Menu

Ce este ANFA?

5 februarie 2016 (ultima actualizare: 15 noiembrie 2019)

Acordul privind activele financiare nete (Agreement on Net Financial Assets – ANFA) este un acord între băncile centrale naționale (BCN) din zona euro și Banca Centrală Europeană (BCE), care formează împreună Eurosistemul. Acordul stabilește reguli și limite în ceea ce privește deținerile de active financiare asociate atribuțiilor naționale ale BCN. Aceste active financiare deținute de băncile centrale naționale se pot referi, de exemplu, la contrapartida capitalului propriu și a rezervelor contabile sau a altor pasive specifice, a rezervelor valutare și a fondurilor de pensii ale personalului, sau pot fi deținute în scopuri generale de investiții.

Deținerea de active financiare în alte scopuri decât cele de politică monetară este parte integrantă a funcțiilor exercitate de băncile centrale în Europa, precedând euro. Odată cu realizarea uniunii monetare, autoritățile guvernamentale au hotărât să mutualizeze numai acele funcții și atribuții ale băncilor centrale care sunt necesare pentru conduita unei politici monetare unice în întreaga zonă euro. În același timp, au decis ca BCN să rămână instituții independente care să poată îndeplini în continuare atribuții naționale, cu condiția ca acestea din urmă să nu interfereze cu politica monetară unică.

Cu alte cuvinte, băncile centrale naționale sunt instituții independente din punct de vedere financiar și îndeplinesc atribuții de politică monetară asociate rolului principal al Eurosistemului de a menține stabilitatea prețurilor, precum și atribuții naționale. ANFA a fost încheiat cu scopul de a stabili o limită globală pentru volumul total de active financiare nete asociate unor atribuții naționale care nu au legătură cu politica monetară, astfel încât acestea să nu interfereze cu politica monetară.

Cum funcționează ANFA?

De ce băncile centrale naționale (BCN) dețin active financiare care nu au legătură cu politica monetară?

Fiecare bancă centrală deține active care nu sunt asociate politicii monetare. În zona euro, politica monetară este stabilită în mod centralizat de Consiliul guvernatorilor BCE pentru toate cele 19 state membre. În momentul creării Uniunii Economice și Monetare, autoritățile guvernamentale au prevăzut în tratatul european că atribuțiile de politică monetară urmau să fie transferate la nivel european. În afară de atribuțiile de politică monetară, BCN ar fi – și sunt – autorizate să îndeplinească atribuții naționale. Acest principiu este prevăzut la articolul 14.4 din Statutul SEBC și al BCE. În practică, BCN dețin în prezent active care nu sunt asociate politicii monetare sau derulării de operațiuni valutare ale Eurosistemului, precum aur și rezerve valutare; portofolii de investiții, de exemplu fonduri de pensii ale personalului; și active deținute în contrapartida depozitelor de la clienți, cum ar fi bănci centrale sau autorități guvernamentale străine. Totodată, BCN dețin pasive care nu sunt asociate politicii monetare, inclusiv depozitele menționate mai sus de la bănci centrale sau autorități guvernamentale străine. BCN pot îndeplini aceste atribuții naționale atât timp cât acțiunile lor nu interferează cu obiectivele și atribuțiile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), în special cu politica monetară. În mod similar, BCE deține un portofoliu de fonduri proprii asociat capitalului propriu și rezervelor sale contabile, precum și un portofoliu de fonduri de pensii ale personalului.

BCN dețineau deja portofoliile menționate mai sus înainte de aderarea la Eurosistem, veniturile asociate acestora contribuind la veniturile financiare ale BCN. În momentul creării zonei euro, s-a constatat că aceste portofolii ar contribui la satisfacerea cererii de lichiditate a sistemului bancar din zona euro, întrucât ar fi luate în calcul la calibrarea operațiunilor de politică monetară. Nu s-a considerat a fi o problemă, din perspectiva politicii monetare, faptul că aceste portofolii ar continua să fie gestionate de BCN, în afara atribuțiilor de politică monetară, și că ar putea fi permisă creșterea în timp a acestora într-un ritm similar (sau inferior) celui al cererii de bancnote și al rezervelor minime obligatorii din sistemul bancar. Consiliul guvernatorilor a apreciat de asemenea că, în cazul în care portofoliile care nu au legătură cu politica monetară, după deducerea pasivelor care nu sunt asociate politicii monetare, ar cunoaște o expansiune mai rapidă decât cererea de lichiditate pe o perioadă îndelungată, acest lucru ar putea constitui un risc pentru politica monetară. ANFA a fost încheiat în scopul gestionării și limitării acestei creșteri.

Ce sunt activele financiare nete (net financial assets – NFA)?

În bilanțul unei bănci centrale există active care nu au legătură directă cu politica monetară. De asemenea, pe partea de pasive a bilanțului, unele pasive nu au legătură directă cu politica monetară. Diferența dintre cele două poziții este definită ca active financiare nete. Acest concept este ilustrat mai jos, cu ajutorul bilanțului utilizat în situația financiară săptămânală la nivelul Eurosistemului din 18 octombrie 2019, publicată pe website-ul BCE. O definiție exactă poate fi găsită în anexa I la ANFA.

Ilustrația demonstrează faptul că activele financiare nete includ, pe partea de active, suma pozițiilor bilanțiere 1-4, 5.6, 6, 7.2, 8 și 9. Pe partea de pasive, includ pozițiile 2.5 și 3-12. Dacă se scade suma acestor pasive din suma activelor menționate anterior (secțiunile respective de mai jos marcate cu portocaliu), se obțin activele financiare nete ale Eurosistemului.

Care este valoarea activelor financiare nete ale Eurosistemului?

La sfârșitul lunii octombrie 2019, activele financiare nete ale Eurosistemului au ajuns la −186 de miliarde EUR, după scăderea constantă înregistrată din anul 2014. Această valoare negativă se datorează în principal creșterii consemnate de pasive în bilanțul Eurosistemului, care anulează complet evoluțiile pozitive relevante ale activelor, explicate anterior. Comparativ, bancnotele și rezervele minime obligatorii s-au majorat într-un ritm mediu anual de 6,4% din anul 2002.

Evoluția NFA față de cea a bancnotelor și a rezervelor minime obligatorii (în milioane EUR)

Ce este ANFA?

ANFA vine de la „Agreement on Net Financial Assets” (Acordul privind activele financiare nete). Acesta este un acord între BCN din zona euro și BCE, care formează împreună Eurosistemul. Acordul stabilește reguli pentru calcularea limitelor aplicate deținerilor asociate atribuțiilor naționale ale BCN.

De ce este necesară limitarea activelor financiare nete?

ANFA limitează valoarea activelor financiare nete pe care băncile centrale naționale le pot deține. Acest lucru este necesar pentru a asigura faptul că Consiliul guvernatorilor BCE deține controlul total asupra dimensiunii bilanțului Eurosistemului, permițând astfel implementarea eficace a politicii monetare. În perioada anterioară crizei, cea mai eficace modalitate de implementare a politicii monetare era asigurarea necesității ca băncile să solicite lichiditate Eurosistemului. Un volum insuficient de lichiditate față de Eurosistem, cunoscut și sub denumirea de „deficit de lichiditate”, constituia baza implementării politicii monetare. ANFA proteja acest deficit de lichiditate. După declanșarea crizei financiare, a apărut necesitatea furnizării unui volum mai mare de lichiditate băncilor, superior celui de care acestea aveau nevoie efectiv pentru respectarea obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii. În loc să opereze cu un deficit de lichiditate, sistemul bancar funcționează acum cu un excedent de lichiditate. În acest context, ANFA nu mai protejează deficitul de lichiditate, ci asigură faptul că excedentul de lichiditate nu depășește nivelul pe care Consiliul guvernatorilor îl consideră corespunzător pentru orientarea politicii monetare.

Este ANFA echivalentul unei permisiuni acordate băncilor centrale naționale de a tipări orice volum de numerar doresc?

Nu, dimpotrivă. ANFA stabilește o limită pentru volumul maxim de active financiare nete pe care o BCN le poate deține pentru a asigura că variațiile activelor și pasivelor sale financiare care nu au legătură cu politica monetară nu interferează cu politica monetară a Eurosistemului.

Ce anume influențează volumul maxim de active financiare nete în cadrul ANFA?

Valoarea totală tot mai mare a bancnotelor în circulație și volumul de rezerve minime pe care băncile trebuie să le păstreze la banca centrală creează un necesar de lichiditate care este satisfăcut prin operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului și activele financiare nete ale BCN. Prin stabilirea volumului minim al operațiunilor de politică monetară, se fixează o limită superioară, ca valoare reziduală, pentru activele financiare nete ale BCN. Dacă obiectivul Consiliului guvernatorilor este un excedent de lichiditate, ANFA limitează activele financiare nete ale BCN, asigurând faptul că surplusul de lichiditate nu depășește un anumit nivel.

De ce limitează ANFA activele financiare nete ale BCN, și nu activele financiare brute?

Fiecare activ din bilanțul unei bănci centrale creează bani ai băncii centrale sau lichiditate. Fiecare pasiv din bilanț reprezintă o retragere de lichiditate. Compensarea tuturor activelor și pasivelor care nu au legătură cu politica monetară permite cuantificarea lichidității totale furnizate prin operațiuni, altele decât cele de politică monetară, ale băncii centrale respective. În vederea unei implementări eficiente a politicii monetare, volumul de lichiditate furnizat prin operațiuni, altele decât cele de politică monetară, ale BCN trebuie plafonat. Prin urmare, pentru a controla impactul exercitat asupra poziției de lichiditate de operațiunile BCN, trebuie limitate activele financiare nete, și nu cele brute.

Cum se calculează volumul maxim de active financiare nete?

În fiecare an, Consiliul guvernatorilor stabilește parametrii de politică monetară necesari și decide care este nivelul de lichiditate adecvat al Eurosistemului. De asemenea, stabilește rata rezervelor minime obligatorii, precum și dimensiunea portofoliilor aferente achizițiilor definitive în scopuri de politică monetară pentru a asigura implementarea cu maximă eficacitate a politicii sale monetare. În plus, Consiliul guvernatorilor ia în considerare evoluțiile volumului de bancnote în circulație. Rezultă, ca valoare reziduală, noul volum maxim de active financiare nete agregate ale Eurosistemului.

Cum este repartizat volumul maxim de active financiare nete ale Eurosistemului între BCN?

Odată stabilit plafonul pentru activele financiare nete la nivelul Eurosistemului, volumul se repartizează în concordanță cu cota fiecărei BCN în capitalul BCE, ținându-se cont și de poziția inițială istorică a BCN, în vederea calculării drepturilor aferente activelor financiare nete ale BCN pentru anul următor. Dacă o BCN nu intenționează să utilizeze aceste drepturi integral, ANFA prevede realocarea temporară a părții neutilizate celorlalte BCN, în cazul în care unele dintre acestea ar dori să beneficieze de un plafon mai ridicat pentru activele financiare nete. Din nou, această realocare este în concordanță cu cotele de capital ale BCE. Prin această realocare sunt stabilite plafoanele pentru activele financiare nete ale BCN. Aceste active trebuie să rămână inferioare plafoanelor pe bază medie anuală. Calibrarea se realizează anual.

Care este impactul derogărilor?

Derogările pot influența repartizarea volumului maxim de active financiare nete în Eurosistem. Acestea nu majorează însă volumul maxim în sine, care plafonează deținerile totale de active financiare nete ale BCN din Eurosistem.

Derogările definesc drepturile minime referitoare la activele financiare nete pe care fiecare BCN le poate deține. Cu alte cuvinte, fiecare BCN are dreptul de a deține o anumită cotă din volumul maxim de active financiare nete ale Eurosistemului, pe baza cotei BCN respective în capitalul BCE, volumul corespunzător derogării reprezentând drepturile sale minime (acesta poate fi superior volumului calculat în funcție de cota deținută în capitalul BCE). Desigur, în cazul în care unele BCN dețin active financiare nete corespunzătoare derogărilor, care depășesc cotele lor de capital, volumul de active financiare nete pe care celelalte BCN au permisiunea de a îl deține va fi redus, astfel încât volumul maxim de active financiare nete ale Eurosistemului să nu fie niciodată depășit.

Există trei tipuri de derogări:

  1. derogarea istorică (prevăzută în anexa III la ANFA) asigură faptul că BCN nu trebuie să reducă activele financiare nete sub un nivel care este asociat poziției lor inițiale istorice;
  2. derogarea specifică activelor protejează anumite dețineri de active (definite în sens restrâns în anexa IV la ANFA) care nu pot fi vândute cu ușurință de BCN ca urmare a unor restricții contractuale sau a altor constrângeri, de exemplu rezerve de aur ale băncii centrale în conformitate cu Acordul privind deținerile de aur ale băncilor centrale;
  3. derogarea dinamică ajustează în timp derogarea istorică a BCN mici, proporțional cu creșterea sau scăderea volumului maxim de active financiare nete ale Eurosistemului.

Se aplică numai derogarea care corespunde celui mai ridicat volum.

Ce se întâmplă dacă una sau mai multe BCN nu investesc nimic sau investesc mai puțin decât volumul maxim care le-a fost atribuit inițial? Pot transfera volumul rămas altor bănci?

În cazul în care BCN intenționează să dețină un volum inferior celui la care au dreptul, iar altele doresc un volum superior, partea neutilizată va fi redistribuită printr-un mecanism central definit în ANFA. Acest lucru este valabil în contextul calibrării anuale a plafoanelor pentru activele financiare nete. Redistribuirea marjei neutilizate este temporară și va fi recalculată cu ocazia calibrării din anul următor. Redistribuirea nu are nicio influență asupra volumului maxim agregat de active financiare nete deținute împreună de toate BCN din zona euro, care este stabilit prin deciziile de politică monetară ale Consiliului guvernatorilor.

De ce unele BCN își utilizează „cota”, iar altele nu?

Aceasta depinde de preferințele instituționale. Unele jurisdicții au constrângeri legale specifice cu privire la investițiile care nu au legătură cu politica monetară efectuate de BCN; altele au dispoziții juridice prin care se impune BCN să țină cont de interesele acționarilor odată ce atribuțiile lor de politică monetară sunt îndeplinite. Totodată, unele BCN dețin pe partea de pasive depozite de mari dimensiuni ale unor clienți și/sau ale autorităților guvernamentale, care influențează deținerile lor din portofoliul care nu are legătură cu politica monetară.

Există și o motivație istorică: înainte de introducerea euro în anul 1999, o serie de bănci centrale europene dețineau rezerve valutare relativ semnificative pentru a-și gestiona cursurile de schimb, în special față de marca germană. O situație comparabilă s-a înregistrat în momentul aderării statelor membre ale UE la zona euro în anul 1999, când BCN dețineau, de asemenea, un volum relativ considerabil de rezerve valutare pentru a-și gestiona cursul de schimb față de euro înainte de aderarea la Eurosistem. Pozițiile inițiale diferite ale BCN explică diferențele considerabile din structura bilanțului lor, care persistă, în unele cazuri, mulți ani după aderarea țării lor la zona euro.

Ce se întâmplă dacă o BCN depășește plafonul pentru activele financiare nete?

Dacă o BCN ar depăși în mod sistematic plafonul pentru activele financiare nete, aceasta ar putea afecta implementarea politicii monetare. Din acest motiv, BCE monitorizează anual dacă BCN se conformează ANFA. Dacă este necesar, pe baza articolului 14.4 din Statutul SEBC și al BCE, Consiliul guvernatorilor poate interzice, restricționa sau limita operațiunile efectuate de BCN în afara politicii monetare, în cazul în care aceste operațiuni interferează cu obiectivele și misiunile SEBC, inclusiv cu politica monetară a Eurosistemului. Până în prezent, nu au existat deviații nejustificate de la plafoanele pentru activele financiare nete.

O deviație este justificată, de exemplu, dacă este cauzată de angajamente internaționale față de FMI sau de furnizarea de către o BCN de asistență pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență sistemului său bancar (asistența pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență face parte din activele financiare nete, conform definiției din ANFA). În acest caz, BCN respectivă trebuie să își reducă activele financiare nete cât mai curând posibil pentru a se conforma din nou ANFA. Aceasta are la dispoziție un an, în cazul în care încălcarea se datorează drepturilor de tragere ale FMI.

Ce se întâmplă în cazul în care volumul total de active financiare nete rămâne inferior volumului maxim calculat?

În general, menținerea activelor financiare nete sub nivelul maxim calculat nu reprezintă o problemă. Această situație se înregistrează, de altfel, în prezent. Volumul activelor financiare nete a scăzut din 2014, în timp ce cel al bancnotelor în circulație continuă să crească. Aceasta înseamnă că necesarul de lichiditate la nivelul zonei euro generat de bancnotele în circulație este superior efectului de furnizare de lichiditate generat de activele financiare nete ale Eurosistemului. Necesarul de lichiditate este, în schimb, acoperit prin utilizarea unor instrumente de politică monetară, fie operațiuni de refinanțare periodice ale Eurosistemului, fie operațiuni structurale, precum achiziții definitive în scopuri de politică monetară sau operațiuni reversibile structurale.

Ce se întâmplă în cazul în care volumul total de active financiare nete este mai mare decât cel maxim calculat?

Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată și este foarte puțin probabil să se întâmple vreodată. ANFA este un acord unanim între BCN și BCE; toate părțile s‑au angajat să îl respecte. În plus, riscul ca volumul total de active financiare nete să fie prea ridicat este redus în continuare prin utilizarea unor ipoteze conservatoare la stabilirea plafoanelor pentru aceste active. Aceasta înseamnă că și în cazul în care activele financiare nete ar depăși volumul maxim și, în consecință, operațiunile de politică monetară ar fi mai mici decât cele prevăzute inițial, probabil că poziția de lichiditate structurală dorită ar exista în continuare. Operațiunile de politică monetară pot fi astfel mai limitate decât ar fi de dorit pentru aplicarea eficace a politicii monetare într-un astfel de caz, dar situația pe termen scurt nu s-ar acutiza, iar BCE ar lua măsurile corective necesare. Dacă este nevoie de măsuri de remediere, Consiliul guvernatorilor dispune de diverse instrumente pentru a asigura că dimensiunea operațiunilor de politică monetară este suficientă. De exemplu, cu privire la dimensiunea operațiunilor de refinanțare, Consiliul guvernatorilor poate utiliza operațiunile de absorbție de lichiditate sau poate majora rezervele minime obligatorii.

Ce se întâmplă dacă alți factori, precum bancnotele, evoluează altfel decât s-a anticipat?

Calibrarea anuală a ANFA se bazează pe ipoteze conservatoare. Plafoanele pentru activele financiare nete conțin astfel amortizoare suficiente pentru a face față unor evoluții neprevăzute. De exemplu, la calibrarea plafoanelor pentru anul următor, se preconizează că bancnotele în circulație se vor menține la nivelul mediu înregistrat în trimestrul III al anului în curs.

În ce împrejurări ar putea interfera activele financiare nete cu politica monetară?

ANFA a fost adoptat cu scopul de a se evita ca activele financiare nete să interfereze cu politica monetară. În cazul în care volumul de active financiare nete depășește totuși volumul maxim, aceasta ar putea însemna că operațiunile de politică monetară pot deveni prea mici pentru a permite implementarea eficace a politicii monetare, după cum s-a menționat anterior.

Nu numai volumul de active financiare nete contează, ci și structura lor. De exemplu, în cazul compensării unor operațiuni individuale de politică monetară și a unor operațiuni care nu au legătură cu politica monetară (de exemplu, una reprezintă achiziția unui titlu, iar cealaltă vânzarea aceluiași titlu), acest lucru poate transmite semnale contradictorii despre intențiile de politică monetară ale Eurosistemului sau poate reduce eficacitatea politicii monetare. Un alt exemplu îl constituie tranzacțiile valutare ale băncilor centrale, care pot afecta cursurile de schimb sau pot fi interpretate greșit ca intervenții asupra cursului de schimb. Pentru a asigura faptul că aceste evenimente nu interferează cu politica monetară, BCE a adoptat măsuri care completează ANFA, inclusiv Orientarea privind operațiunile naționale de administrare a activelor și pasivelor de către băncile centrale naționale (reformare) (BCE/2019/7) și Decizia BCE privind un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (BCE/2015/10, cu modificările ulterioare). Dacă primul act, de exemplu, controlează efectele nete asupra lichidității ale operațiunilor BCN, cel de-al doilea limitează, printre altele, volumul de titluri de valoare specifice eligibile pentru programul de achiziționare de titluri emise de sectorul public deținute în toate portofoliile băncilor centrale din Eurosistem.

Cum se asigură faptul că operațiunile de investiții nu afectează orientarea politicii monetare?

După cum s-a explicat mai sus, ANFA stabilește un volum maxim pentru activele financiare nete ale BCN. Totodată, acesta limitează efectul asupra lichidității al operațiunilor care nu au legătură cu politica monetară efectuate de BCN. În al doilea rând, în cadrul operațiunilor care nu au legătură cu politica monetară, BCN și BCE acționează ca investitori instituționali. Atunci când BCN efectuează achiziții pentru portofolii care nu au legătură cu politica monetară, acestea urmează criterii similare celor utilizate de alți investitori instituționali și își elaborează deciziile separat de cele de politică monetară. BCN trebuie să respecte regulile prevăzute în ANFA și alte orientări relevante. BCE este informată periodic cu privire la: (1) operațiunile care nu au legătură cu politica monetară ale BCN, unele dintre acestea necesitând o aprobare prealabilă din partea BCE; (2) activele și pasivele BCN; și (3) activele financiare nete efective și anticipate ale BCN. BCE poate lua măsuri corective în cazul în care operațiunile raportate, altele cele de politică monetară,  interferează cu orientarea politicii monetare. În final, Consiliul guvernatorilor poate adopta măsuri specifice care au caracter obligatoriu pentru BCN.

De ce activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară ale BCN sunt ținute „secrete”?

Activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară ale BCN sunt publicate în conformitate cu normele naționale și europene. BCN decid, pe baza acestor norme, dacă publică sau nu informații privind activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară ale BCN, inclusiv structura portofoliilor aferente. Majoritatea BCN dezvăluie detalii suplimentare în rapoartele lor anuale sau în alte publicații și pe website-urile lor, unde prezintă, de exemplu, o repartizare a activelor lor pe datorie publică și datorie privată. La fel ca alți investitori, BCN nu publică informații care ar putea permite altor părți să facă deducții cu privire la comportamentul lor investițional viitor.

Eurosistemul nu are mandatul de a dezvălui structura activelor și pasivelor care nu au legătură cu politica monetară ale BCN.

Ce anume asigură faptul că portofoliile care nu au legătură cu politica monetară nu sunt utilizate abuziv în scopul unor operațiuni interzise de finanțare monetară?

BCE este responsabilă de monitorizarea respectării de către băncile centrale din SEBC a interdicției privind finanțarea monetară, după cum se menționează în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al BCE. Acest lucru nu face obiectul ANFA, care vizează numai poziția de lichiditate structurală dorită pentru implementarea politicii monetare și, ca atare, definește dimensiunea activelor financiare nete. ANFA nu abordează nici structura activelor și pasivelor care nu au legătură cu politica monetară, nici modul în care acestea sunt achiziționate.

Pentru a monitoriza respectarea interdicției privind finanțarea monetară, BCN din SEBC au obligația de a informa BCE cu privire la activele pe care le dețin, iar BCE se asigură de faptul că BCN nu finanțează autorități guvernamentale prin cumpărarea datoriei acestora pe piața primară. BCE monitorizează, de asemenea, achizițiile de pe piața secundară. Rezultatele acestor verificări și evaluări sunt publicate în raportul anual al BCE.

Ce se întâmplă dacă aceste reguli referitoare la interdicția privind finanțarea monetară sunt încălcate?

Această situație nu face obiectul ANFA, ci al articolelor 123 și 124 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (respectiv legea europeană fundamentală). Consiliul guvernatorilor BCE a stabilit reguli pentru toate operațiunile de investiții ale BCN pentru a asigura că acestea nu contravin interdicției privind finanțarea monetară. Achizițiile pe piața primară de titluri de credit emise de sectorul administrațiilor publice sunt interzise, iar BCN trebuie să raporteze operațiunile pe care le efectuează pe piața secundară. BCE monitorizează respectarea interdicției privind finanțarea monetară și prezintă rezultatele monitorizării în raportul său anual.

Actualizare: Acest material explicativ a fost actualizat la 15 noiembrie 2019 pentru a reflecta reexaminarea periodică a ANFA în anul 2019. ANFA este revizuit cel puțin o dată la cinci ani.