EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52012AB0005

Avizul Băncii Centrale Europene din 25 ianuarie 2012 cu privire la o propunere de directivă privind accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții și o propunere de regulament privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (CON/2012/5)

OJ C 105, 11.4.2012, p. 1–36 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

11.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 105/1


AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 25 ianuarie 2012

cu privire la o propunere de directivă privind accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții și o propunere de regulament privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții

(CON/2012/5)

2012/C 105/01

Introducere și temei juridic

La 20 septembrie 2011, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Consiliului Uniunii Europene o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții și de modificare a Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a societăților de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (1) (denumită în continuare „directiva propusă”). La 30 noiembrie 2011, BCE a primit din partea Consiliului o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (2) (denumit în continuare „regulamentul propus”).

Competența BCE de a adopta un aviz privind directiva și regulamentul propuse se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât directiva propusă și regulamentul propus cuprind dispoziții care afectează misiunile fundamentale ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), respectiv definirea și aplicarea politicii monetare a Uniunii, promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți și contribuirea la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar. Din motive de eficiență și claritate, BCE a decis să adopte un singur aviz cu privire la aceste două propuneri legislative. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Observații cu caracter general

1.   Obiectivele regulamentului propus și ale directivei propuse

La 20 iulie 2011, Comisia Europeană a adoptat directiva propusă și regulamentul propus, care urmează să înlocuiască Directivele 2006/48/CE (3) și 2006/49/CE (4). Propunerile reprezintă un pas important către consolidarea reglementării sectorului bancar și al societăților de investiții și către crearea unui sistem financiar mai sănătos și mai sigur în Uniune. BCE apreciază angajamentul ferm al Uniunii de a pune în aplicare standardele și acordurile internaționale în domeniul reglementării financiare, ținând seama totodată, dacă este cazul, de elementele specifice ale sistemului juridic și financiar al Uniunii. BCE sprijină cu fermitate punerea în aplicare eficace și în timp util a standardelor de capital și lichiditate de la Basel (5). În acest sens, BCE constată rolul principal asumat de Comisie în îndeplinirea angajamentului G20 „de a adopta și pune în aplicare pe deplin aceste standarde în termenul convenit, care este în conformitate cu redresarea economică și stabilitatea financiară” (6), prin faptul că se numără printre primele instituții care propun punerea în aplicare a cadrului Basel III (7) și a acordurilor Grupului guvernatorilor băncilor centrale și al directorilor organismelor de supraveghere (Group of Central Bank Governors and Heads of Supervision – GHOS) (8) în legislația Uniunii. Măsurile propuse vor spori în mod substanțial capacitatea de revenire după șocuri la nivel de sistem, vor contribui la buna funcționare a sistemului financiar și vor asigura un cadru stabil și durabil pentru prestarea de servicii financiare în Uniune.

2.   Reforma legislației bancare a Uniunii

BCE apreciază abordarea inovatoare a Comisiei, în special cu privire la regulamentul propus, care include cele mai multe dintre anexele tehnice la Directivele 2006/48/CE și 2006/49/CE și limitează opțiunile și măsurile discreționare ale statelor membre. Cadrul propus va conduce la o mai mare securitate juridică, reducând totodată riscurile de duplicare la nivelul statelor membre. Criza financiară a demonstrat și ea necesitatea de a acționa rapid și eficient. Este important să se asigure nivelul corespunzător de flexibilitate pentru dezvoltarea reglementărilor bancare ale Uniunii. În ceea ce privește revizuirile viitoare ale regulamentului propus, astfel cum s-a indicat în avize anterioare (9), BCE recomandă să se asigure faptul că numai principiile-cadru cuprinse în regulamentul propus și care reflectă opțiuni politice fundamentale și chestiuni de fond fac în continuare obiectul procedurii legislative ordinare. Normele tehnice, inclusiv cele din regulamentul propus, ar trebui adoptate ca acte delegate sau de punere în aplicare în conformitate cu articolele 290 și 291 din tratat, acestea urmând a deveni principalul set de norme aplicabile instituțiilor financiare din Uniune.

3.   Cadrul de reglementare european unic în sectorul financiar

3.1.

După cum s-a afirmat în avizele anterioare (10), BCE sprijină cu fermitate dezvoltarea unui cadru de reglementare european unic pentru toate instituțiile financiare (11), întrucât acesta promovează buna funcționare a pieței unice în Uniune și facilitează integrarea financiară sporită în Europa. Un cadru de reglementare european unic asigură respectarea unui set unic de reguli prudențiale de către instituțiile financiare care prestează servicii financiare în piața unică. Aceasta diminuează oportunitățile de arbitraj de reglementare și denaturarea concurenței. În plus, normele armonizate îmbunătățesc transparența și reduc costurile de reglementare și conformare.

3.2.

Cadrul de reglementare european unic necesită: (a) identificarea clară și corespunzătoare a domeniilor relevante pentru actele delegate și de punere în aplicare; (b) implicarea adecvată a autorităților europene de supraveghere (AES), utilizând astfel expertiza autorităților în elaborarea proiectelor de standarde tehnice; (c) o abordare consecventă și coordonată în ansamblul sectoarelor financiare; (d) criterii coerente în ansamblul legislației financiare a Uniunii pentru recursul la actele delegate sau de punere în aplicare, cu sau fără elaborarea în prealabil a unor proiecte de standarde tehnice de reglementare sau de punere în aplicare de către AES (12). În sectorul bancar, implicarea sistematică a Autorității bancare europene (ABE) în adoptarea legislației europene de punere în aplicare prin dezvoltarea proiectelor de standarde tehnice, în special atunci când este necesară o analiză tehnică prealabilă, va asigura un cadru de reglementare flexibil la nivelul Uniunii care va susține în mod eficient piața unică a serviciilor financiare din Uniune.

4.   Rolul consultativ al BCE cu privire la proiectele de acte delegate și proiectele de acte de punere în aplicare

4.1.

Având în vedere importanța actelor delegate și de punere în aplicare ca o componentă substanțială a cadrului de reglementare european unic, BCE face următoarele observații cu privire la exercitarea rolului său consultativ prevăzut la articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din tratat.

4.2.

Proiectele de acte delegate și proiectele de acte de punere în aplicare elaborate de Comisie reprezintă „act al Uniunii propus” în sensul articolului 127 alineatul (4) din tratat și, respectiv, „proiect de act al Uniunii” în sensul articolului 282 alineatul (5) din tratat. Atât actele delegate, cât și actele de punere în aplicare constituie acte juridice ale Uniunii. În mod semnificativ, majoritatea versiunilor lingvistice ale articolului 282 alineatul (5) din tratat se referă la „proiecte” de acte juridice ale Uniunii cu privire la care BCE trebuie să fie consultată (13). Prin urmare, sfera de aplicare a obligației de a consulta BCE nu poate fi restrânsă doar la proiectele de acte întemeiate pe o propunere a Comisiei.

4.3.

În cauza C-11/00 (14), Curtea de Justiție a stabilit că obligația de a consulta BCE are drept scop „în esență să asigure adoptarea actului de către organul legislativ doar după consultarea acestei instituții, care, în temeiul funcțiilor specifice pe care le îndeplinește în cadrul Uniunii în domeniul vizat și în virtutea nivelului ridicat de specializare de care se bucură, este calificată în mod specific pentru a contribui în mod constructiv la procesul legislativ avut în vedere”.

4.4.

În acest context, pentru a beneficia de toate avantajele rolului consultativ exercitat de către BCE, aceasta ar trebui consultată în timp util cu privire la orice proiect de act al Uniunii, inclusiv cu privire la proiectele de acte delegate și proiectele de acte de punere în aplicare care intră în sfera sa de competență. În plus, având în vedere importanța proiectelor de standarde tehnice ca parte a dezvoltării legislației privind serviciile financiare din Uniune, BCE își va exercita rolul său consultativ în ceea ce privește chestiunile ce intră în competența sa, acordând o importanță deosebită termenelor-limită stabilite pentru adoptarea acestor acte și necesității de a asigura o adoptare facilă a legislației de punere în aplicare.

Observații specifice

5.   Supraveghere macroprudențială și posibilitatea unor norme mai stricte

5.1.

Regulamentul propus stabilește standardele prudențiale care vor avea o aplicabilitate directă în ansamblul Uniunii. După cum s-a arătat mai sus, BCE sprijină cu fermitate abordarea Comisiei, care stabilește în mod efectiv un cadru de reglementare european unic pentru instituțiile financiare. În plus, BCE susține pe deplin obiectivul abordării unor expuneri la risc specifice privind, printre altele, anumite sectoare, regiuni sau state membre prin acte delegate care împuternicesc Comisia să impună cerințe prudențiale mai stricte, dacă este necesar pentru a aborda modificări în intensitatea riscurilor microprudențiale sau macroprudențiale care rezultă din evoluțiile pieței (15). Cu toate acestea, actele delegate pe care Comisia le poate adopta ar trebui să se extindă la cerințele prudențiale privind expunerile mari și cerințele de publicare, precum și la cerințele privind efectul de levier și lichiditatea, după ce aceste cerințe privind efectul de levier și lichiditatea vor deveni efectiv parte a cadrului de reglementare aplicabil al Uniunii. Totuși, BCE constată că un termen de șase luni sau mai puțin pentru impunerea unor cerințe mai stricte pentru abordarea unor astfel de riscuri va fi insuficient în numeroase cazuri și ar necesita un termen mult mai lung, de exemplu, doi ani sau mai mult, pentru a fi eficace și pentru a atinge obiectivul dorit (16).

5.2.

De asemenea, BCE consideră foarte important ca regulamentul propus să permită statelor membre să aplice cerințe prudențiale mai stricte atunci când apar riscuri sistemice pentru stabilitatea financiară. Necesitatea unui asemenea aranjament este justificată, printre altele, de faptul că ciclurile economice și financiare nu sunt complet armonizate între statele membre, iar acestea se pot confrunta cu diferite tipuri de risc sistemic. De asemenea, există și diferențe semnificative între caracteristicile structurale ale sectoarelor financiare din statele membre. Prin urmare, autoritățile cu un mandat macroprudențial pot fi nevoite să restrângă coeficienții cantitativi și limitele anumitor instrumente de politică prudențială cuprinse în regulamentul propus pentru a adapta mai bine cerințele prudențiale la situația ciclică specifică a acestora și pentru a aborda efectiv riscurile sistemice asociate (17).

5.3.

În acest context, anumite dispoziții din regulamentul propus permit o anumită adaptare a cerințelor prudențiale la nivel național. Prima este introducerea unui mecanism privind amortizorul de capital anticiclic (18). A doua este extinderea propusă a sferei procesului de control prudențial pentru a permite autorităților naționale să aplice reguli prudențiale mai stricte în ceea ce privește anumite instituții (19). BCE constată, totuși, că această extindere propusă constă în primul rând într-un instrument microprudențial conceput să abordeze riscurile care provin de la instituții individuale sau grupuri de instituții și nu pentru a fi utilizat ca instrument de politică macroprudențială pentru abordarea riscurilor sistemice. În al treilea rând, regulamentul propus introduce posibilitatea ca autoritățile naționale să adapteze ponderarea la risc sau să stabilească criterii mai stricte, de exemplu, raportul dintre volumul creditului și valoarea proprietății imobiliare (loan-to-value ratio), pentru expunerile garantate cu proprietăți imobiliare rezidențiale sau comerciale în cazul în care caracteristicile de risc ale acelui segment specific de piață o justifică într-un anumit stat membru (20).

5.4.

BCE susține mecanismul menționat mai sus, care permite autorităților naționale să adapteze anumite cerințe prudențiale, și apreciază că ar trebui extins pentru a permite autorităților naționale să impună cerințe prudențiale mai stricte în scopuri macroprudențiale la nivel național. Această extindere este necesară pentru a aborda în mod cuprinzător și eficient preocupările în materie de stabilitate financiară generate de caracteristicile structurale ale unui sistem financiar național sau de riscurile sistemice. Prin urmare, domeniul de aplicare al acestui mecanism propus ar putea fi extins pentru a acoperi cerințe mai stricte pentru: (a) capital; (b) limite pentru expunerile mari; și (c) cerințe de lichiditate și rata efectului de levier, după ce sunt introduse în cadrul de reglementare al Uniunii. În acest context, ar trebui să se permită autorităților naționale să impună cerințe mai stricte în legislația națională a acestora, respectiv să restrângă coeficienții cantitativi și limitele pentru elementele (a), (b) și (c), după transmiterea Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) a unei notificări cu privire la măsurile propuse; totuși, aceste cerințe ar trebui aplicate respectând pe deplin celelalte dispoziții ale regulamentului propus, care ar rămâne neschimbate.

5.5.

În vederea menținerii transparenței și asigurării consecvenței măsurilor adoptate în Uniune, BCE recomandă ca posibila aplicare a unor cerințe mai riguroase de către autoritățile naționale să facă obiectul unor garanții. În această privință, CERS ar putea juca un important rol de coordonare în ceea ce privește evaluarea preocupărilor privind stabilitatea financiară și a posibilelor consecințe neintenționate și efecte de propagare ale acestor măsuri asupra altor state membre. De asemenea, ABE și CERS ar putea publica pe website-urile lor actualizări periodice ale măsurilor adoptate de statele membre care sunt mai stricte decât cele din regulamentul propus. În ultimul rând, atunci când preocupările privind stabilitatea financiară care au determinat aplicarea unor măsuri prudențiale mai stricte încetează să existe, coeficienții cantitativi și limitele ar trebui să revină la nivelul armonizat stabilit de regulamentul propus.

5.6.

În general, posibila aplicare a unor măsuri prudențiale mai stricte de către anumite state membre poate consolida atât stabilitatea financiară, cât și integrarea financiară din Uniune. În mod concret, prin atenuarea riscurilor sistemice și protejarea în mod coordonat a pieței unice împotriva acumulării unor riscuri sistemice excesive, autoritățile pot contribui efectiv la buna funcționare a sistemului financiar al Uniunii și pot promova furnizarea durabilă de servicii financiare pe piața unică pe termen mediu și lung.

6.   Fonduri proprii

6.1.

BCE sprijină cu fermitate propunerea de consolidare a criteriilor de eligibilitate pentru fondurile proprii de reglementare, precum și armonizarea în continuare a deducerilor. Cerințele privind fondurile proprii reprezintă o piatră de temelie a reformei convenite la nivel internațional în domeniul capitalului. Prin urmare, din perspectiva stabilității financiare, este esențial ca cerințele privind fondurile proprii din regulamentul propus să asigure faptul că sectorul bancar al Uniunii va deține capital de cea mai bună calitate, în special în ceea ce privește fondurile proprii de nivel 1 de bază (common equity tier 1 capital), ceea ce va conduce la o capacitate ridicată de absorbție a pierderilor. Criza a determinat noua reformă a capitalului să pună un accent deosebit pe fondurile proprii de nivel 1 de bază. Obiectivul este de a se asigura că instituțiile de credit europene dețin fonduri proprii de nivel 1 de bază de calitate ridicată similar celui deținut de omologii lor internaționali și, de asemenea, de a asigura o deplină consecvență cu acordul Basel III, astfel cum a fost aprobat de GHOS (21). În acest sens, ar trebui subliniate următoarele aspecte.

6.2.

BCE susține lista de condiții care trebuie îndeplinite pentru calificarea drept fonduri proprii de nivel 1 de bază, care reflectă trăsăturile fundamentale ale capitalului în ceea ce privește permanența, absorbția pierderilor și flexibilitatea plăților. În conformitate cu acordul Basel III, „instrumentele de capital” la care se face trimitere în regulamentul propus ar trebui să constea numai în acțiuni la societăți, astfel cum sunt definite în legislațiile naționale ale statelor membre (cu excepția instrumentelor de capital emise de societățile mutuale, cooperativele de credit și instituții similare (22)), și ar trebui să se califice drept fonduri proprii de nivel 1 de bază numai dacă îndeplinesc toate condițiile definite în regulamentul propus (23). De asemenea, BCE recomandă ca, prin adoptarea unui act de punere în aplicare, Comisia să aprobe lista formelor de acțiuni eligibile drept fonduri proprii de nivel 1 de bază stabilită de ABE, pentru ca aceasta să producă efecte obligatorii. În plus, ar trebui elaborate proiecte de standarde tehnice care să detalieze mai mult condițiile de mai sus. Autoritățile competente, în cooperare cu ABE, ar trebui să asigure permanent respectarea acestor condiții. Aceste garanții ar contribui la asigurarea în continuare a consecvenței în Uniune și la reducerea posibilităților de inginerie financiară.

6.3.

În ceea ce privește investițiile semnificative în societăți de asigurare, societăți de reasigurare și holdinguri de asigurare, acordul Basel III presupune ca, peste un anumit prag, aceste investiții să fie deduse din fondurile proprii de nivel 1 de bază, folosind abordarea deducerii corespunzătoare (24). Acordul Basel III ține cont de faptul că aceste entități sunt în afara sferei de aplicare a consolidării reglementărilor și urmărește să evite dubla contabilizare a capitalului de reglementare. Regulamentul propus menține posibilitatea, deja existentă în Directiva 2006/48/CE, ca autoritățile competente să autorizeze aplicarea metodelor prevăzute în Directiva 2002/87/CE (25) ca alternativă la „deducere” (26).

6.4.

În general, BCE este de acord că fondurile proprii de reglementare din cadrul unui grup bancar ar trebui utilizate numai pentru acoperirea pierderilor care rezultă din riscurile bancare. Astfel, BCE sprijină abordarea problemei dublei utilizări a fondurilor proprii de reglementare atât la nivel de grup bancar, respectiv consolidarea tuturor filialelor care sunt instituții și instituții financiare (27), cât și la nivel de conglomerat financiar, respectiv incluzând și filialele societăți de asigurare în sfera de aplicare a consolidării reglementărilor. În acest context, aplicarea metodelor stabilite în anexa I la Directiva 2002/87/CE nu ar trebui în niciun moment să conducă la fonduri proprii de reglementare mai ridicate pentru grupurile de instituții și instituții financiare la care se face trimitere în regulamentul propus (28) față de nivelul fondurilor proprii de reglementare aplicabil în cazul abordării deducerii.

6.5.

Ținând seama de acordul Basel III și, de asemenea, după caz, de principiile internaționale ale Forumului comun privind conglomeratele financiare (Joint Forum on Financial Conglomerates), BCE recomandă asigurarea consecvenței intersectoriale depline a acestor texte (29), ceea ce presupune alinierea regulamentului propus cu dispozițiile corespunzătoare ale Directivelor 2009/138/CE (30) și 2002/87/CE (31). De asemenea, deși BCE sprijină elaborarea de către Comitetul comun al AES a unor proiecte de standarde tehnice cu privire la metodele stabilite în Directiva 2002/87/CE, aceasta recomandă, din motive de claritate juridică și pentru evitarea inconsecvențelor intersectoriale în legislația privind serviciile financiare, introducerea acestei autorizări numai în Directiva 2002/87/CE (32).

6.6.

În ianuarie 2011, GHOS a publicat acordul conform căruia toate instrumentele suplimentare de nivel 1 și de nivel 2 ale unei instituții ar trebui să poată fi deduse integral și permanent sau convertite integral în fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care instituția devine neviabilă (33). Regulamentul propus confirmă intenția legiuitorului de a incorpora în întregime acest acord (34). BCE înțelege că Comisia va încorpora o astfel de cerință pentru instrumentele suplimentare de nivel 1, cât și pentru cele de nivel 2, împreună cu viitoarea propunere a Comisiei privind restructurarea bancară și gestionarea crizelor în sectorul financiar.

7.   Capitalul cu rol de amortizare

7.1.

BCE apreciază faptul că în directiva propusă s-a optat pentru a introduce mecanismul privind capitalul cu rol de amortizare, deoarece această abordare va permite autorităților să abordeze riscurile sistemice în mod eficient și flexibil în ansamblul statelor membre. În special, BCE consideră că amortizorul de capital anticiclic este un element esențial al unui set mai amplu de instrumente macroprudențiale (35) și sprijină cu fermitate introducerea unui element anticiclic explicit în reglementările financiare.

7.2.

Amortizorul de capital anticiclic poate îmbunătăți substanțial capacitatea sectorului bancar de a-și reveni după șocuri și poate astfel contribui la buna funcționare a serviciilor financiare de-a lungul întregului ciclu financiar. În această privință, BCE subliniază faptul că o decizie a autorităților naționale cu privire la amortizorul de capital anticiclic ar trebui să facă obiectul unor cerințe de reciprocitate nelimitată până la 2,5 % din activele ponderate la risc, în timp ce reciprocitatea voluntară ar trebui să se aplice deasupra acestui prag. În plus, BCE sprijină propunerea ca autoritățile naționale să aibă capacitatea de a stabili un amortizor de capital anticiclic care ține seama de orice variabile financiare și economice considerate relevante pentru evaluarea creșterii excesive a creditului și a acumulării de riscuri sistemice. Totuși aceste variabile nu ar trebui să fie de natură structurală, deoarece amortizorul de capital anticiclic nu ar trebui să aibă drept scop abordarea riscurilor structurale din sistemul financiar. Prin urmare, BCE propune ca variabilele de natură nonciclică incluse în mecanismul amortizorului de capital anticiclic să fie eliminate din directiva propusă (36).

8.   Lichiditate

8.1.

BCE apreciază angajamentul explicit al Comisiei de a introduce în legislația Uniunii atât o cerință de acoperire a necesarului de lichiditate (liquidity coverage requirement – LCR), cât și un indicator de finanțare stabilă netă (net stable funding ratio – NSFR), în conformitate cu acordurile Basel III (37). Introducerea unui mecanism pentru riscul de lichiditate în legislația propusă va aduce beneficii microprudențiale și macroprudențiale substanțiale. Cerințele de lichiditate vor majora lichiditatea cu rol de amortizare a instituțiilor de credit și vor diminua transformarea riscului de maturitate, reducând interconectarea excesivă din sistemul financiar și atenuând riscul sistemic de lichiditate. De asemenea, normele armonizate privind riscul de lichiditate ar trebui să contribuie la atingerea unor condiții de concurență echitabile, cu practici solide de gestionare a riscului de lichiditate, și să aibă asupra economiei europene un efect general de creștere a bunăstării.

8.2.

Cu privire la mecanismul privind lichiditatea propus, BCE ar dori să sublinieze următoarele elemente.

8.2.1.

În ceea ce privește raportarea privind activele lichide, există o serie de suprapuneri între elementele prezentate în regulamentul propus cu privire la „raportarea privind activele lichide” (38) și elementele care fac obiectul raportării suplimentare a activelor lichide (39). În consecință, BCE recomandă adoptarea unei liste unice și transparente de elemente de raportat. În ceea ce privește tratarea acțiunilor sau unităților la organisme de plasament colectiv (OPC) ca active lichide, este important să se limiteze volumul relativ al acestor instrumente în totalul LCR, în plus față de stabilirea unui prag în valoare absolută de 250 milioane EUR, pentru a limita riscurile de concentrare la instituțiile mici (40).

8.2.2.

Băncile centrale ar trebui implicate în stabilirea măsurii în care rezervele băncilor centrale pot fi incluse în stocul de active lichide în momente de criză (41).

8.2.3.

Având în vedere interacțiunea semnificativă anticipată între cerințele de lichiditate și operațiunile de politică monetară, BCE recomandă să fie consultată de către ABE cu ocazia elaborării unei definiții uniforme a activelor de înaltă calitate, precum și cu privire la evaluarea până la 31 decembrie 2015 a modului în care se poate asigura utilizarea de surse de finanțare stabile de către instituții (42). În ciuda efectelor pozitive ale reglementării lichidității asupra punerii în aplicare a politicii monetare, și anume faptul că lichiditatea cu rol de amortizare majorată a instituțiilor de credit și finanțarea mai stabilă reduc ponderea instituțiilor de credit persistente în operațiuni ale băncilor centrale, pot apărea și posibile efecte adverse, de exemplu, prin scăderea lichidității medii a colateralului și a calității creditului contrapartidei și prin afectarea bunei puneri în aplicare a politicii monetare.

8.2.4.

Este foarte importantă elaborarea unui cadru adecvat de conformitate pentru LCR, și anume reguli privind utilizarea stocului de active lichide într-un scenariu de criză și privind modul recomandat de reacție al autorităților competente în cazul unei încălcări. Dată fiind relevanța LCR, din perspectiva supravegherii microprudențiale și macroprudențiale, BCE consideră că ABE, în cooperare cu CERS, ar trebui implicată în formularea unor orientări privind posibila eliberare și acumularea ulterioară a lichidității cu rol de amortizare în momente de criză (43).

8.3.

Introducerea NSFR (44) va asigura faptul că instituțiile de credit au o finanțare stabilă pentru respectarea obligațiilor acestora. Una dintre problemele esențiale cu care s-au confruntat instituțiile financiare în timpul crizei a fost nevoia urgentă de finanțare care a rezultat din gradul ridicat de necorelare a scadențelor. Aceasta a condus la necesitatea de a apela în mod continuu la refinanțarea datoriilor pe termen scurt pe piețele monetare interbancare, conducând la probleme de finanțare care s-au propagat pe piețele financiare. În această privință, BCE sugerează efectuarea de modificări pentru a evita orice posibilă ambiguitate la punerea în aplicare a acestei cerințe. Deși modul în care NSFR este conceput poate necesita anumite reglaje fine, e de așteptat ca perioada lungă de observație până la 1 ianuarie 2018 să ofere timpul necesar pentru calibrarea în continuare a indicatorului, pentru a evita riscul unor posibile consecințe neintenționate.

9.   Efectul de levier

Criza financiară a demonstrat în mod clar necesitatea de a limita nivelurile excesive ale efectului de levier la sectorul financiar. Prin urmare, BCE apreciază în mod deosebit angajamentul Comisiei de a introduce ca cerință obligatorie o rată a efectului de levier independentă de riscuri, sub rezerva unei analize și calibrări corespunzătoare prin utilizarea la maximum a perioadei de analiză convenite (45). În acest context, BCE sugerează să se clarifice, în regulamentul propus, angajamentul legiuitorului de a introduce această cerință (46).

10.   Raportare în scopuri de supraveghere

Cadrele de raportare în scopuri de supraveghere pentru raportarea financiară (FINREP) și raportarea comună (COREP) au fost elaborate ultima dată de Comitetul supraveghetorilor bancari europeni (47). Aceste cadre se bazează în prezent pe orientări și modele de raportare neobligatorii. În acest context, BCE recomandă: (a) clarificarea, în regulamentul propus, a cadrului de raportare COREP; (b) introducerea unui temei juridic clar pentru FINREP; și (c) detalierea în continuare a sferei proiectelor de standarde tehnice ce urmează a fi elaborate de ABE în acest domeniu (48). În special, se propune ca ABE și CERS să coopereze pentru a defini sfera informațiilor financiare necesare în scopul supravegherii macroprudențiale. În vederea colectării informațiilor necesare pentru realizarea sarcinilor de supraveghere macroprudențială cu privire la cerințele de raportare legate de expunerile mari, raportarea lichidității și rata efectului de levier (49), BCE sugerează, de asemenea, introducerea cel puțin a raportării trimestriale și implicarea CERS în elaborarea proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare.

11.   Îmbunătățirea acordurilor de schimb de informații

11.1.

Deși reforma recentă a supravegherii financiare europene a produs deja modificări în ceea ce privește acordurile de schimb de informații (50), criza financiară a subliniat importanța asigurării unor acorduri corespunzătoare de schimb de informații între autoritățile publice, în special între băncile centrale, inclusiv BCE, și autoritățile de supraveghere. BCE sugerează reflectarea schimbărilor introduse de reforma supravegherii în directiva propusă și îmbunătățirea în continuare a schimbului de informații între autoritățile de supraveghere și băncile centrale din SEBC, inclusiv BCE, atunci când aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea sarcinilor acestora (51). De asemenea, BCE ar recomanda realizarea de către Comisie, cu asistența instituțiilor și autorităților relevante (inclusiv BCE, CERS și ABE), în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a directivei propuse, a unei analize complete a eficacității acestor acorduri și, după caz, formularea de propuneri pentru a îmbunătăți în continuare acest cadru la nivelul Uniunii, ținând seama în special de sinergiile semnificative legate de informații dintre funcția de bancă centrală și cea de supraveghere prudențială, atât în perioade normale, cât și în momente de criză (52).

11.2.

BCE recomandă, de asemenea, evaluarea aprofundată de către Comisie, în baza unui raport al ABE, a aplicării regulamentului propus și a directivei propuse cu privire la cooperarea Uniunii și a statelor membre cu țări terțe. Ținând seama de lecțiile crizei financiare, această analiză ar identifica lacune și ar evalua zonele care necesită îmbunătățirea acordurilor de cooperare, schimb de informații și reciprocitate, inclusiv aplicarea normelor de supraveghere în țări terțe. Această evaluare ar trebui să includă și necesitatea de a îmbunătăți în continuare acordurile de cooperare între statele membre și ABE, pe de o parte, și instituțiile financiare internaționale sau organisme precum Fondul Monetar Internațional (FMI) sau Consiliul pentru Stabilitate Financiară, pe de altă parte.

Mai precis, BCE recomandă, de asemenea, o analiză completă a dispozițiilor directivei propuse cu privire la condițiile de acces pentru sucursalele instituțiilor stabilite în țări terțe, pentru a îmbunătăți armonizarea normelor din statele membre care reglementează înființarea de sucursale ale instituțiilor de credit cu sediul central în afara Uniunii și pentru a asigura consecvența intersectorială a legislației Uniunii privind serviciile financiare (53).

12.   Alte aspecte

Diverse alte aspecte legate de: (a) cooperarea dintre autoritățile competente pentru supravegherea și monitorizarea contrapartidelor centrale; (b) competențele de supraveghere; (c) aspecte legate de guvernanță; (d) regulile și terminologia aplicabile instituțiilor externe de evaluare a creditului (ECAI); (e) securitizare sunt abordate, de asemenea, în anexa la aviz și generează propuneri de modificări specifice.

În cazul în care BCE recomandă modificarea regulamentului și directivei propuse, propunerile de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc în anexă.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 25 ianuarie 2012.

Vicepreședintele BCE

Vítor CONSTÂNCIO


(1)  COM(2011) 453 final.

(2)  COM(2011) 452 final.

(3)  Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (JO L 177, 30.6.2006, p. 1).

(4)  Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (JO L 177, 30.6.2006, p. 201).

(5)  A se vedea punctul 29 din Declarația din 11-12 noiembrie 2010 a liderilor de la Summitul G20 de la Seul, conform căreia „noul cadru va fi transpus în legislația noastră națională și va fi pus în aplicare începând cu 1 ianuarie 2013 și aplicat pe deplin până la 1 ianuarie 2019”.

(6)  Punctul 29 din Declarația din 11-12 noiembrie 2010 a liderilor de la Summitul G20 de la Seul.

(7)  A se vedea „Basel III: A global regulatory framework for more resilient banks and banking systems”, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, decembrie 2010, versiune revizuită din iunie 2011 (denumit în continuare „acordul Basel III”).

(8)  A se vedea comunicatele de presă ale GHOS din 26 iulie și 12 septembrie 2010, disponibile pe website-ul BRI, la adresa www.bis.org.

(9)  A se vedea, de exemplu, punctul 2 din Avizul BCE CON/2009/17 din 5 martie 2009 la solicitarea Consiliului Uniunii Europene cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, mecanismele de supraveghere și gestionarea crizelor (JO C 93, 22.4.2009, p. 3). Toate avizele BCE se publică pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu.

(10)  A se vedea, de exemplu, punctul 3 din Avizul BCE CON/2011/42 din 4 mai 2011 cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2003/71/CE și 2009/138/CE în ceea ce privește competențele Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și ale Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (JO C 159, 28.5.2011, p. 10).

(11)  A se vedea punctul 20 din concluziile Consiliului European din 18-19 iunie 2009.

(12)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12); Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48); și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84). Regulamentele de instituire a AES introduc o procedură pentru elaborarea de către AES a proiectelor de standarde tehnice de reglementare și punere în aplicare înaintea aprobării acestora de către Comisie sub forma de acte delegate și, respectiv, acte de punere în aplicare.

(13)  Articolul 282 alineatul (5) din tratat se referă la proiecte de acte ale Uniunii în următoarele versiuni lingvistice: bulgară („проект на акт на Съюза”); spaniolă („proyecto de acto de la Unión”); daneză („udkast”); germană („Entwurf für Rechtsakte der Union”); estonă („ettepanekute”); greacă („σχέδιο πράξης της Ένωσης”); franceză („projet d'acte de l'Union”); italiană („progetto di atto dell'Unione”); letonă („projektiem”); lituaniană („Sąjungos aktų projektų”); neerlandeză („ontwerp van een handeling van de Unie”); portugheză („projectos de acto da União”); română („proiect de act al Uniunii”); slovacă („navrhovaných aktoch Únie”); slovenă („osnutki aktov Unije”); finlandeză („esityksistä”); suedeză („utkast”). Versiunea irlandeză este „gniomh Aontais arna bheartu”, care corespunde noțiunii de acte „planificate” ale Uniunii.

(14)  Hotărârea din 10 iulie 2003 în cauza C-11/00, Comisia Comunităților Europene/Banca Centrală Europeană (Rec., p. I-7147, în special punctele 110 și 111).

(15)  Articolul 443 din regulamentul propus.

(16)  A se vedea considerentul 87 din regulamentul propus.

(17)  A se vedea raportul intermediar comun al Consiliului pentru Stabilitate Financiară, al Fondului Monetar Internațional și al Băncii Reglementelor Internaționale către G20 privind instrumentele și cadrele de politică macroprudențială din 27 octombrie 2011, disponibil pe website-ul Consiliului pentru Stabilitate Financiară, la adresa www.financialstabilityboard.org.

(18)  A se vedea titlul VII capitolul 4 din directiva propusă.

(19)  Articolul 95 din directiva propusă.

(20)  Articolul 119 alineatul (2) din regulamentul propus.

(21)  A se vedea comunicatele de presă ale GHOS din 26 iulie și 12 septembrie 2010.

(22)  A se vedea articolul 27 din regulamentul propus.

(23)  A se vedea articolul 26 alineatul (1) din regulamentul propus.

(24)  A se vedea punctul 84 din acordul Basel III.

(25)  Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

(26)  A se vedea articolul 46 din regulamentul propus.

(27)  În conformitate cu articolul 16 din regulamentul propus.

(28)  În conformitate cu articolul 16 din regulamentul propus.

(29)  A se vedea punctul 6.1 din Avizul CON/2011/42.

(30)  Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

(31)  O comparație a acestor texte arată o serie de diferențe privind tratamentul participațiilor intersectoriale la nivel individual și de grup. De exemplu, în temeiul Directivei 2009/138/CE, participațiile unei întreprinderi de asigurare la instituții sau instituții financiare sunt deduse la nivel individual, indiferent dacă întreprinderea de asigurare și instituțiile fac parte din același conglomerat financiar. Prin contrast, regulamentul propus prevede o derogare, respectiv autoritățile competente pot decide să nu deducă deținerile instituției în alte instituții, instituții financiare sau întreprinderi de asigurare la nivel individual atunci când: entitățile fac parte din același conglomerat financiar; sau atunci când nu fac parte dintr-un conglomerat financiar, dar se utilizează una dintre cele trei metode stabilite în anexa I la Directiva 2002/87/CE. În ceea ce privește sfera supravegherii de grup, instituțiile de credit, societățile de investiții și instituțiile financiare sunt incluse în sfera supravegherii de grup în temeiul Directivei 2009/138/CE. În schimb, sfera supravegherii în temeiul regulamentului propus se limitează la instituții și instituții financiare care sunt filiale ale unui instituții sau, după caz, la holdingul financiar sau holdingul financiar mixt (articolul 16 din regulamentul propus).

(32)  A se vedea articolul 139 din directiva propusă de modificare a articolului 21 din Directiva 2002/87/CE. Aceasta ar necesita eliminarea articolului 46 alineatul (4) din regulamentul propus.

(33)  A se vedea considerentul 27 din regulamentul propus și comunicatul de presă al GHOS din 13 ianuarie 2011.

(34)  A se vedea considerentul 27 din regulamentul propus.

(35)  Amortizorul de capital anticiclic urmează a fi activat în perioade de creștere excesivă a creditului asociate cu acumularea de riscuri sistemice și este eliberat în situații de criză.

(36)  A se vedea articolul 126 alineatul (3) litera (c) și articolul 126 alineatul (4) din directiva propusă.

(37)  A se vedea considerentele 75 și 76 din regulamentul propus.

(38)  Articolul 404 din regulamentul propus.

(39)  Anexa III din regulamentul propus.

(40)  Articolul 404 alineatul (5) din regulamentul propus.

(41)  A se vedea, în special, articolele 403 și 404 și anexa III la regulamentul propus.

(42)  A se vedea articolul 481 din regulamentul propus.

(43)  A se vedea articolul 402 din regulamentul propus.

(44)  A se vedea considerentul 76 și articolul 481 alineatul (3) din regulamentul propus.

(45)  A se vedea considerentele 64-70 din regulamentul propus.

(46)  A se vedea articolul 482 din regulamentul propus.

(47)  A se vedea compendiul de standarde și orientări al Comitetului supraveghetorilor bancari europeni, pp. 448-473.

(48)  A se vedea articolul 94 din regulamentul propus.

(49)  Articolele 383, 403 și 417 din regulamentul propus.

(50)  A se vedea Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, Regulamentul (UE) nr. 1096/2010 al Consiliului din 17 noiembrie 2010 privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 162).

(51)  A se vedea, de exemplu, punctele 13-15 din Avizul CON/2009/17, punctul 2.2 din Avizul BCE CON/2010/23 din 18 martie 2010 cu privire la o propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 1998/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității Bancare Europene, ale Autorității Europene pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale și ale Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (JO C 87, 1.4.2010, p. 1) și punctul 5 din Avizul CON/2011/42.

(52)  A se vedea punctul 15 din Avizul CON/2009/17.

(53)  A se vedea, de exemplu, Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind piețele instrumentelor financiare, de abrogare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului [COM(2011) 656 final].


ANEXĂ

Propuneri de redactare pentru directiva propusă

Textul propus de Comisie

Modificările propuse de BCE (1)

Modificarea 1

Considerentul 3 din directiva propusă

„(3)

Cerințele prudențiale generale prevăzute în Regulamentul [inserat de OP] sunt completate de măsuri individuale care urmează să fie stabilite de către autoritățile competente în urma unui proces continuu de analiză prudențială a fiecărei instituții de credit și societăți de investiții în parte. Gama măsurilor de supraveghere trebuie prevăzută în prezenta directivă și autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita puterea de apreciere în ceea ce privește măsurile care trebuie aplicate. Cu privire la măsurile individuale privind lichiditățile, autoritățile competente trebuie să țină seama de principiile enunțate în liniile directoare privind lichiditatea, publicate de Comitetul supraveghetorilor bancari europeni [notă de subsol].”

„(3)

Cerințele prudențiale generale prevăzute în Regulamentul [inserat de OP] sunt completate de măsuri individuale care urmează să fie stabilite de către autoritățile competente în urma unui proces continuu de analiză prudențială a fiecărei instituții de credit și societăți de investiții în parte. Gama măsurilor de supraveghere trebuie prevăzută în prezenta directivă și autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita puterea de apreciere în ceea ce privește măsurile care trebuie aplicate. .”

Explicație

AES înlocuiesc comitetele Lamfalussy de nivel 3 și își asumă toate sarcinile și responsabilitățile acestor comitete, inclusiv continuarea activităților și proiectelor în curs, de exemplu, considerentul 10 și articolul 8 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Prin urmare, în considerent ar trebui eliminată trimiterea la aceste orientări.

Modificarea 2

Articolul 2 alineatul (4) din directiva propusă (nou)

Nu există text.

„4.   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia criteriile de includere a unei instituții pe lista de la alineatul (3) și pentru tipurile de cazuri care pot fi acoperite de legislația națională prevăzute la articolul 3 alineatul (2).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

Explicație

În prezent, nu este posibil să se stabilească criteriile pe baza cărora sunt selectate entitățile enumerate în articolul 2 alineatul (3) din directiva propusă. Pentru a reduce opțiunile și puterile discreționare naționale, BCE propune ca ABE să elaboreze criterii obiective pe baza cărora să se poată evalua în viitoarele modificări ale directivei propuse dacă lista cuprinsă la articolul 2 alineatul (3) punctele 3-22 ar trebui modificată. O sugestie o reprezintă aplicarea aceleiași proceduri tipurilor de cazuri acoperite în temeiul articolului 3 alineatul (2) din directiva propusă. Această modificare ar trebui coroborată cu articolul 136 litera (a) din directiva propusă, care acordă Comisiei puterea de a face adaptări tehnice ale listei din articolul 2 al directivei propuse.

Modificarea 3

Articolul 7 din directiva propusă

„Articolul 7

Cooperarea cu ABE

În exercitarea atribuțiilor care le revin, autoritățile competente iau în considerare convergența în ceea ce privește instrumentele de supraveghere și practicile de supraveghere în punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)

autoritățile competente participă la activitățile ABE;

(b)

autoritățile competente fac toate eforturile necesare pentru a respecta liniile directoare și recomandările emise de ABE în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;

(c)

mandatele naționale conferite autorităților competente nu impietează asupra îndeplinirii atribuțiilor care le revin în calitate de membri ai ABE sau în temeiul prezentei directive și al Regulamentului [inserat de OP].”

„Articolul 7

Cooperarea cu ABE și în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară (SESF)

În exercitarea atribuțiilor care le revin, autoritățile competente iau în considerare convergența în ceea ce privește instrumentele de supraveghere și practicile de supraveghere în punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive și al Regulamentului [inserat de OP]. În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)

autoritățile competente, ca parte la SESF, cooperează cu încredere și deplin respect reciproc, în special la asigurarea fluxului de informații corespunzătoare și fiabile între acestea și alte părți la SESF, în conformitate cu principiul cooperării loiale, în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

(b)

autoritățile competente participă la activitățile ABE și, după caz, la colegiile de supraveghetori;

(c)

autoritățile competente fac toate eforturile necesare pentru a respecta liniile directoare și recomandările emise de ABE în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și cu avertizările și recomandările emise de către CERS în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010;

(d)

autoritățile competente cooperează strâns cu CERS;

(e)

mandatele naționale conferite autorităților competente nu impietează asupra îndeplinirii atribuțiilor care le revin în calitate de membri ai ABE ori ai CERS, după caz, sau în temeiul prezentei directive și al Regulamentului [inserat de OP].”

Explicație

Din motive de claritate și securitate juridică, modificările vor asigura că directiva propusă reflectă principiile de cooperare stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010  (2) , Regulamentul (UE) nr. 1096/2010 și în regulamentele de instituire a AES. BCE recomandă introducerea unor modificări similare în alte directive relevante privind sectorul financiar, după caz.

Modificarea 4

Articolul 8 din directiva propusă

„Articolul 8

Dimensiunea europeană a supravegherii

În exercitarea atribuțiilor generale care le revin, autoritățile competente dintr-un stat membru iau în calcul în mod corespunzător efectul potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemului financiar din toatele celelalte state membre în cauză, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.”

„Articolul 8

Dimensiunea europeană a supravegherii

În exercitarea atribuțiilor generale care le revin, autoritățile competente dintr-un stat membru iau în calcul în mod corespunzător efectul potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemului financiar din toatele celelalte state membre în cauză, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv, ținând seama de necesitatea îmbunătățirii funcționării pieței interne și integrării piețelor financiare europene.”

Explicație

Modificarea propusă urmărește să clarifice mai mult obiectivele care vor fi urmărite de autoritățile competente în ceea ce privește dimensiunea europeană a activităților acestora. De asemenea, considerentul 42 din directiva propusă ar trebui modificat în consecință.

Modificarea 5

Articolele 49-51 din directiva propusă

„TITLUL VII

SUPRAVEGHERE PRUDENȚIALĂ

CAPITOLUL 1

Principii de supraveghere prudențială

SECȚIUNEA I

Competențele statului membru de origine și ale statului membru gazdă

Articolul 49

Competențele statului membru de origine de a efectua controale

(1)   Supravegherea prudențială a unei instituții, inclusiv a activităților desfășurate de aceasta în conformitate cu articolele 33 și 34, este responsabilitatea autorităților competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive, care stabilește atribuții în acest sens pentru autoritățile din statul membru gazdă.

(2)   Aplicarea alineatului (1) nu împiedică supravegherea pe bază consolidată.

Articolul 50

Competențele statului membru gazdă

Măsurile luate de statul membru gazdă nu pot prevedea tratamente discriminatorii sau restrictive pe baza faptului că o instituție este autorizată în alt stat membru.

Articolul 51

Colaborarea în materie de supraveghere

[…]”

„TITLUL VII

SUPRAVEGHERE PRUDENȚIALĂ

CAPITOLUL 1

Principii de supraveghere prudențială

SECȚIUNEA I

statul membru de origine și statul membru gazdă

Articolul 49

Competențele statului membru de origine de a efectua controale

(1)   Supravegherea prudențială a unei instituții, inclusiv a activităților desfășurate de aceasta în conformitate cu articolele 33 și 34, este responsabilitatea autorităților competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive, care stabilește atribuții în acest sens pentru autoritățile din statul membru gazdă.

(2)   Aplicarea alineatului (1) nu împiedică supravegherea pe bază consolidată.

Articolul 50

Cooperarea între statul membru de origine și statul membru gazdă

[…]”

Explicație

Articolul 50 din directiva propusă reproduce articolul 41 al treilea paragraf din Directiva 2006/48/CE. Acest al treilea paragraf face trimitere la al doilea paragraf din articolul 41, care abordează supravegherea lichidității sucursalelor și măsurile care ar putea fi luate de statele membre gazdă care rezultă din punerea în aplicare a politicilor monetare ale acestora  (3) . Acest al treilea paragraf, care este caduc întrucât făcea trimitere la măsurile de mai sus, ar trebui, de asemenea, eliminat, astfel cum s-a procedat pentru primul și al doilea paragraf din același articol al Directivei 2006/48/CE  (4).

Obiectivul regulamentului propus este de a îmbunătăți securitatea juridică în ceea ce privește rolurile autorităților de origine și a celor gazdă prevăzute în titlurile prevederilor sus-menționate. În primul rând, articolul 49 alineatul (1) prevede principiul competenței statului membru de origine. Aceasta nu aduce atingere dispozițiilor directivei propuse care atribuie resposanbilitate autorităților competente din statul membru gazdă. Prin urmare, trimiterea la competența statului membru gazdă din titlul articolului 50 este înșelătoare de vreme ce acest aspect este deja abordat în articolul precedent. În al doilea rând, articolul 50 nu este necesar întrucât principiul nediscriminării este inclus chiar in dispozițiile tratatului.

Modificarea 6

Articolul 54 alineatul (2) din directiva propusă

„(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu împiedică autoritățile competente din diferite state membre să facă schimb de informații sau să transmită informații către ABE în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul [inserat de OP] și cu alte directive aplicabile instituțiilor de credit și cu articolele 31 și 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Informațiile respective sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzute la alineatul (1).”

„(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu împiedică autoritățile competente din diferite state membre să facă schimb de informații sau să transmită informații către ABE în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul [inserat de OP] și cu alte directive aplicabile instituțiilor de credit și cu articolele 31, 35 și 36 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. Informațiile respective sunt supuse condițiilor privind secretul profesional prevăzute la alineatul (1).”

Explicație

Modificarea propusă clarifică faptul că autoritățile competente și ABE pot transmite CERS toate informațiile necesare pentru ca CERS să-și îndeplinească sarcinile în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. BCE recomandă introducerea unor modificări similare în alte directive relevante privind sectorul financiar, după caz.

Modificarea 7

Articolul 59 din directiva propusă

„Articolul 59

Transmiterea de informații privind aspectele monetare, sistemice și legate de plăți

(1)   Nicio prevedere din prezentul capitol nu împiedică o autoritate competentă să transmită entităților de mai jos informațiile de care acestea au nevoie în îndeplinirea responsabilităților lor:

[…]

(4)   Într-o situație de urgență, astfel cum se menționează la articolul 109 alineatul (1), statele membre permit autorităților competente să comunice fără întârziere […].”

„Articolul 59

Transmiterea de informații privind aspectele monetare, sistemice și legate de plăți

(1)   Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a îndepărta obstacolele ce împiedică autoritățile competente să transmită entităților de mai jos informațiile de care acestea au nevoie în îndeplinirea responsabilităților respective alelor:

[…]

(4)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, Îîntr-o situație de urgență, astfel cum se menționează la articolul 109 alineatul (1), autoritățile competente comunică, fără întârziere […].”

Explicație

Criza financiară a confirmat că este foarte important să se asigure acorduri corespunzătoare de schimb de informații între autoritățile publice, în special între băncile centrale și autoritățile de supraveghere. Prin urmare, BCE sugerează îmbunătățirea în continuare a metodelor de schimb de informații între autoritățile de supraveghere și băncile centrale ale SEBC, inclusiv BCE, cu privire la informațiile relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor statutare ale acestora, în special în situații de urgență (a se vedea și modificarea 12).

Modificarea 8

Articolul 64 din directiva propusă

„Articolul 64

Competențele de supraveghere

În sensul articolului 99 și al aplicării Regulamentului [inserat de OP], autoritățile competente au cel puțin următoarele competențe:

[…].”

„Articolul 64

Competențele de supraveghere

În sensul articolului 99 și al aplicării Regulamentului [inserat de OP], autoritățile competente au cel puțin următoarele competențe:

[…]

(k)

îndepărtarea din funcție a unuia sau mai multor membri ai organului de conducere în cazul neîndeplinirii cerințelor prevăzute la articolul 87.

Explicație

Modificarea propusă are drept scop asigurarea faptului că legislațiile naționale împuternicesc autoritățile competente să ia măsurile adecvate, inclusiv îndepărtarea din funcție a membrilor organului de conducere și a principalilor directori care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 87 din directiva propusă, în conformitate cu standardele internaționale  (5).

Modificarea 9

Articolul 67 alineatul (1) din directiva propusă

„(1)   Prezentul articol se aplică în toate situațiile de mai jos:

[…].”

„(1)   Prezentul articol se aplică în toate situațiile de mai jos:

[…]

(n)

instituție a fost găsită vinovată de o încălcare gravă a dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului [notă de subsol]”.

Explicație

Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a retrage autorizația unei instituții în conformitate cu articolul 18 litera (f) din directiva propusă, atunci când a comis încălcări grave ale normelor Uniunii privind prevenirea spălării de bani și a finanțării terorismului.

Modificarea 10

Articolul 75 alineatul (5) din directiva propusă

„(5)   […]

Funcția de administrare a riscurilor poate informa direct organul de conducere în funcția sa de supraveghere, în cazul în care este necesar, independent de conducerea superioară.

Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor trebuie să fie un membru independent al conducerii superioare, cu responsabilități distincte privind funcția de administrare a riscurilor.

[…].”

„(5)   […]

Funcția de administrare a riscurilor poate informa direct organul de conducere în funcția sa de supraveghere, în cazul în care este necesar, independent de conducerea superioară, și poate exprima preocupări și avertiza acest organism, după caz, în situația apariției unor riscuri specifice care afectează sau pot afecta instituția, fără a aduce atingere organului de conducere în funcția sa de supraveghere și/sau de conducere prevăzute de prezenta directivă și Regulamentul [inserat de OP].

Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor trebuie să fie un membru independent al conducerii superioare, cu responsabilități distincte privind funcția de administrare a riscurilor.

[…].”

Explicație

BCE recomandă această propunere de modificare pentru a preciza că funcția de administrare a riscurilor include atribuția de a exprima preocupări și de a avertiza organul de conducere în funcția sa de supraveghere în situația unor evoluții privind expunerile la risc ale unei instituții.

Modificarea 11

Articolul 87 din directiva propusă

„Articolul 87

Organul de conducere

(1)   Autoritățile competente cer ca toți membrii organului de conducere al oricărei instituții să aibă în orice moment o reputație suficient de bună, să posede suficiente cunoștințe, competențe și experiență și să dedice suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor sale. În special, membrii organului de conducere trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

[…]

(b)

Organul de conducere trebuie să posede, în ansamblul său, cunoștințe, competențe și experiență adecvate pentru a putea înțelege activitățile instituției, inclusiv principalele riscuri.

[…]

(5)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

[…]

(b)

noțiunea de deținere de către organul de conducere, în ansamblul său, de cunoștințe, competențe și experiență adecvate, menționată la alineatul (1) litera (b);

[…].”

„Articolul 87

Organul de conducere

(1)   Autoritățile competente cer ca toți membrii organului de conducere al oricărei instituții să aibă în orice moment o reputație suficient de bună, să posede suficiente cunoștințe, competențe și experiență și să dedice suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor sale. În special, membrii organului de conducere trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

[…]

(b)

Organul de conducere trebuie să posede, individual și în ansamblul său, cunoștințe, competențe și experiență adecvate pentru a putea înțelege activitățile instituției, inclusiv principalele riscuri.

[…]

(5)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

[…]

(b)

noțiunea de deținere de către organul de conducere, individual și în ansamblul său, de cunoștințe, competențe și experiență adecvate, menționată la alineatul (1) litera (b);

[…].”

Explicație

Scopul modificării este să asigure că nu numai organul de conducere în mod colectiv, ci și fiecare membru individual al organului de conducere are cunoștințele corespunzătoare și competențele necesare [a se vedea punctul 5.1 din Cartea verde a Comisiei privind guvernanța corporativă în instituțiile financiare și politicile de remunerare  (6) ]. În acest sens, se propune ca ABE să fie încredințată cu misiunea de a dezvolta proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru precizarea moțiunii de cunoștințe, competențe și experiență individuale adecvate pentru membrii organului de conducere.

Modificarea 12

Articolul 109 alineatul (1) din directiva propusă

„(1)   În cazul în care survine o situație de urgență, inclusiv o situație definită la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau o situație în care se manifestă evoluții negative ale piețelor, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieței și stabilitatea sistemului financiar din oricare dintre statele membre în care au fost autorizate entități ale unui grup sau în care s-au înființat sucursale semnificative în conformitate cu articolul 52, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată avertizează cât mai curând posibil, cu respectarea capitolului 1 secțiunea 2 și, unde este cazul, a articolelor 54 și 58 din Directiva 2004/39/CE, ABE, CERS și autoritățile menționate la articolul 59 alineatul (4) și articolul 60 și comunică toate informațiile esențiale pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora. Obligațiile respective se aplică tuturor autorităților competente. Dacă autoritatea menționată la articolul 59 alineatul (4) constată prezența unei situații descrise la primul paragraf, aceasta avertizează cât mai curând posibil autoritățile competente menționate la articolul 107, precum și ABE.

Atunci când acest lucru este posibil, autoritatea competentă și autoritatea menționată la articolul 59 alineatul (4) utilizează căile de comunicare definite existente.”

„(1)   În cazul în care survine o situație de urgență, inclusiv o situație definită la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau o situație în care se manifestă evoluții negative ale piețelor, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieței și stabilitatea sistemului financiar din oricare dintre statele membre în care au fost autorizate entități ale unui grup sau în care s-au înființat sucursale semnificative în conformitate cu articolul 52, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată avertizează cât mai curând posibil, cu respectarea capitolului 1 secțiunea 2 și, unde este cazul, a articolelor 54 și 58 din Directiva 2004/39/CE, ABE, CERS, băncile centrale și autoritățile menționate la articolul 60 șicomunică toate informațiile relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora. Dacă o bancă centrală sau CERS constată prezența unei situații descrise la primul paragraf, aceasta avertizează cât mai curând posibil autoritățile competente menționate la articolul 107, precum și ABE.

Atunci când acest lucru este posibil, autoritățile competente, băncile centrale și CERS utilizează căile de comunicare definite existente.”

Explicație

Astfel cum s-a indicat în modificările 4 și 5 din Avizul CON/2009/17, modificările propuse urmăresc să clarifice noțiunea de „autorități” din acest articol. În special, ar trebui prevăzut clar că autoritățile prevăzute la articolul 59 alineatul (4) corespund băncilor centrale și CERS, nu autorităților competente. Referințele încrucișate din cuprinsul textului la această noțiune de „autorități” ar trebui evitate pentru a facilita interpretarea directivei propuse și pentru sporirea securității juridice.

Celelalte modificări propuse urmăresc să clarifice natura informațiilor ce vor fi transmise, în conformitate cu articolul 59 din directiva propusă. În special, informațiile transmise nu ar trebui să fie definite doar ca informații „esențiale”, ci ar trebui să includă și orice informații „relevante” pentru îndeplinirea atribuțiilor băncilor centrale și ale CERS  (7).

Modificarea 13

Articolul 126 alineatul (4) din directiva propusă

„(4)   Variabilele menționate la alineatul (3) litera (c) pot include […].”

„   ”

Explicație

A se vedea punctul 17 din aviz. Modificarea propusă [eliminarea alineatului (4) din articolul 126 al directivei propuse] va elimina elementul structural din amortizorul de capital anticiclic, aliniind directiva propusă cu elementele operaționale ale acordului Basel III. În acest context, articolul 126 alineatul (8) litera (h) din directiva propusă ar trebui eliminat în consecință, ca și trimiterea la „variabile structurale” din considerentul 58 al directivei propuse, precum și a doua și a treia teză din considerentul 60 al directivei propuse.

Modificarea 14

Articolul 149 alineatul (6) din directiva propusă

„(6)   Statele membre pot impune o perioadă de tranziție mai scurtă decât cea precizată la alineatul (1), dacă o astfel de măsură este justificată de creșterea excesivă a creditului în orice moment din perioada respectivă. În cazul în care un stat membru recurge la o astfel de măsură, perioada mai scurtă se aplică doar în scopul calculării amortizorului de capital anticiclic specific instituției de către instituțiile care sunt autorizate în statul membru pentru care este responsabilă autoritatea desemnată.”

„(6)   Statele membre pot impune o perioadă de tranziție mai scurtă decât cea precizată la alineatul (1) pentru punerea în aplicare a rezervei de conservare a capitalului și a amortizorului de capital anticiclic, dacă o astfel de măsură este justificată de creșterea excesivă a creditului în orice moment din perioada respectivă. În cazul în care un stat membru recurge la o astfel de măsură, perioada mai scurtă stabilită pentru amortizorul de capital anticiclic poate fi recunoscută de alte state membre în scopul calculării de către instituțiile autorizate la nivel național a cerinței privind amortizorul de capital anticiclic cu specific instituțional.”

Explicație

Statele membre care se confruntă cu o creștere excesivă a creditului în perioada de tranziție, astfel cum se specifică la articolul 149 alineatul (1) din directiva propusă, pot lua în considerare accelerarea acumulării amortizorului de conservare a capitalului și a amortizorului de capital anticiclic  (8) . Pentru a evita arbitrajul de reglementare, altor state membre ar trebui să li se permită să recunoască aplicarea anticipată a amortizorului de capital anticiclic.

Modificarea 15

Articolul 150 alineatul (5) din directiva propusă (nou)

Nu există text.

„(5)   Până la 31 decembrie 2014, Comisia consultă AES, SEBC, CERS și alte părți relevante pentru a analiza eficacitatea acordurilor de schimb de informații în temeiul prezentei directive, în special în temeiul titlului VII capitolul 1 secțiunea 2, și va formula propuneri, după caz, pentru a dezvolta în continuare aceste dispoziții și/sau acorduri, ținând seama în special de sinergiile semnificative legate de informații dintre funcțiile băncilor centrale și cele de supraveghere prudențială, atât în perioade normale, cât și în momente de criză.”

Explicație

A se vedea punctul 11 din aviz.

Modificarea 16

Articolul 150 alineatul (6) din directiva propusă (nou)

Nu există text.

„(6)   Până la 31 decembrie 2014, ABE analizează și raportează cu privire la aplicarea dispozițiilor prezentei directive și ale Regulamentului [inserat de OP] în ceea ce privește cooperarea Uniunii și a statelor membre cu țări terțe. Analiza identifică orice lacune și evaluează zonele care necesită îmbunătățiri în ceea ce privește acordurile de cooperare, schimb de informații și reciprocitate, inclusiv aplicarea normelor de supraveghere în țări terțe.

ABE evaluează, de asemenea, necesitatea de a dezvolta în continuare acordurile de cooperare între statele membre și ABE, pe de o parte, și instituțiile financiare internaționale sau organisme precum FMI sau Consiliul pentru Stabilitate Financiară, pe de altă parte.

Comisia examinează evaluarea cuprinsă în raportul ABE pentru a stabili dacă sunt necesare propuneri legislative.”

Explicație

Pentru a asigura cooperarea și schimbul de informații eficient între autoritățile din Uniune și din statele membre și autoritățile din țări terțe, pentru a asigura aplicarea normelor de supraveghere în aceste țări, ținând totodată seama de raportul prevăzut la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, este necesar ca ABE să examineze în mod cuprinzător și să raporteze cu privire la acest aspect până la 31 decembrie 2014. Acest raport ar trebui să acopere, de asemenea, aspectele referitoare la acordurile de cooperare și schimb de informații cu instituțiile financiare internaționale. În baza aspectelor identificate de acest raport, Comisia va evalua dacă este necesară o propunere legislativă pentru a îmbunătăți acest cadru.

Modificarea 17

Articolul 150 alineatul (7) din directiva propusă (nou)

Nu există text.

„(7)   La primirea unui mandat din partea Comisiei, ABE explorează măsura în care entitățile din sectorul financiar care declară că își desfășoară activitatea în conformitate cu principiile bancare islamice sunt acoperite în mod corespunzător de dispozițiile prezentei directive și ale Regulamentului [inserat de OP].

Comisia analizează raportul elaborat de ABE și, dacă este cazul, transmite o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.”

Explicație

Având în vedere creșterea recentă a numărului de entități din sectorul financiar din Europa care-și desfășoară activitățile în conformitate cu principiile bancare islamice, BCE recomandă să se încredințeze ABE sarcina de a realiza o analiză completă a acestui tip de activitate financiară și de examinare a necesității ajustării corespunzătoare a cadrului bancar al Uniunii.


Propuneri de redactare pentru regulamentul propus

Textul propus de Comisie

Modificările propuse de BCE (9)

Modificarea 1

Preambulul regulamentului propus (referire nouă)

„având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,”

„având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,”

Explicație

În conformitate cu articolul 296 din tratat, care prevede că actele juridice fac trimitere la orice avize prevăzute în tratate, modificarea propusă este necesară pentru a reflecta faptul că actul Uniunii este adoptat în conformitate cu articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din tratat, care prevăd obligația de a consulta BCE cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile care țin de competențele sale.

Modificarea 2

Considerentul 16a din regulamentul propus (nou)

Nu există text.

„(16a)

Raportul Grupului la nivel înalt privind supravegherea financiară în Uniunea Europeană, prezidat de Jacques de Larosière, a afirmat că supravegherea microprudențială nu poate proteja în mod eficace stabilitatea financiară fără a lua în considerare în mod adecvat evoluțiile la nivel macroprudențial, în timp ce supravegherea macroprudențială nu are însemnătate decât dacă poate avea un efect asupra supravegherii la nivel microprudențial.

Cooperarea strânsă între ABE și CERS este esențială pentru o funcționare pe deplin eficace a CERS și pentru a garanta că avertismentelor și recomandărilor sale li se dă curs. În special, ABE ar trebui să poată transmite CERS toate informațiile relevante colectate de către autoritățile competente în conformitate cu obligațiile de raportare prevăzute în prezentul regulament.”

Explicație

Considerentul propus abordează importanța supravegherii macroprudențiale în ansamblul Uniunii și clarifică faptul că informațiile care fac obiectul cerințelor de raportare au scopuri atât microprudențiale, cât și macroprudențiale. Un considerent identic ar putea fi introdus în directiva propusă.

Modificarea 3

Considerentul 56a din regulamentul propus (nou)

Nu există text.

„(56a)

lecție importantă a crizei este necesitatea de a întări în mod semnificativ capacitatea de absorbție a pierderilor a capitalului de reglementare. În acest scop, acordul Basel III cere ca, în privința societăților pe acțiuni, «pentru ca un instrument să fie inclus în fondurile proprii de nivel 1 de bază, acesta trebuie să îndeplinească toate criteriile definite în acord, iar criteriile trebuie îndeplinite numai cu acțiuni comune». Regulamentul pune în aplicare aceste criterii stricte pentru «a acoperi instrumentele de fonduri proprii de cea mai bună calitate pentru băncile care își desfășoară activitatea la nivel internațional și care sunt societăți pe acțiuni».”

Explicație

Propunerea urmărește să sublinieze dispozițiile relevante ale acordului Basel III în ceea ce privește criteriile de eligibilitate pentru acțiuni ca instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază (a se vedea și modificările 6, 7, 8 și 9).

Modificarea 4

Considerentul 68 din regulamentul propus

„(68)

Rata efectului de levier constituie un nou instrument de reglementare și supraveghere pentru Uniune. În conformitate cu acordurile internaționale, trebuie să fie introdus inițial ca o caracteristică suplimentară a cărei aplicare în cazul fiecărei instituții rămâne la latitudinea autorităților de supraveghere. Obligații de raportare pentru instituții ar permite revizuirea și calibrarea adecvată, în vederea migrării către o măsură cu caracter obligatoriu în 2018.”

„(68)

Rata efectului de levier constituie un nou instrument de reglementare și supraveghere pentru Uniune, î. n conformitate cu acordul Basel III. Această rată trebuie să fie introdusă inițial ca o caracteristică suplimentară a cărei aplicare în cazul fiecărei instituții rămâne la latitudinea autorităților de supraveghere. Obligații de raportare pentru instituții ar permite revizuirea și calibrarea adecvată, pentru a asigura aplicarea obligatorie a ratei efectului de levier din 2018.”

Explicație

Această modificare clarifică faptul că rata efectului de levier se va aplica de la 1 ianuarie 2018.

Modificarea 5

Articolul 4 din regulamentul propus (definiții noi)

Nu există text.

„ «instituție externă de evaluare a creditului» (ECAI) înseamnă o agenție de rating de credit care este înregistrată sau certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 sau o bancă centrală care acordă ratinguri de credit care sunt exceptate de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.”

„ «ECAI desemnată» înseamnă o ECAI desemnată de către o instituție.”

Explicație

Din motive de claritate, modificarea propusă definește „ECAI” și „ECAI desemnată” și le adaugă la lista definițiilor din regulamentul și directiva propuse. Deoarece Regulamentul (CE) nr. 1060/2009  (10) definește ECAI drept toate agențiile de rating de credit care au fost înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 sau băncile centrale care acordă ratinguri de credit care sunt exceptate de la Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, nu este necesară definirea ECAI „eligibile” și/sau „recunoscute” în regulamentul și directiva propuse. Din același motiv, celelalte dispoziții care fac trimitere la acești termeni ar trebui modificate în consecință. Din motive de consecvență intersectorială, BCE recomandă, de asemenea, să se asigure că dispozițiile corespund celor din directiva propusă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2003/71/CE și 2009/138/CE în ceea ce privește competențele Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și ale Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe  (11) în discuție care se referă la ECAI. Acest lucru este valabil și pentru normele privind punerea în corespondență a evaluării de credit a ECAI și posibilitatea implicării Comitetului comun al AES  (12).

Modificarea 6

Articolul 24 alineatul (4) din regulamentul propus

„(4)   ABE elaborează, actualizează și publică o listă a formelor de instrumente de capital din fiecare stat membru care se califică drept instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază. ABE elaborează și publică această listă până la 1 ianuarie 2013.”

„(4)   Autoritățile competente notifică ABE cu privire la formele de acțiuni pe care le consideră eligibile drept instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază conform legislației naționale a acestora. ABE evaluează aceste forme de acțiuni în mod continuu și elaborează un proiect de listă a formelor de acțiuni din fiecare stat membru care se califică drept instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu alineatul (5).

La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, ABE poate decidă să solicite avize juridice pentru a evalua eligibilitatea formelor de acțiuni notificate de statele membre în raport cu condițiile definite la articolul 26.”

Explicație

ABE ar trebui să fie competentă să evalueze formele de acțiuni considerate eligibile drept instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază pe baza informațiilor primite de la autoritățile competente și în conformitate cu regulile definite în regulamentul propus, în special articolul 26 alineatul (1) din regulamentul propus. În acest sens, ABE poate solicita, de asemenea, avize juridice externe pentru a evalua eligibilitatea anumitor forme de acțiuni notificate de către statele membre.

Modificarea 7

Articolul 24 alineatele (5) și (6) din regulamentul propus (nou)

Nu există text.

„(5)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care se precizează formele de acțiuni care îndeplinesc cerințele definite la articolul 26.

ABE înaintează proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2013.

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(6)   Numai formele de acțiuni incluse în actul de punere în aplicare adoptat de către Comisie în conformitate cu alineatul (5) sunt considerate eligibile ca instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază.

Autoritățile competente monitorizează în mod continuu conformitatea cu condițiile pentru fondurile proprii de nivel 1 de bază definite în capitolul 2.”

Explicație

ABE ar trebui să fie competentă să evalueze formele de acțiuni eligibile drept instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază pe baza informațiilor primite de la autoritățile competente și în conformitate cu regulile definite în regulamentul propus, în special articolul 26 alineatul (1). BCE propune ca proiectul de listă elaborat de ABE să fie convertit într-un act de punere în aplicare al Comisiei.

Modificarea 8

Articolul 26 alineatul (1) din regulamentul propus

„(1)   Instrumentele de capital se califică drept instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

[…].”

„(1)   Instrumentele de capital emise de alte instituții decât cele prevăzute la articolul 27 constau din acțiuni ale întreprinderilor menționate în lista prevăzută la articolul 24 alineatul (4) și se califică drept instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

[…].”

Explicație

Regulamentul propus face referire la „instrumente de capital” drept componente ale elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază. Acordul Basel III face referire la „acțiuni comune” ca formă predominantă a capitalului comun de nivel 1. BCE recomandă clarificarea faptului că instrumentele din fondurile proprii de nivel 1 de bază vor consta numai în acțiuni care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 26 alineatul (1) din regulamentul propus.

Modificarea 9

Articolul 26 alineatul (3) din regulamentul propus

„(3)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(a)

natura și formele aplicabile ale finanțării indirecte a instrumentelor de capital;

(b)

sensul «elementelor care pot fi distribuite» pentru a stabili suma disponibilă pentru a fi distribuită deținătorilor instrumentelor de fonduri proprii ale unei instituții.”

„(3)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(a)

natura și formele aplicabile ale finanțării indirecte a instrumentelor de capital;

(b)

sensul «elementelor care pot fi distribuite» pentru a stabili suma disponibilă pentru a fi distribuită deținătorilor instrumentelor de fonduri proprii ale unei instituții;

(c)

sensul «distribuțiilor preferențiale»;

(d)

definiția și implicațiile «absorbirii primei și a proporțional celei mai mari părți a pierderilor pe măsura apariției lor»;

(e)

natura unui plafon sau a altei restricții asupra nivelului maxim de elemente care pot fi distribuite.”

Explicație

BCE consideră că ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare în domeniile menționate mai sus pentru a îmbunătăți aplicarea armonizată a criteriilor pentru eligibilitatea acțiunilor ca elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în ansamblul statelor membre.

Modificarea 10

Articolul 46 din regulamentul propus

„Articolul 46

Alte derogări și alternative la deducere în cazul în care se aplică consolidarea

(1)   Ca alternativă la deducerea deținerilor unei instituții de instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază ale societăților de asigurare, ale societăților de reasigurare și ale holdingurile de asigurare în care instituția deține o investiție semnificativă, autoritățile competente pot permite instituțiilor să aplice metodele nr. 1, 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2002/87/CE. Instituția trebuie să aplice metoda aleasă în mod consecvent de-a lungul timpului. O instituție poate aplica metoda nr. 1 (consolidare contabilă) numai dacă a primit acordul prealabil al autorității competente. Autoritatea competentă își poate da acordul numai dacă consideră că este adecvat nivelul de gestiune integrată și de control intern al entităților care ar fi incluse în consolidare în conformitate cu metoda 1.

[…]

(3)   Autoritățile competente pot permite instituțiilor să nu deducă o participație într-un element menționat la articolul 33 alineatul (1) literele (h) și (i) în următoarele cazuri:

(a)

dacă participația este într-o entitate relevantă care este inclusă în aceeași supraveghere suplimentară ca și instituția în conformitate cu Directiva 2002/87/CE;

(b)

dacă o instituție menționată la articolul 25 deține o participație într-o altă astfel de instituție ori în cadrul instituției de credit centrale sau regionale și sunt îndeplinite următoarele condiții:

[…].”

„Articolul 46

Alte derogări și alternative la deducere în cazul în care se aplică consolidarea

(1)   Ca alternativă la deducerea deținerilor unei instituții de instrumente din fondurile proprii de nivel 1 de bază ale societăților de asigurare, ale societăților de reasigurare și ale holdingurile de asigurare în care instituția deține o investiție semnificativă, autoritățile competente pot permite instituțiilor să aplice metodele nr. 1, 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2002/87/CE, cu condiția ca aplicarea acestor metode să nu conducă la fonduri proprii mai ridicate față de abordarea deducerii la nivelul instituțiilor și instituțiilor financiare prevăzute la articolul 16. Instituția trebuie să aplice metoda aleasă în mod consecvent de-a lungul timpului. O instituție poate aplica metoda nr. 1 (consolidare contabilă) numai dacă a primit acordul prealabil al autorității competente. Autoritatea competentă își poate da acordul numai dacă consideră că este adecvat nivelul de gestiune integrată și de control intern al entităților care ar fi incluse în consolidare în conformitate cu metoda 1.

[…]

(3)   Autoritățile competente pot permite instituțiilor să nu deducă o participație într-un element menționat la articolul 33 alineatul (1) literele (h) și (i) în următoarele cazuri:

(a)

dacă participația este într-o entitate relevantă care este inclusă în aceeași supraveghere suplimentară ca și instituția în conformitate cu Directiva 2002/87/CE;

(b)

atunci când alternativa la deducere nu conduce la fonduri proprii mai mari față de abordarea deducerii la nivelul instituțiilor și instituțiilor financiare prevăzute la articolul 16;

(c)

dacă o instituție menționată la articolul 25 deține o participație într-o altă astfel de instituție ori în cadrul instituției de credit centrale sau regionale și sunt îndeplinite următoarele condiții:

[…].”

Explicație

BCE înțelege că eliminarea dublei utilizări a fondurilor proprii de reglementare la nivel sectorial (prin deducerea investițiilor semnificative în întreprinderile de asigurare) și determinarea cerințelor suplimentare de fonduri proprii la nivelul conglomeratului financiar (prin utilizarea uneia dintre cele trei metode prevăzute în anexa I la Directiva 2002/87/CE) nu se exclud reciproc. În consecință, orice alternativă la abordarea deducerii convenită de către GHOS nu ar trebui să conducă la fonduri proprii de reglementare mai ridicate la nivelul grupului de instituții și instituții financiare prevăzute la articolul 16 din regulamentul propus. .

Modificarea 11

Articolul 95 din regulamentul propus

„Articolul 95

Raportarea cerințelor privind fondurile proprii

(1)   Instituțiile care calculează cerințele de fonduri proprii pentru riscul de poziție raportează aceste cerințe de fonduri proprii cel puțin o dată la 3 luni.

Raportarea include informații financiare elaborate în conformitate cu cadrul contabil care reglementează instituția în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 și al Directivei 86/635/CEE, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a obține o imagine cuprinzătoare a profilului de risc al activităților instituției.

Obligațiile prevăzute la articolul 87 impun ca instituțiile să întocmească rapoarte în acest sens cel puțin de două ori pe an.

Instituțiile comunică rezultatele și toate celelalte date componente necesare autorităților competente.

(2)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare prin care să uniformizeze formatele, frecvențele și datele de raportare, precum și soluțiile informatice care trebuie aplicate în Uniunea Europeană pentru astfel de raportări. Formatele de raportare sunt proporționale cu natura, volumul și complexitatea activităților instituțiilor. ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2013.

Competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

„Articolul 95

Raportarea cerințelor privind fondurile proprii și a informațiilor financiare

(1)   Obligațiile prevăzute la articolul 87 impun ca instituțiile să întocmească rapoarte în acest sens celpuțin trimestrial.

(1a)   Raportarea include, de asemenea, informații financiare elaborate în conformitate cu cadrul contabil care reglementează instituția în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 și al Directivei 86/635/CEE, în măsura în care :

(a)

ABE consideră că aceste informații sunt necesare pentru a obține o imagine cuprinzătoare a profilului de risc al activităților instituției;

(b)

ABE, în colaborare cu CERS, consideră că aceste informații sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de supraveghere macroprudențială, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Instituțiile comunică rezultatele și toate celelalte date componente necesare autorităților competente în timp util.

(2)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare prin care să specifice definițiile și criteriile de clasificare și să uniformizeze formatele, frecvențele și datele de raportare, precum și soluțiile informatice care trebuie aplicate în Uniunea Europeană pentru astfel de raportări. Formatele de raportare și frecvența acesteia sunt proporționale cu natura, volumul și complexitatea activităților instituțiilor. ABE consultă CERS cu privire la elaborarea proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare referitoare la informațiile prevăzute la alineatul (1a) litera (b).

ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2013.

Competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

Explicație

Această modificare clarifică temeiul juridic actual pentru adoptarea formatelor de raportare COREP și introduce un temei juridic pentru formatele de raportare FINREP  (13) . În plus, BCE recomandă ca raportarea să aibă loc trimestrial, în termen de două luni de la trimestrul de referință, pentru a asigura un flux mai bun de informații. De asemenea, ar trebui clarificat faptul că informațiile furnizate în scopuri de supraveghere macroprudențială ar trebui să urmeze definiții și criterii de clasificare comune. ABE și CERS ar trebui să coopereze pentru a defini sfera informațiilor financiare necesare în scopul supravegherii macroprudențiale. Este important să se asigure că formatele și frecvențele de raportare sunt adaptate în funcție de dimensiunea instituțiilor. În vederea colectării informațiilor necesare pentru realizarea sarcinilor de supraveghere macroprudențială cu privire la cerințele de raportare pentru expunerile mari, raportarea lichidității și rata efectului de levier  (14) , BCE sugerează introducerea cel puțin a raportării trimestriale și implicarea CERS în elaborarea proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare. În final, în conformitate cu principiul proporționalității, proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare ar putea include cerințe specifice în ceea ce privește frecvența raportării, în funcție de natura, amploarea și complexitatea activității instituțiilor.

Modificarea 12

Articolul 130 din regulamentul propus

Secțiunea 3

Recunoașterea și punerea în corespondență (mapping) a evaluărilor riscului de credit

Subsecțiunea 1

Recunoașterea instituțiilor externe de evaluare a creditului

Articolul 130

Instituțiile externe de evaluare a creditului

(1)   O evaluare externă a creditului poate fi folosită pentru determinarea ponderii de risc aplicabile unei expuneri în temeiul prezentului capitol numai dacă a fost emisă de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă sau a fost aprobată de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)   Instituțiile externe de evaluare a creditului eligibile sunt toate agențiile de rating de credit care au fost înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și băncile centrale care acordă ratinguri de credit exceptate de la aplicarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.

(3)   ABE publică o listă cu instituțiile externe de evaluare a creditului eligibile.”

Secțiunea 3

Utilizarea evaluărilor de credit și punerea în corespondență (mapping) a evaluărilor riscului de credit

Subsecțiunea 1

Instituțiil externe de evaluare a creditului

Articolul 130

Utilizarea evaluărilor de credit de către iInstituțiile externe de evaluare a creditului

(1)   O evaluare externă a creditului poate fi folosită pentru determinarea ponderii de risc aplicabile unei expuneri în temeiul prezentului capitol numai dacă a fost emisă sau aprobată de o instituție externă de evaluare a creditului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)   

   ABE publică lista cu instituțiile externe de evaluare a creditului în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) și articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 pe website-ul acesteia.”

Explicație

Modificarea propusă urmărește să alinieze regulamentul propus cu procedura existentă în prezent în Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, în care AEVMP și, respectiv, Comisia determină listele de agenții de rating de credit și bănci centrale care sunt exceptate de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 (a se vedea modificările 5, 14 și 15).

Modificarea 13

Articolul 238 alineatul (6) din regulamentul propus

„(6)   Autoritățile competente trebuie să informeze ABE cu privire la cazurile specifice menționate la alineatul (2), dacă eventuala reducere a valorilor ponderate la risc ale expunerilor nu este justificată de un transfer proporțional al riscului de credit către părți terțe, precum și cu privire la utilizarea de către instituții a alineatului (4). ABE monitorizează diversele practici din acest domeniu și emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

„(6)   Autoritățile competente trebuie să informeze ABE cu privire la cazurile specifice menționate la alineatul (2), dacă eventuala reducere a valorilor ponderate la risc ale expunerilor nu este justificată de un transfer proporțional al riscului de credit către părți terțe, precum și cu privire la utilizarea de către instituții a alineatului (4). ABE monitorizează diversele practici din acest domeniu și, ținând seama de cele mai bune practici observate, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

Explicație

BCE consideră că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile în domeniul securitizării și pentru a crește transparența și claritatea normelor aplicabile, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, nu orientări, în ceea ce privește recunoașterea transferului semnificativ de risc de credit, permițând o reducere a valorilor ponderate la risc a expunerilor. Îmbunătățirea transparenței și clarității normelor în acest domeniu ar contribui nu numai la asigurarea unor condiții de concurență echitabile la nivel transfrontalier și pentru ansamblul participanților pe piață, dar, de asemenea, ar crea condițiile pentru revitalizarea piețelor de securitizare. O modificare similară este propusă pentru articolul 239 alineatul (6) din regulamentul propus.

Modificarea 14

Articolul 262 din regulamentul propus

„Articolul 262

Recunoașterea instituțiilor externe de evaluare a creditului

(1)   Instituțiile pot utiliza evaluările creditului efectuate de o instituție externă de evaluare a creditului pentru a determina ponderea de risc a unei poziții din securitizare numai dacă evaluarea creditului a fost emisă de o instituție externă de evaluare a creditului sau a fost aprobată de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)   Instituțiile externe de evaluare a creditului eligibile sunt toate agențiile de rating de credit care au fost înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și băncile centrale care acordă ratinguri de credit exceptate de la dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.

(3)   ABE publică o listă cu instituțiile externe de evaluare a creditului eligibile.”

„Articolul 262

Utilizarea evaluărilor de credit de către instituțiile externe de evaluare a creditului

   Instituțiile pot utiliza evaluările creditului pentru a determina ponderea de risc a unei poziții din securitizare numai dacă evaluarea creditului a fost emisă sau aprobată de o instituție externă de evaluare a creditului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

   

   ”

Explicație

A se vedea modificările 5, 12 și 15.

Modificarea 15

Articolul 263 din regulamentul propus

„Articolul 263

Cerințe care trebuie îndeplinite de evaluările creditului efectuate de instituțiile externe de evaluare a creditului

În vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu secțiunea 3, instituțiile trebuie să utilizeze numai o evaluare a creditului efectuată de o instituție externă de evaluare a creditului eligibilă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

[…]

(b)

evaluările creditului, precum și procedurile, metodologiile, ipotezele și elemente-cheie care stau la baza acestora au fost publicate de instituția externă de evaluare a creditului. De asemenea, analiza pierderilor și a fluxurilor de numerar, precum și sensibilitatea ratingurilor la modificările ipotezelor pe care se bazează, inclusiv performanța activelor din portofoliu,sunt publicate de instituția externă de evaluare a creditului. Informațiile care sunt puse numai la dispoziția unui număr limitat de entități nu se consideră a fi informații publicate. Evaluările creditului sunt incluse în matricea de tranziție a instituției externe de evaluare a creditului;

[…].”

„Articolul 263

Cerințe care trebuie îndeplinite de evaluările creditului efectuate de instituțiile externe de evaluare a creditului

În vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu secțiunea 3, instituțiile trebuie să utilizeze numai o evaluare a creditului efectuată de o instituție externă de evaluare a creditului , dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

[…]

(b)

analiza pierderilor și a fluxurilor de numerar, precum și sensibilitatea ratingurilor la modificările ipotezelor pe care se bazează, inclusiv performanța activelor din portofoliu,sunt publicate de instituția externă de evaluare a creditului, împreună cu evaluările creditului, procedurile, metodologiile, ipotezele și elementele-cheie care stau la baza evaluărilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1060/2009. Informațiile care sunt puse numai la dispoziția unui număr limitat de entități nu se consideră a fi informații publicate. Evaluările creditului sunt incluse în matricea de tranziție a instituției externe de evaluare a creditului;

[…].”

Explicație

Modificările urmăresc să clarifice faptul că cerințele din regulamentul propus le suplimentează pe cele deja prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

Modificarea 16

Articolul 295 alineatul (2) litera (b) din regulamentul propus

„(b)

autoritatea competentă a contrapartidei centrale menționate la litera (a) a publicat un document care confirmă că acea contrapartidă centrală se conformează tuturor recomandărilor pentru contrapartide centrale publicate de Comitetul pentru Sisteme de Plăți și de Decontare și de Comitetul tehnic al Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare;”

„(b)

autoritățile competente pentru supravegherea și monitorizarea contrapartidei centrale menționate la litera (a) au publicat un document care confirmă că acea contrapartidă centrală se conformează standardelor internaționale aplicabile pentru contrapartide centrale publicate de Comitetul pentru Sisteme de Plăți și de Decontare și de Comitetul tehnic al Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare;”

Explicație

Acest articol stabilește condițiile în care „autoritatea competentă” confirmă respectarea de către contrapartida centrală (CCP) a tuturor recomandărilor pentru CCP publicate de Comitetul pentru Sisteme de Plăți și de Decontare și de Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (CPSS-IOSCO). Este posibil ca „autoritatea competentă” să nu poată aborda pe cont propriu în mod adecvat competențele comune ale autorităților de reglementare și de monitorizare ale valorilor mobiliare. Prin urmare, ar trebui să se facă referire de fapt la „autoritățile competente pentru supravegherea și monitorizarea CCP”, în conformitate cu Avizul CON/2011/1  (15) . De asemenea, aceasta ar corespunde cu proiectul de principii CPSS-IOSCO pentru infrastructurile piețelor financiare (IPF) care prevăd că „se așteaptă ca autoritățile relevante, în conformitate cu responsabilitățile acestora de reglementare, supraveghere și monitorizare a unei IPF, să realizeze propriile evaluări ale IPF”  (16) . De asemenea, trimiterea la recomandările CPSS-IOSCO pentru CCP poate deveni caducă în curând, deoarece recomandările vor fi înlocuite de către principiile pentru IPF. Prin urmare, utilizarea unui termen mai general poate fi mai adecvată, pentru a evita neînțelegerile și pentru a pregăti evoluțiile viitoare.

Modificarea 17

Articolul 296 alineatul (5) litera (b) din regulamentul propus

„(b)

legislația, reglementările și normele relevante și acordurile contractuale aplicabile instituției sau contrapartidei centrale ori obligatorii pentru acestea asigură, în cazul în care membrul compensator intră în stare de nerambursare sau în insolvență, transferul pozițiilor instituției legate de contractele și de tranzacțiile în cauză și al garanțiilor reale aferente către un alt membru compensator în perioada de risc de marjă relevantă.”

„(b)

legislația, reglementările și normele relevante și acordurile contractuale aplicabile instituției sau contrapartidei centrale ori obligatorii pentru acestea facilitează, în cazul în care membrul compensator intră în stare de nerambursare sau în insolvență, transferul pozițiilor instituției legate de contractele și de tranzacțiile în cauză și al garanțiilor reale aferente către un alt membru compensator în perioada de risc de marjă relevantă.”

Explicație

Regulamentul propus prevede că cerințele de capital mai mici pentru participanții direcți s-ar aplica portofoliilor clienților numai dacă acestea sunt complet separate de portofoliile membrului compensator al unui client și se asigură că pozițiile pot fi „portate” către alt membru compensator în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către membrul compensator al clientului. În alte circumstanțe, clienții s-ar confrunta cu cerințe de capital mult mai ridicate asociate tranzacțiilor pur bilaterale. În practică, deși prima condiție poate fi îndeplinită [și acest lucru va fi încurajat de către principiul propus de CPSS/IOSCO privind separarea  (17) ], oferirea asigurării juridice a portabilității în toate circumstanțele se poate dovedi dificil și poate imposibil de realizat. Cu toate acestea, contrapartidele centrale deja încearcă deseori să faciliteze portabilitatea, ceea ce vor fi obligate în baza principiilor propuse de CPSS/IOSCO. Prin urmare, BCE ar sugera înlocuirea termenului „asigură” cu „facilitează”, ceea ce ar oferi o reducere a cerințelor de capital în prezența măsurilor luate de contrapartidele centrale care sprijină portabilitatea, dar care de fapt nu o „asigură”. În acest context, ar trebui reținut că separarea solidă a pozițiilor și colateralului este deja benefică din perspectiva stabilității financiare, deoarece protejează clientul împotriva riscului de credit în raport cu neîndeplinirea obligațiilor de către membrul compensator al acestuia. Dat fiind angajamentul G20 de a extinde compensarea centrală la toate produsele derivate tranzacționate pe piețele nereglementate  (18) și deoarece în practică numeroși participanți mai mici vor avea acces doar indirect la această compensare, această modificare ar fi benefică pentru punerea eficace în aplicare a angajamentului G20 și pentru promovarea stabilității financiare.

Modificarea 18

Articolul 299 alineatul (7) din regulamentul propus

„(7)   ABE elaborează norme tehnice de punere în aplicare care specifică următoarele:

(a)

frecvența și datele calculelor specificate la alineatul (1);

(b)

frecvența, datele și formatul uniform ale notificării specificate la alineatul (4);

(c)

situațiile în care autoritatea competentă a unei instituții care acționează ca membru compensator poate solicita frecvențe mai mari de calcul și de raportare decât cele prevăzute la literele (a) și (b).

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de norme tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2014.”

„(7)   ABE, în strânsă colaborare cu autoritățile competente pentru supravegherea și monitorizarea contrapartidelor centrale, elaborează norme tehnice de punere în aplicare care specifică următoarele:

(a)

frecvența și datele calculelor specificate la alineatul (1);

(b)

frecvența, datele și formatul uniform ale notificării specificate la alineatul (4);

(c)

situațiile în care autoritatea competentă a unei instituții care acționează ca membru compensator poate solicita frecvențe mai mari de calcul și de raportare decât cele prevăzute la literele (a) și (b).

ABE, în strânsă colaborare cu autoritățile competente pentru supravegherea și monitorizarea contrapartidelor centrale, prezintă Comisiei aceste proiecte de norme tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2014.”

Explicație

Un nivel adecvat al cerințelor privind capitalul este esențial pentru stabilitatea financiară. O strânsă coordonare între autoritățile de reglementare în domeniul valorilor mobiliare, autoritățile de supraveghere în domeniul bancar și băncile centrale ca autorități de monitorizare este necesară pentru a evita suprapunerea reglementărilor sau apariția unor lacune. În cadrul recomandărilor CPSS/IOSCO, autoritățile de reglementare, supraveghere și monitorizare au poziții egale. Prin urmare, elaborarea oricăror proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare și de cerințe pentru CCP de către o autoritate a Uniunii ar trebui realizată în cooperare cu membrii SEBC.

Modificarea 19

Articolul 402 din regulamentul propus

„Articolul 402

Respectarea cerințelor de lichiditate

În cazul în care o instituție de credit nu îndeplinește sau este de așteptat să nu îndeplinească cerința prevăzută la articolul 401 alineatul (1), instituția trebuie să informeze de îndată autoritățile competente și să transmită acestora, fără întârziere, un plan de restabilire rapidă a conformității cu articolul 401. Până când conformitatea nu este restabilită, instituția de credit raportează zilnic elementele, la sfârșitul fiecărei zi lucrătoare, cu excepția cazului în care autoritatea competentă aprobă o frecvență de raportare mai mică și o întârziere mai mare. Autoritățile competente acordă aprobarea doar pe baza situației individuale a fiecărei instituții de credit. Acestea monitorizează punerea în aplicare a planului de restabilire și, dacă este cazul, cer o restabilire mai rapidă a conformității.”

„Articolul 402

Respectarea cerințelor de lichiditate

În cazul în care o instituție nu îndeplinește sau este de așteptat să nu îndeplinească cerința prevăzută la articolul 401 alineatul (1), instituția trebuie să informeze de îndată autoritățile competente și să transmită acestora, fără întârziere, un plan de restabilire rapidă a conformității cu articolul 401. Până când conformitatea nu este restabilită, instituția raportează zilnic elementele, la sfârșitul fiecărei zi lucrătoare, cu excepția cazului în care autoritatea competentă aprobă o frecvență de raportare mai mică și o întârziere mai mare. Autoritățile competente acordă aprobarea doar pe baza situației individuale a fiecărei instituții . Acestea monitorizează punerea în aplicare a planului de restabilire și, dacă este cazul, cer o restabilire mai rapidă a conformității.

ABE, în colaborare cu CERS, elaborează orientări privind conformarea cu cerințele de lichiditate, inclusiv principii pentru posibila utilizare a stocului de active lichide într-o situație de criză și modalitatea de abordare a nerespectării.

Explicație

Un cadru adecvat de conformitate pentru cerința de acoperire a necesarului de lichiditate ar trebui să permită instituțiilor să utilizeze stocul de active lichide într-o situație de criză. Un asemenea cadru nu este foarte important doar în scopuri microprudențiale, ci și dintr-o perspectivă mai largă la nivel de piață și sistem. În cazul în care cerința de acoperire a necesarului de lichiditate devine o constrângere permanentă, cerința poate crește efectul prociclic și poate înrăutăți impactul șocurilor de lichiditate, deoarece instituțiile de credit nu ar putea să-și utilizeze activele lichide pentru a răspunde unui șoc. Aceasta ar putea conduce la vânzări în regim de urgență, tezaurizarea lichidității și limitarea creditului.

Articolul 402 din regulamentul propus introduce un cadru de bază pentru conformitatea cu cerințele de lichiditate, acordând autorităților competente libertatea de a asigura utilizarea adecvată și restaurarea portofoliului de active lichide. În opinia BCE, ABE, în colaborare cu CERS, ar trebui implicată în formularea de orientări cu privire la posibila eliberare și acumulare a ansamblului de active lichide în momente de criză.

În conformitate cu considerentele 74 și 75 din regulamentul propus, BCE înțelege că această dispoziție ar trebui să se aplice, de asemenea, societăților de investiții și, prin urmare, ar recomanda înlocuirea trimiterii la „instituții de credit” cu noțiunea de „instituții” în întregul articol.

Modificarea 20

Articolul 404 alineatul (1) din regulamentul propus

„(1)   Instituțiile raportează elementele de mai jos ca active lichide, cu excepția cazului în care sunt excluse în temeiul alineatului (2) și numai dacă activele lichide îndeplinesc condițiile de la alineatul (3):

(a)

numerar și depozite deținute la băncile centrale, în măsura în care aceste depozite pot fi retrase în momente de criză;

(b)

active transferabile cu un nivel extrem de ridicat de lichiditate și de calitate a creditului;

(c)

active transferabile care reprezintă creanțe asupra administrației centrale a unui stat membru sau a unei țări terțe ori garantate de aceasta, dacă instituția este expusă unui risc de lichiditate în statul membru sau țara terță în cauză, pe care îl acoperă prin deținerea acestor active lichide;

(d)

active transferabile cu un nivel ridicat de lichiditate și de calitate a creditului.

[…].”

„(1)   Instituțiile raportează elementele de mai jos ca active lichide, cu excepția cazului în care sunt excluse în temeiul alineatului (2) și numai dacă activele lichide îndeplinesc condițiile de la alineatul (3):

(a)

numerar;

(b)

depozite deținute la băncile centrale, în măsura în care aceste depozite pot fi retrase în momente de criză;

(c)

active transferabile cu un nivel extrem de ridicat de lichiditate și de calitate a creditului;

(d)

active transferabile care reprezintă creanțe asupra administrației centrale a unui stat membru sau a unei țări terțe ori garantate de aceasta, dacă instituția este expusă unui risc de lichiditate în statul membru sau țara terță în cauză, pe care îl acoperă prin deținerea acestor active lichide;

(e)

active transferabile cu un nivel ridicat de lichiditate și de calitate a creditului.

În ceea ce privește depozitele deținute la băncile centrale prevăzute la articolul 404 alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă și banca centrală au drept obiectiv un punct de vedere comun cu privire la măsura în care aceste depozite pot fi retrase în momente de criză.

[…].”

Explicație

Modificarea propusă urmărește să clarifice faptul că băncile centrale ar trebui implicate în determinarea tipului de active deținute la băncile centrale care ar trebui considerate active lichide. Acest lucru corespunde acordului Basel III, care precizează că autoritățile de supraveghere competente ar trebui să discute și să convină cu băncile centrale relevante măsura în care rezervele băncilor centrale ar trebui incluse în stocul de active lichide. Cu alte cuvinte, acestea ar trebui să determine măsura în care rezervele băncilor centrale pot fi utilizate în momente de criză  (19).

În timp ce articolul 404 din regulamentul propus face referire la „depozitele deținute la băncile centrale, în măsura în care aceste depozite pot fi retrase în momente de criză”, anexa III la regulamentul propus face referire la „rezerve ale băncilor centrale, în măsura în care aceste rezerve pot fi utilizate în momente de criză”. Dat fiind că acestea sunt concepte echivalente, terminologia ar putea fi armonizată (a se vedea și modificarea 30).

În ceea ce privește depozitele deținute în Eurosistem, BCE consideră că depozitele overnight, respectiv fondurile depuse la facilitatea de depozit și deținerile din conturile curente ale instituțiilor de credit minus obligațiile medii de constituire a rezervelor minime obligatorii pe perioada de 30 de zile ar trebui să fie incluse în activele lichide.

Modificarea 21

Articolul 404 alineatul (5) din regulamentul propus

„(5)   Acțiunile sau unitățile la OPC-uri pot fi tratate ca active lichide până la o valoare absolută de 250 de milioane EUR, cu condiția ca cerințele prevăzute la articolul 127 alineatul (3) să fie îndeplinite și ca OPC-ul, în afară de instrumentele financiare derivate destinate diminuării riscului ratei dobânzii sau riscului de credit, să investească doar în active lichide.”

„(5)   Acțiunile sau unitățile la OPC-uri pot fi tratate ca active lichide până la o valoare absolută de 250 de milioane EUR, cu condiția ca ponderea acestora în cerința totală de acoperire a necesarului de lichiditate să nu depășească pragul determinat în conformitate cu alineatul (5a), ca cerințele prevăzute la articolul 127 alineatul (3) să fie îndeplinite și ca OPC-ul, în afară de instrumentele financiare derivate destinate diminuării riscului ratei dobânzii sau riscului de credit, să investească doar în active lichide.”

Explicație

În ceea ce privește tratarea acțiunilor sau unităților la OPC-uri ca active lichide, BCE este preocupată de caracterul adecvat al stabilirii numai unei limite absolute de 250 milioane EUR, deoarece aceasta ar permite instituțiilor mai mici să îndeplinească cerința de acoperire a necesarului de lichiditate doar cu aceste instrumente. În schimb, pentru a limita riscul de concentrare, ar putea fi introdusă o limită de 10 % din cerința totală de acoperire a necesarului de lichiditate, de exemplu. BCE consideră că ABE ar trebui să evalueze în continuare și să calibreze în mod corespunzător această limită ca parte a analizei sale de ansamblu privind definirea activelor lichide.

În plus, tratarea acțiunilor sau unităților la OPC-uri ca active lichide în regulamentul propus este inconsecventă, cel puțin pentru Eurosistem, cu cerința din articolul 404 alineatul (3) litera (b) din regulamentul propus conform căreia activele lichide trebuie să fie colateral eligibil în perioade normale pentru nevoile de lichiditate intraday și facilitățile de lichiditate overnight ale unei bănci centrale dintr-un stat membru. De fapt, acțiunile sau unitățile la OPC-uri nu sunt colateral eligibil pentru operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului, indiferent de tipul de active-suport în care investesc OPC-urile. În plus, acțiunile sau unitățile la OPC-uri nu sunt incluse în lista detaliată de active lichide din acordul Basel III.

Modificarea 22

Articolul 404 alineatul (5a) din regulamentul propus (nou)

Nu există text.

„(5a)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care precizează pragul prevăzut la alineatul (5).

ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

Explicație

BCE sugerează ca ABE să stabilească, prin intermediul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare, pragul prevăzut la articolul 404 alineatul (5) din regulamentul propus, pentru a determina ponderea maximă a acțiunilor/unităților la OPC-uri în LCR total.

Modificarea 23

Articolul 443 din regulamentul propus

„Articolul 443

Cerințe prudențiale

Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 445, să impună cerințe prudențiale mai stricte, pentru o perioadă limitată de timp, pentru toate expunerile sau pentru expunerile pe unul sau mai multe sectoare, regiuni sau state membre, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a răspunde la modificarea intensității riscurilor micro și macroprudențiale generate de evoluția pieței în urma intrării în vigoare a prezentului regulament, în special la recomandarea sau pe baza opiniei CERS, cu privire la

[…].”

„Articolul 443

Cerințe prudențiale

(1)   Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 445, să impună cerințe prudențiale mai stricte, pentru o perioadă limitată de timp, pentru toate expunerile sau pentru expunerile pe unul sau mai multe sectoare, regiuni sau state membre, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a răspunde la modificarea intensității riscurilor micro și macroprudențiale generate de evoluția pieței în urma intrării în vigoare a prezentului regulament, în special la recomandarea sau pe baza opiniei CERS, cu privire la

[…]

(l)

cerințele privind expunerile mari prevăzute la articolul 381 și articolele 384-392;

(m)

cerințele de publicare prevăzute la articolele 419-420 și articolele 422-436;

(n)

cerințele privind lichiditatea și efectul de levier [după ce vor fi introduse în cadrul normativ al Uniunii].

Această delegare de competențe se supune procedurii menționate la articolul 446.

(2)   CERS poate recomanda extinderea listei cerințelor prudențiale prevăzută la alineatul (1).

Explicație

Sfera actelor delegate care pot fi adoptate de Comisie ar trebui extinsă pentru a acoperi și cerințele prudențiale privind expunerile mari și cerințele de publicare, precum și, după ce devin parte a cadrului de reglementare aplicabil al Uniunii, cerințele privind efectul de levier și lichiditatea.

BCE propune și ca CERS să poată emite recomandări adresate Comisiei cu privire la extinderea listei de cerințe prudențiale.

Modificarea 24

Partea IXa din regulamentul propus (nou)

Nu există text.

„PARTEA IXa

APLICAREA DE CERINȚE PRUDENȚIALE MAI STRICTE DE CĂTRE AUTORITĂȚILE NAȚIONALE

Articolul 443a

Aplicarea de cerințe prudențiale mai stricte de către autoritățile naționale

(1)   Autoritățile naționale, din proprie inițiativă sau pe baza unei recomandări CERS adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1092/2010, pot impune instituțiilor cerințe prudențiale mai stricte dacă sunt identificate riscuri macroprudențiale care constituie o amenințare pentru stabilitatea financiară la nivel național în următoarele domenii:

(a)

nivelul fondurilor proprii prevăzut la articolul 87 alineatul (1);

(b)

cerințele privind expunerile mari, prevăzute la articolul 381 și articolele 384-392;

(c)

cerințele privind lichiditatea și efectul de levier [după ce vor fi introduse în cadrul normativ al Uniunii].

(2)   Autoritățile naționale notifică CERS propunerea lor de impunere a unor cerințe prudențiale mai stricte în conformitate cu alineatul (1) literele (a)-(c) în cel mult două zile lucrătoare de la data propunerii lor cu privire la riscurile macroprudențiale pentru stabilitatea financiară. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 și având în vedere cerințele privind confidențialitatea, CERS îndeplinește un rol coordonator prin evaluarea, la cererea Comisiei sau a cel puțin trei state membre, preocupările referitoare la stabilitatea financiară și posibilele efecte de propagare și consecințe neintenționate asupra altor state membre care ar putea fi generate de impunerea cerințelor mai stricte.

(3)   Cerințele mai stricte prevăzute la alineatul (1) se aplică doar prin înăsprirea limitelor și coeficienților cantitativi pentru elementele prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și cu respectarea deplină a tuturor celorlalte aspecte ale prevederilor prezentului regulament.

(4)   CERS și ABE publică cerințele prudențiale mai stricte adoptate de autoritățile naționale pe website-urile lor.

(5)   Atunci când CERS apreciază că riscurile macroprudențiale pentru stabilitatea financiară care au fost identificate, precum și evaluate conform alineatului (2), și care au condus la impunerea cerințelor prudențiale mai stricte încetează sa mai existe, autoritățile naționale abrogă cerințele prudențiale mai stricte și prevederile inițiale ale prezentului regulament devin aplicabile. Dacă acest lucru nu se întâmplă, CERS emite o recomandare adresată Comisiei în sensul deschiderii unei acțiuni împotriva unui stat membru dacă statul membru în cauză nu acționează adecvat din perspectiva riscului sistemic.

(6)   În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, CERS poate recomanda extinderea listei cerințelor prudențiale prevăzută la alineatul (1).

Explicație

Această modificare are drept scop definirea procedurilor și condițiilor în care autoritățile naționale pot impune cerințe prudențiale mai stricte în cazul apariției în statele membre a riscurilor sistemice pentru stabilitatea financiară, precum și precizarea rolului CERS în acest context (pentru mai multe detalii privind raționamentul acestor prevederi, a se vedea punctele 5.4-5.6 din aviz).

BCE propune și ca CERS să poată emite recomandări adresate Comisiei cu privire la extinderea listei de cerințe prudențiale.

Modificarea 25

Articolul 444 alineatul (3) din regulamentul propus

„(3)   Comisia adoptă primul act delegat menționat la alineatul (1) cel târziu la 31 decembrie 2015. Un act delegat adoptat în conformitate cu prezentul articol nu se aplică totuși înainte de 1 ianuarie 2015.”

„(3)   Comisia adoptă primul act delegat menționat la alineatul (1) cel târziu la 31 decembrie 2014. Un act delegat adoptat în conformitate cu prezentul articol nu se aplică totuși înainte de 1 ianuarie 2015.”

Explicație

Pentru a fi în conformitate cu angajamentul Comisiei de a pune în aplicare cerința de acoperire a necesarului de lichiditate până la 1 ianuarie 2015, actul delegat care detaliază cerința ar trebui adoptat până la 31 decembrie 2014 cel târziu.

Modificarea 26

Articolul 473 alineatul (1) litera (c) din regulamentul propus (nou)

Nu există text.

„(c)

aceste unități cu rang prioritar se califică pentru nivelul 1 de calitate a creditului.”

Explicație

Articolul 124 din regulamentul propus prevede că anumite categorii de obligațiuni garantate sunt eligibile pentru tratament preferențial atunci când îndeplinesc anumite cerințe. Una dintre aceste categorii constă în obligațiunile garantate securitizate cu unități cu rang prioritar emise de organismele franceze „Fonds Communs de Créances” (FCC) sau de organisme echivalente de securitizare guvernate de legislația unui stat membru care securitizează expunerile la proprietățile rezidențiale. Una dintre cerințele prevăzute de articolul 124 pentru această categorie de obligațiuni garantate este ca unitățile cu rang prioritar emise de FCC sau de către organisme echivalente de securitizare să nu depășească 10 % din valoarea nominală a emisiunii în circulație.

Articolul 473 alineatul (1) din regulamentul propus prevede că, până la 31 decembrie 2014, limita de 10 % pentru unitățile cu rang prioritar emise de FCC sau de către organismele echivalente de securitizare prevăzute la articolul 124 alineatul (1) literele (d) și (e) nu se aplică în anumite condiții. Astfel, până la 31 decembrie 2014, nu este impusă nicio limită cu privire la procentajul de unități cu rang prioritar emise de FCC sau de către organismele echivalente de securitizare prevăzute la articolul 124 alineatul (1) literele (d) și (e) din regulamentul propus.

După cum a arătat în Avizul CON/2010/65  (20) BCE consideră că obiectivul autorităților de reglementare în viitorul apropiat ar trebui să fie eliminarea limitei de exceptare de 10 % pentru FCC sau organismele echivalente de securitizare prevăzute la articolul 124 alineatul (1) literele (d) și (e) și elaborarea unui set riguros de criterii pentru activele care urmează să fie incluse în portofoliul de acoperire al obligațiunilor garantate, care: (a) nu se bazează pe ratinguri externe; (b) sunt suficient de puternice să asigure încrederea pieței în obligațiunile garantate, acordând totodată instituțiilor financiare suficient timp pentru a-și adapta modelul de afaceri; (c) permit securitizarea numai în cadrul unui grup; (d) solicită de la autoritățile de supraveghere o abordare „prin transparență” pentru activele-suport ale securitizării. BCE apreciază măsurile de reglementare care atenuează dependența legislației de ratingurile externe. Cu toate acestea, BCE propune păstrarea unei trimiteri la cea mai favorabilă calitate a creditului necesară pentru aceste unități atât timp cât derogarea prevăzută la articolul 473 alineatul (1) se aplică pentru a oferi credibilitate și transparență cu privire la piața obligațiunilor garantate.

Modificarea 27

Articolul 473 alineatul (2) din regulamentul propus

„(2)   Până la 1 ianuarie 2013, Comisia analizează oportunitatea derogării prevăzute la alineatul (1) și, după caz, oportunitatea aplicării unui tratament similar în cazul altor forme de obligațiuni garantate. În urma analizei, Comisia poate, dacă este cazul, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 445 pentru a permanentiza respectiva derogare sau să prezinte propuneri legislative de extindere a derogării la alte forme de obligațiuni garantate.”

„(2)   Până la 1 ianuarie 2013, Comisia analizează oportunitatea derogării prevăzute la alineatul (1) . În urma analizei, Comisia poate, dacă este cazul, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 445 pentru a permanentiza respectiva derogare sau pentru a o abroga. .”

Explicație

A se vedea explicația de la modificarea 26.

Modificarea 28

Articolul 481 din regulamentul propus

„Articolul 481

Cerințe de lichiditate

(1)   […]

ABE va analiza în raportul său în special caracterul adecvat al calibrării următorilor factori: […]

(2)   Până la 31 decembrie 2013, ABE transmite Comisiei un raport privind definițiile uniforme adecvate pentru lichiditatea ridicată, lichiditatea extrem de ridicată și calitatea creditului în cazul activelor transferabile în sensul articolul 404. […]

(3)   Până la 31 decembrie 2015, ABE transmite Comisiei un raport din care să reiasă dacă și cum se poate asigura o utilizare de surse de finanțare stabile de către instituții […]

Până la 31 decembrie 2016, pe baza acestor rapoarte, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport și, dacă este cazul, o propunere legislativă.”

„Articolul 481

Cerințe de lichiditate

(1)   […]

ABE, după consultarea BCE, va analiza în raportul său în special caracterul adecvat al calibrării următorilor factori: […]

(d)

limita corespunzătoare ca procentaj din totalul cerinței de acoperire a necesarului de lichiditate pentru acțiunile sau unitățile la OPC-uri în sensul articolului 404 alineatul (5).

(2)   Până la 31 decembrie 2013, ABE, după consultarea BCE, transmite Comisiei un raport privind definițiile uniforme adecvate pentru lichiditatea ridicată, lichiditatea extrem de ridicată și calitatea creditului în cazul activelor transferabile în sensul articolul 404 […]

(3)   Până la 31 decembrie 2015, ABE, după consultarea BCE, transmite Comisiei un raport din care să reiasă cum se poate asigura o utilizare de surse de finanțare stabile de către instituții […]

Până la 31 decembrie 2016, pe baza acestor rapoarte, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport și, , o propunere legislativă.”

Explicație

Modificarea propusă referitoare la consultarea BCE urmărește să clarifice că BCE ar trebui să contribuie la elaborarea rapoartelor, datorită competenței și expertizei sale în domeniu. Se anticipează ca interacțiunea dintre reglementarea lichidității și operațiunile de politică monetară să fie semnificativă și complexă și, prin urmare, este important să se asigure că reglementarea nu conduce la consecințe neintenționate în ceea ce privește recurgerea la finanțarea băncii centrale și piețele financiare conexe. Astfel cum s-a menționat la modificarea 24, ABE ar putea elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind calibrarea limitei pentru investițiile în acțiuni sau unități la OPC-uri ca procentaj din cerința totală de acoperire a necesarului de lichiditate.

Modificările propuse referitoare la punerea în aplicare a NSFR urmăresc să evite orice posibilă ambiguitate în ceea ce privește punerea în aplicare a acestei cerințe, chiar dacă conținutul exact al NSFR încă nu este determinat. Acordul Basel III prevede că NSFR va trece la un standard minim până la 1 ianuarie 2018, după o perioadă de observație care include o clauză de revizuire pentru a acoperi orice consecințe neintenționate.

Modificarea 29

Articolul 482 alineatul (1) din regulamentul propus

„(1)   Până la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind impactul și eficiența ratei efectului de levier. Dacă este cazul, raportul este însoțit de o propunere legislativă privind introducerea unuia sau mai multor niveluri ale ratei efectului de levier, pe care instituțiile ar trebui să le respecte, sugerând o calibrare adecvată a acestor niveluri și orice ajustări corespunzătoare ale indicatorului de măsurare a capitalului și ale indicatorului de măsurare a expunerii totale, definiți la articolul 416.”

„(1)   Până la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind impactul și eficiența ratei efectului de levier. Raportul este însoțit de o propunere legislativă privind introducerea unuia sau mai multor niveluri ale ratei efectului de levier, pe care instituțiile sunt obligate să le respecte, sugerând o calibrare adecvată a acestor niveluri și orice ajustări corespunzătoare ale indicatorului de măsurare a capitalului și ale indicatorului de măsurare a expunerii totale, definiți la articolul 416.”

Explicație

Modificarea propusă urmărește să elimine orice preocupări cu privire la angajamentul de a introduce o rată a efectului de levier, sub rezerva unei calibrări corespunzătoare, în urma perioadei de observație.

Modificarea 30

Anexa III la regulamentul propus

ANEXA III

Elemente supuse unor cerințe suplimentare de raportare a activelor lichide […].”

Explicație

Pentru a evita ambiguitățile și pentru a simplifica raportarea activelor lichide pe instituții, BCE recomandă eliminarea anexei III și înglobarea conținutului acesteia, cu adaptările și modificările necesare, în lista de active lichide prezentată în articolul 404 alineatul (1) din regulamentul propus. Trimiterile la anexa III din alte dispoziții ale regulamentului propus ar trebui eliminate în consecință. În cazul în care anexa III rămâne parte a regulamentului propus, sensul elementelor supuse raportării „suplimentare” din titlu ar trebui clarificat pentru a evita chestiuni de interpretare.


(1)  Scrisul cu caractere aldine în cuprinsul textului arată unde BCE propune inserarea unui text nou. Pasajele tăiate din cuprinsul textului indică unde BCE propune eliminarea textului.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).

(3)  A se vedea, în această privință, punctul 11 din Avizul CON/2009/17 și modificarea 3.

(4)  A se vedea, în această privință, dispozițiile tranzitorii ale articolului 145 din directiva propusă.

(5)  A se vedea, de exemplu, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, Core principles methodology, octombrie 2006, p. 38.

(6)  COM(2010) 284 final.

(7)  A se vedea modificarea 5 din Avizul CON/2009/17.

(8)  Punctele 133 și 150 din acordul Basel III.

(9)  Scrisul cu caractere aldine în cuprinsul textului arată unde BCE propune inserarea unui text nou. Pasajele tăiate din cuprinsul textului indică unde BCE propune eliminarea textului.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit (JO L 302, 17.11.2009, p. 1).

(11)  COM(2011) 8 final.

(12)  A se vedea punctul 6.4 din Avizul CON/2011/42.

(13)  Modelele COREP și FINREP, în vigoare la data raportării, astfel cum au fost întocmite sub forma de orientări ABE publicate pe website-ul ABE, la adresa http://www.eba.europa.eu, sau, după caz, sub forma de proiecte de standarde tehnice elaborate de ABE și adoptate de către Comisie în temeiul articolului 74 alineatul (2) din Directiva 2006/48/CE.

(14)  Articolele 383, 403 și 417 din regulamentul propus.

(15)  Avizul BCE CON/2011/1 din 13 ianuarie 2011 cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții (JO C 57, 23.2.2011, p. 1).

(16)  A se vedea punctul 1.27 din Principles for Financial Market Infrastructures, raport consultativ, martie 2011, publicat de Comitetul pentru Sisteme de Plăți și de Decontare și de Comitetul tehnic al Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare, disponibil pe website-ul IOSCO, la adresa www.iosco.org.

(17)  A se vedea Principles for Financial Market Infrastructures, raport consultativ, martie 2011, publicat de Comitetul pentru Sisteme de Plăți și de Decontare și de Comitetul tehnic al Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare.

(18)  A se vedea angajamentele G20 din septembrie 2009 și iunie 2010.

(19)  Punctul 40, nota de subsol 9 din acordul Basel III.

(20)  Avizul BCE CON/2010/65 din 6 august 2010 cu privire la o propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și pentru resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (JO C 223, 18.8.2010, p. 1).


Top