Criterii de convergenţă

Evoluția prețurilor

Dispozițiile Tratatului

• Articolul 140 alineatul (1) prima liniuță prevede următoarele:
  „realizarea unui grad înalt de stabilitate a prețurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflației apropiată de rata a cel mult trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor”.
• Articolul 1 din Protocolul (nr. 13) privind criteriile de convergență enunțate la articolul 140 alineatul (1) din Tratat prevede:
  „Criteriul stabilității prețurilor, menționat la articolul 140 alineatul (1) prima liniuță din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene înseamnă că un stat membru are o stabilitate durabilă a nivelului prețurilor și o rată medie a inflației, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, care nu poate depăși cu mai mult de 1,5% rata inflației a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Inflația se calculează cu ajutorul indicelui prețurilor de consum pe o bază comparabilă, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale.”

Aplicarea dispozițiilor Tratatului

• În ceea ce privește „rata medie a inflației, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării”, rata inflației se calculează pe baza variației înregistrate de ultima medie anuală disponibilă a indexului armonizat al prețurilor de consum (IAPC), comparativ cu media anuală anterioară.
• Sintagma „a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor”, utilizată pentru definirea valorii de referință, se aplică utilizând media aritmetică neponderată a ratei inflației înregistrate în cele trei țări cu cele mai mici rate ale inflației, cu excepția cazului în care există valori extreme. Evoluția prețurilor dintr-o țară poate fi considerată a fi o valoare extremă dacă rata inflației din această țară este semnificativ mai scăzută decât cele consemnate de celelalte state membre, ca urmare a acumulării unor factori specifici fiecărei țări (pentru mai multe detalii, a se vedea Raportul de convergență 2010 al BCE).

Evoluții fiscale

Dispozițiile Tratatului

• Articolul 140 alineatul (1) a doua liniuță prevede următoarele:
  „caracterul solid al finanțelor publice; acesta rezultă dintr-o situație bugetară care nu cunoaște deficit public excesiv în înțelesul articolului 126 alineatul (6)”.
• Articolul 2 din Protocolul (nr. 13) privind criteriile de convergență enunțate la articolul 140 alineatul (1) din Tratat prevede că acest criteriu:
  „înseamnă că, în momentul examinării, un stat membru nu face obiectul unei decizii a Consiliului menționată la articolul 126 alineatul (6) din Tratatul menționat, privind existența unui deficit excesiv în statul membru respectiv”.

Procedura aplicabilă deficitelor excesive

Articolul 126 stabilește procedura aplicabilă deficitelor excesive. Conform dispozițiilor articolului 126 alineatele (2) și (3), în cazul în care un stat membru al UE nu îndeplinește cerințele în materie de disciplină fiscală, Comisia Europeană elaborează un raport, mai ales dacă:

1. raportul dintre deficitul public planificat sau real și produsul intern brut depășește o valoare de referință (stabilită la 3% din PIB în Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive), cu excepția cazului în care:
   • raportul s-a diminuat în mod semnificativ și constant și atinge un nivel apropiat de valoarea de referință, sau
   • depășirea valorii de referință este excepțională și temporară și respectivul raport se menține aproape de valoarea de referință;
2. raportul dintre datoria publică și produsul intern brut depășește o valoare de referință (stabilită la 60% din PIB în Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive), cu excepția cazului în care acest raport se diminuează suficient și se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător.

Dispoziții suplimentare

• Raportul elaborat de Comisia Europeană trebuie să examineze dacă deficitul public depășește cheltuielile publice de investiții și să țină seama de toți ceilalți factori relevanți, inclusiv de poziția economică și bugetară pe termen mediu a statului membru.
• De asemenea, Comisia poate întocmi un raport în cazul în care, deși au fost respectate cerințele care decurg din criterii, consideră că există un risc de producere a unui deficit excesiv într-un stat membru. Comitetul Economic și Financiar emite un aviz cu privire la raportul Comisiei.
• În cele din urmă, în temeiul articolului 126 alineatul (6), Consiliul UE, pe baza unei recomandări din partea Comisiei și ținând seama de eventualele observații ale statului membru în cauză, hotărăște, după o evaluare globală și cu majoritate calificată, excluzând statul membru respectiv, dacă există sau nu un deficit excesiv.

Aspecte procedurale și aplicarea dispozițiilor Tratatului

În scopul analizării convergenței, BCE își exprimă opinia cu privire la evoluțiile fiscale. În ceea ce privește sustenabilitatea, BCE analizează principalii indicatori ai evoluțiilor fiscale în perioada de referință, precum și perspectivele și dificultățile cu care se confruntă finanțele publice, concentrându-se asupra legăturii dintre deficit și evoluția datoriei.

Evoluția cursului de schimb

Dipozițiile Tratatului

• Articolul 140 alineatul (1) a treia liniuță din Tratat prevede următoarele:
  „respectarea limitelor normale de fluctuație prevăzute de mecanismul cursului de schimb din Sistemul Monetar European, timp de cel puțin doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu euro”.
• Articolul 3 din Protocolul (nr. 13) privind criteriile de convergență enunțate la articolul 140 alineatul (1) din Tratat prevede:
  „Criteriul de participare la mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European, menționat la articolul 140 alineatul (1) a treia liniuță din Tratatul menționat, înseamnă că un stat membru a respectat marjele normale de fluctuație prevăzute de mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European, fără să cunoască tensiuni grave cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării, în special, statul membru nu a devalorizat din proprie inițiativă cursul de schimb central bilateral al monedei sale în raport cu euro pentru aceeași perioadă.”

Aplicarea dispozițiilor Tratatului

Tratatul face trimitere la criteriul de participare la MCS II (care a înlocuit MCS în ianuarie 1999).

• În primul rând, BCE analizează dacă statul respectiv a participat la MCS II „pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării”, după cum se precizează în Protocol (nr. 13).
• În al doilea rând, evaluarea stabilității cursului de schimb în raport cu euro pune accentul pe apropierea cursului de schimb de paritatea centrală în cadrul MCS II, luând, de asemenea, în considerare factorii care este posibil să fi condus la aprecierea monedei naționale, în conformitate cu metoda de abordare adoptată în trecut. În acest sens, lățimea benzii de fluctuație în cadrul MCS II nu afectează evaluarea criteriului stabilității cursului de schimb.
• În al treilea rând, absența unor „tensiuni grave” este, în general, abordată prin examinarea gradului de deviere a cursurilor de schimb de la paritățile centrale față de euro în cadrul MCS II. Aceasta se realizează cu ajutorul unor indicatori precum volatilitatea cursului de schimb față de euro, diferențialele de dobândă pe termen scurt față de zona euro și evoluția acestora, dar și prin analizarea rolului jucat de intervențiile valutare și programele de asistență financiară internațională în stabilizarea monedei.

Evoluția ratelor dobânzilor pe termen lung

Dispozițiile Tratatului

• Articolul 140 alineatul (1) a patra liniuță prevede următoarele: „caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru care face obiectul unei derogări și al participării sale la mecanismul cursului de schimb, care se reflectă în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung”.
• Articolul 4 din Protocolul (nr. 13) privind criteriile de convergență enunțate la articolul 140 alineatul (1) din Tratat prevede:
  „Criteriul de convergență al ratelor dobânzilor menționat la articolul 140 alineatul (1) a patra liniuță din Tratatul menționat, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, înseamnă că un stat membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu poate depăși cu mai mult de 2% pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Ratele dobânzilor sunt calculate pe baza obligațiunilor de stat pe termen lung sau a unor titluri comparabile, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale”.

Aplicarea dispozițiilor Tratatului

• În primul rând, referitor la „o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung” observată „în cursul unei perioade de un an înaintea examinării”, rata dobânzii pe termen lung se calculează ca medie aritmetică pe parcursul ultimelor 12 luni pentru care sunt disponibile date privind IAPC.
• În al doilea rând, sintagma „cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor”, folosită pentru definirea valorii de referință, se aplică cu ajutorul mediei aritmetice neponderate a ratelor dobânzilor pe termen lung ale acelorași trei state membre, utilizată pentru a calcula valoarea de referință pentru criteriul referitor la stabilitatea prețurilor. Ratele dobânzilor sunt calculate pe baza ratelor dobânzilor pe termen lung armonizate, care au fost stabilite în scopul evaluării gradului de convergență.