Institutul Monetar European (1994-1998)

În anul 1992, Tratatul privind Uniunea Europeană, cunoscut mai bine sub denumirea „Tratatul de la Maastricht”, a stabilit o foaie de parcurs în vederea creării unei monede și a unei bănci centrale comune pentru Uniunea Europeană. Ca parte a acesteia, în luna ianuarie 1994 a fost înființat Institutul Monetar European (IME), care a reprezentat un pas intermediar, dar esențial, în direcția înființării BCE. Spre deosebire de Comitetul guvernatorilor anterior, IME a obținut personalitate juridică proprie și a cunoscut o dezvoltare rapidă atât ca organizație, cât și în ceea ce privește numărul de membri ai personalului. IME a avut doi președinți: mai întâi, Alexandre Lamfalussy, apoi, începând cu luna iulie 1997, Willem Frederik Duisenberg. Acesta din urmă a devenit și primul președinte al BCE în anul 1998. Președintele IME prezida Consiliul, care mai includea vicepreședintele și guvernatorii băncilor centrale din UE.

Pe parcursul următorilor patru ani și jumătate, IME și-a stabilit rapid structura organizatorică. Eforturi majore au fost depuse în paralel de subcomitete, grupuri de lucru și grupuri operative ale băncilor centrale și ale IME, această structură de cooperare fiind stabilită în perioada Comitetului guvernatorilor.

Obiectivul principal al IME a fost înființarea Sistemului European al Băncilor Centrale, inclusiv BCE și noua monedă. IME a îndeplinit și o serie de atribuții operaționale, precum înlocuirea Fondului European de Cooperare Monetară, care l-a precedat. IME a vizat:

  • o mai bună coordonare a politicii monetare în UE;
  • asigurarea stabilității financiare;
  • ameliorarea sistemelor de plăți (transfrontaliere) în UE;
  • elaborarea unui cadru de reglementare, organizatoric și logistic;
  • elaborarea unei strategii comune de politică monetară pentru euro;
  • pregătirea pieței monetare unice.

Evidențele IME acoperă activități pregătitoare și operaționale din perioada 1994-1998, precum ședințe ale grupurilor de lucru, sarcini administrative și organizaționale și documente privind principalele responsabilități legate de armonizarea sistemelor de plăți, metode statistice, politici monetare, conceperea și emiterea bancnotelor euro și alte aspecte conexe.

Inventarul arhivistic relevant este în pregătire.

Evidențele deja publicate sunt disponibile în secțiunea relevantă a Registrului public de documente