Declarație privind strategia de politică monetară a BCE

1. De la evaluarea precedentă a strategiei în anul 2003, economia zonei euro și cea mondială au cunoscut transformări structurale profunde. Declinul trendului de creștere, care poate fi asociat încetinirii dinamicii productivității și unor factori demografici, precum și repercusiunile crizei financiare mondiale au determinat reducerea ratelor reale ale dobânzilor de echilibru. Aceasta a restrâns spațiul de manevră al Băncii Centrale Europene (BCE) și al altor bănci centrale cu privire la îndeplinirea obiectivelor lor prin recurgerea exclusivă la modificări ale ratelor dobânzilor de politică monetară. În plus, globalizarea, digitalizarea, amenințarea la adresa sustenabilității ecologice și schimbările din sectorul financiar reprezintă dificultăți pentru conduita politicii monetare.
2. Strategia de politică monetară a BCE este atât ghidată, cât și impusă de mandatul conferit prin Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Obiectivul principal al BCE este menținerea stabilității prețurilor în zona euro. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, Eurosistemul sprijină politicile economice generale din UE cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii definite la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Aceste obiective includ o creștere economică echilibrată, o economie socială de piață cu un grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului. Eurosistemul contribuie, de asemenea, la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.
3. Consiliul guvernatorilor confirmă că indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) rămâne măsura adecvată a prețurilor pentru evaluarea îndeplinirii obiectivului privind stabilitatea prețurilor. Cu toate acestea, Consiliul guvernatorilor recunoaște că includerea costurilor asociate locuințelor ocupate de proprietari în IAPC ar fi mai reprezentativă pentru rata inflației relevantă pentru gospodăriile populației. Recunoscând că includerea completă a locuințelor ocupate de proprietari în IAPC reprezintă un proiect multianual, Consiliul guvernatorilor va lua în considerare, între timp, în evaluările sale de politică monetară măsuri ale inflației care includ estimări inițiale ale costurilor acestor locuințe în setul său mai amplu de indicatori suplimentari ai inflației.
4. Un amortizor al inflației peste 0% asigură politicii monetare spațiul necesar pentru reduceri ale ratelor dobânzilor în eventualitatea unor evoluții nefavorabile, precum și o marjă de siguranță împotriva riscului de deflație prin impactul său pozitiv asupra trendului ratelor nominale ale dobânzilor. Experiența dobândită din 2003 a întărit importanța macroeconomică a unui amortizor al inflației. Mai exact, trendul descendent pronunțat al ratei reale a dobânzii de echilibru, dacă este persistent, implică faptul că limita minimă efectivă aplicată ratelor nominale ale dobânzilor va restrânge mai frecvent conduita politicii monetare. Facilitarea ajustării macroeconomice între țări în zona euro, rigiditatea la scădere a salariilor nominale și erorile sistematice de măsurare justifică, de asemenea, un amortizor al inflației.
5. Consiliul guvernatorilor consideră că stabilitatea prețurilor este menținută în mod optim prin vizarea unei inflații de 2% pe termen mediu. Angajamentul Consiliului guvernatorilor față de această țintă este simetric. Simetria se referă la faptul că acesta consideră deviațiile negative și cele pozitive de la această țintă de nedorit în egală măsură. Ținta inflației de 2% asigură o ancorare clară a anticipațiilor privind inflația, esențială pentru menținerea stabilității prețurilor.
6. Pentru a menține simetria țintei inflației, Consiliul guvernatorilor recunoaște importanța luării în considerare a implicațiilor limitei minime efective. Mai exact, atunci când economia se apropie de limita minimă, sunt necesare măsuri de politică monetară deosebit de ferme sau persistente pentru a evita perpetuarea unor deviații negative de la ținta inflației. Aceasta poate implica, de asemenea, o perioadă tranzitorie în care inflația depășește moderat ținta.
7. Consiliul guvernatorilor confirmă orientarea pe termen mediu a strategiei sale de politică monetară. Aceasta permite deviații inevitabile pe termen scurt ale inflației de la țintă, precum și decalaje și incertitudini asociate transmisiei politicii monetare la nivelul economiei și al inflației. Flexibilitatea orientării pe termen mediu ține cont de faptul că răspunsul adecvat din partea politicii monetare la o deviație a inflației de la țintă este specifică contextului și depinde de originea, amploarea și persistența deviației. Aceasta permite, de asemenea, Consiliului guvernatorilor să integreze în deciziile sale de politică monetară și alte considerații relevante pentru asigurarea stabilității prețurilor.
8. BCE se angajează să își definească politica monetară astfel încât să asigure stabilizarea inflației la ținta de 2% pe termen mediu. Principalul instrument de politică monetară este setul de rate ale dobânzilor de politică monetară ale BCE. În concordanță cu limita minimă efectivă aplicată ratelor dobânzilor de politică monetară, Consiliul guvernatorilor va recurge, de asemenea, îndeosebi la semnale privind orientarea viitoare a politicii monetare (forward guidance), achiziții de active și operațiuni de refinanțare pe termen mai lung, după caz. Consiliul guvernatorilor va continua să răspundă în mod flexibil la noile provocări pe măsură ce se manifestă și va lua în considerare, dacă va fi nevoie, utilizarea de noi instrumente de politică monetară în vederea îndeplinirii obiectivului său privind stabilitatea prețurilor.
9. Consiliul guvernatorilor își bazează deciziile de politică monetară, inclusiv evaluarea proporționalității deciziilor sale și a posibilelor efecte secundare, pe o evaluare integrată a tuturor factorilor relevanți. Această evaluare se întemeiază pe două analize interdependente: analiza economică și analiza monetară și financiară. În acest cadru, analiza economică se axează pe evoluțiile economice reale și nominale, în timp ce analiza monetară și financiară examinează indicatorii monetari și financiari, cu accent pe funcționarea mecanismului de transmisie a politicii monetare și pe posibilele riscuri la adresa stabilității prețurilor pe termen mediu generate de dezechilibre financiare și factori monetari. Rolul omniprezent al conexiunilor macrofinanciare în cadrul evoluțiilor economice, monetare și financiare impune o integrare deplină a interdependențelor dintre celor două analize. Acest cadru reflectă transformările suferite de analiza economică și cea monetară ale BCE din 2003, importanța monitorizării mecanismului de transmisie în calibrarea instrumentelor de politică monetară și recunoașterea faptului că stabilitatea financiară reprezintă o condiție prealabilă a stabilității prețurilor.
10. Schimbările climatice au implicații profunde pentru stabilitatea prețurilor prin impactul lor asupra structurii și dinamicii ciclice a economiei și sistemului financiar. Combaterea schimbărilor climatice constituie o provocare globală și o prioritate în materie de politici pentru UE. În limitele mandatului său, Consiliul guvernatorilor se angajează să asigure că Eurosistemului ține seama pe deplin, în concordanță cu obiectivele climatice ale UE, de implicațiile schimbărilor climatice și ale tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon asupra politicii monetare și a activităților de bancă centrală. În consecință, Consiliul guvernatorilor s-a angajat să respecte un plan de acțiune ambițios legat de schimbările climatice. Pe lângă integrarea cuprinzătoare a factorilor climatici în evaluările sale de politică monetară, Consiliul guvernatorilor va adapta configurația cadrului său operațional de politică monetară în legătură cu publicările de date, evaluarea riscurilor, achizițiile de active din sectorul corporativ și cadrul de garantare.
11. Comunicarea deciziilor de politică monetară prin intermediul Declarației privind politica monetară, al conferinței de presă, al Buletinului economic și al dărilor de seamă privind politica monetară va fi adaptată pentru a reflecta strategia de politică monetară revizuită. Aceste documente vor fi completate de versiuni structurate pe mai multe paliere și dotate cu elemente vizuale ale comunicărilor în materie de politică monetară destinate publicului larg, care sunt esențiale pentru asigurarea înțelegerii de către public a acțiunilor BCE, precum și a încrederii în acestea. Pornind de la experiența reușită pe care au reprezentat-o evenimentele din seria „BCE ascultă” organizate în cadrul evaluării strategiei, Consiliul guvernatorilor plănuiește să transforme aceste evenimente într-o componentă structurală a interacțiunii Eurosistemului cu publicul.
12. Consiliul guvernatorilor intenționează să evalueze periodic adecvarea strategiei sale de politică monetară, următoarea evaluare fiind prevăzută pentru anul 2025.