Ce reprezintă rezervele minime obligatorii?

11 august 2016

Băncile din zona euro au obligația de a deține un anumit volum de fonduri ca rezerve în conturile curente deschise la banca centrală națională. Acestea se numesc rezerve minime obligatorii. Rezervele minime obligatorii ale unei bănci sunt constituite pentru perioade de șase săptămâni, denumite perioade de aplicare. Nivelul acestora este calculat pe baza bilanțului băncii anterior debutului perioadei de aplicare.

Băncile trebuie să se asigure că dețin rezervele minime obligatorii, în medie, pe parcursul perioadei de aplicare. Prin urmare, nu este necesar ca acestea să dețină zilnic suma totală în conturile curente de la banca centrală. Rezervele funcționează ca o supapă, permițând băncilor să reacționeze la variații pe termen scurt pe piețele monetare, pe care băncile își acordă reciproc împrumuturi, prin adăugarea sau retragerea de fonduri din rezervele pe care le dețin la banca centrală. Aceasta contribuie la stabilizarea ratei dobânzii pe care băncile și-o aplică reciproc pentru fonduri pe termen scurt.

Până în luna ianuarie 2012, băncile trebuiau să dețină un procent minim de 2% din anumite pasive, în principal depozite ale clienților, la banca centrală națională. Ulterior, această pondere a fost redusă la 1%. Totalul rezervelor minime obligatorii pentru băncile din zona euro se ridică la aproximativ 113 miliarde EUR (începutul anului 2016).

La sfârșitul perioadei de aplicare, banca centrală plătește băncilor dobânda aferentă deținerilor lor de rezerve minime obligatorii – rata dobânzii este echivalentă cu cea la operațiunea principală de refinanțare (OPR).

Rezervele minime obligatorii reprezintă un instrument standard de politică monetară în activitatea de bancă centrală. Cu toate acestea, unele bănci centrale nu dețin deloc astfel de rezerve, de exemplu cele din Australia, Canada și Suedia.