13.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 167/2

1.1.

În temeiul regulamentului propus, instituțiile financiare trebuie să facă propriile evaluări ale riscului de credit și „nu să se bazeze în mod exclusiv sau automat pe ratinguri de credit pentru evaluarea bonității unei entități sau a unui instrument financiar” (6). De asemenea, autoritățile competente însărcinate cu supravegherea acestor întreprinderi trebuie „să verifice atent caracterul adecvat al proceselor de evaluare a creditului desfășurate de întreprinderi” (7). Aceste dispoziții reflectă concluziile Raportului de Larosière (8), precum și principiul CSF conform căruia băncile, participanții pe piață și investitorii instituționali ar trebui să-și realizeze propriile evaluări de credit (9).

1.2.

BCE sprijină obiectivul comun al CSF și al Comisiei de reducere a încrederii excesive acordate ratingurilor de credit externe (10). Mai precis, BCE constată că propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții și de modificare a Directivei 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a societăților de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (11) include dispoziții care abordează acest aspect, punând accentul pe elaborarea unor metode interne ale instituțiilor de credit pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii, precum și în legătură cu riscul de credit și riscul de contrapartidă (12). În plus, deși ar trebui să se solicite instituțiilor financiare să dezvolte capacități adecvate de evaluare a riscului, aceste capacități ar trebui să fie proporționale cu natura, mărimea și complexitatea activităților acestora.

De asemenea, BCE ia act de modificările corespunzătoare introduse în Directiva 2009/65/CE și în Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (13). Prin urmare, pentru a asigura consecvența între regulamentul propus și dispozițiile corespunzătoare din legislația sectorială, BCE recomandă clarificarea naturii obligației impuse instituțiilor financiare în regulamentul propus.

1.3.

În temeiul regulamentului propus, ABE, AEAPO și AEVMP nu trebuie să facă trimitere la ratinguri de credit în orientările, recomandările și proiectele lor de standarde tehnice, „dacă aceste trimiteri pot determina autoritățile competente sau participanții la piețele financiare să acorde o încredere automată ratingurilor de credit” (14). De asemenea, regulamentul propus sugerează ca până la 31 decembrie 2013 ABE, AEAPO și AEVMP „să revizuiască și să elimine, dacă este cazul, toate trimiterile la ratingurile de credit din orientările și recomandările existente” (15). O cerință similară este impusă Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) în ceea ce privește avertismentele și recomandările sale (16).

1.4.

BCE înțelege că toate modificările propuse urmăresc punerea în aplicare a principiilor CSF, care invită „autoritățile și pe cei care instituie standarde să evalueze trimiterile la ratingurile acordate de agențiile de rating de credit care sunt efectuate în standarde, legi și reglementări și, atunci când este posibil, să le elimine sau să le înlocuiască cu standarde de solvabilitate alternative adecvate” (17). Cu toate acestea, deși ar putea fi recomandabil să se elimine din legislația Uniunii și cea națională dispozițiile care impun recurgerea obligatorie la ratingurile externe sau chiar toate trimiterile la ratinguri externe, în măsura în care aceste cerințe sau referințe la ratinguri externe ar putea fi percepute ca încurajând recurgerea „automată” la aceste ratinguri, BCE ar recomanda prudență cu privire la redactarea propusă în dispozițiile menționate mai sus ale regulamentului propus (18), deoarece s-ar putea dovedi dificil de aplicat.

1.5.

În primul rând, în ceea ce privește autoritățile europene de supraveghere (AES), legislația de nivel 1 a Uniunii privind serviciile financiare face trimitere la ratinguri de credit sau evaluări ale creditului externe. De exemplu, acesta este cazul legislației bancare a Uniunii, care face trimitere la evaluări ale creditului de către instituții externe de evaluare a creditului (ECAI) (19) și care solicită în mod expres ABE să elaboreze proiecte de standarde tehnice cu privire la evaluările creditului (20). Proiectele de standarde tehnice elaborate de AES sunt adoptate de Comisie în temeiul dispozițiilor privind conferirea de competențe cuprinse în legislația de nivel 1 (21) și urmăresc suplimentarea sau detalierea acestor dispoziții. Prin urmare, o interdicție privind efectuarea de trimiteri la evaluări ale creditului în textele menționate mai sus pare dificil de aplicat, chiar dacă s-a lăsat o anumită libertate AES prin expresia „dacă este cazul” (22). În special, evaluarea măsurii în care trimiterile la evaluări ale creditului pot efectiv „genera o încredere automată”, în loc să permită o evaluare avizată de către investitori și participanți pe piață, este subiectivă, ceea ce face ca introducerea sa ca cerință legală în regulamentul propus să fie problematică.

1.6.

În al doilea rând, în ceea ce privește CERS, interdicția menționată mai sus cu privire la efectuarea de trimiteri la ratinguri de credit în avertismentele și recomandările CERS pare, de asemenea, disproporționată, deoarece ratingurile de credit constituie o sursă valoroasă de informații și furnizează referințe sau modele pe care CERS le poate utiliza în contextul atribuțiilor sale.

1.7.

În ansamblu, BCE sprijină opinia CSF conform căreia agențiile de rating de credit joacă un rol important, iar ratingurile acordate de către acestea pot fi utilizate în mod corespunzător de către firme ca parte a proceselor interne ale acestora de evaluare a creditului (23). În acest context, scopul actualei reforme este de a reduce încrederea excesivă acordată ratingurilor de credit externe și de a le îmbunătăți calitatea, dar nu de a elimina utilizarea lor. Totodată, utilizarea de către o firmă a ratingurilor acordate de agențiile de rating de credit nu-i diminuează propria responsabilitate de a se asigura că expunerile sale la riscul de credit se bazează pe evaluări solide (24). BCE sprijină abordarea graduală susținută de CSF și constată că trimiterile la ratingurile acordate de agențiile de rating de credit ar trebui eliminate sau înlocuite numai după ce au fost identificate alternative credibile care pot fi aplicate în siguranță. În acest context, este necesar ca autoritățile și cei care instituie standarde să elaboreze planuri și calendare de tranziție pentru a permite eliminarea sau înlocuirea trimiterilor la ratingurile acordate de agențiile de rating de credit ori de câte ori este posibil și introducerea în siguranță a îmbunătățirii asociate a capacității de gestionare a riscurilor.

1.8.

BCE recomandă înlocuirea articolului 1 alineatul (6) din regulamentul propus (25) cu un considerent în regulamentul propus care să reamintească autorităților publice importanța contribuției, dacă este cazul, la obiectivul sus-menționat de reducere a încrederii excesive acordate ratingurilor de credit externe. De asemenea, BCE constată că, în temeiul directivei CRD IV propuse (26), ABE, în cooperare cu AEAPO și AEVMP, va publica un raport bianual cu privire la măsura în care legislația statelor membre face trimitere la ratinguri externe și măsurile luate de statele membre pentru a reduce asemenea trimiteri. BCE recomandă ca AES, după luarea în considerare a contribuțiilor BCE și CERS, să raporteze Comisiei cu privire la posibile soluții alternative sau complementare în ceea ce privește trimiterile la ratinguri externe în legislația Uniunii și cea națională.

1.9.

Cu titlu informativ, anexa II la prezentul aviz descrie metodologiile de evaluare a creditului utilizate de Eurosistem în contextul eligibilității colateralului pentru operațiunile privind lichiditatea.

2.1.

Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 prevede că o agenție de credit trebuie să solicite înregistrarea ca o condiție pentru a fi recunoscută ca ECAI (27) în conformitate cu Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (28), iar această procedură de înregistrare nu ar trebui să înlocuiască procesul deja demarat de recunoaștere a ECAI în conformitate cu Directiva 2006/48/CE (29).

2.2.

În temeiul regulamentului CRD IV propus (30), procedura recunoașterii ECAI de către autoritățile competente conduce la eligibilitatea „automată” a agențiilor de rating de credit care sunt înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Acest lucru este aplicabil și băncilor centrale care emit ratinguri de credit care sunt exceptate de la acest regulament (31). BCE sprijină noua procedură cuprinsă în regulamentul CRD IV propus, deoarece va contribui la simplificarea procedurii de recunoaștere pentru ECAI și la asigurarea consecvenței intersectoriale (32). Din motive de claritate și transparență juridică, BCE ar sugera totuși clarificarea într-un considerent al regulamentului propus a faptului că intrarea în vigoare a regulamentului CRD IV propus va implica o recunoaștere automată a agențiilor de rating de credit și a băncilor centrale menționate mai sus (drept ECAI), precum și a faptului că este necesară definirea corespondenței între evaluările creditului și nivelurile de calitate a creditului, printr-o punere în corespondență (mapping).

2.3.

Regulamentul propus prevede stabilirea de către AEVMP a unui indice european de rating, care va include toate ratingurile de credit transmise către AEVMP, precum și un indice de rating agregat pentru orice instrument de creanță căruia i s-a acordat un rating (33). Indicele și ratingurile de credit individuale vor fi publicate pe website-ul AEVMP. În temeiul regulamentului propus, ratingurile transmise către AEVMP se vor baza pe o scală de rating armonizată (34).

2.4.

Deși BCE sprijină o mai bună transparență, interoperabilitate și comparabilitate a ratingurilor acordate de participanții pe piață, având în vedere posibilele efecte negative asupra concurenței și asupra diversității metodelor de rating, ar trebui totuși să se asigure faptul că o scală de rating armonizată nu va exercita presiuni asupra agențiilor de rating de credit pentru armonizarea metodologiilor și proceselor.

2.5.

De asemenea, BCE observă că procedurile de punere în corespondență vor fi elaborate de ABE și AEAPO pentru sectorul bancar (35) și cel al asigurărilor (36). Având în vedere natura intersectorială a acestor chestiuni, ar fi oportună coordonarea exercițiilor de punere în corespondență, eventual prin intermediul Comitetului comun al AES (37). În acest context, BCE recomandă eliminarea trimiterii la scala de rating armonizată și sugerează ca până în decembrie 2015 AEVMP, în cooperare cu ABE, AEAPO și BCE, să analizeze fezabilitatea stabilirii unei scale de rating armonizate pentru ratingurile emise de agenții de rating de credit înregistrate și certificate și să raporteze Comisiei în acest sens. Aceasta va presupune și înlocuirea trimiterilor la „indicele european de rating” cu cele la „platforma europeană de rating” în regulamentul propus.

3.1.

BCE sprijină inițiativele luate pentru a spori transparența și publicarea metodologiei și procesului de rating în legătură cu datoria suverană (38). Regulamentul propus introduce un regim special cu privire la frecvența revizuirii și procedura de emitere a ratingurilor suverane. BCE apreciază aceste modificări propuse, în special propunerea de a solicita agențiilor de rating de credit să evalueze mai frecvent ratingurile suverane. Având în vedere că ratingurile ar trebui publicate numai după sfârșitul zilei de lucru și cel puțin cu o oră înainte de deschiderea locurilor de tranzacționare din Uniune, BCE consideră că ar putea fi luate alte inițiative pentru a atenua potențialele efecte prociclice ale modificărilor ratingurilor. BCE recomandă căutarea de metode de reducere a volatilității induse de momentul modificării ratingului, în special atunci când ratingul unui emitent este pus sub supraveghere și este pe punctul de a ieși din categoria de investiții, precum și atunci când este preconizată o retrogradare cu mai multe trepte. În aceste situații, ar putea fi căutate posibilități de a comunica mai frecvent cu piața în modalități care ar atenua efectele în cascadă disproporționate (cliff effects).

De asemenea, BCE observă că regulamentul propus prevede că agențiile de rating însoțesc fiecare rating suveran acordat sau perspectivă de rating aferentă cu un raport de cercetare detaliat care să explice toate ipotezele, toți parametrii, toate limitele și toate incertitudinile, precum și orice alt element luat în considerare la stabilirea ratingului sau a perspectivei de rating respective (39). În această privință, ar putea fi oportună extinderea unora dintre aceste cerințe și la alte tipuri de ratinguri, în special cerințele cu privire la informațiile detaliate privind ipotezele cantitative și calitative care justifică motivele modificării ratingului, precum și ponderea relativă a acestora.

3.2.

BCE sprijină propunerile Comisiei de a aborda chestiuni referitoare la independența agențiilor de rating de credit. Totuși, întrucât modelul actual „emitentul plătește” de finanțare a ratingurilor ar putea fi o sursă de conflicte de interese și, astfel, ar putea conduce la denaturarea ratingurilor (40), sunt necesare soluții mai cuprinzătoare cu privire la modele de remunerare alternative. Prin urmare, BCE apreciază activitatea constantă a Comisiei cu privire la monitorizarea caracterului corespunzător al modelelor de remunerare a agențiilor de rating de credit și așteaptă cu interes transmiterea unui raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului până la sfârșitul anului 2012, ținând seama și de activitățile din alte jurisdicții, inclusiv Statele Unite (41).

3.3.

Deși BCE sprijină propunerile privind reguli mai stricte în ceea ce privește structura acționariatului agențiilor de rating de credit (42), BCE recomandă ca, pentru a-i asigura eficacitatea, Comisia să revizuiască pragul de 5 % propus (43).

3.4.

Deși BCE sprijină intenția Comisiei referitoare la introducerea unei reguli a rotației, respectiv faptul că relațiile pe termen lung cu aceleași entități cărora li se acordă un rating ar putea compromite independența ratingurilor, s-ar putea să fie necesară continuarea evaluării posibilelor consecințe neintenționate (44). În primul rând, deși o regulă a rotației ar putea conduce la prevenirea conflictelor de interese care decurg din modelul „emitentul plătește”, ar trebui evitat un impact negativ al rotației agențiilor de rating de credit asupra calității ratingurilor, în special deoarece poate exista riscul ca agențiile noi să concureze prin oferirea unor ratinguri exagerate sau prin scăderea prețurilor. În al doilea rând, o regulă a rotației nu ar trebui să conducă la lipsa de continuitate a seturilor de date, deoarece aceasta ar crea probleme în ceea ce privește validarea modelelor de rating. În al treilea rând, pentru ca această dispoziție să fie eficientă, trebuie asigurată posibilitatea de a alege dintre suficient de multe agenții de rating de credit care îndeplinesc toate cerințele minime, în special în ceea ce privește emiterea de ratinguri specifice, cum ar fi cu privire la produsele financiare structurate. Prin urmare, determinarea numărului exact de ani după care ar trebui să aibă loc rotația poate necesita o analiză suplimentară. În final, în acest sens ar trebui avută în vedere și interacțiunea cu viitoarea evaluare a modelului „emitentul plătește” (45).

3.5.

BCE sprijină atribuțiile propuse conferite AEVMP în ceea ce privește conformitatea metodologiilor noi sau modificate ale agențiilor de rating de credit (46). BCE recomandă clarificarea faptului că rolul AEVMP se limitează la verificarea conformității metodologiilor cu normele aplicabile. De asemenea, poate fi necesară specificarea unei proceduri aplicabile și a unui interval de timp, pentru a se asigura că verificarea de către AEVMP nu împiedică agențiile de rating de credit să acorde ratinguri noi. De asemenea, BCE apreciază propunerea de a solicita orientări mai cuprinzătoare și mai ușor de înțeles privind metodologiile și ipotezele care stau la baza ratingurilor tuturor claselor de active. În fine, BCE apreciază introducerea unei consultări publice cu privire la modificările preconizate ale metodologiilor, modelelor sau ipotezelor principale de rating.

3.6.

BCE apreciază propunerea de creștere a transparenței în ceea ce privește instrumentele financiare structurate (47). În special, BCE sprijină cerința propusă de publicare de informații detaliate privind instrumentele financiare structurate (48), și anume prin intermediul unui website centralizat (49), precum și cerința privind două ratinguri de credit pentru instrumentele financiare structurate (50). Cu privire la aceste aspecte, BCE ar dori să evidențieze următoarele:

3.7.

În primul rând, în vederea asigurării consecvenței intersectoriale și pentru a evita duplicarea normelor, ar trebui clarificată relația dintre cerințele de publicare pentru emitenții, inițiatorii și sponsorii produselor financiare structurate din regulamentul propus și cerințele de publicare similare pentru securitizare din anumite sectoare specifice (51).

3.8.

În al doilea rând, inițiativa Eurosistemului privind informațiile la nivel de împrumut pentru titlurile garantate cu active (TGA) stabilește cerințe specifice cu privire la informațiile privind fiecare împrumut pentru TGA acceptate drept colateral în operațiunile de creditare din Eurosistem. Aceasta urmărește să crească transparența și să pună mai rapid la dispoziția participanților pe piață informații privind împrumuturile suport și evoluția acestora, într-un format standardizat. În această privință, BCE ar sugera ca AEVMP, în detalierea cuprinsului și formatelor de raportare a informațiilor privind produsele financiare structurate, să aibă în vedere posibile sinergii (52).

3.9.

În al treilea rând, BCE apreciază inițiativele care contribuie la îmbunătățirea cerințelor de transparență pe piețele instrumentelor financiare structurate și ale obligațiunilor garantate, precum și la armonizarea cerințelor de publicare în acest domeniu. În acest context, BCE sprijină propunerea Comisiei de a evalua până la 1 iulie 2015 necesitatea de a extinde sfera raportării, printre altele, la obligațiunile garantate (53). De asemenea, BCE observă că alte proiecte legislative curente, ca de exemplu regulamentul CRD IV propus (54), cuprind inițiative referitoare la transparența pieței obligațiunilor garantate. Prin urmare, este important să se asigure consecvența acestor inițiative diverse. Întrucât regulamentul propus reglementează în primul rând activități ale agențiilor de rating de credit, inițiativele sus-menționate privind transparența și publicarea în ceea ce privește obligațiunile garantate ar trebui să includă o evaluare, pentru a determina modalitățile legislative adecvate la nivelul Uniunii pentru introducerea acestor măsuri, de exemplu, în cadrul regulamentului propus și/sau în alte acte legislative sectoriale relevante ale Uniunii privind serviciile financiare.