EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52014AB0036

Avizul Băncii Centrale Europene din 21 mai 2014 cu privire la o propunere de regulament privind fondurile de piaţă monetară (CON/2014/36)

OJ C 255, 6.8.2014, p. 3–14 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

6.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/3


AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 21 mai 2014

cu privire la o propunere de regulament privind fondurile de piaţă monetară

(CON/2014/36)

2014/C 255/04

Introducere şi temei juridic

La 13 noiembrie 2013, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Consiliului o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind fondurile de piaţă monetară (1) (denumit în continuare „regulamentul propus”).

Competenţa BCE de a adopta un aviz cu privire la regulamentul propus se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) şi pe articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, deoarece regulamentul propus cuprinde dispoziţii care au incidenţă asupra contribuţiei Sistemului European al Băncilor Centrale la buna desfăşurare a politicilor referitoare la stabilitatea sistemului financiar, astfel cum este prevăzută la articolul 127 alineatul (5) din tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Observaţii generale

1.

Regulamentul propus face parte dintr-un efort internaţional recent mai larg care urmărește dezvoltarea unui cadru de reglementare pentru entităţile bancare paralele. Astfel cum se subliniază în răspunsul Eurosistemului la Cartea verde a Comisiei privind serviciile bancare paralele (denumit în continuare „răspunsul Eurosistemului”), BCE este foarte interesată de evoluţia serviciilor bancare paralele datorită importanţei lor potenţiale pentru stabilitatea financiară (2).

2.

În octombrie 2012, Organizaţia Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) a emis recomandări exprese cu privire la reglementarea fondurilor de piaţă monetară (FPM) (3), care au fost aprobate ulterior de Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB), iar în decembrie 2012, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a adoptat recomandări cu privire la politici adresate Comisiei (4). În 2010, Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare (Committee of European Securities Regulators – CESR), predecesorul Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (ESMA), a adoptat linii directoare cu privire la o definiţie comună a fondurilor de piaţă monetară europene (denumite în continuare „Liniile directoare ale CESR”) (5), pe care BCE le-a urmat adaptând definiţia FPM pentru scopuri statistice (6).

Observaţii specifice

1.   Complementaritatea dintre regulamentul propus şi cadrele legislative pentru organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA)

Regimul aplicabil FPM introdus prin regulamentul propus are drept scop completarea normelor existente cu privire la funcţionarea fondurilor de investiţii (7), astfel cum sunt prevăzute deja în Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (8) (denumită în continuare „Directiva OPCVM”) şi în Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (9) (denumită în continuare „Directiva AFIA”). Normele introduse prin aceste două directive sunt obligatorii pentru participanţii de pe piaţă numai ulterior transpunerii lor în legislaţia naţională (10). Prin urmare, BCE recomandă ca regulamentul propus să clarifice interacţiunea dintre dispoziţiile naţionale de transpunere a Directivelor OPCVM şi AFIA şi dispoziţiile regulamentului propus aplicabile în mod direct şi să asigure, în cea mai mare măsură posibil, condiţii echitabile între diferite jurisdicţii. În special, ar trebui să se asigure ca FPM să primească autorizaţie numai dacă îndeplinesc toate condiţiile de autorizare prevăzute fie de Directiva OPCVM, fie de Directiva AFIA (11).

2.   Consideraţii privind stabilitatea financiară

2.1.

Regulamentul propus este în conformitate cu standardele de politică internaţională promovate în ceea ce priveşte FPM (12). Astfel cum se menţionează în răspunsul Eurosistemului, criza financiară a evidenţiat existenţa unor preocupări specifice privind stabilitatea financiară şi riscul sistemic derivate din sectorul FPM, care necesită o atenţie deosebită.

2.2.

Ca şi în cazul băncilor care acceptă depozite faţă de deponenţii lor, FPM îşi asumă responsabilitatea faţă de acţionarii lor ca, la cerere, să pună imediat la dispoziţie lichidităţi, situaţie care face ca diferenţa dintre FPM şi bănci să fie destul de neclară. Având în vedere că FPM procedează şi la transformarea scadenţelor (13), o răscumpărare bruscă şi de amploare de către acţionari poate conduce la obligarea FPM să îşi reducă activităţile de investiţii în instrumente de piaţă monetară. Întrucât, spre deosebire de bănci, FPM nu au acces la plasele publice de siguranţă precum finanţarea de către băncile centrale şi asigurarea depozitelor, cel mai negativ scenariu ar implica pierderea încrederii acţionarilor FPM, care urmăresc avantajul „celui care acţionează primul”. Aceasta ar putea determina în cele din urmă o retragere masivă din FPM, ceea ce ar impune vânzarea la preţuri reduse a activelor deţinute de acestea. Acest risc este în mod special ridicat în cazul FPM cu valoarea activului net constantă (FPM cu VAN constantă) în măsura în care, din cauza modelului lor comercial, acestea ar putea fi percepute în cele din urmă ca fiind în imposibilitatea de a răscumpăra unităţile sau acţiunile proprii la valoarea lor nominală.

2.3.

Din perspectiva stabilităţii financiare, retragerea masivă a investitorilor din FPM ar afecta funcţionarea pieţelor monetare, ar contribui la răspândirea şi amplificarea riscurilor financiare în întregul sistem şi ar influenţa în principal acei intermediari financiari, precum băncile, care se bazează în mod semnificativ pe FPM ca sursă de finanţare pe termen scurt.

2.4.

În plus, mai multe bănci europene mari sponsorizează FPM. Această situaţie implică riscuri financiare şi reputaţionale pentru instituţiile sponsor care, în consecinţă, pot fi nevoite să sprijine şi, în cele din urmă, să salveze aceste FPM. Această formă de interconectare a FPM cu alţi intermediari financiari oferă de asemenea un motiv pentru reformarea cadrului de reglementare a FPM.

3.   FPM cu valoarea activului net constantă

3.1.

În acest context, există un consens internaţional cu privire la importanţa abordării riscurilor legate de FPM cu VAN constantă (14). FSB a aprobat lucrările IOSCO (15), propunând două opţiuni alternative pentru abordarea riscurilor menţionate anterior: (a) eliminarea caracteristicilor FPM care accentuează vulnerabilitatea acestora la retrageri masive din partea investitorilor prin impunerea transformării modelului bazat pe VAN constantă; sau (b) autorizarea FPM să utilizeze modelul bazat pe VAN constantă cu condiţia ca acestea să respecte cerinţe echivalente din punct de vedere funcţional cu reglementarea bancară prudenţială.

3.2.

În general, deşi măsurile concrete asumate în materie de politici pot varia în funcţie de caracteristicile specifice ale pieţelor, este important ca la nivel internaţional să se ajungă la un grad semnificativ de convergenţă pentru a se evita ca diferenţele de reglementare dintre jurisdicţiile principale, în special cele dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite (pe teritoriul cărora se situează o parte foarte mare a industriei FPM globale), să dea naştere unui eventual arbitraj de reglementare. În Statele Unite, autorităţile responsabile sunt încă în curs de evaluare a unor abordări alternative, de la transformarea obligatorie a fondurilor cu VAN constantă la introducerea comisioanelor de lichiditate şi a filtrării răscumpărărilor (16).

3.3

În acest context, regulamentul propus ar introduce o rezervă a valorii activului net (rezerva VAN) pentru FPM cu VAN constantă în vederea eliminării riscurilor privind stabilitatea financiară, evitându-se astfel trecerea la valoarea activului net variabilă. BCE observă ca rezerva VAN impusă de regulamentul propus (17) are drept obiectiv să îmbunătăţească rezilienţa FPM cu NAV constantă şi capacitatea acestora de rambursare către investitorii care solicită retrageri cu preaviz scurt. BCE reaminteşte că CERS a recomandat anterior o transformare obligatorie a FPM cu NAV constantă (18) şi a exclus soluţia alternativă care consta în aplicarea unor cerinţe de capital întrucât acestea din urmă sunt susceptibile să determine o consolidare suplimentară a unei industrii deja concentrate în mod semnificativ şi, aşadar, o concentrare mai mare de riscuri din punct de vedere macroprudenţial (19). BCE observă că motivarea Comisiei în ceea ce priveşte opţiunea bazată pe rezerva VAN constă în necesitatea de a se evita ca fluctuaţia generală a VAN a tuturor FPM cu VAN constantă să determine o eventuală perturbare la nivelul finanţării economiei reale (şi în special la nivelul entităţilor care depind de emiterea datoriilor pe termen scurt deţinute de FPM) (20). BCE consideră că această propunere reprezintă o etapă în eliminarea riscurilor care rezultă din FPM cu VAN constantă, care este în conformitate cu recomandările IOSCO aprobate de FSB, şi observă că reexaminarea caracterului adecvat al normelor propuse preconizată a fi efectuată de Comisie în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a regulamentului (21) oferă o oportunitate de reevaluare a acestei probleme şi a modului în care a fost pusă în aplicare Recomandarea CERS.

3.4.

Cu toate acestea, există anumite aspecte legate de rezervă care pot justifica o evaluare suplimentară.

(a)

În ceea ce priveşte calculul rezervei, regulamentul propus prevede că rezerva pentru FPM cu VAN constantă ar trebui să fie egală cu cel puţin 3 % din valoarea totală a activelor, ceea ce înseamnă că este o rezervă care nu se bazează pe riscuri. Faptul că această normă nu ia în considerare profilul de risc al FPM, deşi facilitează aplicarea sa, poate avea consecinţe nedorite asupra politicilor investiţionale ale FPM cu VAN constantă. Presiunea exercitată de piaţă în ceea ce priveşte constituirea sau realimentarea rapidă a rezervei poate oferi FPM cu VAN constantă cu profil de risc scăzut un stimulent pentru intensificarea obiectivelor lor cu privire la profitabilitate.

(b)

În ceea ce priveşte perioada acordată pentru realimentarea rezervei VAN la nivelul minim necesar, ar fi de preferat ca aceasta să se raporteze atât la nivelul la care rezerva VAN a fost redusă, cât şi la condiţiile generale de piaţă care îngreunează realimentarea. Având în vedere perioada scurtă prevăzută de regulamentul propus (22), BCE sugerează luarea în considerare a unor mijloace mai flexibile pentru menţinerea rezervei VAN, inclusiv o extindere a perioadei de realimentare.

4.   Sprijin extern

4.1.

BCE apreciază faptul că regulamentul propus limitează acordarea de sprijin extern în ceea ce priveşte rezerva VAN pentru FPM cu VAN constantă (23). BCE apreciază de asemenea că FPM, altele decât FPM cu VAN constantă, pot primi sprijin extern pentru garantarea lichidităţii numai în anumite circumstanţe excepţionale, cu acordul autorităţii competente a FMP vizat şi, în cazul în care entitatea care oferă sprijinul face obiectul reglementării prudenţiale, cu acordul autorităţii prudenţiale a acesteia din urmă (24).

În acest context, trebuie să se asigure ca sistemele de gestionare a riscurilor ale societăţilor‐mamă să primească informaţii adecvate şi regulate din partea administratorilor FPM din cadrul grupului lor şi ca orice informaţie cu privire la o problemă semnificativă de lichiditate care ar putea atrage necesitatea acordării unui sprijin să fie adusă imediat la cunoştinţa autorităţilor prudenţiale competente.

BCE consideră că acest sprijin extern ar trebui să aibă un caracter strict excepţional. În vederea prevenirii efectelor contagiunii, dificultăţile la nivelul FPM legate de răscumpărarea unităţilor sau a acţiunilor ar trebui să fie abordate în primul rând prin alte mijloace, precum suspendarea provizorie a cererilor de rambursare, astfel cum se prevede în Directiva OPCVM (25), sau prin intermediul aşa-numitei filtrări a răscumpărărilor (26).

4.2.

În plus, autorităţile naţionale pot aprecia în mod diferit circumstanţele excepţionale în care FPM, altele decât cele cu VAN constantă, pot să primească sprijin extern (27), în special atunci când riscul este supranaţional sau când întinderea sa este mare. Pentru autoritatea competentă pentru FPM, consideraţiile legate de stabilitatea FPM pot avea prioritate faţă de consideraţiile privind stabilitatea băncii sponsor. Pentru a asigura consecvenţa aplicării acestei dispoziţii în statele membre, se poate lua în considerare introducerea unui element de coordonare la nivelul Uniunii.

5.   Gestionarea riscurilor FPM

BCE apreciază în general obiectivul regulamentului propus de a introduce practici solide de gestionare a riscurilor pentru FPM precum: (a) reguli de portofoliu specifice care depăşesc cerinţele minime prevăzute în Liniile directoare CESR; (b) cerinţa de instituire a unor politici de tipul „cunoaşte-ţi clientul”; şi (c) realizarea regulată de testări la stres. Deşi regulile de portofoliu vor limita atât riscurile potenţiale de lichiditate, cât şi riscurile potenţiale de concentrare rezultate din partea de active a FPM, introducerea politicilor cu privire la procesele de diligenţă va îmbunătăţi capacitatea administratorilor unui FPM de a identifica riscurile potenţiale, inclusiv „riscurile de retrageri masive”, care rezultă din partea de pasive a FPM. În plus, scenariile de stres care sunt concepute în mod adecvat pot reprezenta un instrument important pentru evaluarea impactului unor situaţii de criză specifice, în timp ce rezultatul testărilor la stres poate oferi o orientare valoroasă pentru administratori în ceea ce priveşte protecţia FPM împotriva unor astfel de evenimente negative.

6.   Rolul FPM în intermediere

6.1.

BCE observă derogările de la criteriile de eligibilitate pentru instrumentele cu o calitate bună a creditului care sunt emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Uniune, de Mecanismul european de stabilitate sau de Banca Europeană de Investiții (28). Aceste derogări sunt de asemenea conforme cu derogările similare pentru entităţile publice care au fost susţinute în propunerile recente ale FSB privind standardele minime pentru marjele de ajustare aplicabile operaţiunilor de finanţare a valorilor mobiliare (29). BCE observă că aceste derogări vor trebui să fie transpuse consecvent în procedurile interne de evaluare a creditelor aplicate de administratori (30).

6.2.

Deşi apreciază regulamentul propus din punctul de vedere al stabilităţii financiare, BCE subliniază totuşi necesitatea unei evaluări atente a impactului combinat al măsurilor propuse asupra rolului de intermediar al FPM în cadrul sistemului financiar al Uniunii. În special, nu este exclus să aibă loc o eventuală reducere a capacităţii de intermediere a FPM, având în vedere că FPM vor fi obligate să deţină o parte semnificativă a activelor lor (30 %) în active cu scadenţă zilnică şi săptămânală (31), în timp ce în prezent nu există nicio astfel de limitare. În plus, indicele de acoperire a lichidităţii recent introdus (Liquidity Coverage Ratio) (32), care aplică finanţării din partea întreprinderilor un tratament mai favorabil decât cel care este aplicat finanţării obţinute prin intermediul administratorilor de active, poate stimula mai mult băncile să obţină finanţare direct de la întreprinderi. Legătura dintre bănci şi FPM poate fi de asemenea afectată de reguli viitoare cu privire la finanţarea stabilă netă. În acest context, BCE sugerează o evaluare suplimentară a impactului pe care regulamentul propus îl are asupra modelului de intermediere bancară şi a problemelor care pot apărea în cursul tranziţiei de la un regim de intermediere la altul. În special, ar trebui să se evalueze dacă realocarea fondurilor de la FPM către sistemul bancar este substanţială şi dacă aceasta ar influenţa de fapt pieţele monetare pe termen scurt (33).

6.3.

În plus, FPM joacă un rol important în calitate de unul dintre cei mai importanţi investitori de pe piaţa activelor securitizate pe termen scurt, precum efectele de comerţ garantate cu active (Asset Backed Commercial Papers) (ECGA). Piaţa ECGA este importantă pentru intermedierea creditului pe termen scurt în economia reală, de exemplu creditul comercial. Regulamentul propus stabileşte cerinţele de eligibilitate a activelor securitizate pentru realizarea de investiţii de către FPM, inclusiv cerinţele pentru portofoliul-suport de active cu privire la tip, riscul de lichiditate de credit şi limita de scadenţă (34). Deşi admite că aceste cerinţe vor creşte gradul de transparenţă al portofoliilor de investiţii ale FPM şi vor îmbunătăţi gestionarea riscului de lichiditate şi de credit, BCE sugerează evaluarea beneficiilor restricţiilor preconizate cu privire la investiţiile în ECGA în raport cu impactul pe care acestea îl au asupra funcţionării şi solidităţii pieţelor securitizărilor.

6.4.

Astfel cum a observat deja Comisia, costul punerii în aplicare a reformei poate determina ieşirea de pe piaţă a mai multor fonduri existente (35) care, la rândul său, poate conduce la o concentrare suplimentară pe o piaţă deja concentrată (36). În cazul în care o astfel de situaţie se materializează, FPM rămase pot deveni mai importante din punct de vedere sistemic, în special în ceea ce priveşte mecanismul de transmitere a politicii monetare dată fiind implicarea FPM în finanţarea pe termen scurt a băncilor. Aceste aspecte necesită de asemenea o evaluare suplimentară.

7.   Sisteme de rating intern

Regulamentul propus obligă administratorii FPM să menţină un sistem de rating intern (37) şi interzice FPM şi administratorilor acestora să solicite unei agenţii de rating de credit să atribuie un rating pentru FPM (38). BCE sprijină obiectivul de reducere a încrederii excesive acordate ratingurilor externe (39). În acelaşi timp, BCE observă că modelele de rating intern pot da naştere unor evaluări ale creditului similare cu cele ale agenţiilor de rating, ceea ce înseamnă că numărul de emitenţi cărora li s-a acordat un rating ridicat rămâne limitat. Prin urmare, riscul de vânzări forţate de active în cazul recesiunilor economice nu este în mod necesar redus. În general, aspectele etice ar trebui să fie de asemenea luate în considerare pentru a se asigura că rezultatele ratingurilor interne nu sunt influenţate de interese particulare.

8.   Cerinţe în materie de raportare aplicabile FPM

8.1.

Odată cu intrarea în vigoare a regulamentului propus, numai organismele de plasament colectiv autorizate în conformitate cu regimul instituit prin acesta pot fi înfiinţate, gestionate sau pot funcţiona pe piaţă în Uniune ca FPM (40). Definiţia actuală a FPM în scopul colectării datelor statistice ale BCE cu privire la instituţiile financiare monetare este în conformitate cu Liniile directoare CESR, ceea ce asigură un tratament consecvent al FPM în scopuri statistice şi în materie de supraveghere. Prin urmare, ulterior intrării în vigoare a regulamentului propus (41) şi în aşteptarea modificărilor suplimentare ale cadrului statistic al BCE, este posibil să existe o perioadă în cursul căreia se vor aplica definiţii diferite în scopuri de supraveghere şi în scopuri de statistică a BCE. În această privinţă, Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) conţine criterii de identificare a FPM care sunt obligatorii în scopuri statistice, indiferent dacă acestea sunt aplicate în scopuri de supraveghere la nivel naţional.

8.2.

Regulamentul propus obligă administratorii FPM să prezinte autorităţilor competente rapoarte de informare o dată pe trimestru. Ulterior, aceste informaţii se transmit ESMA în scopul creării unei baze de date centrale a tuturor FPM înfiinţate, gestionate sau care funcţionează pe piaţa din Uniune. BCE are acces la această bază de date numai în scopuri statistice (42). Deşi BCE sprijină această menţiune expresă, în vederea asigurării contribuţiei Sistemului European al Băncilor Centrale la (i) buna desfăşurare a politicilor referitoare la stabilitatea sistemului financiar; şi la (ii) sprijinul analitic şi statistic acordat CERS de către BCE, poate fi necesar un acces mai larg la alte date privind FPM (43).

9.   Alte dispoziţii

Pe lângă observaţiile specifice de mai sus, BCE sugerează mai multe modificări tehnice la regulamentul propus. Acestea privesc, în special, asigurarea implicării adecvate a ESMA în toate sectoarele relevante (44), dar şi asigurarea existenţei unor definiţii consecvente în cadrul legislaţiei Uniunii în materie de servicii financiare (45) şi a securităţii juridice (46).

În cazul în care BCE recomandă modificarea regulamentului propus, propunerile de redactare specifice însoţite de o explicaţie în acest sens se regăsesc în anexă.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 21 mai 2014.

Preşedintele BCE

Mario DRAGHI


(1)  COM (2013) 615 final.

(2)  A se vedea răspunsul Eurosistemului la Cartea verde a Comisiei privind serviciile bancare paralele din 5 iulie 2012, disponibil pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

(3)  A se vedea Recomandările în vederea elaborării politicilor în sectorul fondurilor de piaţă monetară (Policy recommendations for money market funds), raportul final FR07/12 din 9 octombrie 2012 (denumite în continuare „Recomandările IOSCO”), disponibile pe website-ul IOSCO, la adresa www.iosco.org

(4)  A se vedea Recomandarea Comitetului european pentru risc sistemic din 20 decembrie 2012 privind fondurile de piaţă monetară (JO C 146, 25.5.2013, p. 1) (denumită în continuare „Recomandarea CERS”).

(5)  A se vedea Liniile directoare ale CESR privind o definiție comună a fondurilor de piață monetară (Guidelines on a common definition of European money market funds), emise la 19 mai 2010, disponibile pe website-ul ESMA la adresa www.esma.europa.eu

(6)  A se vedea Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2013/33) (JO L 297, 7.11.2013, p. 1).

(7)  Articolul 6 din regulamentul propus.

(8)  Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

(9)  Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

(10)  Aceste norme sunt precizate în mod suplimentar în mai multe linii directoare fără caracter obligatoriu adoptate de ESMA. A se vedea de exemplu Liniile directoare ale ESMA din 24 mai 2013 cu privire la noţiunile de bază ale Directivei AFIA (Guidelines on key concepts of the AIFMD) (ESMA/2013/600) şi Liniile directoare ale CESR din 19 martie 2007 privind activele eligibile pentru investiţii ale OPCVM (Guidelines concerning eligible assets for investment by UCITS) (CESR/07-044), ambele disponibile pe website-ul ESMA la adresa www.esma.europa.eu

(11)  A se vedea modificarea 2.

(12)  Regulamentul propus a fost de asemenea apreciat în proiectul de raport din 15 noiembrie 2013 privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind fondurile de piață monetară [COM(2013) 615 – C7-0263/2013 – 2013/0306(COD)], disponibil pe website-ul Parlamentului European la adresa: www.europarl.europa.eu

(13)  FPM au un rol de transformare a scadenţelor prin investirea fondurilor pe termen scurt primite de la întreprinderi în, de exemplu, efecte de comerţ (în general cu scadenţă de o lună sau mai mult) emise de bănci.

(14)  A se vedea recomandarea 10 din Recomandările IOSCO şi recomandarea A din Recomandarea CERS.

(15)  A se vedea documentul consultativ „Consolidarea supravegherii şi a reglementării serviciilor bancare paralele. O perspectivă integrată a recomandărilor cu privire la elaborarea de politici” (Consultative Document Strengthening Oversight and Regulation of Shadow Banking An Integrated Overview of Policy Recommendations) din 18 noiembrie 2012, disponibil pe website-ul FSB la adresa www.financialstabilityboard.org.

(16)  O cerinţă cu privire la constituirea unei rezerve VAN pe bază de riscuri a fost prezentată, ca o opţiune în materie de politici, de Consiliul de supraveghere a stabilității financiare al Statelor Unite (Financial Stability Oversight Council — FSOC) în cadrul recomandărilor propuse cu privire la reforma fondurilor mutuale de piață monetară [a se vedea Recomandările propuse cu privire la reforma fondurilor mutuale de piaţă monetară (Proposed Recommendations Regarding Money Market Mutual Fund Reform) publicate la 13 noiembrie 2012, disponibile pe website-ul Trezoreriei Statelor Unite, la adresa www.treasury.gov]. Ulterior, United States Securities and Exchange Commission (SEC) a emis un aviz cu privire la o propunere de reglementare care conţine diverse opţiuni: (a) transformarea obligatorie în FPM cu VAN variabilă, cu excepţia FPM cu VAN constantă cu un profil de risc scăzut (aşa-numitele FPM guvernamentale şi FPM mici); (b) introducerea comisioanelor de lichiditate şi a filtrării răscumpărărilor, sub rezerva aprobării de către consiliul director al fondului, pentru care a se vedea norma (normele) propusă (propuse) pentru modificarea normelor de reglementare a fondurilor mutuale de piaţă monetară (sau „fonduri de piaţă monetară”) din Legea din 1940 privind societăţile de investiţii (Investment Company Act of 1940), documentul SEC nr. 33-9408 (5 iunie 2013), Federal Register vol. 78, nr. 118, p. 36834 (19 iunie 2013), disponibil pe website-ul SEC la adresa www.sec.gov

(17)  Articolul 30 din regulamentul propus.

(18)  A se vedea recomandarea A din Recomandarea CERS.

(19)  A se vedea pagina 30 din anexa la Recomandarea CERS.

(20)  A se vedea pagina 47 din Raportul de evaluare a impactului care însoţeşte propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind fondurile de piaţă monetară (denumit în continuare „Evaluarea impactului”) [SWD(2013) 315 final], 4.9.2013.

(21)  Articolul 45 din regulamentul propus.

(22)  Articolul 33 alineatul (2) din regulamentul propus.

(23)  Articolul 29 alineatul (2) litera (g) din regulamentul propus.

(24)  Articolul 36 din regulamentul propus.

(25)  A se vedea articolul 84 din Directiva 2009/65/CE.

(26)  De exemplu, restricţionări ale volumului răscumpărărilor la un anumit procent în oricare zi de răscumpărare. A se vedea recomandarea 9 din Recomandările IOSCO.

(27)  Articolul 36 din regulamentul propus.

(28)  Articolul 9 alineatul (3) şi articolul 13 alineatul (5) litera (a) din regulamentul propus.

(29)  Consiliul pentru Stabilitate Financiară, Cadrul de politici pentru abordarea riscurilor din sectorul serviciilor bancare paralele în cazul dării cu împrumut de titluri de valoare şi al acordurilor repo (Policy Framework for Addressing Shadow Banking Risks in Securities Lending and Repos), 29 august 2013, disponibil pe website-ul FSB, la adresa www.financialstabilityboard.org

(30)  Articolul 16 din regulamentul propus.

(31)  Articolul 21 şi articolul 22 alineatul (1) din regulamentul propus.

(32)  A se vedea Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, „Basel III: Indicele de acoperire a lichidităţii şi instrumentele de monitorizare a riscurilor legate de lichiditate” (Basel III: The Liquidity Coverage Ratio and liquidity risk monitoring tools) din ianuarie 2013 (şi modificat în ianuarie 2014), disponibil pe website-ul Băncii Reglementelor Internaţionale, la adresa www.bis.org

(33)  FPM deţin în prezent 38 % din datoria pe termen scurt emisă de sectorul bancar. A se vedea Evaluarea impactului, p. 4.

(34)  Articolul 10 din regulamentul propus.

(35)  A se vedea Evaluarea impactului, p. 45.

(36)  A se vedea Evaluarea impactului, p. 44. În special, Comisia observă că pe piaţa VAN constantă a Uniunii există în prezent 23 de furnizori de FPM cu VAN constantă, că cele mai mari 10 fonduri deţin 85 % din piaţă şi că cele mai mari cinci fonduri deţin 65 % din piaţă.

(37)  Articolul 16 alineatul (2) din regulamentul propus.

(38)  Articolul 23 din regulamentul propus.

(39)  A se vedea Avizul CON/2012/24. Toate avizele emise de BCE sunt publicate pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

(40)  Articolul 3 alineatul (1) din regulamentul propus.

(41)  Articolul 46 din regulamentul propus.

(42)  Articolul 38 alineatul (4) din regulamentul propus.

(43)  A se vedea modificarea 8.

(44)  A se vedea modificările 6 şi 7.

(45)  A se vedea modificarea 3.

(46)  A se vedea modificările 4, 5 şi 9.


ANEXĂ

Propuneri de redactare

Textul propus de Comisie

Modificările propuse de BCE  (1)

Modificarea 1

Considerentul 9

„(9)

După un an de la intrarea lor în vigoare, liniile directoare privind FPM adoptate de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR) pentru a crea un nivel minim de condiții de concurență echitabile pentru FPM din Uniune au fost puse în aplicare numai de 12 state membre, ceea ce demonstrează faptul că persistă norme naționale divergente. Diferitele abordări naționale împiedică eliminarea vulnerabilităților de pe piețele monetare ale Uniunii, fapt demonstrat în timpul crizei financiare, precum și reducerea riscurilor de contagiune, punând astfel în pericol funcționarea și stabilitatea pieței interne. Prin urmare, normele comune privind FPM ar trebui să prevadă un nivel ridicat de protecție a investitorilor, precum și să prevină și să reducă orice riscuri potențiale de contagiune care rezultă din eventualele retrageri masive ale investitorilor din FPM.”

„(9)

După un an de la intrarea lor în vigoare, şi anume până la 1 iulie 2012, liniile directoare privind FPM adoptate de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR) pentru a crea un nivel minim de condiții de concurență echitabile pentru FPM din Uniune au fost puse în aplicare în mod neuniform numai de 12 20 de state membre, ceea ce demonstrează faptul că persistă norme naționale divergente. Diferitele abordări naționale împiedică eliminarea vulnerabilităților de pe piețele monetare ale Uniunii, fapt demonstrat în timpul crizei financiare, precum și reducerea riscurilor de contagiune, punând astfel în pericol funcționarea și stabilitatea pieței interne. Prin urmare, normele comune privind FPM ar trebui să prevadă un nivel ridicat de protecție a investitorilor, precum și să prevină și să reducă orice riscuri potențiale de contagiune care rezultă din eventualele retrageri masive ale investitorilor din FPM.”

Explicaţie

Această modificare urmăreşte o mai bună reflectare a rezultatului raportului de evaluare inter pares (2) elaborat de ESMA la sfârşitul anului 2012 în vederea examinării modului în care autorităţile naţionale competente au aplicat Liniile directoare CESR în ceea ce priveşte o definiţie comună a fondurilor de piaţă monetară europene.

Modificarea 2

Articolul 1 alineatul (1)

„(1)

[…]

Prezentul regulament se aplică organismelor de plasament colectiv care necesită autorizare în calitate de OPCVM în temeiul Directivei 2009/65/CE sau care sunt FIA în temeiul Directivei 2011/61/UE, care investesc în active pe termen scurt și au ca obiective distincte sau cumulate oferirea unor randamente la ratele pieței monetare sau conservarea valorii investiției.”

„(1)

[…]

Prezentul regulament se aplică organismelor de plasament colectiv care necesită autorizare în calitate de OPCVM în temeiul Directivei 2009/65/CE sau care sunt FIA gestionate de un AFIA autorizat în temeiul Directivei 2011/61/UE, care investesc în active pe termen scurt și au ca obiective distincte sau cumulate oferirea unor randamente la ratele pieței monetare sau conservarea valorii investiției.”

Explicaţie

Potrivit definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, „FIA” sunt toate organismele de plasament colectiv care nu necesită autorizare în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2009/65/CE  (3). Această definiţie include şi FIA gestionate de AFIA care sunt excluşi în totalitate din domeniul de aplicare al Directivei 2011/61/UE şi care pot intra, de exemplu, sub incidenţa normelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului  (4). Textul articolului (1) alineatul (1) ar trebui modificat pentru a preciza faptul că FIA gestionate de administratori care nu sunt autorizaţi în temeiul Directivei 2011/61/UE nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului propus.

Modificarea 3

Articolul 2 punctul 22

„22.

«vânzare în lipsă» înseamnă vânzarea neacoperită de instrumente de piaţă monetară.”

„22.

«vânzare în lipsă» înseamnă vânzarea neacoperită de instrumente de piaţă monetară orice vânzare de către FPM a unui instrument pe care FPM nu îl deține în momentul încheierii unui acord de vânzare, inclusiv o vânzare în cadrul căreia, în momentul încheierii acordului de vânzare, FPM a împrumutat sau a convenit să împrumute instrumentul de piaţă monetară în vederea livrării acestuia la decontarea tranzacției.

Explicaţie

Pentru motive de consecvenţă, este preferabil ca definiţiile din regulamentul propus să fie în conformitate cu definiţiile deja stabilite în legislaţia Uniunii, în special la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului  (5).

Modificarea 4

Articolul 9

„Articolul 9

Instrumente eligibile de piaţă monetară

(1)

Un instrument de piaţă monetară este eligibil pentru investiții efectuate de un FPM cu condiția ca acesta să îndeplinească toate cerințele următoare:

[…]

(2)

FPM standard sunt autorizate, de asemenea, să investească într-un instrument de piaţă monetară care face obiectul unor ajustări periodice ale randamentului în conformitate cu condițiile pieței monetare la fiecare 397 de zile sau mai frecvent, fără a avea o scadență reziduală mai mare de doi ani.

(3)

Alineatul (1) litera (c) nu se aplică instrumentelor de piaţă monetară emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Uniune, de Mecanismul european de stabilitate sau de Banca Europeană de Investiții.”

„Articolul 9

Instrumente eligibile de piaţă monetară

(1)

Un instrument de piaţă monetară este eligibil pentru investiții efectuate de un FPM pe termen scurt cu condiția ca acesta să îndeplinească toate cerințele următoare:

[…]

(2)

FPM standard sunt autorizate, de asemenea, să investească într-un instrument de piaţă monetară care face obiectul unor ajustări periodice ale randamentului în conformitate cu condițiile pieței monetare la fiecare 397 de zile sau mai frecvent, fără a avea o scadență reziduală mai mare de 2 ani. Un instrument de piaţă monetară este eligibil pentru investiții efectuate de un FPM standard cu condiția ca acesta să îndeplinească toate cerințele următoare:

(a)

să se încadreze în una dintre categoriile de instrumente de piaţă monetară prevăzute la articolul 50 alineatul (1) literele (a), (b), (c) sau (h) din Directiva 2009/65/CE;

(b)

să facă obiectul unor ajustări periodice ale randamentului în conformitate cu condițiile pieței monetare la fiecare 397 de zile sau mai frecvent, fără a avea o scadență reziduală mai mare de doi ani;

(c)

emitentului instrumentului de piaţă monetară să îi fi fost atribuită una dintre cele mai înalte două clase de rating intern în conformitate cu regulile prevăzute la articolele 16-19 din prezentul regulament;

(d)

în cazul expunerii la o securitizare, să respecte cerințele suplimentare stabilite la articolul 10.

(3)

Alineatul (1) litera (c) şi alineatul (2) litera (c) nu se aplică instrumentelor de piaţă monetară emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Uniune, de Mecanismul european de stabilitate/Fondul european de stabilitate financiară sau de Banca Europeană de Investiții.”

Se pare că obiectivul articolului 9 este să detalieze în mod suplimentar diferenţele dintre „FPM standard” şi „FPM pe termen scurt”, care sunt definite la articolul 2 punctele 12 şi 13 prin intermediul unor trimiteri la articolul 9 alineatele (1) şi (2). Astfel, articolul 9 alineatul (1) ar trebui să menţioneze „FPM pe termen scurt”, care trebuie să investească în instrumente de piaţă monetară cu o scadenţă reziduală de până la 397 de zile, în timp ce „FPM standard” trebuie să investească în instrumente de piaţă monetară cu o scadenţă reziduală de până la doi ani. Pentru a asigura că „FPM standard” îndeplinesc de asemenea condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (c) şi (d), alineatul (2) trebuie extins.

În plus, BCE înţelege că derogarea prevăzută la alineatul (3) se aplică şi instrumentelor de piaţă monetară emise sau garantate de Fondul european de stabilitate financiară (FESF). În general, se consideră că toate trimiterile la Mecanismul european de stabilitate din cuprinsul regulamentului propus se aplică în mod implicit şi FESF.

Modificarea 5

Articolul 13 alineatul (3)

„(3)

Securitizările, astfel cum sunt definite la articolul 10, nu sunt primite de FPM ca parte a unui acord reverse repo. Activele primite de FPM ca parte a unui acord reverse repo nu sunt vândute, reinvestite, gajate sau transferate în alt mod.”

„(3)

Securitizările, astfel cum sunt definite la articolul 10, nu sunt primite de FPM ca parte a unui acord reverse repo. Activele primite de FPM ca parte a unui acord reverse repo nu sunt vândute, reinvestite, gajate sau transferate în alt mod.”

Explicaţie

BCE înţelege că efectul urmărit prin această dispoziţie este de a exclude în mod general securitizările de pe listele de active care pot fi primite de FPM în cadrul unui acord reverse repo. Textul corespunzător ar trebui adaptat astfel încât să se evite orice ambiguitate.

Modificarea 6

Articolul 29 alineatul (2)

„(2)

Un FPM cu VAN constantă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe suplimentare:

[…]

(b)

autoritatea competentă a FPM cu VAN constantă este mulțumită de planul detaliat al fondului în care se specifică modalitățile de utilizare a rezervei în conformitate cu articolul 31.”

„(2)

Un FPM cu VAN constantă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe suplimentare:

[…]

(b)

după consultarea ESMA, autoritatea competentă a FPM cu VAN constantă este mulțumită de planul detaliat al fondului în care se specifică modalitățile de utilizare a rezervei în conformitate cu articolul 31.”

Explicaţie

Astfel cum este redactată, această dispoziţie acordă autorităţilor naţionale competente o marjă de discreţie semnificativă, care poate avea drept consecinţă nedorită o stimulare a clemenţei în materie de supraveghere. ESMA ar trebui implicată în proces în vederea asigurării unor condiţii de concurenţă echitabile în cadrul Uniunii.

Modificarea 7

Articolul 38 alineatul (3)

„(3)

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru stabilirea unui model de raportare care să conțină toate informațiile prevăzute la alineatul (2).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

„(3)

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formatele, frecvenţele, datele de raportare, definiţiile şi soluţiile IT uniforme care trebuie aplicate în Uniune în vederea raportării pentru stabilirea unui model de raportare care să conțină toate informațiile or prevăzute la alineatul (2).

ESMA înaintează Comisiei aceste standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

Explicaţie

Modificările propuse urmăresc să alinieze şi să precizeze în mod formal sfera mandatului ESMA pe baza mandatelor similare ale ABE prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului  (6). Articolul 38 alineatul (3) ar trebui să prevadă un termen provizoriu până la care ESMA ar trebui să prezinte Comisiei proiectele de standarde tehnice. În mod ideal, această dată ar trebui să coincidă cu data intrării în vigoare a regulamentului propus pentru a asigura crearea în mod prompt de către ESMA a unei baze de date centrale cu informaţii standardizate şi similare pentru toate FPM din Uniune.

Modificarea 8

Articolul 38 alineatul (4)

„(4)

Autoritățile competente transmit ESMA toate informațiile primite în temeiul prezentului articol, precum și orice alte notificări sau schimburi de informații cu FPM sau cu administratorul acestuia în temeiul prezentului regulament. Informațiile se transmit ESMA cel târziu la 30 de zile după sfârșitul trimestrului de raportare.

ESMA colectează informațiile pentru a crea o bază de date centrală a tuturor FPM stabilite, gestionate sau comercializate în Uniune. Banca Centrală Europeană are dreptul să acceseze baza de date numai în scopuri statistice.”

„(4)

Autoritățile competente transmit ESMA toate informațiile primite în temeiul prezentului articol, precum și orice alte notificări sau schimburi de informații cu FPM sau cu administratorul acestuia în temeiul prezentului regulament. Informațiile se transmit ESMA cel târziu la 30 de zile după sfârșitul trimestrului perioadei de raportare.

ESMA colectează informațiile pentru a crea o bază de date centrală a tuturor FPM stabilite, gestionate sau comercializate în Uniune. Banca Centrală Europeană şi Comitetul european pentru risc sistemic are au dreptul să acceseze baza de date numai în scopuri statistice.”

Explicaţie

BCE, împreună cu alte bănci centrale din Eurosistem şi cu Sistemul European al Băncilor Centrale, precum şi cu CERS, monitorizează şi evaluează în mod sistematic evoluţiile ciclice şi structurale din cadrul sectoarelor financiare ale zonei euro şi al Uniunii în ansamblul său. Prin urmare, un acces mai larg la baza de date ar îmbunătăţi activitatea de analiză a BCE pentru identificarea tuturor punctelor vulnerabile care îşi au originea în sectorul fondurilor de piaţă monetară.

Modificarea 9

Articolul 46

„Articolul 46

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.”

„Articolul 46

Intrarea în vigoare şi data aplicării

(1)

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.”

Explicaţie

Data de aplicare a regulamentului lipseşte. Pentru facilitarea punerii în aplicare, aceasta trebuie să coincidă cu anul calendaristic.


(1)  Scrisul cu caractere aldine în cuprinsul textului arată unde BCE propune inserarea unui text nou. Pasajele tăiate din cuprinsul textului indică unde BCE propune eliminarea textului.

(2)  A se vedea documentul „Raport de evaluare inter pares, Linii directoare privind fondurile de piaţă monetară” (Peer Review, Money Market Funds Guidelines) adoptat de ESMA la 15 aprilie 2013 (ESMA/2013/476), disponibil pe website-ul ESMA, la adresa www.esma.europa.eu

(3)  Această definiţie a fost detaliată suplimentar în cuprinsul Liniilor directoare ESMA cu privire la noţiunile de bază ale Directivei AFIA.

(4)  Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc (JO L 115, 25.4.2013, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (JO L 86, 24.3.2012, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).


Top