colaborare mai strânsă în vederea protejării contribuabililor și a deponenților. Ca parte a uniunii bancare, băncile mari, care dețin împreună peste 80% din totalul activelor bancare din zona euro, sunt în prezent supravegheate în același mod în întreaga zonă euro prin intermediul Mecanismului unic de supraveghere, care este alcătuit din BCE și autoritățile naționale de supraveghere. Mecanismul unic de rezoluție gestionează rezoluția acestor bănci, respectiv procesul de restructurare ordonată care se aplică atunci când o bancă este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate.

În prezent, liderii europeni discută modul în care ar putea funcționa la nivel european o protecție mai puternică și mai consecventă a deponenților persoane fizice. Aceasta este ultima componentă încă nerealizată a uniunii bancare.

Un sistem european de asigurare a depozitelor ar reprezenta o modalitate de protejare a deponenților indiferent de locul în care se află aceștia. Punerea în comun a resurselor ar putea ușura gestionarea unor șocuri ample și a crizelor financiare sistemice care depășesc capacitățile naționale, fără a fi necesar să se recurgă la bani publici. De asemenea, un astfel de sistem ar slăbi legătura dintre bănci și guvernele naționale ale acestora, întrucât băncile ar depinde mai puțin de banii publici în perioadele de criză.

Cum ar funcționa un sistem european de asigurare a depozitelor?

Comisia Europeană a propus ca un astfel de sistem european să fie introdus în etape. De asemenea, băncile ar avea nevoie de câțiva ani pentru a constitui un fond de garantare a depozitelor, dimensiunea vizată a acestuia fiind de 0,8% din depozitele garantate. Datele din 2011 au relevat că această dimensiune corespundea unei sume de circa 43 de miliarde EUR. Cercetările arată că un fond de această dimensiune ar fi suficient pentru a acoperi plățile necesare chiar și în situații de criză mai grave decât criza financiară globală din 2007-2009. Potrivit propunerilor actuale, contribuțiile băncilor la fondul de asigurare a depozitelor ar depinde de riscurile pe care acestea și le asumă comparativ cu alte bănci din uniunea bancară, și nu cu alte bănci din același stat membru.