EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52013AB0077

Avizul Băncii Centrale Europene din 19 noiembrie 2013 cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază (CON/2013/77)

OJ C 51, 22.2.2014, p. 3–8 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/3


AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 19 noiembrie 2013

cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază

(CON/2013/77)

(2014/C 51/02)

Introducere și temei juridic

La 24 septembrie 2013, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Consiliului o solicitarea de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de directivă privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază (1) (denumită în continuare „directiva propusă”).

Competența BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece directiva propusă conține dispoziții care afectează misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale de a promova buna funcționare a sistemelor de plăți și de a contribui la buna desfășurare a politicilor privind stabilitatea sistemului financiar, astfel cum se menționează la articolul 127 alineatul (2) a patra liniuță și la articolul 127 alineatul (5) din tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

1.    Scopul și conținutul directivei propuse

Directiva propusă stabilește un cadru comun la nivelul UE pentru protecția drepturilor consumatorilor în ceea ce privește accesul la conturile de plăți și utilizarea acestora. Acest cadru va cuprinde norme privind următoarele: (a) transparența și comparabilitatea comisioanelor percepute consumatorilor pentru conturile lor de plăți deținute în Uniune (2); (b) serviciile de schimbare a conturilor de plăți oferite consumatorilor de către prestatorii de servicii de plată (3); (c) dreptul consumatorilor rezidenți în mod legal în Uniune de a deschide și utiliza un cont de plăți cu funcționalități de bază pe teritoriul Uniunii, indiferent de naționalitatea sau statul membru de reședință al acestora (4); (d) aspectele conexe, precum desemnarea și atribuțiile autorităților competente și sancțiunile aplicabile în cazul în care prestatorii de servicii de plată nu își îndeplinesc obligațiile (5).

2.    Observații generale

BCE sprijină ferm directiva propusă. Anterior, cu alte ocazii, BCE a sprijinit impunerea unor cerințe specifice în materie de transparență pentru tranzacțiile financiare, însoțită de o monitorizare eficace a respectării acestor cerințe, pentru a facilita compararea diferitelor servicii și produse și, astfel, pentru a îmbunătăți concurența în rândul actorilor financiari (6). De asemenea, BCE a promovat stabilirea de standarde ca mijloc de facilitare a efectuării plăților transfrontaliere (7). În final, directiva propusă ar trebui să simplifice accesul consumatorilor la conturile de plăți și să contribuie la crearea unei zone de plăți la nivelul Uniunii, un obiectiv susținut cu consecvență de către BCE (8).

3.    Observații specifice

3.1.   Termenii definiți

Termenii definiți în directiva propusă (9) ar trebui armonizați cu termenii utilizați în Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (denumită în continuare „Directiva privind serviciile de plată” – DSP) și în Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (denumit în continuare „Regulamentul SEPA”), cu condiția să nu existe motive obiective de abatere de la respectivii termeni definiți. Această armonizare vizează în special definițiile termenilor „suport durabil” și „debitare directă”. Utilizarea unei terminologii standardizate bazate pe legislația existentă a Uniunii privind serviciile de plată va spori consecvența și va facilita înțelegerea actelor juridice ale Uniunii. Din motive de claritate și consecvență, pare utilă, de asemenea, definirea termenului „schimbarea conturilor” pur și simplu în ceea ce privește serviciile prevăzute la articolul 10 din directiva propusă (11).

3.2.   Lista serviciilor acoperite și competențele autorităților în ceea ce privește obținerea de informații

Lista serviciilor de plată de bază care intră sub incidența directivei propuse ar trebui să reflecte servicii de plată care reprezintă cel puțin 80 % din cele mai reprezentative servicii de plată care fac obiectul unui comision la nivel național. Totuși, aplicarea unor condiții mai extinse care să impună un anumit număr de servicii pe această listă s-ar putea dovedi excesivă. De asemenea, trebuie să se clarifice că autoritățile competente au dreptul de a obține informații de la prestatorii de servicii de plată cu privire la rentabilitatea serviciilor individuale furnizate în legătură cu conturile de plăți, în vederea întocmirii listei cu cele mai reprezentative servicii de plată (12). În acest scop, ar putea fi necesară stabilirea unor obligații de raportare specifice, care să asigure, în același timp, dreptul prestatorilor de servicii de plată de a-și proteja secretele comerciale față de concurenții lor (13).

3.3.   Dreptul de a deschide un cont de plăți cu funcționalități de bază – limitare în ceea ce privește moneda contului

Directiva propusă introduce dreptul consumatorilor rezidenți în mod legal în Uniune de a deschide și utiliza un cont de plăți cu funcționalități de bază în oricare dintre statele membre (14). Cu toate acestea, textul articolului 15 din directiva propusă ar putea fi interpretat în sensul că prestatorii de servicii de plată ar trebui, la cerere, să deschidă un cont de plăți cu funcționalități de bază în moneda oricărui stat membru. Dat fiind faptul că introducerea unei astfel de cerințe extinse ar putea să nu fie viabilă din punct de vedere economic, este suficientă limitarea acestui drept de a deschide și utiliza un cont de plăți la conturile de plăți în moneda statului membru în care este stabilit prestatorul de servicii de plată (15).

3.4.   Cooperarea transfrontalieră

În sfârșit, obligația propusă ca autoritățile naționale competente ale unui stat membru să coopereze pentru a asigura respectarea efectivă a directivei propuse (16) ar trebui extinsă, astfel încât să includă și obligația ca autoritățile competente din diferite state membre să coopereze la nivel transfrontalier, pentru a se asigura că măsurile și practicile de punere în aplicare la nivel național nu diferă în asemenea măsură încât să afecteze obiectivul directivei propuse de apropiere a legislațiilor și măsurilor în vederea creării unei piețe unice a serviciilor de plată în cadrul Uniunii (17).

În anexă se regăsesc propuneri de redactare specifice, însoțite de o explicație în acest sens, pentru acele situații în legătură cu care BCE recomandă modificarea directivei propuse.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 19 noiembrie 2013.

Președintele BCE

Mario DRAGHI


(1)  COM(2013) 266 final.

(2)  A se vedea capitolul II din directiva propusă.

(3)  A se vedea capitolul III din directiva propusă.

(4)  A se vedea capitolul IV din directiva propusă.

(5)  A se vedea capitolele V și VI din directiva propusă.

(6)  A se vedea punctul 2.4 din Avizul CON/2007/29, punctul 1.1 din Avizul CON/2012/103 și punctul 3 din Observațiile generale din Avizul CON/2012/10. Toate avizele BCE sunt publicate pe website-ul BCE la adresa: http://www.ecb.europa.eu

(7)  A se vedea punctul 11 din Avizul CON/2001/34.

(8)  A se vedea Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne (JO L 319, 5.12.2007, p. 1).

(9)  A se vedea articolul 2 din directiva propusă.

(10)  Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro.

(11)  A se vedea propunerile de modificare nr. 1-3. A se vedea, de asemenea, punctul 3.3 din Avizul CON/2013/32.

(12)  A se vedea punctele 4 și 5 din articolul 3 alineatul (2) din directiva propusă.

(13)  A se vedea propunerea de modificare nr. 4.

(14)  A se vedea articolul 15 din directiva propusă.

(15)  A se vedea propunerea de modificare nr. 5.

(16)  A se vedea articolul 20 alineatul (2) din directiva propusă.

(17)  A se vedea propunerea de modificare nr. 6.


ANEXĂ

Propuneri de redactare

Textul propus de Comisie

Modificările propuse de BCE (1)

Modificarea nr. 1

Articolul 2 litera (l)

„(l)

prin «suport durabil» se înțelege orice instrument care permite consumatorului sau prestatorului de servicii de plată să stocheze informații adresate personal acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare și pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informației respective, și care permite reproducerea, fără modificări, a informațiilor stocate;”

„(l)

prin «suport durabil» se înțelege orice instrument care permite consumatorului sau prestatorului de servicii de plată să stocheze informații care îi sunt adresate personal acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare și pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informației respective, și care permite reproducerea, fără modificări, a informațiilor stocate;”

Explicație

Această definiție ar trebui armonizată cu cea de la articolul 4 alineatul (25) din Directiva privind serviciile de plată, care nu se referă la prestatorul de servicii de plată. Potrivit acestei definiții, „suportul durabil” se referă numai la instrumentele disponibile pentru utilizatorul serviciilor de plată, și anume consumatorul, în cazul de față.

Modificarea nr. 2

Articolul 2 litera (m)

„(m)

prin «schimbarea conturilor» se înțelege transferul de la un prestator de servicii de plată la altul, la cererea consumatorului, a informațiilor referitoare la toate sau la o parte dintre ordinele de plată programate pentru transferurile de credit, debitările directe recurente și transferurile recurente de credit intrate, executate într-un cont de plăți, cu sau fără transferul soldului pozitiv al contului de la un cont de plăți la altul și cu sau fără închiderea vechiului cont;”

„(m)

prin «schimbarea conturilor» se înțelege serviciul prevăzut la articolul 10 din prezenta directivă transferul de la un prestator de servicii de plată la altul, la cererea consumatorului,a informațiilor referitoare la toate sau la o parte dintre ordinele de plată programate pentru transferurile de credit, debitările directe recurente și transferurile de credit intrate, executate într-un cont de plăți, cu sau fără transferul soldului pozitiv al contului de la un cont de plăți la altul și cu sau fără închiderea vechiului cont;”

Explicație

Definiția propusă a termenului „schimbarea conturilor” sugerează că este vorba de transferul contului de plăți propriu-zis, ceea ce nu ar fi corect. Dacă această definiție este necesară, ea trebuie să conțină doar o simplă trimitere la articolul 10, în loc de o scurtă descriere.

Modificarea nr. 3

Articolul 2 litera (n)

„(n)

prin «debitare directă» se înțelege un serviciu de plată de debitare a contului de plăți al plătitorului, în cazul în care o operațiune de plată este inițiată de beneficiarul plății cu consimțământul exprimat de către plătitor;”

„(n)

prin «debitare directă» se înțelege un serviciu de plată național sau transfrontalier pentru debitarea contului de plăți al plătitorului, în cazul în care o operațiune de plată este inițiată de beneficiarul plății cu pe baza consimțământului exprimat de către plătitor;”

Explicație

Acest termen ar trebui armonizat cu definițiile „debitării directe” din Directiva privind serviciile de plată și Regulamentul SEPA, care se referă la acest sistem de plată ce acoperă fie un serviciu de plată național, fie unul transfrontalier pentru debitarea contului de plăți al unui plătitor.

Modificarea nr. 4

Articolul 3

„Articolul 3

Lista celor mai reprezentative servicii de plată care fac obiectul unui comision la nivel național și terminologia standardizată

1.   Statele membre se asigură că autoritățile competente menționate la articolul 20 să întocmească o listă provizorie cuprinzând cel puțin 20 de servicii de plată care reprezintă cel puțin 80 % dintre cele mai reprezentative servicii de plată care fac obiectul unui comision la nivel național. Lista conține termenii și definițiile pentru fiecare dintre serviciile identificate.

[…]

3.   Statele membre notifică Comisiei listele provizorii menționate la alineatul (1) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

4.   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 24, referitoare la stabilirea, pe baza listelor provizorii depuse în temeiul alineatului (3), a unei terminologii standardizate la nivelul UE pentru acele servicii de plată comune cel puțin majorității statelor membre. Terminologia standardizată la nivelul UE va include termenii comuni și definițiile pentru serviciile comune.

5.   După publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a actelor delegate menționate la alineatul (4), fiecare stat membru integrează fără întârziere terminologia standard la nivelul UE adoptată în temeiul alineatului (4), în lista provizorie menționată la alineatul (1) și publică această listă.”

„Articolul 3

Lista celor mai reprezentative servicii de plată care fac obiectul unui comision la nivel național și terminologia standardizată

1.   Statele membre se asigură că autoritățile competente menționate la articolul 20 întocmesc o listă provizorie cuprinzând cel puțin 20 de servicii de plată care reprezintă cel puțin 80 % dintre cele mai reprezentative servicii de plată care fac obiectul unui comision la nivel național. Lista conține termenii și definițiile pentru fiecare dintre serviciile identificate.

[…]

3.   Autoritățile competente au dreptul să obțină de la prestatorii de servicii de plată informațiile necesare pentru a determina indicatorii prevăzuți la alineatul (2) punctele 1-5. În acest sens, autoritățile competente garantează protecția informațiilor comerciale confidențiale.

3.4.   Statele membre notifică Comisiei listele provizorii menționate la alineatul (1), în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

45.   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 24 referitoare la stabilirea, pe baza listelor provizorii depuse în temeiul alineatului (3) (4), a unei terminologii standardizate la nivelul UE pentru acele servicii de plată comune cel puțin majorității statelor membre. Terminologia standardizată la nivelul UE va include termenii comuni și definițiile pentru serviciile comune.

56.   După publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a actelor delegate menționate la alineatul (4) (5), fiecare stat membru integrează fără întârziere terminologia standard la nivelul UE adoptată în temeiul alineatului (4) (5), în lista provizorie menționată la alineatul (1) și publică această listă.”

Explicație

Ar trebui să se clarifice modul în care autoritățile competente pot obține date relevante în vederea întocmirii listei cu cele mai reprezentative servicii de plată, în special în ceea ce privește indicatorii menționați la articolul 3 alineatul (2) punctele 4 și 5. Întrucât unele categorii de date constituie, în general, informații comerciale confidențiale, trebuie să se ofere garanții adecvate pentru prestatorii de servicii de plată.

Modificarea nr. 5

Articolul 15 alineatul (1)

„1.   Statele membre se asigură că cel puțin un prestator de servicii de plată de pe teritoriul lor oferă consumatorilor un cont de plăți cu funcționalități de bază. Statele membre se asigură că respectivele conturi de plăți cu funcționalități de bază nu sunt oferite exclusiv de prestatorii de servicii de plată care furnizează contul numai împreună cu facilități bancare online.”

„1.   Statele membre se asigură că cel puțin un prestator de servicii de plată stabilit pe teritoriul lor oferă consumatorilor un cont de plăți cu funcționalități de bază în moneda statului membru în cauză. Statele membre se asigură că respectivele conturi de plăți cu funcționalități de bază nu sunt oferite exclusiv de prestatorii de servicii de plată care furnizează contul numai împreună cu facilități bancare online.”

Explicație

Cerința impusă prestatorilor de servicii de plată de a deschide, dacă li se solicită, un cont de plăți în moneda oricărui stat membru ar putea să nu fie viabilă din punct de vedere economic pentru aceștia. Este suficient ca acest drept de acces să includă dreptul de a deschide și utiliza un cont de plăți cu funcționalități de bază în moneda statului membru în care este stabilit prestatorul de servicii de plată.

Modificarea nr. 6

Articolul 20 alineatul (2)

„2.   Autoritățile menționate la alineatul (1) dispun de toate competențele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin. În cazul în care mai multe autorități competente sunt împuternicite să asigure și să monitorizeze respectarea efectivă a prezentei directive, statele membre se asigură că aceste autorități colaborează îndeaproape pentru a-și putea îndeplini eficient atribuțiile respective.”

„2.   Autoritățile menționate la alineatul (1) dispun de toate competențele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin. În cazul în care mai multe autorități competente sunt împuternicite să asigure și să monitorizeze respectarea efectivă a prezentei directive, statele membre se asigură că aceste autorități colaborează îndeaproape pentru a-și putea îndeplini eficient atribuțiile respective. Autoritățile competente cooperează între ele, astfel cum se prevede la articolul 24 din Directiva 2007/64/CE.

Explicație

În conformitate cu obiectivul directivei propuse, și anume consolidarea pieței unice, autoritățile naționale competente ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a coopera la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii, astfel cum se prevede în prezent în DSP, pentru a se asigura atenuarea divergențelor dintre transpunerile naționale ale directivei propuse.


(1)  Scrisul cu caractere aldine în cuprinsul textului arată unde BCE propune inserarea unui text nou. Pasajele tăiate din cuprinsul textului indică unde BCE propune eliminarea textului.


Top