01/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

98

L 318/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În temeiul articolului 5.1 din statute, BCE, asistată de băncile centrale naționale, colectează, fie de la autoritățile naționale competente, fie direct de la agenții economici, informațiile statistice necesare îndeplinirii misiunilor Sistemului European al Băncilor Centrale (denumit în continuare SEBC); pentru facilitarea îndeplinirii acestor misiuni, definite la articolul 105 din tratat și mai ales, pentru facilitarea punerii în practică a politicii monetare, aceste informații statistice sunt utilizate în mod deosebit pentru calcularea unor date statistice agregate, pentru care identitatea agenților economici luați individual nu are obiect, dar care pot fi utilizate de asemenea și la nivelul agenților economici individuali; articolul 5.2 din statute stabilește că băncile centrale naționale execută, în măsura posibilităților, misiunile descrise la articolul 5.1 din statute; articolul 5.4 din statute stabilește dreptul Consiliului de a determina persoanele fizice și juridice supuse la obligativitatea raportării datelor, regimul confidențialității și dispozițiile pentru aducerea la îndeplinire a acestora; în sensul articolului 5.1 din statute, băncile centrale naționale pot să coopereze cu alte autorități competente, mai ales cu instituțiile de statistică naționale și cu autoritățile de supraveghere ale piețelor.

(2)

În scopul asigurării unor informații statistice care să reprezinte un instrument eficient pentru îndeplinirea misiunilor SEBC, definițiile și procedurile ce conduc la colectarea acestora trebuie să fie astfel structurate pentru ca BCE să aibă posibilitatea să dispună, în timpul dorit și cu suficientă suplețe, de date statistice de bună calitate care să reflecte evoluția condițiilor economice și financiare și să țină seama de sarcinile impuse agenților care raportează; prin realizarea acestora, trebuie nu numai să se vegheze la îndeplinirea misiunilor SEBC și a independenței sale, dar, de asemenea, să se încerce reducerea la minim a sarcinilor impuse agenților raportează.

(3)

Este în consecință de dorit să fie definite unități de observare statistică de referință, cu obligații de raportare, sub forma unor categorii de agenți economici și de documente statistice corespunzătoare, la care competențele BCE sunt restrânse și pe baza căreia se determină unitățile de observare statistică cu obligații de raportare, în temeiul atribuțiilor sale de reglementare.

(4)

Omogenitatea unităților de observare statistică cu obligații de raportare este necesară pentru redactarea unui bilanț consolidat al sectorului instituțiilor financiar-monetare din statele membre participante, având ca principal obiectiv să furnizeze către BCE un tablou statistic global al evoluțiilor monetare în statele membre participante, considerate un singur teritoriu economic; BCE a stabilit și actualizat o „Listă a instituțiilor financiare și monetare în scopri statistice” bazată o definiție comune a acestor instituții.

(5)

Respectiva definiție comună în scopuri statistice precizează că instituțiile financiar-monetare cuprind instituții de credit, în sensul dreptului comunitar precum și toate celelalte instituții financiare rezidente a căror activitate constă în primirea de depozite și/sau produse substitut al depozitelor din partea entităților altele decât instituțiile financiar-monetare, precum și acordarea de credite și/sau efectuarea de plasamente în valori mobiliare în cont propriu (cel puțin în termeni economici).

(6)

Cu toate acestea, este necesar ca organismele de cecuri și viramente poștale care nu răspund pe deplin definiției comune în scopuri statistice a instituțiilor financiar-monetare să fie supuse la obligațiile de raportare la BCE în materie de statistici monetare, bancare și de sisteme de plăți, în măsura în care pot, în mod semnificativ, să primească depozite și/sau substitute apropiate ale depozitelor și să efectueze operațiuni în cadrul sistemelor de plăți.

(7)

În Sistemul European de Conturi Naționale și Regionale 1995 (4) (denumit în continuare „SEC 1995”), sectorul societăților financiare cuprinde, în consecință, subsectoarele „banca centrală” și „alte instituții financiar-monetare” și nu poate fi extins decât prin integrarea categoriilor de instituții rezultate din subsectorul „alți intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurări și a fondurilor de pensii”.

(8)

Statisticile referitoare la balanța de plăți, poziția externă, valorile mobiliare, moneda electronică și la sistemele de plăți sunt necesare pentru a permite SEBC să-și îndeplinească misiunile de manieră independentă.

(9)

Utilizarea termenilor „persoane fizice și juridice” la articolul 5.4 din statute trebuie să facă obiectul unei interpretări coerente cu practicile statelor membre, în materie de statistici monetare, bancare și de balantă de plăți și, în consecință, înglobează, de asemenea, și entități care nu sunt nici persoane fizice și nici persoane juridice în sensul legislațiilor lor naționale respective, dar care aparțin, totuși, subsectoarelor SEC95; obligațiile de raportare statistică pot în consecință, să fie impuse unor entități precum, societățile de persoane, sucursale, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și fonduri, care, în temeiul legislațiilor lor naționale respective, nu au statutul de persoană juridică; în acest caz, obligația de raportare statistică este impusă persoanelor care, în cadrul dipsozițiilor legale naționale aplicabile, reprezintă din punct de vedere juridic entitățile menționate.

(10)

Declarațiile statistice cu privire la bilanțul instituțiilor menționate la articolul 19.1 din statute pot de asemenea să servească la calcularea valorii rezervelor minime pe care acestea sunt obligate să le constituie.

(11)

Consiliul Guvernatorilor stabilește repartizarea între BCE și băncile centrale naționale a sarcinilor de colectare și verificare a informațiilor statistice precum și îndeplinirea lor, ținând seama de principul definit la articolul 5.2 din statute, cât și de misiunile care revin autorităților naționale limita competențelor lor, în vederea obținerii de statistici de calitate.

(12)

În decursul primilor ani de existență a zonei monedei unice, principiul eficiență cu privire la costuri poate necesita ca obligațiile de raportare statistică la BCE să fie respectate prin intermediul procedurilor tranzitorii, ținând seama de constrângerile impuse sistemelor de colectare existente; aceasta poate, implica, în special, în cazul contului financiar al balanței de plăți, ca datele referitoare la pozițiile sau tranzacțiile transfrontaliere ale statelor membre participante considerate ca un singur teritoriu economic, să poată fi reunite, în decursul primilor ani de funcționare a zonei monedei unice, utilizând toate pozițiile sau tranzacțiile între rezidenții unui stat membru participant și rezidenții celorlalte state.

(13)

Limitele și condițiile în care BCE este abilitată să aplice întreprinderilor sancțiuni în caz de nerespectare a obligațiilor rezultate din regulamente și decizii, au fost definite, în conformitate cu articolul 34.3 din statute, prin Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (5); în caz de conflict între dispozițiile respectivului regulament și și prezentul regulament ce permite BCE să aplice sancțiuni, dispozițiile prezentului regulament prevalează; sancțiunile prevăzute în caz de nerespectare a obligațiilor definite în prezentul regulament nu înlătură posibilitatea ca SEBC să adopte dispozițiile corespunzătoare de punere în executare în cadrul legăturilor sale cu părțile opuse, prevăzându-se în special excluderea parțială sau chiar totală a unui agent ce raportează operațiuni de politică monetară în caz de neîndeplinire gravă a obligațiilor de raportare statistică.

(14)

Regulamentele adoptate de către BCE în conformitate cu articolul 34.1 din statute nu conferă nici un drept și nu impun nici o obligație statelor membre neparticipante.

(15)

Danemarca, în conformitate cu alineatul (1) din Protocolul nr. 12 privind unele dispoziții cu privire la Danemarca, a notificat prin intermediul Deciziei de la Edimbourg din 12 decembrie 1992 că nu va participa la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare; în consecință, conform alineatului (2) din respectivul protocol, toate articolele, dispozițiile tratatului și statutele care fac trimitere la o derogare se aplică Danemarcei.

(16)

În conformitate cu alineatul (8) din Protocolul nr. 11 privind anumite dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, articolul 34 din statute nu se aplică Marii Britanii, cu condiția ca acesta să participe la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare.

(17)

Se admite că informațiile statistice necesare respectării obligațiilor de raportare statistică la BCE nu sunt aceleași pentru statele membre participante și cele neparticipante, articolul 5 din statute se aplică atât statelor membre participante, cât și celor neparticipante; aceasta, în conformitate cu articolul 5 al tratatului, implică obligația elaborării și punerii în applicare la nivel național a tuturor măsurilor pe care le consideră necesare statele pentru a asigura colectarea informațiilor statistice necesare respectării obligațiilor de raportare statistică la BCE, precum și pentru a asigura finalizarea, în timpul dorit a pregătirilor necesare în materie de statistici pentru a deveni state membre participante.

(18)

Informațiile statistice confidențiale pe care BCE și băncile centrale naționale trebuie să le obțină în scopul asigurării misiunilor SEBC trebuie să fie protejate pentru a câștiga și consolida încrederea agenților care raportează; odată prezentul regulament adoptat, nu va mai exista posibilitatea invocării unor dispoziții cu privire la confidențialitate pentru a împiedica schimbul de informații statistice confidențiale cu privire la misiunile SEBC, sub rezerva dispozițiilor Directivei 95/46/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (6).

(19)

Articolul 38.1 din statute stabilește că membrii organelor de decizie și personalul BCE precum și cel al băncilor centrale naționale sunt obligați, chiar și după încetarea funcției lor, să nu divulge informații care prin natura lor sunt acoperite prin secret profesional; întrucât articolul 38.2 din statute prevede că persoanele ce au acces la date supuse legislației comunitare și implicând obligativitatea păstrării confidențialității, sunt impozabile în conformitate cu această legislație comunitară.

(20)

Orice încălcare a regulilor cu privire la membrii personalului BCE, fie comisă în mod voluntar, fie din neglijență, îi expune la sancțiuni disciplinare și, după caz, la sancțiuni de natură juridică în cazul încălcării secretului profesional, fără a aduce atingere dispozițiilor coroborate ale articolelor 12 și 18 din Protocolul privind drepturile și imunitățile în Comunitățile Europene.

(21)

Utilizare eventuală a datelor statistice în scopul realizării obiectivelor SEBC, în conformitate cu articolul 105 din tratat, prin reducerea, în același timp, a sarcinii globale legată de obligativitatea raportărilor statistice, impune ca regimul de confidențialitate definit de prezentul regulament să se îndepărteze, într-o anumită măsură, de principiile comunitare sau internaționale generale cu privire la confidențialitatea informațiilor statistice, și mai ales, de dispozițiile cu privire la confidențialitatea informațiilor statistice menționate în Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (7); sub rezerva acestui punct, BCE va ține seama de principiile ce guvernează statistica comunitară, stabilite la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 322/97.

(22)

Regimul confidențialității definit prin prezentul regulament se aplică numai informațiilor statistice confidențiale comunicate BCE în scopul realizării misiunilor SEBC, iar acesta nu afectează dispozițiile naționale sau comunitare specifice, cu privire la transferul altor tipuri de informații la BCE; trebuie să se respecte normele cu privire la confidențialitatea informațiilor statistice pe care institutele naționale de statistică și Comisia le aplică informațiilor statistice colectate pe seama lor.

(23)

În sensul articolului 5.1 din statute, BCE este obligată să coopereze, în domeniul statistic, cu instituțiile sau organele comunitare, cu autoritățile competente ale statelor membre sau ale unor terți precum și cu organizațiile internaționale; BCE și Comisia vor institui forme de cooperare adecvate în domeniul statistic pentru a îndeplini misiunile lor cu maxim de eficiență, încercând să reducă la minim sarcinile impuse agenților care raportează.

(24)

SEBC și BCE au fost însărcinate să stabilească obligațiile de raportare statistică în zona euro într-o manieră în care ele să fie operaționale pe deplin încă de la începutul celei de-a treia etape a uniunii economice și monetare (denumită în continuare „a treia etapă”); pregătirea în domeniul statistic este esențială pentru a permite SEBC să-și indeplinească sarcinile care îi revin în cadrul celei de-a treia etape; elementul esențial în acest sens îl reprezintă adoptarea, înainte de începerea celei de-a treia etape, a regulamentelor BCE în materie statistică; este de dorit să se realizeze informarea, în 1998, a tuturor intervenienților de pe piață cu privire la modalitățile detaliate pe care BCE le consideră necesare pentru punerea în practică a obligațiilor de raportare statistică; este, deci, necesară dotarea BCE, de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, cu atribuții de reglementare.

(25)

Dispozițiile prezentului regulament pot fi aplicate eficient numai dacă statele membre participante au adoptat, în ansamblul lor, în conformitate cu articolul 5 din tratat, măsurile necesare pentru a garanta că autoritățile naționale sunt abilitate să colaboreze pe deplin cu BCE și să-i aducă un sprijin total în verificarea și colectarea obligatorie a informațiilor statistice,

1.

„obligații de raportare statistică la BCE”: informații statistice pe care agenții care raportează sunt obligați să le furnizeze și care sunt necesare îndeplinirii misiunilor SEBC;

2.

„agenți care raportează”: persoanele fizice și juridice și entitățile menționate la articolul 2 alineatul (3) care sunt supuse obligațiilor de raportare statistică la BCE;

3.

„stat membru participant”: un stat membru care adoptă moneda unică în conformitate cu tratatul;

4.

„rezident” și „cu reședința”: având un centru de interes economic pe teritoriul economic al unei țări, astfel cum este descris în anexa A; în acest context, înțelegm prin „poziții transfrontaliere” și „tranzacții transfrontaliere” respectiv pozițiile și tranzacțiile cu privire la activele și/sau pasivele rezidenților statelor membre participante, considerate ca un singur teritoriu economic față de rezidenții statelor membre neparticipante și/sau rezidenții unor țări terțe;

5.

„poziția exterioară”: bilanțul cu privire la activele și pasivele financiare transfrontaliere;

6.

„moneda electronică”: o valoare monetară stocată electronic, pe suport tehnic, inclusiv cartele preplătite, care poate fi folosite pe scară largă pentru plăți către diferite entități, altele decât emitentul și care nu implică în mod necesar utilizarea conturilor bancare în tranzacție, dar care servește ca instrument de plată la purtător.

(a)

persoanele fizice și juridice aparținând subsectoarelor „bancă centrală”, „alte instituții financiar-monetare” și „alți intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurări și a fondurilor de pensii”, așa cum sunt descrise în anexa B, și care își au reședința sau sediul într-un stat membru, în măsura în care este necesară respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE în domeniul bancar, monetar și al sistemelor de plăți;

(b)

instituțiile emitente de cecuri și viramente poștale, în măsura în care este necesar pentru respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE în domeniul statisticilor monetare, bancare și al sistemelor de plăți;

(c)

persoanele fizice și juridice ce își au reședința sau sediul într-un stat membru, în măsura în care acestea dețin conturi transfrontaliere sau efectuează tranzacții transfrontaliere și unde informațiile statistice referitoare la aceste poziții sau tranzacții sunt necesare pentru respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE în domeniul statisticilor balanței de plăți sau al poziției externe;

(d)

persoanele fizice și juridice ce își au reședința sau sediul într-un stat membru, în măsura în care informațiile statistice referitoare la activitatea lor de emisiune de valori mobiliare sau de monedă electronică sunt necesare pentru respectarea obligațiilor de raportare statistică la BCE.

(a)

reduce sarcina impusă prin obligația de raportare, utilizând mai ales, în măsura posibilităților, statisticile existente;

(b)

ține seama de normele statistice comunitare și internaționale;

(c)

poate scuti, total sau parțial, de la obligația de raportare statistică anumite categorii specifice de agenți care raportează.

(a)

de prezentare a documentelor;

(b)

de examinare a registrelor și arhivelor agenților care raportează;

(c)

de a face copii sau de obținere de extrase după aceste registre și arhive;

(d)

de obținere a unor explicații scrise sau verbale.

(a)

BCE sau banca centrală națională nu primește nicio informație statistică în termenul stabilit;

(b)

informațiile statistice sunt incorecte, incomplete sau prezentate sub o formă ce nu răspunde cerințelor stabilite.

(a)

în caz de infracțiune în sensul alineatului (2) punctul (a), plata unei amenzi zilnice care nu depășește 10 000 euro, amenda totală nu poate să depășească 100 000 euro;

(b)

în caz de infracțiune în sensul alineatului (2) punctul (b), plata unei amenzi care nu depășește 200 000 euro și

(c)

în caz de infracțiune în sensul alineatului (3), plata unei amenzi care nu depășește 200 000 euro.

(a)

cazul în care agentul care raportează ori persoana juridică, fizică, entitate sau sucursală ce poate fi identificată și-a dat acordul în mod explicit pentru ca aceste informații statistice să fie utilizate în alte scopuri sau

(b)

pentru realizarea unor statistici comunitare specifice, ca urme a unui acord între Comisie și BCE, încheiat în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 322/97 sau

(c)

pentru a autoriza instituțiile științifice de cercetare să aibă acces la informații statistice confidențiale care nu permit o identificare directă, fără a aduce atingere legislației naționale și cu consimțământul explicit prealabil al autorității naționale ce a transmis informațiile.

(a)

cazul în care agentul care raportează ori persoana juridică, fizică, entitate sau sucursală ce poate fi identificată și-a dat acordul său în mod explicit pentru ca aceste informații statistice să fie utilizate în alte scopuri sau

(b)

cazul în care acestea sunt utilizate la nivel național în scopuri statistice ca urma a unui acord între autoritățile statistice naționale și banca centrală națională ori pentru realizarea unor statistici comunitare în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 322/97 sau

(c)

cazul în care acestea sunt utilizate în cadrul supravegherii prudențiale ori pentru a exercita, în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din statute, alte funcții decât cele specificate în statute sau

(d)

pentru a autoriza instituțiile de cercetare științifică să aibă acces la informații statistice confidențiale care nu permit o identificare directă.

2.04.

Unitățile – indiferent dacă sunt instituționale, economice sau de producție omogenă – care alcătuiesc economia națională și ale căror operațiuni sunt integrate și în SEC sunt acelea care au un centru de interes economic pe teritoriul economic al țării respective. Aceste unități, numite în continuare unități rezidente, pot avea sau nu naționalitatea statului în cauză, pot avea sau nu personalitate juridică și pot sau nu să fie prezente pe teritoriul economic al acestei țări, atunci când efectuează o operațiune. Economia națională fiind astfel delimitată de unitățile rezidente, trebuie stabilit sensul exact al expresiilor „teritoriu economic” și „centru de interes economic”.

2.05.

Prin teritoriul economic al unui stat se înțelege:

2.06.

Teritoriul economic nu cuprinde enclavele extrateritoriale, adică suprafețele geografice utilizate de administrațiile publice ale altor țări, de instituțiile Uniunii Europene sau alte organizații internaționale în temeiul tratatelor internaționale sau acordurilor între state (2).

2.07.

Expresia „centru de interes economic” indică existența, pe teritoriul economic, a unui loc în care sau din care o unitate exercită sau dorește să continue exercitarea de activități economice și să realizeze operațiuni de o anumită amploare în timpul unei perioade fie nedeterminată, fie determinată, dar relativ lungă (un an sau mai mult). Chiar în cazul în care o unitate efectuează în aceste condiții operațiuni pe teritoriul economic al mai multor țări, ea va fi considerată ca având un centru de interes în fiecare țară. Proprietatea cu privire la un teren sau o clădire pe teritoriul economic este suficientă pentru a avea un centru de interes economic din partea proprietarului.

2.08.

Pe baza acestor definiții, se pot distinge mai multe categorii de unități care trebuie considerate rezidente ale țării:

2.09.

Pentru unitățile a căror funcție principală constă în producția, finanțarea, asigurarea sau redistribuirea, pentru toate operațiunile lor, cu excepția activității de proprietar de clădiri și terenuri, cînd pot apărea cele două cazuri următoare:

2.10.

Printre unitățile a căror funcție principală constă în a consuma, cu excepția activității de proprietar de terenuri și clădiri, se consideră ca unități rezidente gospodăriile care au un centru de interes economic în țară, chiar dacă se deplasează în străinătate pentru o durată scurtă (mai puțin de un an). Aceasta se referă în special la următoarele categorii de persoane:

2.11.

Toate unitățile, în activitatea lor de proprietar de terenuri și/sau clădiri, situate pe teritoriul economic, se consideră unități rezidente sau rezidente fictive ale țării în care sunt situate geografic teritoriile și clădirile respective.

2.45.

Definiție: subsectorul băncii centrale (S.121) grupează toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror principală funcție constă în emiterea de monedă, menținerea valorii interne și externe a acesteia precum și gestionarea unei părți sau a totalității rezervelor de schimb ale țării.

2.46.

Acest subsector cuprinde următorii intermediari financiari:

2.47.

prezentul subsector exclude organismele, altele decât banca centrală, însărcinate cu reglementarea și controlul societăților financiare sau al piețelor financiare.

2.48.

Definiție: subsectorul altor instituții finaniciar-monetare (S.122) cuprinde toate societățile și cvasisocietățile financiare, cu excepția acelora care intră sub incidența subsectorului băncii centrale, care exercită în principal activități de intermediere financiară costând în primirea de depozite și/sau substitute apropiate ale acestora provenind de la unități instituționale, altele decât societățile financiare și monetare, precum și care acordă credite și/sau efectuează plasamente mobiliare pentru propriul cont.

2.49.

Instituțiile financiar-monetare înglobează subsectoarele bancă centrală (S.121) și alte instituții financiar-monetare (S.122) și coincide cu instituțiile financiar-monetare în sens statistic, definite de către Institutul Monetar European.

2.50.

Nominalizarea ca „bănci” a instituțiilor financiar-monetare nu este posibilă pentru că acestea, pe de o parte, pot cuprinde anumite societăți financiare care ele însele nu se recunosc sub acest nume sau care nu sunt autorizate să folosească numele de „bancă” în anumite țări și, pe de altă parte, anumite alte societăți financiare care se califică ele însele „bănci”, dar care, în fapt, nu sunt instituții financiar-monetare. Principalii intermediari financiari care intră sub incidența subsectorului S.122 sunt:

2.51.

Intermediarii financiari enumerați mai jos pot de asemenea să fie clasați în subsectorul S.122 și atunci când primesc fonduri publice, fie sub formă de depozite fie sub o altă formă (ca urmare a emisiunii de obligațiuni sau titluri de stat); dacă nu, aceștia intră în subsectorul S.123:

2.52.

Subsectorul S.122 nu cuprinde:

2.53.

Definiție: Subsectorul altor intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurări și a fondurilor de pensii (S.123) grupează toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror principală funcție constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară subscriind angajamente sub alte forme decât numerarul, provizioane tehnice de asigurare, depozite și/sau substitute apropiate depozitelor provenind din unitățile instituționale, altele decât societățile financiare monetare.

2.54.

Subsectorul S.123 grupează diferite tipuri de intermediari financiari care, în principal, exercită activități de finanțare pe termen lung. Caracterul predominant la nivelul scadențelor, în cea mai mare parte a cazurilor, va permite distincția cu subsectorul altor instituții financiar-monetare. În plus, inexistența pasivelor sub formă de provizoane tehnice de asigurare va permite delimitarea de subsectorul societăților de asigurări și al fondurilor de pensii.

2.55.

În măsura în care nu reprezintă instituții financiar-monetare, prezentul subsector grupează în special următoarele societățile și cvasisocietățile financiare următoarele:

2.56.

Sunt excluși din subsectorul S.123 instituțiile fără scop lucrativ, cu personalitate juridică, ce servesc și altor intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurări și a fondurilor de pensii, dar care nu exercită nici a activitate de intermediere financiară.