EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32019D0004
Decision (EU) 2019/322 of the European Central Bank of 31 January 2019 on delegation of the power to adopt decisions regarding supervisory powers granted under national law (ECB/2019/4)
Decizia (UE) 2019/322 a Băncii Centrale Europene din 31 ianuarie 2019 privind delegarea competenței de a adopta decizii privind prerogativele de supraveghere acordate în temeiul dreptului național (BCE/2019/4)
Decizia (UE) 2019/322 a Băncii Centrale Europene din 31 ianuarie 2019 privind delegarea competenței de a adopta decizii privind prerogativele de supraveghere acordate în temeiul dreptului național (BCE/2019/4)
OJ L 55, 25.2.2019, p. 7–15
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
In force: This act has been changed. Current consolidated version: 26/09/2021
|
25.2.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 55/7 |
DECIZIA (UE) 2019/322 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE
din 31 ianuarie 2019
privind delegarea competenței de a adopta decizii privind prerogativele de supraveghere acordate în temeiul dreptului național (BCE/2019/4)
CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (1), în special articolul 4 alineatul (1) literele (d) și (e), articolul 4 alineatul (3) și articolul 9 alineatul (1),
având în vedere Decizia (UE) 2017/933 a Băncii Centrale Europene din 16 noiembrie 2016 privind cadrul general de delegare a competențelor decizionale pentru instrumentele juridice referitoare la atribuțiile de supraveghere (BCE/2016/40) (2), în special articolul 4,
întrucât:
|
(1) |
În cadrul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, Banca Centrală Europeană (BCE) îndeplinește atribuția exclusivă de a supraveghea instituțiile de credit pentru a asigura aplicarea consecventă a standardelor de supraveghere, pentru a promova stabilitatea financiară și pentru a asigura condiții de concurență echitabile. |
|
(2) |
Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 prevede că BCE trebuie să aplice integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive. |
|
(3) |
În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite, BCE are prerogativele și obligațiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, precum și prerogativele și obligațiile deținute de autoritățile competente în temeiul dreptului relevant al Uniunii. Competența BCE se extinde asupra exercitării prerogativelor de supraveghere acordate în temeiul dreptului național care nu sunt în mod explicit prevăzute de dreptul Uniunii, în măsura în care astfel de prerogative se înscriu în atribuțiile BCE în temeiul articolului 4 al Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 și stau la baza unei funcții de supraveghere. BCE, în calitate de autoritate competentă, are obligația să adopte un număr considerabil de decizii privind prerogativele de supraveghere acordate în temeiul dreptului național în fiecare an. |
|
(4) |
Pentru facilitarea procesului decizional, este necesară o decizie de delegare în legătură cu adoptarea acestor decizii. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut delegarea de competențe drept necesară pentru a permite îndeplinirea atribuțiilor de către o instituție care are obligația să adopte un număr considerabil de decizii. În mod similar, aceasta a recunoscut că nevoia de a asigura posibilitatea de funcționare a organelor de decizie reprezintă un principiu inerent în toate sistemele instituționale (3). |
|
(5) |
Delegarea competențelor decizionale ar trebui să fie limitată și proporțională, iar domeniul de aplicare al delegării ar trebui definit în mod clar. |
|
(6) |
Decizia (UE) 2017/933 (BCE/2016/40) stabilește procedura care trebuie urmată în vederea adoptării deciziilor de delegare în materie de supraveghere și persoanele cărora li se pot delega competențele decizionale. Această decizie nu afectează exercitarea de către BCE a atribuțiilor sale de supraveghere și nu aduce atingere competenței Consiliului de supraveghere de a propune proiecte complete de decizii Consiliului guvernatorilor. |
|
(7) |
În cazul în care criteriile pentru adoptarea unei decizii delegate, astfel cum sunt stabilite în prezenta decizie, nu sunt îndeplinite, deciziile ar trebui adoptate în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții, prevăzută la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și detaliată la articolul 13g din Decizia BCE/2004/2 (4). În plus, procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții ar trebui utilizată, de asemenea, dacă șefii de unități operative au îndoieli referitoare la îndeplinirea criteriilor de evaluare pentru deciziile bazate pe prerogativele naționale din cauza complexității evaluării. |
|
(8) |
Deciziile BCE în materie de supraveghere pot face obiectul unui control administrativ în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și astfel cum se detaliază în Decizia BCE/2014/16 (5). În cazul unui astfel de control administrativ, Consiliul de supraveghere ar trebui să țină seama de avizul comitetului administrativ de control și să transmită spre adoptare Consiliului guvernatorilor un nou proiect de decizie în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Definiții
În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:
|
1. |
„decizii bazate pe prerogativele naționale” înseamnă deciziile luate de BCE în exercitarea prerogativelor sale de supraveghere acordate în temeiul dreptului național care nu sunt în mod explicit prevăzute de dreptul Uniunii; |
|
2. |
„achiziție a unei participații” înseamnă achiziția unei participații directe sau indirecte sau a unor drepturi de vot în cadrul unei alte entități, inclusiv ca urmare a înființării unei noi entități, alta decât achiziția unei participații calificate în sensul articolului 22 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6); |
|
3. |
„fuziune” înseamnă (a) o operațiune prin care una sau mai multe societăți, în momentul și ca efect al dizolvării cu sau fără lichidare, își transferă totalitatea activelor și pasivelor către o societate existentă sau nou-înființată în schimbul emiterii către acționarii lor a unor titluri de valoare sau acțiuni reprezentând capitalul societății existente sau nou-înființate, sau (b) orice tranzacție care constituie fuziune în temeiul dreptului național relevant; |
|
4. |
„scindare” înseamnă (a) o operațiune prin care una sau mai multe societăți își divizează o parte din active și din pasive și înființează o nouă societate care deține aceste active și pasive, sau (b) orice tranzacție care constituie scindare în temeiul dreptului național relevant; |
|
5. |
„țară terță sau teritoriu terț” înseamnă o țară sau un teritoriu din afara Spațiului Economic European; |
|
6. |
„parte afiliată” înseamnă o persoană fizică afiliată unei instituții de credit ori un membru apropiat al familiei persoanei respective sau o persoană juridică afiliată unei instituții de credit, în conformitate cu dreptul național relevant; |
|
7. |
„decizie PSE” înseamnă decizia adoptată de BCE în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 în urma procesului anual de supraveghere și evaluare în sensul articolului 97 din Directiva 2013/36/UE; |
|
8. |
„indicator de acoperire a necesarului de lichiditate” (liquidity coverage ratio – LCR) înseamnă indicatorul definit la articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (7); |
|
9. |
„standarde de supraveghere și de reglementare echivalente” sunt cerințe sau mecanisme de supraveghere și de reglementare aplicate de o țară terță sau de un teritoriu terț și care sunt recunoscute de Comisia Europeană ca fiind echivalente cu cele aplicate în Uniune în conformitate cu articolul 107 alineatul (4) și cu articolul 114 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Țările și teritoriile terțe relevante sunt enumerate în anexele I și IV la Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE a Comisiei (9); |
|
10. |
„decizie de delegare” și „decizie delegată” au sensul stabilit la articolul 3 punctul 2 și, respectiv, punctul 4 din Decizia (UE) 2017/933 (BCE/2016/40); |
|
11. |
„șefi de unități operative” înseamnă șefii de unități operative din cadrul BCE către care este delegată competența de adoptare a deciziilor bazate pe prerogativele naționale; |
|
12. |
„procedură aplicabilă în cazul absenței unei obiecții” înseamnă procedura stabilită la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și detaliată la articolul 13g din Decizia BCE/2004/2; |
|
13. |
„decizie negativă” înseamnă o decizie care nu acordă sau nu acordă în întregime aprobarea solicitată de entitatea supravegheată semnificativă. O decizie cu dispoziții auxiliare, precum condiții sau obligații, este considerată o decizie negativă, cu excepția cazului în care aceste dispoziții auxiliare (a) asigură că entitatea supravegheată îndeplinește cerințele dreptului național relevant și au fost convenite în scris sau (b) doar reformulează una sau mai multe cerințe existente care trebuie respectate de instituție în conformitate cu o dispoziție relevantă din dreptul național ori solicită informații privind îndeplinirea uneia sau multor asemenea cerințe; |
|
14. |
„entitate supravegheată semnificativă” înseamnă o entitate supravegheată semnificativă, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 16 din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/17) (10); |
|
15. |
„sucursală” înseamnă o sucursală, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; |
|
16. |
„reprezentanță” înseamnă un sediu secundar care promovează sau sprijină activitățile unei entități supravegheate, dar care nu desfășoară activitatea unei instituții de credit; |
|
17. |
„servicii de asistență conexe” înseamnă servicii administrative, servicii pentru clienți, colectarea datoriilor, semnături electronice și alte servicii similare legate de activitatea unei instituții de credit; |
|
18. |
„ghid BCE” înseamnă orice document adoptat de Consiliul guvernatorilor la propunerea Consiliului de supraveghere și publicat pe website-ul BCE și care oferă orientări cu privire la interpretarea de către BCE a cerințelor juridice. |
Articolul 2
Obiect și domeniu de aplicare
(1) Prezenta decizie stabilește criteriile pentru delegarea competențelor decizionale șefilor de unități operative din cadrul BCE pentru adoptarea deciziilor bazate pe prerogativele naționale.
(2) Delegarea competențelor decizionale nu aduce atingere evaluării în materie de supraveghere care trebuie realizată în vederea adoptării deciziilor bazate pe prerogativele naționale.
Articolul 3
Delegarea deciziilor bazate pe prerogativele naționale
(1) În conformitate cu articolul 4 din Decizia (UE) 2017/933 (BCE/2016/40), Consiliul guvernatorilor deleagă șefilor de unități operative din cadrul BCE desemnați de Comitetul executiv în conformitate cu articolul 5 din această decizie adoptarea deciziilor bazate pe prerogativele naționale privind: (a) achiziții de participații; (b) achiziții de active sau pasive; (c) vânzări de participații; (d) vânzări de active sau pasive; (e) fuziuni; (f) scindări; (g) operațiuni în țări sau teritorii terțe; (h) externalizare; (i) modificarea statutelor; (j) desemnarea auditorilor externi; (k) acordarea de credit părților afiliate.
(2) Deciziile bazate pe prerogativele naționale menționate la alineatul (1) se adoptă printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite criteriile relevante de adoptare a deciziilor delegate prevăzute la articolele 4-14.
(3) Deciziile bazate pe prerogativele naționale nu sunt adoptate printr-o decizie delegată în cazul în care dreptul național impune aprobarea de către autoritățile de supraveghere a măsurilor strategice ale instituțiilor de credit sau în cazul în care complexitatea evaluării impune ca acestea să fie adoptate în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții.
(4) Orice delegare a competențelor decizionale se aplică atât adoptării deciziilor în materie de supraveghere, cât și aprobării evaluărilor pozitive de către BCE atunci când dreptul național nu impune adoptarea unei decizii în materie de supraveghere.
(5) Deciziile negative nu sunt adoptate printr-o decizie delegată.
(6) Atunci când o decizie nu poate fi adoptată printr-o decizie delegată, aceasta este adoptată în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții.
Articolul 4
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind achizițiile de participații
(1) Deciziile privind aprobarea achizițiilor de participații în instituții de credit sau în instituții, altele decât instituțiile de credit, de către o entitate supravegheată semnificativă sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
|
(a) |
impactul asupra fondurilor proprii ale entității supravegheate semnificative care achiziționează participațiile este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(b) |
impactul asupra situației lichidității entității supravegheate semnificative care achiziționează participațiile este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(c) |
entitatea vizată este situată într-un stat membru al Uniunii sau al Spațiului Economic European sau într-o țară terță sau într-un teritoriu terț cu standarde de supraveghere și de reglementare echivalente. |
(2) Evaluarea achizițiilor de participații se desfășoară în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 5
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind achizițiile de active sau pasive
(1) Deciziile privind aprobarea achiziției de active sau pasive în instituții de credit sau în instituții, altele decât instituțiile de credit, de către o entitate supravegheată semnificativă sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
|
(a) |
impactul asupra fondurilor proprii ale entității supravegheate semnificative care achiziționează activele sau pasivele, ca urmare a achiziției, este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(b) |
impactul asupra situației lichidității entității supravegheate semnificative care achiziționează activele sau pasivele, ca urmare a achiziției, este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(c) |
valoarea activelor și a pasivelor achiziționate nu depășește 25 % din valoarea totală a activelor entității supravegheate semnificative care achiziționează activele, la nivel individual. |
(2) Evaluarea achizițiilor de active sau pasive se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 6
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind vânzările de participații
(1) Deciziile privind aprobarea vânzărilor de participații de către o entitate supravegheată semnificativă sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
|
(a) |
impactul asupra fondurilor proprii ale entității supravegheate semnificative care efectuează vânzarea este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(b) |
impactul asupra situației lichidității entității supravegheate semnificative care efectuează vânzarea este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
(2) Evaluarea vânzării participațiilor se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 7
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind vânzările de active sau pasive
(1) Deciziile privind aprobarea vânzărilor de active sau pasive de către o entitate supravegheată semnificativă sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
|
(a) |
impactul asupra fondurilor proprii ale entității supravegheate semnificative care efectuează vânzarea, ca urmare a vânzării activelor sau pasivelor, este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(b) |
impactul asupra situației lichidității entității supravegheate semnificative care efectuează vânzarea, ca urmare a vânzării activelor sau pasivelor, este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(c) |
valoarea activelor sau pasivelor vândute nu depășește 25 % din valoarea totală a activelor entității supravegheate semnificative care efectuează vânzarea la nivel individual. |
(2) Evaluarea vânzărilor de active sau pasive se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 8
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind fuziunile
(1) Deciziile privind aprobarea fuziunilor care implică cel puțin o entitate supravegheată semnificativă sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
|
(a) |
impactul asupra fondurilor proprii ale entității supravegheate semnificative rezultate în urma fuziunii este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(b) |
impactul asupra situației lichidității entității supravegheate semnificative rezultate în urma fuziunii este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(c) |
structura de guvernanță a entității supravegheate semnificative rezultate în urma fuziunii nu generează preocupări în materie de supraveghere. |
(2) Competențele decizionale nu sunt delegate în niciun caz șefilor de unități operative în privința următoarelor:
|
(a) |
fuziuni între o entitate supravegheată semnificativă și o altă entitate care nu aparține grupului din care face parte entitatea supravegheată semnificativă; sau |
|
(b) |
fuziuni transfrontaliere între entități supravegheate semnificative care aparțin aceluiași grup. |
(3) Evaluarea fuziunilor se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 9
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind scindările
(1) Deciziile privind aprobarea scindărilor care implică cel puțin o entitate supravegheată semnificativă sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
|
(a) |
impactul asupra fondurilor proprii ale entității sau entităților supravegheate semnificative rezultate în urma scindării este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(b) |
impactul asupra situației lichidității entității sau entităților supravegheate semnificative rezultate în urma scindării este limitat, ceea ce înseamnă că:
|
|
(c) |
structura de guvernanță a entității sau entităților supravegheate semnificative rezultate în urma scindării nu generează preocupări în materie de supraveghere. |
(2) Competențele decizionale nu sunt delegate în niciun caz șefilor de unități operative în privința următoarelor:
|
(a) |
scindări care au drept rezultat înființarea unei alte entități care nu aparține grupului din care face parte entitatea supravegheată semnificativă; sau |
|
(b) |
scindări care au drept rezultat înființarea unei entități într-o țară sau într-un teritoriu diferit decât cel în care își are sediul entitatea supravegheată semnificativă. |
(3) Evaluarea scindării se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 10
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind operațiunile din țări sau teritorii terțe
(1) Deciziile privind aprobarea înființării unei sucursale de către o entitate supravegheată semnificativă într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
|
(a) |
sucursala își are sediul într-o țară terță sau într-un teritoriu terț cu standarde de supraveghere și de reglementare echivalente; |
|
(b) |
activele totale ale sucursalei estimate în programul de activitate nu depășesc 10 % din activele totale ale entității supravegheate semnificative; și |
|
(c) |
sucursala efectuează tranzacții care sunt executate în principal în țara terță sau în teritoriul terț în care își are sediul sucursala. |
(2) Deciziile privind următoarele operațiuni efectuate de o entitate supravegheată semnificativă sunt adoptate printr-o decizie delegată:
|
(a) |
închiderea unei sucursale; |
|
(b) |
modificări ale structurilor sucursalei; |
|
(c) |
deschiderea sau închiderea unei reprezentanțe; și |
|
(d) |
prestarea de servicii bancare într-o țară terță sau într-un teritoriu terț fără o prezență fizică locală sub formă de sucursală sau filială, |
cu excepția cazului în care operațiunile respective sunt efectuate într-o țară inclusă în lista din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei (11).
(3) Evaluarea operațiunilor din țări sau teritorii terțe se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 11
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind externalizarea
(1) Deciziile privind aprobarea externalizării activităților de către o entitate supravegheată semnificativă sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă este îndeplinit cel puțin unul dintre următoarele criterii:
|
(a) |
prestatorul de servicii face parte din grupul căruia îi aparține și entitatea supravegheată semnificativă (externalizare intragrup) și își are sediul în Uniune; sau |
|
(b) |
prestatorul de servicii este o entitate supravegheată care își are sediul în Uniune și este autorizată să presteze serviciile externalizate; sau |
|
(c) |
externalizarea are ca obiect servicii de asistență conexe, iar prestatorul de servicii își are sediul în Uniune sau în Spațiul Economic European. |
(2) Evaluarea proiectelor de externalizare se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 12
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind modificarea statutelor
(1) Deciziile privind aprobarea modificării statutelor unei entități supravegheate semnificative sunt adoptate printr-o decizie delegată în următoarele cazuri:
|
(a) |
modificări care sunt pur formale, incluzând schimbări de denumiri și de adrese; |
|
(b) |
modificări care nu fac decât să transpună cerințe legale prevăzute de acte cu putere de lege sau de acte administrative; |
|
(c) |
modificări care pun în aplicare o decizie judiciară sau administrativă sau care sunt efectuate la cererea BCE; |
|
(d) |
modificări care privesc capitalul social al entității supravegheate semnificative în cazul în care decizia aferentă privind fondurile proprii (de exemplu, privind clasificarea instrumentelor de capital drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau privind reducerea fondurilor proprii) este, de asemenea, delegată; |
|
(e) |
modificări ale statutelor unei filiale pentru a le alinia cu cele ale societății sale mamă în cazul în care modificarea celor din urmă a fost deja aprobată de BCE. |
(2) Evaluarea modificării statutelor se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 13
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind desemnarea sau schimbarea auditorilor externi
(1) Deciziile privind desemnarea sau schimbarea auditorilor externi ai unei entități supravegheate semnificative sunt luate printr-o decizie delegată în cazul în care astfel de decizii constituie, în temeiul dispozițiilor relevante din dreptul național, exercitarea supravegherii prudențiale în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.
(2) Competențele decizionale nu sunt delegate în niciun caz șefilor de unități operative în privința următoarelor: (a) decizii privind înlocuirea unui auditor extern cu un altul desemnat de autoritatea de supraveghere competentă sau (b) decizii privind desemnarea unui auditor extern la indicația autorității de supraveghere competente.
(3) Evaluarea caracterului adecvat al auditorilor externi se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 14
Criteriile de adoptare a deciziilor delegate privind acordarea de credit părților afiliate
(1) Deciziile privind acordarea de credit de către o entitate supravegheată semnificativă unei părți afiliate sunt adoptate printr-o decizie delegată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele criterii:
|
(a) |
expunerea totală a entității supravegheate semnificative față de partea afiliată nu depășește 5 milioane EUR; și |
|
(b) |
termenii și condițiile aplicabile acordării de credit nu sunt mai favorabile decât cele în conformitate cu care se acordă credit clienților care nu sunt părți afiliate sau sunt cel puțin similare cu cele aplicabile aceluiași tip de operațiuni încheiate cu angajați care nu sunt părți afiliate ale entității supravegheate semnificative. |
(2) Evaluarea acordării de credit unei părți afiliate se efectuează în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul național, fiind luate de asemenea în considerare orice ghiduri BCE aplicabile și/sau poziții de politică, orientări sau acte similare ale autorităților naționale competente.
Articolul 15
Dispoziție tranzitorie
Prezenta decizie nu se aplică în cazurile în care cererea de aprobare a oricăreia dintre operațiunile menționate la articolul 3 alineatul (1) a fost transmisă BCE înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii.
Articolul 16
Intrarea în vigoare
Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptată la Frankfurt pe Main, 31 ianuarie 2019.
Președintele BCE
Mario DRAGHI
(1) JO L 287, 29.10.2013, p. 63.
(2) JO L 141, 1.6.2017, p. 14.
(3) A se vedea, de exemplu, Hotărârea Curții de Justiție din 23 septembrie 1986, AKZO Chemie/Comisia, 5/85, ECLI:EU:C:1986:328, punctul 37, și Hotărârea Curții de Justiție din 26 mai 2005, Carmine Salvatore Tralli/BCE, C-301/02 P, ECLI:EU:C:2005:306, punctul 59.
(4) Decizia BCE/2004/2 din 19 februarie 2004 de adoptare a Regulamentului de procedură al Băncii Centrale Europene (JO L 80, 18.3.2004, p. 33).
(5) Decizia BCE/2014/16 din 14 aprilie 2014 privind instituirea unui comitet administrativ de control și normele de funcționare ale acestuia (JO L 175, 14.6.2014, p. 47).
(6) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(7) Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1).
(8) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(9) Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE a Comisiei din 12 decembrie 2014 privind echivalența cerințelor de supraveghere și de reglementare din anumite țări și teritorii terțe în scopul tratării expunerilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 359, 16.12.2014, p. 155).
(10) Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul-cadru privind MUS) (BCE/2014/17) (JO L 141, 14.5.2014, p. 1).
(11) Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei din 14 iulie 2016 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului prin identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice (JO L 254, 20.9.2016, p. 1).