European Central Bank - eurosystem
Opțiuni de căutare
Pagina inițială Media Materiale explicative Studii și publicații Statistici Politică monetară Euro Plăți și piețe Cariere
Sugestii
Sortează în funcție de

Ce este ANFA?

Ultima actualizare: 24 februarie 2023 (prima versiune publicată: 5 februarie 2016)

Acordul privind activele financiare nete (Agreement on Net Financial Assets – ANFA) este un acord între băncile centrale naționale din zona euro și Banca Centrală Europeană (BCE), care formează împreună Eurosistemul. Acordul stabilește reguli și limite în ceea ce privește deținerile de active financiare asociate atribuțiilor naționale ale băncilor centrale naționale. Aceste active financiare deținute de băncile centrale naționale includ, de exemplu, contrapartida capitalului propriu și a rezervelor contabile sau a altor pasive specifice, a rezervelor valutare și a fondurilor de pensii ale personalului sau a activelor deținute în scopuri generale de investiții.

Deținerea de active financiare în alte scopuri decât cele de politică monetară este parte integrantă a funcțiilor exercitate de băncile centrale în Europa, precedând crearea monedei euro. Odată cu realizarea uniunii monetare, autoritățile guvernamentale au hotărât să mutualizeze numai acele funcții și atribuții ale băncilor centrale care sunt necesare pentru conduita unei politici monetare unice în întreaga zonă euro. În același timp, au decis ca băncile centrale naționale să rămână instituții independente care să poată îndeplini în continuare atribuții naționale, cu condiția ca aceste atribuții să nu interfereze cu politica monetară unică.

Cu alte cuvinte, băncile centrale naționale sunt instituții independente din punct de vedere financiar, care îndeplinesc atribuții de politică monetară asociate rolului principal al Eurosistemului de a menține stabilitatea prețurilor, precum și atribuții naționale. ANFA a fost încheiat cu scopul de a stabili o limită globală pentru volumul total de active financiare nete asociate unor atribuții naționale care nu au legătură cu politica monetară, astfel încât acestea să nu interfereze cu politica monetară.

Cele mai recente modificări aduse ANFA au fost aprobate de Consiliul guvernatorilor în luna decembrie 2022, în vederea sporirii eficienței proceselor conexe, lăsând totodată fondul acordului, în mare parte, nemodificat.

Cum funcționează ANFA?

De ce băncile centrale naționale dețin active financiare care nu au legătură cu politica monetară?

Fiecare bancă centrală deține active care nu sunt asociate politicii monetare. Politica monetară este stabilită în mod centralizat de Consiliul guvernatorilor BCE pentru toate țările din zona euro. În momentul creării Uniunii Economice și Monetare, autoritățile guvernamentale au prevăzut în Tratatul european că atribuțiile de politică monetară urmau să fie transferate la nivel european. În afară de atribuțiile de politică monetară, băncile centrale naționale ar fi – și sunt – autorizate să îndeplinească atribuții naționale. Acest principiu este prevăzut la articolul 14.4 din Statutul SEBC și al BCE.

În practică, băncile centrale naționale dețin în prezent active care nu sunt asociate politicii monetare sau derulării de operațiuni valutare ale Eurosistemului, precum: 

  • aur și rezerve valutare;
  • portofolii de investiții, de exemplu fonduri de pensii ale personalului;
  • active deținute în contrapartida depozitelor de la clienți, cum ar fi bănci centrale sau autorități guvernamentale străine. 

Totodată, băncile centrale naționale dețin pasive care nu sunt asociate politicii monetare, inclusiv depozitele menționate mai sus de la bănci centrale sau autorități guvernamentale străine. Băncile centrale naționale pot îndeplini aceste atribuții naționale atât timp cât acțiunile lor nu interferează cu obiectivele și atribuțiile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), în special cu politica monetară. În mod similar, BCE deține un portofoliu de fonduri proprii asociat capitalului propriu și rezervelor sale contabile, precum și un portofoliu de fonduri de pensii ale personalului.

Băncile centrale naționale dețineau deja portofoliile menționate mai sus înainte de aderarea la Eurosistem, veniturile asociate acestora contribuind la veniturile financiare ale băncilor centrale naționale. În momentul creării zonei euro, s-a constatat că aceste portofolii ar contribui la satisfacerea cererii de lichiditate a sistemului bancar din zona euro, întrucât ar fi luate în calcul la calibrarea operațiunilor de politică monetară. Nu s-a considerat a fi o problemă, din perspectiva politicii monetare, faptul că aceste portofolii ar continua să fie gestionate de băncile centrale naționale, în afara operațiunilor de politică monetară, și că ar putea fi permisă creșterea în timp a acestora într-un ritm similar (sau inferior) celui al cererii de bancnote și al rezervelor minime obligatorii din sistemul bancar. Consiliul guvernatorilor a apreciat, de asemenea, că, în cazul în care portofoliile care nu au legătură cu politica monetară, după deducerea pasivelor care nu sunt asociate politicii monetare, ar cunoaște o expansiune mai rapidă decât cererea de lichiditate pe o perioadă extinsă, acest lucru ar putea constitui un risc pentru politica monetară. ANFA a fost încheiat în scopul gestionării și limitării acestei creșteri.

Ce sunt activele financiare nete (net financial assets – NFA)?

În bilanțul unei bănci centrale există, atât pe partea de active, cât și pe cea de pasive, posturi care nu au legătură directă cu politica monetară. Diferența dintre cele două seturi de posturi este definită ca active financiare nete. Acest concept este ilustrat mai jos, cu ajutorul bilanțului utilizat în situația financiară săptămânală a Eurosistemului din 1 ianuarie 2023, publicată pe website-ul BCE. O definiție exactă poate fi găsită în anexa I la ANFA.

Ilustrația demonstrează faptul că activele financiare nete includ, pe partea de active, suma pozițiilor bilanțiere 1-4, 5.6, 6, 7.2, 8 și 9. Pe partea de pasive, includ pozițiile 2.5 și 3-12. Dacă se scade suma acestor pasive din suma activelor menționate anterior (secțiunile respective de mai jos marcate cu portocaliu), se obțin activele financiare nete ale Eurosistemului.

Care este valoarea activelor financiare nete ale Eurosistemului?

La data de 1 ianuarie 2023, activele financiare nete ale Eurosistemului se situau la −669 de miliarde EUR, valoarea anuală medie a acestora fiind de −730 de miliarde EUR în 2022, după scăderea constantă înregistrată din anul 2014. Această valoare negativă se datorează în principal creșterii consemnate de pasive în bilanțul Eurosistemului, care anulează complet evoluțiile pozitive relevante ale activelor, explicate anterior. Comparativ, bancnotele și rezervele minime obligatorii s-au majorat într-un ritm mediu anual de 6,7% din anul 2002.

Ce este ANFA?

ANFA reprezintă abrevierea pentru Agreement on Net Financial Assets (Acordul privind activele financiare nete). Acesta este un acord între băncile centrale naționale din zona euro și BCE, care formează împreună Eurosistemul. Acordul stabilește reguli pentru calcularea limitelor aplicate deținerilor asociate atribuțiilor naționale ale băncilor centrale naționale.

De ce este necesară limitarea activelor financiare nete?

ANFA limitează valoarea activelor financiare nete pe care băncile centrale naționale le pot deține. Acest lucru este necesar pentru a asigura faptul că Consiliul guvernatorilor BCE deține controlul total asupra dimensiunii bilanțului Eurosistemului, permițând astfel implementarea eficace a politicii monetare. Înainte de criza financiară din 2007-2008, cea mai eficace modalitate de implementare a politicii monetare era asigurarea necesității ca băncile să solicite lichiditate Eurosistemului. Un volum insuficient de lichiditate față de Eurosistem, cunoscut și sub denumirea de „deficit de lichiditate”, constituia baza implementării politicii monetare. ANFA proteja acest deficit de lichiditate. După declanșarea crizei financiare, a apărut necesitatea furnizării unui volum mai mare de lichiditate băncilor, superior celui de care acestea aveau nevoie efectiv pentru respectarea obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii. În loc să opereze cu un deficit de lichiditate, sistemul bancar funcționează acum cu un excedent de lichiditate. În acest context, ANFA nu mai protejează deficitul de lichiditate, ci asigură faptul că excedentul de lichiditate nu depășește nivelul pe care Consiliul guvernatorilor îl consideră corespunzător pentru orientarea politicii monetare.

Este ANFA echivalentul unei permisiuni acordate băncilor centrale naționale de a tipări orice volum de numerar doresc?

Nu, dimpotrivă. ANFA stabilește o limită pentru volumul maxim de active financiare nete pe care o bancă centrală națională le poate deține pentru a asigura că variațiile activelor și pasivelor sale financiare care nu au legătură cu politica monetară nu interferează cu politica monetară a Eurosistemului.

Ce anume influențează volumul maxim de active financiare nete în cadrul ANFA?

Valoarea totală tot mai mare a bancnotelor în circulație și volumul de rezerve minime pe care băncile trebuie să le păstreze la banca centrală creează un necesar de lichiditate care este satisfăcut prin operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului și activele financiare nete ale băncilor centrale naționale. Prin stabilirea volumului minim al operațiunilor de politică monetară, se fixează o limită superioară, ca valoare reziduală, pentru activele financiare nete ale băncilor centrale naționale. Dacă obiectivul Consiliului guvernatorilor este un excedent de lichiditate, ANFA limitează activele financiare nete ale băncilor centrale naționale, asigurând faptul că surplusul de lichiditate nu depășește un anumit nivel.

De ce limitează ANFA activele financiare nete ale băncilor centrale naționale, și nu activele financiare brute?

În vederea unei implementări eficiente a politicii monetare, volumul de lichiditate furnizat prin operațiuni, altele decât cele de politică monetară, ale băncilor centrale naționale trebuie controlat. Fiecare activ din bilanțul unei bănci centrale creează bani ai băncii centrale sau lichiditate. Fiecare pasiv din bilanț reprezintă o retragere de lichiditate. Pentru a cuantifica volumul global de lichiditate furnizat prin operațiunile unei bănci centrale, altele decât cele de politică monetară, toate activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară sunt compensate.

Cum se calculează volumul maxim de active financiare nete?

Calibrarea drepturilor aferente activelor financiare nete are loc cel puțin la fiecare trei ani, deși pot fi efectuate și calibrări ad-hoc la solicitarea oricărei părți la acord. Pentru fiecare calibrare, Consiliul guvernatorilor stabilește parametrii de politică monetară necesari, decide care este nivelul de lichiditate adecvat al Eurosistemului și determină rata rezervelor minime obligatorii, precum și dimensiunea portofoliilor aferente achizițiilor definitive în scopuri de politică monetară pentru a asigura implementarea cu maximă eficacitate a politicii sale monetare. În plus, Consiliul guvernatorilor ia în considerare evoluțiile referitoare la volumul de bancnote în circulație. Noul volum maxim de active financiare nete agregate ale Eurosistemului este o valoare reziduală a factorilor menționați mai sus.

Cum este alocat volumul maxim de active financiare nete ale Eurosistemului între băncile centrale naționale?

Odată stabilit plafonul pentru activele financiare nete la nivelul Eurosistemului, volumul este alocat în concordanță cu cota fiecărei bănci centrale naționale în capitalul BCE, ținându-se cont și de poziția inițială istorică a fiecărei bănci centrale naționale, în vederea calculării drepturilor aferente activelor financiare nete ale băncilor centrale naționale pentru anul următor. Aceste drepturi se aplică până la următoarea calibrare, care are loc cel târziu după trei ani.

În cursul procesului de calibrare, dacă o bancă centrală națională nu intenționează să utilizeze aceste drepturi integral, ANFA prevede opțiunea realocării temporare a părții neutilizate altor bănci centrale naționale care doresc să beneficieze de un plafon mai ridicat pentru activele financiare nete. Partea neutilizată este redistribuită printr-un mecanism central definit în ANFA. Activele financiare nete ale băncilor centrale naționale trebuie să rămână inferioare plafoanelor aferente pe bază medie anuală. 

Care este impactul derogărilor?

Derogările pot influența repartizarea volumului maxim de active financiare nete în cadrul Eurosistemului. Acestea nu majorează însă limita maximă impusă deținerilor totale de active financiare nete ale băncilor centrale naționale din Eurosistem.

Derogările definesc drepturile minime referitoare la activele financiare nete pe care fiecare bancă centrală națională le poate deține. Cu alte cuvinte, fiecare bancă centrală națională are dreptul de a deține o anumită cotă din volumul maxim de active financiare nete ale Eurosistemului, pe baza cotei băncii centrale naționale respective în capitalul BCE, volumul corespunzător derogării reprezentând drepturile sale minime (acesta poate fi superior volumului calculat în funcție de cota deținută în capitalul BCE). Desigur, în cazul în care unele bănci centrale naționale dețin active financiare nete corespunzătoare derogărilor, care depășesc cotele lor de capital, volumul de active financiare nete pe care celelalte bănci centrale naționale au permisiunea de a-l deține va fi redus, astfel încât volumul maxim de active financiare nete ale Eurosistemului să nu fie niciodată depășit.

Există trei tipuri de derogări:

  • derogarea istorică (prevăzută în anexa III la ANFA) asigură faptul că băncile centrale naționale nu trebuie să reducă activele financiare nete sub un nivel care este asociat poziției lor inițiale istorice;
  • derogarea specifică activelor protejează anumite dețineri de active (definite în anexa IV la ANFA) care nu pot fi vândute cu ușurință de banca centrală națională ca urmare a unor restricții contractuale sau a altor constrângeri;
  • derogarea dinamică ajustează în timp derogarea istorică a băncilor centrale naționale mici, proporțional cu creșterea sau scăderea volumului maxim de active financiare nete ale Eurosistemului.

Se aplică numai derogarea care corespunde celui mai ridicat volum.

Ce se întâmplă dacă una sau mai multe bănci centrale naționale nu investesc nimic sau investesc mai puțin decât volumul maxim care le-a fost atribuit inițial? Pot transfera volumul rămas altor bănci?

În cazul în care băncile centrale naționale intenționează să dețină un volum inferior celui la care au dreptul, iar altele doresc un volum superior, partea neutilizată va fi redistribuită utilizând un mecanism central definit în ANFA. Acest lucru este valabil în contextul calibrării periodice a plafoanelor pentru activele financiare nete. Redistribuirea marjei neutilizate este temporară și va fi recalculată cu ocazia calibrării ulterioare. Redistribuirea nu are nicio influență asupra volumului maxim agregat de active financiare nete deținute împreună de toate băncile centrale naționale din zona euro, care este stabilit prin deciziile de politică monetară ale Consiliului guvernatorilor.

De ce unele bănci centrale naționale își utilizează cota, iar altele nu?

Aceasta depinde de preferințele instituționale. Unele jurisdicții au constrângeri legale specifice cu privire la investițiile care nu au legătură cu politica monetară efectuate de băncile centrale naționale; altele au dispoziții juridice prin care se impune băncilor centrale naționale să țină cont de interesele acționarilor odată ce atribuțiile lor de politică monetară sunt îndeplinite. Totodată, unele bănci centrale naționale dețin pe partea de pasive depozite de mari dimensiuni ale unor clienți și/sau ale autorităților guvernamentale, care influențează deținerile lor din portofoliul care nu are legătură cu politica monetară.

Există și o motivație istorică: înainte de introducerea euro în anul 1999, o serie de bănci centrale europene dețineau rezerve valutare relativ semnificative pentru a-și gestiona cursurile de schimb, în special față de marca germană. O situație comparabilă s-a înregistrat în momentul aderării statelor membre ale UE la zona euro în anul 1999, când băncile centrale naționale dețineau, de asemenea, un volum relativ considerabil de rezerve valutare pentru a-și gestiona cursurile de schimb față de euro înainte de aderarea la Eurosistem. Pozițiile inițiale diferite ale băncilor centrale naționale explică diferențele considerabile din structura bilanțului lor, care au persistat, în unele cazuri, mulți ani după aderarea țării lor la zona euro.

Ce se întâmplă dacă o bancă centrală națională depășește plafonul pentru activele financiare nete?

Dacă o bancă centrală națională ar depăși în mod sistematic plafonul pentru activele financiare nete, aceasta ar putea afecta implementarea politicii monetare. Din acest motiv, BCE monitorizează anual dacă băncile centrale naționale se conformează ANFA. Dacă este necesar, pe baza articolului 14.4 din Statutul SEBC și al BCE, Consiliul guvernatorilor poate interzice, restricționa sau limita operațiunile efectuate de băncile centrale naționale în afara politicii monetare, în cazul în care aceste operațiuni interferează cu obiectivele și misiunile SEBC, inclusiv cu politica monetară a Eurosistemului. Până în prezent, nu au existat deviații nejustificate de la plafoanele pentru activele financiare nete.

O deviație este justificată, de exemplu, dacă este cauzată de angajamente internaționale față de FMI sau de furnizarea de către o bancă centrală națională de asistență pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență sistemului său bancar (asistența pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență face parte din activele financiare nete, conform definiției din ANFA). În acest caz, banca centrală națională respectivă trebuie să își reducă activele financiare nete cât mai curând posibil pentru a se conforma din nou ANFA. Aceasta are la dispoziție un an, în cazul în care încălcarea se datorează unor angajamente față de FMI.

Ce se întâmplă în cazul în care volumul total de active financiare nete ale tuturor băncilor centrale naționale rămâne inferior volumului maxim calculat?

În general, menținerea activelor financiare nete sub nivelul maxim calculat nu reprezintă o problemă. Această situație este, de fapt, frecventă. Volumul activelor financiare nete a scăzut din 2014, în timp ce numărul bancnotelor în circulație continuă să crească. Aceasta înseamnă că necesarul de lichiditate la nivelul zonei euro generat de bancnotele în circulație este superior efectului de furnizare de lichiditate generat de activele financiare nete ale Eurosistemului. Necesarul de lichiditate este, în schimb, acoperit prin utilizarea unor instrumente de politică monetară, fie operațiuni de refinanțare periodice ale Eurosistemului, fie operațiuni structurale, precum achiziții definitive în scopuri de politică monetară sau operațiuni reversibile structurale.

Ce se întâmplă în cazul în care volumul total de active financiare nete este mai mare decât cel maxim calculat?

Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată și este foarte puțin probabil să se întâmple vreodată. ANFA este un acord unanim între băncile centrale naționale și BCE, ceea ce înseamnă că toate părțile s-au angajat să îl respecte. În plus, riscul ca volumul total de active financiare nete să fie prea ridicat este redus în continuare prin utilizarea unor ipoteze conservatoare la stabilirea plafoanelor pentru aceste active. Aceasta înseamnă că și în cazul în care activele financiare nete ar depăși volumul maxim și, în consecință, operațiunile de politică monetară ar fi mai mici decât cele prevăzute inițial, probabil că poziția de lichiditate structurală dorită ar exista în continuare. Operațiunile de politică monetară pot fi astfel mai limitate decât ar fi de dorit pentru aplicarea eficace a politicii monetare într-un astfel de caz, dar situația pe termen scurt nu s-ar acutiza, iar BCE ar lua măsurile corective necesare. Dacă este nevoie de măsuri de remediere, Consiliul guvernatorilor dispune de diverse instrumente pentru a asigura că dimensiunea operațiunilor de politică monetară este suficientă. De exemplu, cu privire la dimensiunea operațiunilor de refinanțare, Consiliul guvernatorilor poate utiliza operațiunile de absorbție de lichiditate sau poate majora rezervele minime obligatorii.

Ce se întâmplă dacă alți factori, precum bancnotele, evoluează altfel decât s-a anticipat?

Calibrarea periodică a ANFA se bazează pe ipoteze conservatoare. Plafoanele pentru activele financiare nete conțin astfel amortizoare suficiente pentru a face față unor evoluții neprevăzute. De exemplu, la calibrarea plafoanelor, se preconizează că bancnotele în circulație se vor menține la nivelul mediu înregistrat în trimestrul III al anului în curs.

În ce împrejurări ar putea interfera activele financiare nete cu politica monetară?

ANFA a fost adoptat cu scopul de a se evita ca activele financiare nete să interfereze cu politica monetară. În cazul în care volumul de active financiare nete depășește totuși volumul maxim, aceasta ar putea însemna că operațiunile de politică monetară pot deveni prea mici pentru a permite implementarea eficace a politicii monetare.

Nu numai volumul de active financiare nete contează, ci și structura lor. De exemplu, în cazul compensării unor operațiuni individuale de politică monetară și a unor operațiuni care nu au legătură cu politica monetară (de exemplu, una reprezintă achiziția unui titlu, iar cealaltă vânzarea aceluiași titlu), acest lucru poate transmite semnale contradictorii despre intențiile de politică monetară ale Eurosistemului sau poate reduce eficacitatea politicii monetare. Un alt exemplu îl constituie tranzacțiile valutare ale băncilor centrale, care pot afecta cursurile de schimb sau pot fi interpretate greșit ca intervenții asupra cursului de schimb.

Pentru a asigura faptul că aceste evenimente nu interferează cu politica monetară, BCE a adoptat măsuri care completează ANFA, inclusiv Orientarea privind operațiunile naționale de administrare a activelor și pasivelor de către băncile centrale naționale (reformare) (BCE/2019/7) și Decizia BCE privind un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (BCE/2015/10, cu modificările ulterioare). Dacă primul act, de exemplu, controlează efectele nete asupra lichidității ale operațiunilor băncilor centrale naționale, cel de-al doilea limitează, printre altele, volumul de titluri de valoare specifice eligibile pentru programul de achiziționare de titluri emise de sectorul public deținute în toate portofoliile băncilor centrale din Eurosistem.

Cum se asigură faptul că operațiunile de investiții nu afectează orientarea politicii monetare?

ANFA stabilește un volum maxim pentru activele financiare nete ale băncilor centrale naționale. Totodată, acesta limitează efectul asupra lichidității al operațiunilor care nu au legătură cu politica monetară efectuate de băncile centrale naționale. În al doilea rând, în cadrul operațiunilor care nu au legătură cu politica monetară, băncile centrale naționale și BCE acționează ca investitori instituționali. Atunci când băncile centrale naționale efectuează achiziții pentru portofolii care nu au legătură cu politica monetară, acestea urmează criterii similare celor utilizate de alți investitori instituționali și își elaborează deciziile separat de cele de politică monetară, precum și în conformitate cu normele stabilite în ANFA și în alte orientări relevante.

BCE este informată periodic cu privire la: (1) operațiunile care nu au legătură cu politica monetară ale băncilor centrale naționale, unele dintre acestea necesitând o aprobare prealabilă din partea BCE; (2) activele și pasivele băncilor centrale naționale; și (3) activele financiare nete efective și anticipate ale băncilor centrale naționale. BCE poate lua măsuri corective în cazul în care operațiunile raportate, altele cele de politică monetară, interferează cu orientarea politicii monetare. Nu în ultimul rând, Consiliul guvernatorilor poate adopta măsuri specifice care au caracter obligatoriu pentru băncile centrale naționale.

De ce activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară ale băncilor centrale naționale sunt ținute secrete?

Activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară ale băncilor centrale naționale sunt publicate în conformitate cu normele naționale și europene. În conformitate cu aceste norme, băncile centrale naționale decid dacă publică sau nu informații privind activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară ale BCN, inclusiv structura portofoliilor aferente.

Majoritatea băncilor centrale naționale dezvăluie detalii suplimentare în rapoartele lor anuale sau în alte publicații și pe website-urile lor, unde prezintă, de exemplu, o repartizare a activelor lor pe datorie publică și datorie privată. La fel ca alți investitori, băncile centrale naționale nu publică informații care ar putea permite altor părți să facă deducții cu privire la comportamentul lor investițional viitor.

Eurosistemul nu are mandatul de a dezvălui structura activelor și pasivelor care nu au legătură cu politica monetară ale băncilor centrale naționale.

Ce anume asigură faptul că portofoliile care nu au legătură cu politica monetară nu sunt utilizate abuziv în scopul unor operațiuni de finanțare monetară interzise?

BCE este responsabilă de asigurarea respectării de către băncile centrale din SEBC a interdicției privind finanțarea monetară, după cum se menționează în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al BCE. Acest lucru nu face obiectul ANFA, care vizează numai poziția de lichiditate structurală dorită pentru implementarea politicii monetare și, ca atare, definește dimensiunea activelor financiare nete. ANFA nu abordează nici structura activelor și pasivelor care nu au legătură cu politica monetară, nici modul în care acestea sunt achiziționate.

Pentru a monitoriza respectarea interdicției privind finanțarea monetară, băncile centrale naționale din SEBC au obligația de a informa BCE cu privire la activele pe care le dețin, iar BCE se asigură de faptul că băncile centrale naționale nu finanțează autorități guvernamentale prin cumpărarea datoriei acestora pe piața primară. BCE monitorizează, de asemenea, achizițiile pe piața secundară. Rezultatele acestor verificări și evaluări sunt publicate în raportul anual al BCE.

Ce se întâmplă dacă aceste reguli referitoare la interdicția privind finanțarea monetară sunt încălcate?

Această situație nu face obiectul ANFA, ci al articolelor 123 și 124 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (respectiv legea europeană de cel mai înalt rang). Consiliul guvernatorilor BCE a stabilit reguli pentru toate operațiunile de investiții ale băncilor centrale naționale pentru a asigura că acestea nu contravin interdicției privind finanțarea monetară. Achizițiile pe piața primară de titluri de credit emise de sectorul administrațiilor publice sunt interzise, iar băncile centrale naționale trebuie să raporteze operațiunile pe care le efectuează pe piața secundară. BCE monitorizează respectarea interdicției privind finanțarea monetară și prezintă rezultatele monitorizării în raportul său anual.