Cinci lucruri pe care trebuie să le știți despre Tratatul de la Maastricht

15 februarie 2017

1. Prin Tratatul de la Maastricht s-a instituit Uniunea Europeană

Tratatul de la Maastricht, cunoscut în mod oficial drept Tratatul privind Uniunea Europeană, a marcat începutul „unei noi etape în procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei”, a pus bazele unei monede unice, euro, și a extins în mod semnificativ cooperarea între țările europene într-o serie de noi domenii:

  • a fost creată cetățenia europeană, care permite cetățenilor să locuiască în oricare dintre statele membre și să circule liber între acestea;
  • a fost instituită o politică externă și de securitate comună;
  • s-a convenit cu privire la o cooperare mai strânsă în materie penală între autoritățile polițienești și cele judiciare.

Tratatul a fost semnat în orașul Maastricht din Țările de Jos, situat în apropierea frontierelor cu Belgia și Germania, și a fost rezultatul mai multor ani de discuții între guverne cu privire la aprofundarea integrării europene.

2. Tratatul de la Maastricht a fost semnat de 12 țări

Reprezentanți din 12 țări au semnat Tratatul la data de 7 februarie 1992: Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Spania și Regatul Unit.

Parlamentele din fiecare țară au ratificat ulterior Tratatul, în unele cazuri după organizarea de referendumuri. Tratatul de la Maastricht a intrat oficial în vigoare la 1 noiembrie 1993 și Uniunea Europeană a fost oficial instituită.

De atunci, alte 16 țări au aderat la UE și au adoptat normele prevăzute în Tratatul de la Maastricht sau în tratatele care au urmat.

3. Tratatul de la Maastricht a pus bazele monedei euro

Tratatul de la Maastricht a deschis calea pentru crearea unei monede europene unice – euro. Aceasta a reprezentat apogeul mai multor decenii de dezbateri cu privire la sporirea cooperării economice în Europa. De asemenea, Tratatul a prevăzut înființarea Băncii Centrale Europene (BCE) și a Sistemului European al Băncilor Centrale, menționând obiectivele acestora. Obiectivul principal al BCE îl constituie menținerea stabilității prețurilor, respectiv protejarea valorii monedei euro.

Ideea unei monede unice pentru Europa a fost propusă inițial la începutul anilor '60 de Comisia Europeană. Totuși, contextul economic instabil din anii '70 a condus la suspendarea proiectului.

Liderii europeni au relansat ideea unei monede unice în anul 1986, iar în 1989 s-au angajat să pună în aplicare un proces de tranziție în trei etape. Tratatul de la Maastricht a stabilit în mod oficial aceste etape:

  • etapa 1 (de la 1 iulie 1990 la 31 decembrie 1993): introducerea liberei circulații a capitalurilor între statele membre;
  • etapa 2 (de la 1 ianuarie 1994 la 31 decembrie 1998): o cooperare mai strânsă între băncile centrale naționale și o aliniere sporită a politicilor economice aplicate de statele membre;
  • etapa 3 (de la 1 ianuarie 1999 până în prezent): introducerea treptată a monedei euro, însoțită de implementarea unei politici monetare unice, a cărei responsabilitate revine BCE.

4. Tratatul de la Maastricht a introdus criteriile pe care țările trebuie să le îndeplinească pentru a adopta moneda euro

Pe lângă calendarul introducerii monedei unice, Tratatul a stabilit, de asemenea, norme privind funcționarea monedei euro în practică, inclusiv modul de stabilire a gradului de pregătire a țărilor pentru adoptarea euro.

Scopul acestor norme specifice, denumite uneori „criteriile de la Maastricht” sau „criteriile de convergență”, este acela de a menține stabilitatea prețurilor în zona euro chiar și atunci când noi țări adoptă moneda. Normele vizează să asigure stabilitatea țărilor aderente în următoarele domenii:

  • inflație;
  • nivelul datoriei publice;
  • ratele dobânzilor;
  • cursul de schimb.

5. Tratatul de la Maastricht a reprezentat un uriaș pas înainte pentru integrarea europeană

De la semnarea Tratatului de la Maastricht, relațiile dintre țările europene au devenit mai strânse, deși unele domenii de politică, precum politicile economice și fiscale, țin în continuare de responsabilitatea națională. Liderii europeni au convenit asupra unor măsuri suplimentare de promovare a unei integrări aprofundate între statele europene:

  • Pactul de stabilitate și creștere a fost adoptat în anul 1997 pentru a asigura punerea în aplicare a unor politici fiscale solide de către țări;
  • Mecanismul European de Stabilitate a fost înființat pentru a oferi asistență financiară țărilor din zona euro care se confruntă cu probleme de finanțare grave sau care sunt amenințate de astfel de probleme;
  • Mecanismul unic de supraveghere și Comitetul unic de rezoluție au fost create ulterior crizei financiare pentru a spori siguranța sistemului bancar european, precum și integrarea și stabilitatea financiară.

În prezent, peste 510 milioane de cetățeni din 28 de state membre se bucură de avantajele cooperării europene. După 25 de ani de la stabilirea foii de parcurs pentru introducerea euro, acesta din urmă a devenit a doua cea mai tranzacționată monedă din lume și face parte din viața de zi cu zi a 340 de milioane de cetățeni din 19 țări.